Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 9295/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9295/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 9295/2015
Dosar civil nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9295
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A.-M. P.
GREFIER: C. I. C.
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile având ca obiect ordonanță președințială – stabilire program vizitare minor - formulată de reclamantul-pârât T. C. D. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă V. J.-L..
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 21.09.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de 22.09.2015 și pentru data de astăzi, 23.09.2015.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București la data de 25.06.2015 sub nr._ reclamantul T. C. D. prin avocat a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta V. J.-L. să dispună pe cale de ordonanță președințială, fără prezența și citarea părților, stabilirea unui program de vizitare minor până la finalizarea dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Sector 2 București, după cum urmează: luarea minorului T. Ș. din domiciliul mamei odată la două săptămâni, de vineri până duminica, o lună în vacanța de vară, o săptămână în vacanța de iarnă și petrecerea sărbătorilor legale un an la un părinte, un an la celălalt părinte, copilul putând să își viziteze și bunica paternă.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a învederat că s-a căsătorit cu pârâta conform actului de căsătorie nr. 3083 din 28 noiembrie 2005 și certificatului de căsătorie . nr._ emis de Primăria Sectorului 2 București la data de 26.11.2005, din căsătoria părților a rezultat minorul T. Ș. și de un de zile, în mod ilegal, pârâta îi interzice reclamantului orice contact cu minorul, blocând astfel relațiile firești dintre tată și copil.
Acesta a mai arătat că până în urmă cu un an, relațiile dintre tată și copil s-au desfășurat liniștit și firesc, cu acordul mamei minorului, însă de aproximativ un an lucrurile s-au schimbat, cel mai afectat de această situație fiind fiul care nu mai poate beneficia de lucrurile cumpărate de tată, pe lângă pensia la care acesta este obligat și pe care pârâta nu o mai ridică de la bancă de câțiva ani.
Totodată, reclamantul a precizat că, în afara frustrării și inexplicabilelor resentimente ale pârâtei, nu există motiv sau impediment pentru blocarea relațiilor firești dintre tată și fiu, reclamantul neavând istoric de violență și nesăvârșind vreodată abuzuri ori fapte penale.
Reclamantul a solicitat judecata de urgență și fără citarea părților, având în vedere că va fi în țară în luna iulie și că nu și-a văzut copilul de peste un an, din culpa exclusivă a pârâtei, precizând, tototodată, că programul de vizitare solicitat e același cu cel solicitat și la fond - dosar nr._, program menționat și de către pârâtă în întâmpinare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 996 și urm. Cod proc. civ.
În susținere, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri și a atașat cererii la solicitarea expresă a instanței, copii lizibile de pe: pașaport reclamant; cartea de identitate pârâtă; sentința civilă nr. 2850/03.03.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._ (în copie legalizată); certificat de naștere minor T. Ș.-C., ., nr._ eliberat de Consiliul Local Sectorul 2 ( fl. 19-25, 32, 37,38 dosar).
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform chitanței .. 7083 din 22.06.2015 (fl. 20,31 dosar).
La data de 26.06.2015, reclamantul a depus la dosarul cauzei cerere precizatoare prin care a solicitat ca programul de vizitare lunar (odată la două săptămâni) să se desfășoare la adresa din sector 2, București, ., ., ., sector 2 București, iar cel din vacanță atât în România cât și în SUA atât la adresa din New York_ CT, Maspeth_, cât și în alte locații, depinzând de locurile ce urmează a le vizita în cadrul vacanței, respectiv locații din România, SUA sau Europa, locații și excursii din care minorul are de câștigat atât cultural cât și ca dezvoltare personală, interesul minorului fiind primordial.
La data de 21.09.2015, pârăta a depus întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat în principal respingerea cererii formulate ca inadmisibilă și, în subsidiar, respingerea cererii ca neîntemeiată.
Pârâta a arătat că, raportat la dispozițiile art. 194 alin. 1 lit. a Cod proc. civ, reclamantul nu oferă o corectă identificare a sa în cererea de chemare în judecată, în condițiile în care acesta nu are domiciliul indicat în cerere, în urma verificărilor întreprinse în evidențele Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date neexistând vreo persoană care să poarte numele T. C. D. și care să aibă domiciliul în București, ., ., ., sector 2, dimpotrivă reclamantul T. C. D. este cetățean român cu domiciliul în străinătate, respectiv în SUA. D. urmare, se impune îndreptarea acestei neregularități de către reclamant, respectiv să indice domiciliul său de drept, mai ales că acest aspect prezintă importanță nu numai ca element de identificare a reclamantului ci și în privința locului unde urmează a se efectua ancheta psihosocială și unde, în măsura în care se va încuviința, ar urma să întrețină legături personale cu fiul minor T. Ș. C., născut la data de 14.02.2010.
Pârâta a mai arătat că, motivul real pentru care reclamantul a indicat un alt domiciliu, în România, decât cel real din SUA, este reprezentat de temerea sa că, în cazul în care este identificat în mod corect cu nume, prenume și domiciliu, ar putea mult mai ușor să se identifice veniturile sale și astfel să fie obligat să plătească o pensie de întreținere, așa cum nu își dorește, în raport de veniturile sale reale. Pe cale de consecință, în temeiul art. 91 Cod civil, pârâta a solicitat ca reclamantul să indice domiciliul său real și să facă dovada acestuia.
Referitor la condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, pârâtâ a arătat că în cauză nu este îndeplinită condiția esențială a urgenței, în condițiile în care reclamantul domiciliază în SUA și vizitează România o singură dată pe an, circa 3 săptămâni, în perioada verii și, prin urmare, instanța nu poate ordona măsuri provizorii, pe calea ordonanței președințiale, prin care să permită vizitarea minorului odată la două săptămâni și o săptămână în vacanța de iarnă.
Pe fondul cauzei, s-au apreciat drept nereale susținerile reclamantului, în sensul că acestuia i se interzice să întrețină legături personale cu minorul, în condițiile în care, în realitate, de mai bine de doi ani de zile, reclamantul și-a abandonat practic fiul, respectiv nu l-a vizitat și nici nu a contribuit în vreun fel la cheltuielile de creștere, întreținere și educare ale acestuia.
Pârâta a mai învederat că cererea reclamantului este nefondată de vreme ce aceasta nu i-a interzis niciodată reclamantului să întrețină relații personale cu fiul minor ci, dimpotrivă, de fiecare dată când a venit în România, reclamantul și-a vizitat copilul și au petrecut împreună perioadele de timp dorite și solicitate de acesta.
Pârâta a arătat că, reclamantul prin cererea depusă și obținerea unei hotărâri judecătorești urmărește în realitate să scoată copilul din România, minorul având, la rândul său, cetățenie americană și de a constitui dovezi pe care să le folosească în fața autorităților fiscale ale SUA în vederea obținerii de reduceri/scutiri de taxe și impozite și obținerii de credite bancare.
Totodată, s-a precizat că minorul a suferit în data de 05.01.2013 o fractură osoasă pentru vindecarea căreia a fost nevoit să stea în gips 4 săptămâni și să efectueze recuperare medicală mult timp, iar a doua zi după accident, 06.01.2013, reclamantul a plecat în SUA, fără să-i pese de starea de sănătate a copilului, folosind un ton rece și strident față de acesta.
Prin cererea reconvențională formulată, pârâta-reclamantă a solicitat pe calea ordonanței președințiale și până la soluționarea dosarului nr._, majorarea pensiei de întreținere stabilită în favoarea minorului T. Ș. C., născut la data de 14.02.2010 și în sarcina reclamantului-pârât prin sentința civilă nr. 2850/03.03.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._, în raport de veniturile pe care obține în SUA.
Pârâta-reclamantă a arătat că reclamantul-pârât a manifestat un vădit dezinteres față de minor încă de la nașterea acestuia: nu a venit la nașterea minorului, nici la botezul minorului și nici la vreuna din aniversările sale de naștere, iar începând cu data de 28.09.2012 refuză să acorde întreținere minorului, practic abandonându-l; reclamantul-pârât condiționează plata pensiei de întreținere pentru minor de întreținerea de relații sexuale cu pârâta-reclamantă; potrivit susținerilor sale în fața Autorității Tutelare Sector 2 reclamantul-pârât obține venituri mine de 500 USD în calitate de asociat/acționar în cadrul firmei Tigre Word Wide.
Pârâta-reclamantă a precizat că reclamantul-pârât mai are un copil dintr-o relație anterioară, T. Antony, născut la data de 09.03.1993, identificat în baza de date a autorităților din SUA, Florida, cu username ID_, pentru care nu a prestat vreodată întreținere și a manifestat același dezinteres de care a dat dovadă și față de minorul T. Ș. C., născut la data de 14.02.2010.
Totodată, aceasta a solicitat atât în combaterea cererii principale cât și în susținerea cererii reconvenționale proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului și proba testimonială cu 2 martori indicați. În cadrul probei cu înscrisuri s-a solicitat efectuarea unei anchete pshisociale și la domiciliul reclamantului din SUA și emiterea unei adrese către Department of Treasury – Internal Revenue Service (autoritățile fiscale americane) cu sediul în SUA. Austin, TX_ – 9432, pentru comunicarea veniturilor obținute de reclamant în cursul anilor 2014-2015.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205, art. 209 Cod proc. civ., art. 402, art. 403 și art. 531 Cod civil, art. 20 alin. 2 lit. c din Legea nr. 272/2004.
În cauză, s-a dispus din oficiu efectuarea unui raport de anchetă psihosocială la domiciliile părților din România, cu privire la modul de întreținere, creștere și educare a minorului T. Ș., condițiile de viață ale acestora, atât din punct de vedere moral cât și material, informațiile fiind comunicate la dosarul cauzei (fl. 33-35 dosar).
În cauză, în temeiul art. 255 Cod proc. civ., a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2850/03.03.2011 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București în dosar nr._, având ca obiect divorț cu copii, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare (fl. 37,38 dosar), s-a admis în parte cererea formulată de pârâta-reclamantă V. J.-L. în contradictoriu cu reclamantul-pârât T. C.-D. și Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Sectorului 2 București și s-a dispus: desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 08 noiembrie 2008 și înregistrată sub nr. 3064/08 noiembrie 2008 în registrul stării civile al Primăriei Sector 2 București, din culpa comună a părților; încredințarea către reclamantă, spre creștere și educare pe minorul T. Ș.-C., născut la data de 14.02.2010; obligarea pârâtului la plata unei contribuții de întreținere în favoarea minorului, în cuantum de 150 lei lunar, cu începere de la data pronunțării și până la majoratul copilului.
Prin prezenta acțiune, reclamantul-pârât T. C. D. solicită pe calea ordonanței președințiale pronunțarea unei hotărâri prin care să se stabilească un program de vizitare minor până la finalizarea dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Sector 2 București, iar pârâta-reclamantă V. J.-L. solicită pe calea ordonanței președințiale majorarea pensiei de întreținere stabilită în favoarea minorului T. Ș. C., născut la data de 14.02.2010 și în sarcina reclamantului-pârât prin sentința civilă nr. 2850/03.03.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._, în raport de veniturile pe care acesta le obține în SUA.
Potrivit art. 997 alin. 1 Cod proc. civ., instanța de judecată stabilind că, în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Procedura specială a ordonanței președințiale comportă, prin urmare, trei cerințe esențiale: urgența, caracterul vremelnic al măsurii ce se solicită a fi luată până la soluționarea fondului litigiului existent între părți, respectiv neprejudecarea acestuia prin examinarea aparenței dreptului dedus judecății.
Examinând prin prisma dispozițiilor menționate acțiunea principală și cererea reconvențională, instanța apreciază că acestea nu întrunesc două dintre condițiile de admisibilitate menționate, respectiv urgența și neprejudecarea fondului, pentru următoarele considerente:
Astfel, în ceea ce privește cerința urgenței măsurii solicitate aceasta trebuie să rezulte din împrejurările de fapt concrete ale situației deduse judecății și să persiste pe tot parcursul procesului. Or, în speță, cu toate că între părți există neînțelegeri vădite ținând seama de poziția procesuală exprimată, în conformitate cu dispozițiile art. 249 Cod proc. civ., reclamantului îi incumbă sarcina dovedirii susținerilor ce stau la baza cererii formulate, în calitate de inițiator al demersului judiciar.
Din această perspectivă, simpla afirmație că pârâta-reclamantă nu i-ar fi permis tatălui să își viziteze copilul, îngrădindu-i acestuia dreptul de a exercita legături personale cu minorul T. Ș. pe un interval de un de zile, nu poate fi primită în lipsa unui probatoriu minimal, apt să conducă la o atare concluzie. În speță, înscrisurile solicitate de reclamantul-pârât a fi administrate în dovedirea cererii formulate nu pot constitui prin ele însele fundament pentru reținerea în sarcina pârâtei-reclamante a unei conduite parentale improprii de natură să afecteze interesul superior al minorului.
În consecință, simplele susțineri ale reclamantului-pârât, în lipsa unui probatoriu adecvat care să ateste efectiv situația de fapt învederată, nu pot fi primite de instanță, rolul activ neputând constitui temei pentru substituirea poziției procesuale a uneia dintre părți ori apărarea intereselor acesteia câtă vreme partea respectivă are la dispoziție mijloace procesuale pentru a determina administrarea dovezilor pe care le dorește.
Totodată, statuând asupra măsurii solicitate de parte în cadrul mijlocului procedural ales, instanța nu trebuie procedeze la prejudecarea fondului, statuând cu titlu provizoriu asupra situației deduse judecății, soluția pronunțată, astfel, prezentând efecte vremelnice.
În acest sens, cu toate că neînțelegerile existente între părți pe aspectul modalității de exercitare a legăturilor personale cu minorul ori pensia de întreținere pot constitui obiectul unei acțiuni de drept comun în instanță, chiar dacă privesc situația unui minor, nu pot justifica, prin ele însele, apelarea la procedura urgentă a ordonanței președințiale. Astfel, celeritatea în soluționarea cauzelor vizând raporturile de familie nu trebuie confundată cu urgența pe care o reclamă o asemenea procedură specială, întrucât per a contrario și ad absurdum, s-ar ajunge la transformarea tuturor acțiunilor de drept comun vizând dreptul familiei în ordonanțe președințiale.
De altfel, se constată că însuși reclamantul a recunoscut identitatea petitului prezentei cereri formulate cu cel al acțiunii introduse pe calea dreptului comun, astfel că pretinsa urgență invocată nu se justifică în prezenta cauză, după cum nici dispozițiile art. 920 Cod proc. civ., nu își găsesc aplicabilitatea.
În ceea ce privește solicitarea formulată de pârâta-reclamantă referitoare la majorarea pensiei de întreținere stabilite în sarcina tatălui prin sentința civilă nr. 2850/03.03.2011 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București în dosar nr._ se constată că aceasta tinde la obținerea unei hotărâri judecătorești cu efecte quasipermanente prin utilizarea unui mijloc procedural excepțional pus la dispoziția părților exclusiv pentru măsuri cu titlu provizoriu, epuizând, prin natura sa, fondul acțiunii deduse judecății pe drept comun.
Față de considerentele anterior expuse, instanța urmează să respingă atât cererea principală formulată cât și cererea reconvențională ca inadmisibile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea principală de emitere a unei ordonanțe președințiale având ca obiect stabilire program vizitare minor - formulată de reclamantul-pârât T. C. D., cu domiciliul în sector 2, București, ., ., . și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat P. A.-București, ., nr/139/143, ., sector 6 în contradictoriu cu pârâta-reclamantă V. J.-L., cu domiciliul în sector 2, București, ., ., ca inadmisibilă.
Respinge cererea reconvențională de emitere a unei ordonanțe președințiale având ca obiect pensie de întreținere - formulată de pârâta-reclamantă V. J.-L. în contradictoriu cu reclamantul-pârât D. R., ca inadmisibilă.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare ce se va înregistra la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-M. P. C. I. C.
Red./Tehn.: A.M.P.
Data: 09.11.2015/Ex. 4
Operator de date cu caracter personal 2891
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 21.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A.-M. P.
GREFIER: C. I. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță președințială - stabilire program vizitare minor, privind pe reclamantul T. C. D., în contradictoriu cu pârâta V. J. L..
La apelul nominal al cauzelor strigate pe lista de priorități făcut în ședința publică au răspuns reclamantul, prin avocat cu delegație la dosarul cauzei, și pârâta, personal și asistata de avocat cu delegație la dosarul cauzei.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
La interpelarea instanței, apărătorul pârâtei arată că a depus la dosarul cauzei întâmpinare si cerere reconvențională prin fax, si depune în ședință publică un exemplar în original a acestora, comunicând totodată un exemplar și părții adverse.
Apărătorul reclamantului solicită rectificarea încheierii de la termenul de judecată anterior deoarece s-a consemnat faptul că a depus la dosarul cauzei dovada de achitare a taxei judiciare de timbru, acest lucru fiind inexact deoarece dovada nu a fost depusă în ședința publica si la registratură.
Instanța arată că în ședința publică de la termenul de judecată anterior s-a constatat depunerea la dosarul cauzei taxa judiciară de timbru fără a se menționa că aceasta a fost depusă în ședința publică, data depunerii dovezii rezultând din viza aplicată pe cerea depusă la dosarul cauzei.
Apărătorul reclamantului arată că observa că cererea reconvențională are ca obiect majorarea pensiei de întreținere fapt pentru care solicită disjungerea acestei cereri deoarece aceasta va lungi foarte mult cererea reclamantului cu privire la programul de vizitare. De asemenea, precizează că, în ceea ce privește pensia, aceasta se află și în prezent depusă prim serviciul MoneyGram, pârâta ne ridicând-o nici în prezent. La final, arată că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua la cunoștință de întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
Apărătorul pârâtei învederează instanței că este nevoie ca reclamantul să precizeze care este domiciliul său real deoarece în baza de date aparținând Serviciului de evidență a populației nu există nici o persoană cu numele de T. C. D. care să domicilieze în România, reclamantul având în prezent domiciliul în Statele Unite ale Americii. Astfel apreciază că, pentru corecta identificare a reclamantului și pentru a afla locul unde acesta urmează să întrețină relații personale cu copilul, se impune ca reclamantul să indice domiciliul din SUA si să facă dovada acestuia.
Apărătorul reclamantului arată că solicitarea pe ordonanță președințială este ca vizetele să aibă loc la domiciliul din România unde de altfel, s-a efectuat și ancheta socială de către autoritatea tutelară.
Apărătorul pârâtei arată că reclamantul, prin precizarea cererii de chemare în judecată, indică ca și loc în care urmează să întrețină relații personale cu copilul în SUA.
Apărătorul reclamantului arată că au fost precizate si locații în care se va merge si în vacanță, urmând ca reclamantul să întrețină relații personale cu copilul la domiciliul din România.
Față de susținerile părților, instanța dispune strigarea cauzei la ordinea listei de ședință.
La apelul nominal al cauzelor strigate la ordinea listei de ședință făcut în ședința publică au răspuns reclamantul, prin avocat cu delegație la dosarul cauzei, și pârâta, personal și asistata de avocat cu delegație la dosarul cauzei.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Apărătorul pârâtei reiterează solicitarea de a se pune în vedere reclamantului să indice domiciliul actual din SUA, conform dispozițiilor art. 194 alin.1, lit.a din C.., acest lucru având relevanță atât în ceea ce privește identificarea reclamantului, cât și asupra locului în care urmează a fi efectuată ancheta socială.
Apărătorul reclamantului, învederează instanței că ancheta sociala la domiciliul reclamantului a fost efectuată. De asemenea, față de programul de vizitare solicitat de reclamant, discuția ieșirii copilului din România se face exclusiv pentru perioada vacanțelor, deoarece relațiile dintre copil si părinte pe perioada vacanței pot avea loc oriunde, nu neapărat la domiciliul din România.
Apărătorul pârâtei învederează instanței că insista în cererea de a se pune în vedere reclamantului să precizeze domiciliul în drept din SUA și să facă dovada acestui domiciliu, fiind necesar ca si instanța să cunoască dacă reclamantul, în SUA, deține condiții de locuit corespunzătoare, dacă deține surse de existență care sa-i asigure copilului toate cele necesare în cazul în care instanța va încuviința deplasarea acestuia în SUA, și pentru a afla care sunt veniturile reclamantului deoarece, în lipsa unui domiciliu, acesta nu poate fi identificat în baza de date a fiscului american. Apărătorul pârâtei mai arată că, dacă soluționarea cererii reclamantului este urgentă, mai urgentă decât acesta este ca minorul să beneficieze și de suportul material necesar creșterii și educării lui, în raport de veniturile reale ale reclamantului.
La interpelarea instanței cu privire la adresa din New York indicată de reclamant la fila 26, pârâta arată că și ea deține acest domiciliu deși nu a locuit acolo niciodată.
La interpelarea instanței cu privire la domiciliul efectiv unde se solicită a se efectua programul de vizitare, apărătorul reclamantului arată că a fost indicat un domiciliu pentru efectuarea vizitelor în România, precizând că reclamantul se va repatria în curând.
La interpelarea instanței cu privire la efectuarea anchetei sociale, apărătorul reclamantei arată că este nevoie de efectuarea unei anchete sociale prin comisie rogatorie la domiciliul efectiv al reclamantului din SUA altfel s-ar putea să se ajungă în situația în care copilul dispare să nu se știe unde acesta poate fi găsit în America. De asemenea, învederează instanței că nu cunoaște dacă România are încheiat vreun acord în acest sens cu SUA.
Apărătorul reclamantului învederează instanței că, în cazul în care programul de vizitare solicitat va fi încuviințat, în cazul în care reclamantul nu va respecta hotărârea instanței va avea o problemă ci privire la nerespectarea unei hotărâri judecătorești, si nu este cazul să se prezume posibilitatea unei viitoare răpiri internaționale, astfel că se opune cererii formulate de către pârâtă, solicitând respingerea acesteia.
Instanța pune în discuție probatoriul.
Apărătorul reclamantului reiterează solicitarea de disjungere a cererii reconvenționale, deoarece prin întârzierea soluționării prezentei cauze se va ajunge la încălcarea dreptului minorului de a avea relații personale cu tatăl său, copilul aflându-se în imposibilitatea de a mai comunica cu tatăl său, din cauza mamei sale, copilul primind dispozitive electronice pentru a comunica cu tatăl său, dispozitive care i-au fost luate de către mamă. Învederează de asemenea, că discutarea pensiei nu este o urgență deoarece aceasta a fost achitată dar este neridicată de către pârâtă, bani care au fost depuși odată în 2012, și redepuși din nou prin serviciul MoneyGram.
Instanța pune în discuție cererea de disjungere formulată de către reclamant.
Apărătorul pârâtei solicită respingerea cererii de disjungere deoarece există o strânsă legătură între programul de vizitare și pensia de întreținere, reclamantul neachitându-și obligațiile nici un moment din 2012, reclamanta formulând și o plângere penală pentru abandon de familie. Dacă reclamantul a trimis aceste sume prin serviciul MoneyGram, acesta nu a comunicat pârâtei si codurile de securitate necesare pentru ridicarea acestor sume, judecarea cererii principale nefiind întârziată în vreun fel dacă reclamantul înțelege să facă personal dovada veniturilor reale pe care le obține.
Instanța pune în discuție admisibilitatea cererii reconvenționale, raportat la obiectul cererii principale.
Apărătorul pârâtei-reclamante, precizând că prin întâmpinare a formulat apărări care vizează inadmisibilitatea cererii principale, apreciază că cererea reconvențională este la fel de admisibilă ca și cererea principală, în condițiile în care instanța apreciază că există o urgență în ceea ce privește programul de vizitare, există o și mai mare urgență ca acest copil să aibă o pensie raportat la nevoile sale si veniturile reale ale tatălui. În final acesta învederează instanței că cererea reconvențională îndeplinește toate condițiile, respectiv nu prejudiciază fondul, există urgență si există și o aparență de drept, fapt pentru care solicită admiterea cererii în principiu.
Apărătorul reclamantului solicită respingerea cererii reconvenționale.
Instanța se va pronunța pe admisibilitatea cererilor odată cu soluționarea fondului cauzei.
Instanța pune în discuție probatoriul.
Apărătorul reclamantului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, învederând instanței că în cazul în care va încuviința părții adverse si alte probe își rezervă dreptul de a solicita si proba cu martori sau cu interogatoriul, deși se opune încuviințării unor astfel de probe într-o cauză care are ca obiect ordonanță președințială.
Față de probatoriul solicitat de către reclamant, apărătorul pârâtei arată că nu se opune. De asemenea, în combaterea cererii principale și în susținerea cererii reconvenționale, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului, proba testimonială cu 2 martori indicați prin cererea reconvențională și anchete psihosociale atât la domiciliul reclamantului din SUA, cât și la domiciliul pârâtei din București. Mai departe, solicită ca instanța să dispună și audierea copilului minor care, deși are 8 ani, este un copil cu un nivel intelectual ridicat, și emiterea unei adrese către fiscul american care să comunice la dosarul cauzei veniturile reclamantului.
Apărătorul reclamantului, față de solicitarea de emitere de adresă către fiscul american, arată că, dat fiind că copilul este cetățean american, va răspunde acestei solicitări pentru că este în interesul copilului, dar demersul este unul de a lungi acest proces, solicitând respingerea acestei cereri. De asemenea, față de cererea de încuviințare a probei cu interogatoriul, solicită încuviințarea acestei probe si pentru reclamant.
Apărătorul pârâtei solicită decăderea reclamantului din dreptul de a solicita această probă deoarece nu a solicitat acest lucru prin cererea de chemare în judecată în termen procedural.
Deliberând asupra cererii de probatorii formulate de către părți, apreciind asupra capacității probelor de a lămuri cauza și a conduce la soluționarea procesului, în temeiul art. 255 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Referitor la cererea de încuviințare a probei testimoniale si a probei cu interogatoriu reclamantului solicitate de către pârâtă, raportat si la obiectul prezentei cauze, instanța respinge încuviințarea acestor probe, apreciind că nu sunt utile soluționării prezentei cauze.
Având în vedere dispozițiile Codului civil care prevăd obligativitatea audierii copilului minor începând cu vârsta de 10 ani si raportat că legiuitorul a considerat a exista o maturitate suficientă a copilului minor începând cu această vârstă, instanța urmează să respingă cererea de audiere a copilului minor în vârstă de 5 ani, față de faptul că acesta are o vârstă mult prea mică pentru a fi audiat, iar situația de fapt nu comportă o astfel de verificare suplimentară din partea instanței de judecată.
În ceea ce privește referatul de anchetă solicitat de către pârâtă a fi efectuat la domiciliul pârâtei si la domiciliul reclamantului din Statele Unite ale Americii, și solicitarea de emitere a unei adrese către fiscul american, instanța respinge aceste cereri de vreme ce petitul acțiunii astfel cum a fost precizat vizează vacanțe cu titlu exemplificativ prezentate ca având loc în SUA, Europa și alte destinații apreciind ca nefiind utile soluționării cauzei, referatul de ancheta efectuat si depus la dosarul cauzei fiind suficient raportat la obiectul prezentei cauze.
Instanța dă cuvântul părților pe admisibilitatea cererii si fondul cauzei.
Apărătorul pârâtei solicită respingerea acțiunii reclamantului ca inadmisibilă deoarece nu există nici o urgență dat fiind că reclamantul vine în România odată pe an pentru circa 3 săptămâni.
Apărătorul reclamantului intervine întrebând partea adversă care ar fi urgența în opinia sa.
Instanța atrage atenția apărătorului reclamantului învederându-i că, în cazul care mai intervine, se va dispune scoaterea acestuia din sala de judecată
În situația în care instanța va considera acțiunea ca admisibilă și va încuviința un program de vizitare, pârâta solicită ca acest program de vizitare să aibă în vedere vârsta copilului, faptul că acesta nu își cunoaște tatăl.
Apărătorul reclamantului intervine întrebând care este urgența.
Față de faptul că apărătorul reclamantului a intervenit din nou fără ca instanța sa-i acorde cuvântul, acesta a fost invitat să părăsească sala.
Apărătorul pârâtei continuă și arată că de 3 ani de zile reclamantul s-a degrevat de obligațiile sale ca tată, solicitând respingerea cererii, iar în cazul în care instanța va încuviința programul de vizitare, ac acest program să se efectueze în România și în prezența mamei în temeiul art. 20 alin.2 lit c din L 272/2004, respectiv după ce reclamantul va face dovada că și-a depus pașapoartele la una din autoritățile pe care instanța le va indica. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată. De asemenea, solicită admiterea cererii reconvenționale, deși se considera prejudiciați de faptul că instanța nu a pus în vedere reclamantului-pârât reconvențional să facă dovada veniturilor obținute și nici nu a încuviințat emiterea de adresă către fiscul american.
Instanța cheamă în sala de judecată pe apărătorul reclamantului, căruia îi învederează concluziile pe fond expuse de către apărătorul pârâtei.
Apărătorul reclamantului arată că este adevărat că copilul nu și-a mai văzut tatăl de doi ani de zile, de aici vine și caracterul de urgență al cererii, acest lucru întâmplându-se că acest contact a fost întrerupt de către mamă, astfel cum a constata și direcția de protecție a copilului, deoarece reclamantul a fost în vara acestui an în țară, moment în care i-a fost refuzat dreptul de a-și vedea copilul.
Instanța reține cauza în pronunțare, învederând părților posibilitatea de a depune la dosarul cauzei concluzii scrise.
INSTANȚA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va amâna pronunțarea până la data de 28.09.2015, motiv pentru care,
DISPUNE:
Amână pronunțarea în prezenta cauză la data de 28.09.2015.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.09.2015.
Președinte, Grefier,
A. M. P. C. I. C.
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 22.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A.-M. P.
GREFIER: C. I. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță președințială - stabilire program vizitare minor, privind pe reclamantul T. C. D., în contradictoriu cu pârâta V. J. L..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 21.09.2015, cuprinse fiind în încheierea de ședință pronunțată la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 23.09.2015 când, în aceeași compunere,
INSTANȚA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va amâna pronunțarea până la data de 23.09.2015, motiv pentru care,
DISPUNE:
Amână pronunțarea în prezenta cauză la data de 23.09.2015.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.09.2015.
Președinte, Grefier,
A. M. P. C. I. C.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 834/2015. Judecătoria... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Hotărâre din... → |
|---|
