Pensie întreţinere. Sentința nr. 7356/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7356/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 7356/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ 7356
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA 26.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE: P. A.-A.
GREFIER: I. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de reclamanta GHENȚU A.-M. în contradictoriu cu pârâtul I. M. L., având ca obiect exercitarea autorității părintești – stabilire domiciliu minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta, prin avocat GAFIUC V., în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosarul cauzei fila 40, și pârâtul, personal.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 25.06.2015, prin serviciu registratură, a fost depus la dosarul cauzei referatul de anchetă socială întocmit de Autoritatea Tutelară Sector 2 București
Pârâtul depune la dosarul cauzei, în ședință publică, dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 40 lei.
Instanța invocă din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 având în vedere că minorii locuiesc efectiv la mamă în sectorul 3.
Avocatul reclamantei solicită respingerea excepției, având în vedere că domiciliul pârâtului se află în București, sectorul 2.
Pârâtul lasă soluția la aprecierea instanței.
Instanța rămâne în pronunțare pe excepția necompetenței teritoriale.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 18.02.2015, sub nr._, reclamanta Ghențu A. – M. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâtul I. M. L., instanța să dispună, cu privire la minora I. E. P., ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de către reclamanta, ca locuința minorei să fie stabilită la mamă, iar pârâtul să fie obligat la plata unei pensii lunare de întreținere.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a trăit în concubinaj cu pârâtul, relație din care a rezultat minora I. E. P., ns. 21.05.2014, că minora, de la naștere și până în prezent a locuit și continuă ă să locuiască cu reclamanta, că, după naștere copilului, concubinajul a devenit inexistent, că pârâtul nu manifestă vreun interes pentru creșterea și educarea copilului.
În dovedirea celor susținute, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată și stabilirea exercitării autorității părintești în comun, locuința copilului să fie la tată, iar ambii părinții să contribuie la cheltuielile de creștere, educare și întreținere.
În motivare, pârâtul – reclamant a arătat că a părăsit domiciliul reclamantei datorită reproșurilor acesteia și a atitudinii necorespunzătoare față de el a fetei mari a reclamantei, că a făcut acest lucru pentru a evita apariția unor conflicte pentru a aplana unele situații tensionate, că sunt nereale afirmațiile potrivit cărora doar reclamanta îi asigura în totalitate supravegherea copilului, întreținerea și educația necesară, că vizitele sale au fost și sunt numai ocazionale, iar contribuția sa materială este inexistentă, că manifestă un interes deosebit cu privire la copilul său.
În dovedirea celor susținute, pârâtul – reclamant a depus la dosar înscrisuri.
Acțiunile au fost legal timbrate, conform art. 6, alin. (4) din OUG nr. 80/2013.
A fost depuse la dosar referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul pârâtului – reclamant.
Cu privire la excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță, din oficiu:
Conform art. 114, alin. (1) din C.proc.civ., „dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanelor fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită”, textul reglementând o competență teritorială exclusivă în această materie, fiind vorba de cereri în materie de persoane.
Prin „cereri privind ocrotirea persoanelor fizice” trebuie avute în vedere acele petiții prin care se urmărește luarea unor măsuri dintre cele enumerate de art. 106 din C.civ.
Astfel, potrivit art. 106, alin. (1) din C.civ., „ocrotirea minorului se realizează prin părinți, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecție specială anume prevăzute de lege”, iar, conform alin. (2) al aceluiași articol, „ocrotirea majorului are loc prin punerea sub interdicție judecătorească sau prin instituirea curatelei (…)”.
În ceea ce privește ocrotirea minorului prin părinți, aceasta se realizează în conformitate cu disp. cuprinse în Cartea II – Despre familie, Titlul IV – Autoritatea părintească din C.civ. Potrivit art. 483, alin. (1) din C.civ., „autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți”, iar conform art. 486 din C.civ. „ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă, după ce îi ascultă pe părinți și luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăște potrivit interesului superior al copilului.”
Reiese din cuprinsul acestor dispoziții legale că litigiile dintre părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești ce intră în conținutul noțiunii de autoritate părintească reprezintă „cereri privind ocrotirea persoanelor fizice”, în sensul art. 114, alin. (1) din C.proc.civ., fiind astfel de competența exclusivă a instanței de la domiciliul sau reședința persoanei ocrotite.
În speță, instanța reține că părțile au solicitat exercitarea autorității părintești de către un singur părinte, respectiv de către ambii părinți, stabilirea locuinței copilului, precum și stabilirea unui program de legături personale și stabilirea contribuției la cheltuielile de creștere, educare și pregătire profesională, chestiuni ce intră în conținutul noțiunii de autoritate părintească (art. 496, 499, 507 din C.civ.), astfel încât competența teritorială aparține instanței de la domiciliul sau, în cazul în care acesta nu este cunoscut, reședința minorului.
Instanța amintește că, în sens procesual, prin domiciliu sau reședință se are în vedere locul unde persoana fizică locuiește efectiv.
Din susținerile părților reiese că minora locuiesc efectiv în sectorul 3 din București, la reclamantă.
În aceste condiții, reținând că persoana ocrotită, minora, are locuința în sectorul 3 din București, în temeiul art. 114, alin. (1) rap. la art. 126, interpretat per a contrario, art. 129, alin. (2), pct. 3 și art. 132 din C.proc.civ., luând în considerare și prevederile HG nr. 337/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188/06.08.1993, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 2 București și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță, din oficiu.
Declină cauza formulată de reclamanta – pârâtă GHENȚU A.-M. cu domiciliul în București .. 37, ., ., sector 3, în contradictoriu cu pârâtul – reclamant I. M. L. cu domiciliul în București, ., sector 2, spre competentă soluționare Judecătoriei sectorului 3 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. A.-A. I. V.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Hotărâre din... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre... → |
|---|
