Pretenţii. Încheierea nr. 22/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 22/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 9895/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 22.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. F.
GREFIER: C. N. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, obligația de a face, privind pe reclamantul A. S. în contradictoriu cu pârâta B. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâta, lipsind reclamantul.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul dosarului, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, depunerea la dosar, prin Serviciul Registratură, la data de 18.09.2015, de către expertul G. C., a răspunsului la obiecțiuni.
Instanța înmânează pârâtei un exemplar al răspunsului la obiecțiuni și dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâta, lipsind reclamantul.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra formulării concluziilor asupra fondului.
Pârâta depune note scrise și arată că nu este de vină.
Instanța în temeiul dispozițiilor art. 394 din codul de procedură civilă declară închise dezbaterile asupra fondului și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va amâna pronunțarea până la data de 06.10.2015, motiv pentru care,
DISPUNE
Amână pronunțarea până la data de 06.10.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
E. F. C. N. I.
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 2891
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 9895
Ședința publică din data de 06.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. F.
GREFIER: C. N. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, obligația de a face, privind pe reclamantul A. S. în contradictoriu cu pârâta B. M..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 22.09.2015, cuprinse fiind în încheierea de ședință pronunțată la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 06.10.2015 când, în aceeași compunere,
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București sub nr._ la data de 19.09.2014, precizată la 21.11.2014 (f. 41 și urm.) reclamantul A. Ș. în contradictoriu cu pârâta B. M., solicită
- obligarea pârâtei la plata sumei de 4.000 eur reprezentând despăgubiri plus dobânda legală reprezentând echivalentul lipsei de folosință pentru terenul deținut de părți în indiviziune, pentru perioada 06.06.2006 – 19.09.2014, sub rezerva majorării cuantumul pretențiilor în urma efectuării unei expertize,
- obligarea pârâtei la menținerea proprietății sale în stare bună prin refacerea scurgerilor de apă și a jgheaburilor, pe cheltuiala acesteia,
- obligarea pârâtei la plata sumei de 5000 eur cu titlu de despăgubiri reprezentând prejudiciul suferit de reclamant din cauza infiltrațiilor provenite de la apartamentul pârâtei.
Cu cheltuieli de judecată.
În fapt, se arată că reclamantul este proprietarul apartamentului nr. 1 situat în .. 17, sect. 2 București și al terenului în cotă indiviză în suprafață de 75,79 mp situat la aceeași adresă.
Apartamentul și terenul fac parte dintr-un imobil în suprafață de 268 mp teren și 105 mp construcții deținut în cotă indiviză cu pârâta.
Pe terenul respectiv se află un garaj construit cu nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la coproprietatea asupra părților comune, neexistând acordul autorilor reclamantului cu privire la edificarea acestuia.
Acoperișul imobilului este degradat, iar lipsa jgheaburilor și scurgerile de apă afectează proprietatea reclamantului.
În baia acestuia s-a exfoliat grav tavanul iar din cauza umezelii pe toată zona, este afectată structura de rezistență a casei respectiv planșeul care putrezește întrucât este din lemn, așa încât întreaga zonă poate ceda oricând.
În drept: art. 1357 Cod Civil, art. 3 din legea 50/1991, art. 14, art. 17 și art. 18 din Legea 230/2007.
Probe propuse prin acțiune: înscrisuri, interogatoriu, expertiză.
S-au atașat înscrisuri.
Cerere legal timbrată. (4.208 lei din care 1820 lei – f. 7, 2388 lei – f. 138)
Prin întâmpinarea din 09.12.2014, pârâta solicită respingerea acțiunii. (f. 102 și urm.)
În esență, arată că din noiembrie 2011 și până în prezent în apartamentul său din imobilul indicat de reclamant nu a mai locuit nimeni.
Între părți au avut loc negocieri privind cumpărarea de către pârât a apartamentului reclamantei, fără a ajunge însă la o înțelegere. Pârâta a aflat de existența unui litigiu inițiat de reclamant din înregistrările în cartea funciară.
În această perioadă reclamantul nu i-a adus la cunoștință despre problemele indicate în acțiune.
În privința terenului deținut de reclamant în indiviziune cu pârâta, aceasta arată că terenul respectiv este suprafața aferentă apartamentului.
Garajul la care face referire reclamantul a fost edificat în în 1973 de părinții pârâtei și de autorul pârâtului pe suprafața de teren aparținând primilor.
Acesta este de fapt o copertină neechipată cu încălzire, iluminare artificială sau alimentare cu apă, fiind situat în colțul curții din spatele casei. Are o suprafață de aprox. 25 mp.
În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri și expertiza tehnică judiciară specialitatea construcții având următoarele obiective: a se identifica dacă apartamentul reclamantului este afectat de infiltrații ce provin din apartamentul pârâtei, a se stabili care este cauza infiltrațiilor, a se stabili dacă unul din motivele apariției infiltrațiilor poate fi acela că în apartamentul reclamantului au fost suprimate țevi ce duceau la acoperiș, a se evalua prejudiciul adus apartamentului reclamantului, a se stabili starea acoperișului, a se evalua lucrările de reparație a apartamentului reclamantului, a se stabili dacă infiltrațiile de la apartamentul reclamantului provin și de la acoperiș.
Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert G. C. a fost depus la dosar la 25.05.2015. (f. 147 și urm.)
Obiecțiunile formulate de reclamant au fost încuviințate în parte, în sensul că s-a dispus ca expertul să evalueze și partea exterioară a apartamentului reclamantului, să stabilească dacă eventualele infiltrații provin de la apartamentul pârâtei și să evalueze prejudiciul. (f. 168 -169)
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin prezenta acțiune reclamantul solicită, în esență, obligarea pârâtei la plata către acesta a unor despăgubiri reprezentând echivalentul lipsei de folosință pentru terenul deținut de părți în indiviziune, la menținerea proprietății reclamantei în stare bună prin refacerea scurgerilor de apă și a jgheaburilor și la plata unei despăgubiri pentru prejudiciul suferit de reclamant din cauza infiltrațiilor provenite de la apartamentul pârâtei.
Ca temei al răspunderii reclamantei, este invocată răspunderea civilă delictuală – art. 1357 Cod Civil.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale a unei persoane se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu cert și care să nu fi fost reparat încă, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Cu referire la despăgubirile (plus dobânda legală) pentru lipsa de folosință a terenului deținut de părți în indiviziune, instanța reține că acest capăt de cerere este neîntemeiat, urmând a fi respins pe considerentele mai jos expuse.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr,. 2029/06.06.2006 de BNP N. C.-T., reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra . parterul imobilului din .. 17, sector 2 București, precum și cota terenul indiviz în suprafață de 75,79 mp aferent apartamentului, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, contract de vânzare cumpărare. (f. 8 și urm.)
Întreg imobilul din .. 17, sector 2 București, compus din construcție și teren în suprafață de 270 mp, a fost cumpărat în anul 1956 de soții B. P. și B. M. prin actul de vânzare nr. 3053/4444. (f. 121-122)
În 1971, soții B. au înstrăinat către soții M. N. și M. M., apartamentul nr. 1 situat la parterul imobilului împreună cu cota parte indiviză de teren de 75,79 mp din suprafața totală de 272,34 mp, la care s-a adăugat dreptul de proprietate asupra părților din imobil care prin natura lor sunt în folosința comună a tuturor proprietarilor. (f. 123)
Acest apartament a fost înstrăinat succesiv, în anul 2006 fiind cumpărat de către reclamant.
Potrivit planului de situație anexat contractului încheiat cu soții M., din suprafața totală de 272,34 mp, 104,25 mp reprezenta suprafață construită, iar 162,09 mp, curte, așadar teren liber de construcții. De asemenea, potrivit aceluiași plan cota înstrăinată a fost calculată prin raportare la întreaga suprafață de teren de 272,34 mp, așa cum se prevede și în contract, așadar prin raportare atât la terenul acoperit de construcții cât și la cel liber de construcții. (f. 125)
Se va reține așadar că reclamantul și pârâta dețin în indiviziune atât terenul aflat sub construcție cât și pe cel liber de construcții. Nu s-ar putea concluziona că autorii reclamantului i-au transmis acestuia numai teren aflat sub construcție din moment ce autorii acestora, la rândul lor, dobândiseră imobilul de la soții M. care nu aveau în proprietate tot acest teren, ci cotă din întreg terenul de 272,34 mp.
Reclamantul justifică lipsa de folosință a terenului de 75,79 mp în cotă indiviză prin aceea că pe acest teren ar fi fost edificat un garaj pentru care nu a existat acordul autorilor săi, reclamantul fiind împiedicat astfel să exploateze cota parte din teren ce îi aparține acestuia.
Potrivit pârâtei, garajul în discuție a fost edificat de soții M., cu acordul părinților pârâtei, în anul 1973.
Examinând primul capăt de cerere prin prisma celor patru condiții a căror îndeplinire cumulativă atrage răspunderea civilă delictuală a pârâtei, mai sus enumerate, instanța reține că nu s-a dovedit prejudiciul cert suferit de reclamant.
Ceea ce caracterizează proprietatea comună pe cote părți este împrejurarea că niciunul dintre copărtași nu are un drept exclusiv asupra unei părți determinate din bun privind în materialitatea sa și că fiecare copărtaș are un drept exclusiv numai asupra cotei părți ideale din drept.
Potrivit art. 636 cod civil fiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul comun în măsura în care nu schimbă destinația și nu aduce atingere drepturilor celorlalți coproprietari.
În cauza de față, garajul in discuție era edificat în curte la momentul la care reclamantul a devenit proprietarul . cotei indivize de teren, așa încât nu se poate reține că pârâta a schimbat destinația bunului sau a adus atingere dreptului reclamantului.
Constatând că nu s-a făcut dovada că pârâta a săvârșit vreo faptă ilicită, în temeiul art. 1357 Cod Civil, instanța va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Cu privire la obligarea pârâtei la menținerea proprietății sale în stare bună prin refacerea scurgerilor de apă și a jgheaburilor instanța reține pentru început că prin titlul de proprietate invocat, reclamantul a dobândit și o cotă parte indiviză din suprafața de folosință comună a imobilului.
În temeiul art. 646 alin. 1 coroborat cu art. 649 alin. 1 lit. c) Cod Civil 2009, reclamantul și pârâta dețin în coproprietate forțată scurgerile de apă și jgheaburile, potrivit cotelor părți din dreptul de proprietate asupra imobilului.
Reclamantul solicită obligarea pârâtei la efectuarea unor acte de conservare a unor părți din imobil aflate în coproprietate forțată în condițiile în care, potrivit art. 640 Cod Civil, chiar reclamantul poate să facă acte de conservare cu privire la bunul comun, fără acordul pârâtei, urmând ca părțile să suporte cheltuielile pentru întreținerea și conservarea acestor părți din imobil proporțional cu cota de drept a fiecărui coproprietar.
Se va reține așadar că obligația de conservare a scurgerilor de apă și a jgheaburilor nu revine exclusiv pârâtei, ci ambelor părți în calitate de coproprietari forțați asupra acestora, reclamantul putând efectua aceste reparații chiar și fără acordul pârâtei.
Nici prevederile din Legea 230/2007 invocate de reclamant, referitoare la obligațiile proprietarilor nu susțin cererea acestuia.
În primul rând legea reglementează modul de funcționare al asociațiilor de proprietari, situația de fapt din cauza de față neîncadrându-se în obiectul normei.
Însă, chiar referindu-ne la obligațiile proprietarilor din clădirile cu mai multe apartamente, se observă că legea obligă proprietarul la menținerea proprietății sale individuale, la a lua măsuri, alături de ceilalți proprietari pentru consolidarea sau modernizarea clădirii și la repararea daunelor pe care acesta le provoacă părților clădirii aflate în folosință comună.
Or, deficiențele indicate de reclamant nu sunt cauzate de pârâtă.
În consecință, instanța constată că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 1357 Cod Civil, nefiind dovedită fapta ilicită a pârâtei sau culpa acesteia, chiar în forma cea mai simplă, motiv pentru care, și acest capăt de cerere se va respinge.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri reprezentând prejudiciul suferit de reclamant din cauza infiltrațiilor provenite de la apartamentul pârâtei, instanța reține că potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de expert G. C., infiltrațiile din apartamentul reclamantului nu provin de la apartamentul pârâtei sau de la acoperiș ci sunt cauzate de suprimarea celor două țevi de canalizare pluvială ce ar fi trebuit să colecteze apa de la nivelul acoperișului, să traverseze podul, apartamentul pârâtei, apartamentul reclamantului și să ajungă la subsolul imobilului. (f. 147 și urm.)
De asemenea, potrivit răspunsului expertului la obiecțiunile formulate de reclamant, pe partea exterioară a apartamentului proprietatea imobilului nu existau urme ale unor posibile infiltrații de apă, intersecția peretelui exterior cu peretele inferior al băii de la parter fiind amplasată aproape la mijlocul peretelui de fronton. (f. 169)
Reclamantul nu a dovedit că lucrările de suprimare a țevilor respective ar fi fost efectuate de pârâtă, așa încât nu se poate reține vreo culpă a pârâtei în producerea prejudiciului.
Nefiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 1357 Cod Civil, instanța va respinge și acest capăt de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul A. Ș. având CNP_, cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură în sector 5, București, CALEA RAHOVEI, nr. 266-268, ., . cu pârâta B. M. având CNP_, cu domiciliul în sector 2, București, ȘOSEAUA C., nr. 23A, ., .> Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de exercitare a căii de atac se depune la Judecătoria Sector 2 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
E. F. C. N. I.
| ← Obligaţie de a face. Încheierea nr. 22/2015. Judecătoria... | Întoarcere executare. Încheierea nr. 17/2015. Judecătoria... → |
|---|
