Pretenţii. Sentința nr. 5163/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5163/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 5163/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 5163
Ședința publică din data de 11.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. – M. P.
GREFIER: L. C.
Pe rol se află judecarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanții I. D. și I. I. M. în contradictoriu cu pârâta V. R. S.A., având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, conform ordinii de pe lista de ședință, au răspuns reclamanții, prin apărător ales, avocat R. M., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, și pârâta, prin apărător ales, avocat S. N., în baza împuternicirii avocațiale aflate la fila 56.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și depunerea prin serviciul Registratură, la data de 01.04.2015, de către pârâtă, a întâmpinării, iar la data de 05.05.2015, de către pârâtă a unei cereri de suspendare sau de amânare a judecății, în vederea soluționării amiabile a litigiului, după care:
Reclamanții, prin apărător, depun la dosar dovada achitării onorariului de avocat, dovadă pe care o prezintă și părții adverse.
La solicitarea instanței, reclamanții, prin apărător, semnează cererea de chemare în judecată și certifică, prin aplicarea semnăturii olografe, copiile înscrisurilor anexate cererii de chemare în judecată.
Reclamanții, prin apărător, învederează că nu este necesară efectuarea de demersuri în vederea obținerii extrasului de cont solicitat de instanță deoarece pârâta doar încearcă să găsească tertipuri pentru a nu elibera înscrisuri reclamanților și pentru a-i împovăra prin efectuarea de cheltuieli suplimentare nejustificate. Prin cererea de chemare în judecată a fost solicitată obligarea pârâtei la restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc și pârâta deja a fost obligată să restituie sumele achitate cu titlu de comision de risc din anul 2010 până la data la care a rămas definitivă hotărârea pronunțată în litigiul anterior dintre părți.
Instanța pune în discuție cererea de suspendare a judecății cauzei, iar în subsidiar, de amânare a judecății pentru soluționarea litigiului pe cale amiabilă, formulată de pârâtă, comunicând reclamanților, prin apărător, un exemplar al cererii.
Pârâta, prin apărător, arată că, în situația în care reclamanții sunt de acord cu soluționarea litigiului pe cale amiabilă, nu va solicita suspendarea judecății pentru neîndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina reclamanților.
Reclamanții, prin apărător, arată că nu sunt de acord cu suspendarea cauzei și nici cu soluționarea litigiului pe cale amiabilă.
Pârâta, prin apărător, arată că solicită suspendarea judecății pentru neîndeplinirea obligațiilor de către reclamanți, deoarece este necesar ca acești clienți să ia legătura cu banca, întrucât pârâta nu poate face față unui mare volum de clienți. În subsidiar, solicită amânarea judecății în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă. Arată că apărătorul părții adverse nu reprezintă cu loialitate interesele reclamanților. Pârâta este dispusă să restituie comisionul de risc și 22,5% din sold, iar reclamanții sunt induși în eroare de către apărător, în vederea obținerii de către acesta a cheltuielilor de judecată. Nu este în interesul reclamaților să câștige aceste cheltuieli de judecată de 2500 lei și să piardă o reducere de 22,5% din sold. Față de aceste aspecte, solicită aplicarea art.227 din C.proc.civ., respectiv să fie citați reclamanții – să se prezinte personal în fața instanței și să-și exprime punctul de vedere față de cererea formulată de pârâtă, după ce le vor fi explicate avantajele soluționării litigiului pe cale amiabilă. În măsura în care cererea va fi respinsă, solicită suspendarea judecății pentru neîndeplinirea de către reclamanți a obligațiilor stabilite în sarcina acestora.
Reclamanții, prin apărător, depun la dosar un înscris prin care arată că nu sunt de acord cu soluționarea litigiului pe cale amiabilă.
Instanța, având în vedere opunerea expresă a reclamanților, respinge cererea de suspendare a judecății și cererea de amânare a judecății în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, formulată de pârâtă.
Pârâta, prin apărător, arată că este important să se știe suma la care va fi obligată de către instanța de judecată și să existe probe în acest sens. Mai arată că, în condițiile în care a fost invocată reaua - credință a băncii, reclamanții trebuie să facă dovada cererii înaintate către bancă și nesoluționate. În consecință, solicită suspendarea cauzei pentru neîndeplinirea de către reclamanți a obligației de a depune la dosar extras de cont privind sumele solicitate spre restituire.
Reclamanții, prin apărător, arată că nu se impune suspendarea judecății, deoarece și-au îndeplinit obligațiile, respectiv au semnat cererea de chemare în judecată și au certificat copiile înscrisurilor depuse. În ceea ce privește extrasul de cont, suma nu trebuie să fie determinată de instanță, putând fi determinată și în faza de executare silită. Instanța nu trebuie să se pronunțe asupra cuantumului, ci doar cu privire la restituirea acestor sume solicitate cu titlu de comision de risc.
Instanța respinge cererea de suspendare a judecății în condițiile art.242 din C.proc.civ., formulată de pârâtă, având în vedere că reprezentantul reclamanților a semnat, în ședință publică, cererea de chemare în judecată și a certificat copiile înscrisurilor depuse. Instanța apreciază că nedepunerea extrasului de cont solicitat nu constituie un impediment pentru continuarea judecății.
Instanța, în temeiul art.248 din C.proc.civ., pune în discuție excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă.
Pârâta, prin apărător, arată că a mai existat un litigiu cu privire la aceeași sumă și la întreaga perioadă contractuală, respectiv de la momentul încheierii contractului și până la momentul formulării cererii de chemare în judecată. Instanța învestită cu soluționarea respectivului litigiu s-a pronunțat în sensul admiterii cererii doar pentru cei trei ani anteriori pronunțării. În calea de atac, instanța superioară, prin decizia civilă nr.498/07.11.2014, a respins apelul, reținând că instanța de fond a dispus restituirea pentru o perioadă de trei ani anteriori cererii de chemare în judecată, cu respectarea termenului legal de prescripție. Prin urmare, dat fiind că există o hotărâre prin care s-a apreciat că pretențiile care fac obiectul prezentei cereri sunt prescrise, prezenta acțiune nu poate fi admisă, ca efect al autorității de lucru judecat.
Reclamanții, prin apărător, solicită respingerea excepției autorității de lucru judecat și arată că prin sentința la care pârâta a făcut referire au fost admise capetele cererii formulate de reclamanți, respectiv capătul cinci prin care s-a solicitat obligarea pârâtei să restituie reclamanților sumele achitate cu titlu de comision de risc și de administrare începând cu luna mai 2010. În decizia din apel s-a făcut referire la prescripție deoarece reprezentantul pârâtei invoca excepția prescripției în toate întâmpinările depuse, iar instanța de fond a procedat în mod corect la admiterea acțiunii.
Instanța, în temeiul art.248 raportat la art.432 din C.proc.civ., respinge ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat, invocată de către pârâtă, constatând că, nici prin dispozitivul sentinței civile nr.173/28.01.2014 pronunțate de Judecătoria A. I. în dosarul nr.,_, nici prin dispozitivul deciziei civile nr.498/A/07.11.2014 pronunțate de Tribunalul A. – Secția Civilă în același dosar, nu s-a dispus asupra prescripției dreptului reclamanților de a solicita restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc. Potrivit art.430 alin.(2) din C.proc.civ., autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă, nu considerentele care nu își găsesc corespondență în dispozitiv. Mai mult, restituirea sumelor achitate în ultimii 3 an anteriori pronunțării sentinței cu respectarea termenului legal de prescripție nu semnifică faptul că sumele achitate cu
Instanța, nefiind alte cereri formulate sau excepții invocate, acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Reclamanții, prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Pârâta, prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța, apreciind că proba cu înscrisuri, propusă de reclamanți, în dovedirea acțiunii, și de pârâtă, în apărare, este admisibilă și aptă să ducă la soluționarea cauzei, în temeiul art.255 din C.proc.civ., o încuviințează.
Instanța, nemaifiind probe de administrat, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanții, prin apărător, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, respectiv obligarea pârâtei la restituirea sumei achitate cu titlu de comision de risc, de la data semnării convenției de credit până în luna aprilie 2010, și dobânda legală aferentă. Sumele achitate cu titlu de comision de risc reprezintă o plată nedatorată, motiv pentru care se impune restituirea acestora.
Pârâta, prin apărător, solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și amânarea pronunțării în vederea depunerii de concluzii scrise. Solicită diminuarea cuantumului cheltuielilor de judecată pretinse de reclamanți, deoarece a fost facil de redactat cererea de chemare în judecată, cauza a fost soluționată la primul termen de judecată și singurele probe administrate au fost înscrisurile. Raportat la complexitatea cauzei, onorariul de avocat depășește valoarea muncii efectiv prestate.
Apărătorul reclamanților arată că onorariul de avocat are un cuantum normal.
Instanța, în temeiul art.394 din C.proc.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr._, reclamanții I. D. și I. I. M., în contradictoriu cu pârâta V. ROMÂNIA S.A., au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta să restituie sumele achitate de reclamanți cu titlu de comision de risc, de la data semnării convenției de credit nr._/24.04.2007 până în luna aprilie 2010, și să achite dobândă legală, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, în motivarea acțiunii, în esență, reclamanții au arătat că au încheiat cu pârâta convenția de credit nr._/24.04.2007, prin care a fost stipulată plata unui comision de risc. Prin sentința civilă nr.173/28.01.2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._, definitivă prin decizia civilă nr.498/A/07.11.2014 pronunțată de Tribunalul A. – Secția Civilă în același dosar, a fost constatată nulitatea absolută a art.3.5 din condițiile generale ale convenției de credit și a art.5 lit.a din condițiile speciale ale convenției de credit, iar pârâta a fost obligată să restituie reclamanților sumele încasate cu titlu de comision de risc în ultimii 3 ani anterior înregistrării cererea de chemare în judecată respective. Nulitatea produce efecte retroactive, iar toate sumele achitate de reclamanți cu titlu de comision de risc, de la data semnării convenției de credit, au un caracter nedatorat.
În drept, reclamanții au invocat art.1092 C.civ., art.223, art.451, art.453, art.455 din C.proc.civ.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, potrivit art.29 alin.(1) lit.f) din O.U.G. nr.80/2013.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a propus proba cu înscrisurile depuse la dosar, încuviințată de instanță.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat și prin care a solicitat respingerea în consecință a acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
În fapt, în motivarea întâmpinării, în esență, pârâta a susținut că, prin sentința civilă nr.173/28.01.2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._, instanța nu a precizat în mod expres modul de soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune, excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare formulată în respectivul dosar, însă a admis cererea și a dispus restituirea doar pentru perioada ulterioară intervenirii prescripției. Prin decizia civilă nr.498/A/07.11.2014 pronunțată de Tribunalul A. – Secția Civilă, a fost respins apelul declarat, cu motivarea că instanța a dispus restituirea comisionului de risc cu respectarea termenului legal de prescripție.
În drept, pârâta a invocat art.205-208, art.430 din C.proc.civ.
În apărare, pârâta a propus proba cu înscrisurile depuse la dosar, încuviințată de instanță.
Reclamanții au depus răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea excepției autorității de lucru judecat și admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.
În fapt, în motivarea răspunsului la întâmpinare, în esență, reclamanții au susținut că obiectul dosarului nr._ este diferit de obiectul prezentului dosar, și că instanța care a soluționat primul dosar nu s-a pronunțat asupra unor chestiuni cu care nu a fost învestită.
În drept, reclamanții au invocat art.430-432 din C.proc.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Pârâta V. ROMÂNIA S.A., în calitate de împrumutător, și reclamanții I. D. și I. I. M., în calitate de împrumutați, au încheiat convenția de credit nr._/24.04.2007. Prin art.3.5 din condițiile generale ale convenției de credit și art.5 lit.a din condițiile speciale ale convenției de credit, a fost stabilită perceperea de către pârâtă a unui comision de risc în procentul de 0,1% aplicat la soldul contului, plătibil lunar în zile de scadență.
Prin sentința civilă nr.173/28.01.2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ (f.29-35), definitivă prin decizia civilă nr.498/A/07.11.2014 pronunțată de Tribunalul A. – Secția Civilă (f.36-49), au fost constatate ca abuzive și nule clauzele de la art.5 lit.a din condițiile speciale ale convenției de credit și art.3.5 din condițiile generale ale convenției de credit nr._/24.04.2007, iar pârâta a fost obligată să plătească reclamanților contravaloarea comisionului de risc și a comisionului de administrare achitat de aceștia, începând cu luna mai 2010 și până la restituirea efectivă, cu dobânda legală.
Pârâta nu a contestat perceperea comisionului de risc în perioada cuprinsă între încheierea contractului de credit și luna aprilie 2010.
Ca urmare a constatării nulității celor două prevederi contractuale stabilind comisionul de risc, reclamanții sunt îndreptățiși să solicite restituirea prestațiilor efectuate în temeiul clauzelor anulate, potrivit principiului retroactivității (nulitatea produce efecte atât pentru viitor, cât și pentru trecut, din chiar momentul încheierii actului juridic) și a principiului restabilirii situației anteriore (ceea ce s-a executat în baza unui act juridic sau a unei clauze anulat(e) trebuie restituit).
În cazul contractelor sinalagmatice, restituirea prestațiilor executate de reclamanți în perioada cuprinsă între data semnării convenției de credit (24.04.2007) și luna aprilie 2010, are la bază instituția plății nedatorate, reglementată de art.1092 din vechiul C.civ.
În cauză, sunt întrunite condițiile plății nedatorate: reclamanții, în calitate de solvens, au achitat pârâtei, în calitate de accipiens, sume de bani cu titlu de comision de risc, în vederea stingerii obligației prevăzute de art.5 lit.a) din condițiile speciale și de art.3.5 din condițiile generale ale convenției de credit, deși datoria a cărei stingere a fost urmărită prin plată nu exista – prevederea contractuală anulată apare ca și când nici nu ar fi existat.
În consecință, instanța va obliga pârâta să restituie reclamanților sumele încasate cu titlu de comision de risc în temeiul convenției de credit nr._/24.04.2007, în perioada cuprinsă între data încheierii convenției de credit și luna aprilie 2010.
În temeiul art.453 din C.proc.civ., instanța va obliga pârâta, ca parte care a pierdut procesul, la plata către reclamant a sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat (achitat potrivit celor două chitanțe depuse la filele 72 și 73), onorariu pe care instanța nu îl apreciază ca fiind disproporționat de mare în raport cu complexitatea cauzei și activitățile desfășurate de apărător (redactarea cererea de chemare în judecată și a răspunsului la întâmpinare, reprezentarea juridică a reclamanților, asigurată la prezentul termen de judecată).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanții I. D., CNP_ și I. I. M., CNP_, domiciliați în A. I., ., nr. 2, ., jud. A., în contradictoriu cu pârâta V. R. SA, J_, CUI_, cu sediul în București, ., sector 2.
Obligă pârâta să restituie reclamanților sumele încasate cu titlu de comision de risc în temeiul convenției de credit nr._/24.04.2007, în perioada cuprinsă între data încheierii convenției de credit și luna aprilie 2010.
Obligă pârâta la plata către reclamanți a sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea pentru exercitarea căii de atac se depune la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
judecător M. – M. P. L. C.
Red. M.M.P. / tehnored. M.M.P. și L.C. – 5 ex/09.06.2015.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9234/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4699/2015. Judecătoria... → |
|---|
