Revendicare imobiliară. Sentința nr. 354/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 354/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 354/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 354
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA de: 14.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ din:
PREȘEDINTE: C. M. C.
GREFIER: C. M. N.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul-pârât S. G., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă D. I., având ca obiect „revendicare imobiliară”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul-pârât personal și asistat de avocat cu împuternicire avocațială la dosar și pârâta-reclamantă reprezentată de avocat cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, după care,
Instanța acordă părților cuvântul pe excepția autorității de lucru judecat.
Înaintea discutării excepției, reprezentantul pârâtei-reclamante solicită instanței îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul încheierii de ședință de la termenul de judecată din data de 19.11.2014, în sensul că s-a menționat că taxa judiciară de timbru de 131 lei a fost plătită pentru suma de 400 Euro reprezentând daune morale, or pârâta-reclamantă a plătit această taxă judiciară de timbru pentru capătul de cerere ce se referă la revendicarea a 2 metri pătrați, valorificați la 200 Euro/mp.
Reprezentantul reclamantului-pârât arată că partea adversă încearcă o pendulare prin cuprinsul încheierii, întrucât acesta a precizat oral la termenul trecut că ar fi vorba de daune morale, aspect ce s-a consemnat și în încheiere, astfel că solicită respingerea cererii de îndreptare formulată de pârâta-reclamantă ca lipsită de fundament.
În replică, reprezentantul pârâtei-reclamante solicită instanței să se verifice că suma de 400 Euro corespunde capătului de cerere privind revendicarea.
Instanța învederează părților că în raport de modalitatea în care au fost redactate capetele cererii reconvenționale și de discuțiile purtate la termenul din 19.11.2014, taxa judiciară de timbru a fost achitată pentru capătul de cerere privind revendicarea, cu atât mai mult cu cât în privința capătului de cerere privind daunele morale instanța constatase tardivitatea acestuia încă de la termenul din 22.10.2014. Totuși, pentru clarificarea situației de fapt, se va dispune verificarea caietului grefierului de ședință și a înregistrării audio de la termenul de judecată din 19.11.2014, împrejurare care nu împietează discutarea excepției autorității de lucru judecat, mai ales că nu s-a invocat excepția netimbrării pe capătul de cerere vizând revendicarea.
Având cuvântul în susținerea excepției autorității de lucru judecat, reprezentantul reclamantului-pârât solicită admiterea excepției, să se constate că în cauză, în dosarul nr._ unde s-au soluționat aceste diferende între cele două părți, s-a tranșat situația din prezentul dosar. Mai arată că la fila 553 din dosarul_, respectiv în raportul domnului expert Emeric se face vorbire despre grănițuire, astfel că dacă aceste probleme au fost tranșate și s-a stabilit linia de hotar, prezentul litigiu nu mai poate fi judecat întrucât se bucură de autoritatea de lucru judecat conform dispozițiilor legale în vigoare care prevăd că există autoritate de lucru judecat „dacă pricina a avut dezlegare în tot sau în parte”, și așa cum a spus partea adversă în cauza de față este vorba despre dezlegarea pricinii în parte, fiind stabilită linia de hotar prin hotărâre definitivă și irevocabilă.
Reprezentantul pârâtei-reclamante solicită instanței respingerea excepției autorității de lucru judecat întrucât expertiza la care s-a referit colegul său a fost făcută în 27.10.2010, or cererea de revendicare și grănițuire a celor 2 mp. a intervenit ulterior ca urmare a faptului că ulterior acelui moment s-au mai făcut unele modificări la cele două proprietăți, astfel că prezenta cerere de chemare în judecată este nouă și nu privește aspecte ce au făcut obiectul dosarului nr._ .
Pe de altă parte, dosarul nr._ nu rezolvă problema grănițuirii, nefiind făcută nicio mențiune în considerente sau în dispozitiv cu privire la această problemă. Chiar dacă expertul Emeric încearcă în expertiza din 2010 să prefigureze o graniță între cele două proprietăți, Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară precizează că nu se poate menține acea propunere de graniță întrucât cele două cadastre se suprapun în acea zonă.
În concluzie, solicită respingerea excepției deoarece prezentul litigiu are capete de cerere noi care nu fac obiectul dosarului nr._ .
În replică, reprezentantul reclamantului-pârât arată că în încheierea din 28.09.2011 din dosarul nr._ s-a discutat excepția de litispendență, s-a respins și cauza s-a suspendat conform dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ. până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ pentru că judecătorul a constatat că există legătură între dosarul_ și prezenta cauză.
Instanța reține cauza în vederea soluționării excepției autorității de lucru judecat.
INSTANȚA
În urma deliberării, reține că cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr._/300/2010, reclamantul S. G. a chemat în judecată pe pârâții D. I. și D. R. M., solicitând obligarea primei pârâte să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 1,18 m.p., sa se constate existenta noului aliniament prin revendicarea solicitata, iar pe cale de consecința, să se dispună grănițuirea dintre proprietății, linia de hotar să fie constituită de terenul reclamantului la care să se adauge cei 1,18 mp. revendicați, sub forma de nou aliniament, iar pe cale de consecința o grănițuire legală între reclamant și pârâta D. I.; în privința celui de al doilea pârâta s-a solicitat să fie obligat să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de teren de 2,85 mp și să dispună grănițuirea pe noul aliniament.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a dobândit dreptul de proprietate al autorilor săi, însă acel imobil dobândit nu a fost modificat niciodată, atât terenul cât și casa, părinții săi stăpânind liber, public si netulburați zeci de ani de zile.
Pârâta, după ce a cumpărat imobilul teren și a perfectat actele, a început să invoce faptul că reclamantul ar fi mutat gardul, situație în care nu se regăsește, situația fiind de fapt în favoarea sa întrucât deși în acte este proprietarul unei suprafețe de 140 m.p., în realitate, după măsurătorile cadastrale au reieșit 138, 82 m.p., terenul lipsa regăsindu-se în mod nelegal și abuziv asupra pârâtei.
În susținerea cererii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, testimonială, interogatoriul pârâtei și expertiză de specialitate, precum și orice alte probe ar rezulta din dezbateri.
În drept, reclamantul și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 480 și 481 Cod civil.
În probațiune au fost depuse la dosar înscrisuri în copii certificate pentru conformitate cu originalul (filele 6-34).
Prin încheierea interlocutorie din 11.05.2011 instanța a admis excepția litispendenței în privința cererii de chemare în judecată formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâtul D. R. M., avându-se în vedere că în dosarul nr._ exista deja dedusă judecății o cerere similară; prin aceeași încheiere s-a dispus disjungerea cererii formulate în contradictoriu cu pârâta D. I., formându-se dosarul nr._ .
În cadrul dosarului nou format, la data de 01.06.2011 pârâta a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția conexării cu dosarul nr._ motivat de faptul că acesta privește aceleași părți, iar obiectul și cauza celor doua pricini au între ele o strânsă legătura. A mai arătat că dosarul nr._ se află în faza intrării în dezbaterile finale, iar de curând reclamantul a mutat din nou gardul și magazia amplasata pe hotar și i-a ocupat o noua porțiune de teren în suprafața de aproximativ 2 m.p. De asemenea, și-a extins construcția casei la aproximativ l,5 m. de hotarul actual, de aici rezultând că după îndreptarea hotarului, această construcție se va afla la aproximativ l,2 m. de hotar, fapt ce i-ar mai permite edificarea propriei construcții pe hotarul respectiv.
A solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată deoarece acesta profită de faptul că pârâta-reclamantă are doar domiciliul oficial la aceasta adresa, însă nu locuiește efectiv acolo și de câte ori are ocazia mută gardul spre proprietatea sa, pe porțiuni scurte, sub pretextul că îl repară, astfel că din anul 2007, când au fost efectuate măsurătorile cadastrale pentru terenul său și până în anul 2010, proprietatea sa a fost diminuata cu peste 1 m.p. prin mutarea gardurilor de către vecini.
Prin cererea reconvențională a solicitat instanței pe primul capăt de cerere obligarea reclamantului-pârât să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de aproximativ 2 m.p. ocupat abuziv, cu precizarea ca suprafața exacta va fi stabilita de către expertiza topo, invocând ca temei de drept art. 480 si următoarele C.civ.
Pe al doilea capăt de cerere, în situația admiterii primului capăt de cerere, a solicitat să se dispună grănițuirea dintre cele două proprietăți după linia de hotar ce va fi stabilită de expertul tehnic în conformitate cu actele de proprietate.
Pe al treilea capăt de cerere a solicitat obligarea reclamantului la demolarea tuturor construcțiilor edificate neautorizat în perioada 2000 - 2010 și aducerea imobilului la situația prevăzută în actul de proprietate și în planurile generale, respectiv 3 camere, 3 holuri si o magazie, invocând ca temei de drept art. 475, 612, 615 C.civ., art. 1, art. 2, art. 28 și art. 30 din Legea nr. 50/1991 cu modificările și completările ulterioare, precum și obligarea paratului la plata de daune - interese în valoare de 30.000 lei cauzate prin hărțuirea permanentă timp de peste opt ani, cerere având ca temei de drept art. 998 C.civ.
În motivarea cererii reconvenționale, pârâta-reclamantă a arătat că prin contractul de vânzare cumpărare nr. 853/26.04.2007 a cumpărat acest teren, dreptul său de proprietate pentru suprafața de 240 m.p. fiind înscris în cartea funciară cu numărul_, însă ca urmare a practicii vecinilor săi, acest teren măsoară în prezent în jur de 218 m.p.
A mai arătat că dupa ce a sesizat în repetate rânduri primaria de sector cu privire la extinderea permanenta a construcțiilor reclamantului pe proprietatea sa de la nr. 48, a decis sa sesizeze instanța cu privire la aceste aspecte. Supărat fiind din acest motiv, reclamantul a insultat-o în repetate rânduri în mod extrem de grosolan, iar aceste aspecte i-au afectat și continuă sa îi afecteze sănătatea.
În susținerea cererii reconvenționale pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, testimonială, interogatoriul reclamantului-pârât și expertiză de specialitate.
La termenul de judecată din 28.09.2011 pârâta-reclamantă a depus la dosar o nouă cerere, intitulată „precizare”, prin care a estimat la 400 de euro valoarea terenului pe care-l revendică de la reclamantul-pârât, și-a manifestat disponibilitatea soluționării litigiului pe cale amiabilă în privința ultimului capăt al cererii reconvenționale, a precizat că suma pe care o solicită de la reclamant cu titlu de daune interese este de 3000 de lei, iar nu de 30.000 de lei cum indicase din eroare în cererea depusă la 01.06.2011; s-a formulat și o completare a cererii reconvenționale, solicitându-se obligarea reclamantului-pârât la plata sumei de 20.000 de lei, cu titlu de daune morale pentru stress-ul provocat de acesta și pentru insultele ce i-au fost aduse.
Întrucât excepția de conexitate invocată de pârâtă în raport de dosarul nr._ a fost respinsă de completul învestit cu soluționarea respectivei cauze, deși între acestea exista o strânsă legătură, prin încheierea din 28.09.2011 s-a dispus suspendarea prezentei judecăți până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ .
La data de 14.08.2014 pârâta-reclamantă a depus la dosar cerere de repunere a cauzei pe rol motivat de faptul că dosarul nr._ a fost soluționat definitiv și irevocabil.
Judecata în dosar a fost reluată la 22.10.2014, termen la care reclamantul-pârât S. G. a renunțat la judecarea cererii principale, instanța luând act de respectiva manifestare de voință a părții.
La același termen de judecată reclamantul-pârât a invocat excepția autorității de lucru judecat în privința cererii reconvenționale în raport de soluția pronunțată în dosarul nr._, la 19.11.2014 depunând și note de ședință în sprijinul acesteia, soluționarea excepției fiind amânată de instanță pentru a se dispune atașarea dosarului menționat.
La același termen de judecată, în raport de opoziția reclamantului-pârât, instanța a constatat tardivitatea completării cererii reconvenționale cu capătul privind daune morale, avându-se în vedere că acesta fusese formulat cu depășirea primei zile de înfățișare.
La termenul de judecată din data de 19.11.2014 instanța a anulat ca netimbrat capătul cererii reconvenționale prin care se solicitase obligarea reclamantului-pârât la plata daunelor morale.
Excepția autorității lucrului judecat în privința capetelor cererii reconvenționale având ca obiect revendicarea imobiliară și grănițuire a fost pusă în discuția părților la 14.01.2015, instanța găsind excepția întemeiată, în raport de următoarele considerente:
În fapt, prin sentința civilă nr. 9993/25.06.2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta D. I. împotriva mai multor pârâți, printre care și S. G., cerere prin care reclamanta solicitase obligarea acestuia să-i lase în deplină proprietate și posesie o suprafață de teren de aprox. 4 mp, pe care acesta i-ar fi ocupat-i din teren prin mutarea gardului cu 32 cm înspre curtea sa, solicitându-se de asemenea obligarea pârâtului să-și ridice gardul și să-l mute pe noul aliniament ce va fi determinat prin expertiză. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, pe de o parte, că reclamanta a cunoscut încă de la cumpărarea imobilului său că în fapt suprafața măsurată a acestuia este mai mică decât cea menționată în acte (229 mp, față de 240 mp), astfel că diferența de suprafață privește raporturile ei cu vânzătorii, iar, pe de altă parte, că reclamanta nu a făcut dovada că respectiva diferență ar fi fost ocupată de pârâți (printre care și S. G.). De altfel, și în situația acestui pârât s-a reținut că în urma măsurătorilor efectuate de expertul judiciar s-a stabilit că terenul ocupat are o suprafață mai redusă decât în titlul de proprietate (136,3 mp, față de 140 mp). Bazându-se pe probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada modificării hotarelor dintre proprietăți, diferențele față de suprafețele din acte (în realitate hotărâri judecătorești prin care s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune) fiind cauzate de diverse împrejurări, reținându-se printre acestea efectuarea unor înstrăinări succesive pe baza unor înscrisuri sub semnătură privată, lipsa înscrisurilor autentice și a schițelor aferente, lipsa unor măsurători în dosarele ce au vizat uzucapiunea, lipsa de precizie a instrumentelor de măsurare folosite în trecut, efectuarea unor lucrări de sistematizare a străzii, etc.
Respectiva hotărâre a rămas irevocabilă prin respingerea recursului declarat de reclamanta D. I., conform deciziei civile nr. 2342/2013 pronunțate la 30.09.2013 de Tribunalul București – secția a III-a civilă, bucurându-se astfel de autoritate de lucru judecat.
După cum s-a arătat constant în doctrină și jurisprudență, autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 C.civil și art. 166 C.proc.civ. de la 1865 – aplicabil prin raportare la data debutului procesului) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze un aspect în legătură cu un raport juridic dintre părți.
În prima sa manifestare (cea care interesează în speța pendinte), autoritatea de lucru judecat are un efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată pornită între aceleași părți, pentru obiect și cauză identice. Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
Or, câtă vreme prin hotărârea pronunțată în dosarul nr._ s-a tranșat irevocabil litigiul privind pretinsa ocupare de către reclamantul-pârât S. G. a unei suprafețe din terenul aflat în proprietatea pârâtei-reclamante D. I., repunerea in discuție a respectivei chestiuni în prezentul dosar este interzisă, opunându-se autoritatea de lucru judecat.
Cât privește susținerile reprezentantului convențional al pârâtei-reclamante, expuse cu ocazia dezbaterilor asupra excepției, în sensul că aspectele deduse prin cererea de chemare în judecată ar fi noi, reclamantul-pârât mutând hotarul dintre proprietățile părților ulterior dezbaterilor din dosarul nr._, instanța nu le poate reține, avându-se în vedere, pe de o parte, că hotărârea din dosarul menționat a fost pronunțată la 25.06.2012, pe când cererea reconvențională din prezentul dosar fusese formulată încă din 01.06.2011, iar, pe de altă parte, că este greu de crezut că, în condițiile în care relațiile dintre părți erau de evidentă dușmănie și între acestea se derula deja un litigiu vizând limitele dreptului de proprietate, reclamantul-pârât ar fi deplasat gardul despărțitor dintre proprietăți. Mai mult, deși afirma că în mod continuu vecinul său ar muta gardul cu câte 30-40 cm pe parcursul zilei, petenta D. I. nu a formulat o cerere modificatoare nici în dosarul nr._, nici nu a formulat o cerere principală într-un dosar separat. Prezenta pretenția a fost dedusă judecății pe calea unei cereri reconvenționale formulate într-un dosar format în urma cererii principale înregistrate de S. G..
În plus, însăși pârâta-reclamantă afirmă prin respectiva cerere reconvențională că ultimii 10 mp din teren i-ar fi fost „furați” în ultimii 3 ani, contrazicându-și susținerile din cuprinsul aceleiași cereri.
Mai mult, prin sentința civilă nr. nr. 9993/25.06.2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București în dosarul nr._, la peste un an de la formularea prezentei cereri reconvenționale în dosarul nr._ 72011, s-a reținut că nu s-a dovedit deplasarea hotarelor sau ocuparea unor porțiuni din terenul pârâtei-reclamante de către reclamantul-pârât, astfel că, fiind limitată de autoritatea de lucru judecat a acestei hotărâri, în prezenta cauză pârâta-reclamantă nu poate susține contrariul.
Pentru toate aceste considerente, instanța a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamantul-pârât în privința capetelor din cererea reconvențională având ca obiect revendicare și grănițuire, urmând a le respinge în consecință, disjungând soluționarea capătului cererii reconvenționale având ca obiect obligație de a face, cu formarea unui dosar separat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Ia act de renunțarea reclamantului-pârât S. G., cu domiciliul în București, ., sector 2 la judecarea cererii principale în contradictoriu cu pârâta-reclamantă D. I., cu domiciliul în București, ., sector 2.
Admite excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamantul-pârât în privința capetelor de cerere având ca obiect revendicare și grănițuire, respingându-le în consecință.
Disjunge soluționarea capătului cererii reconvenționale având ca obiect obligație de a face, dispune formarea unui dosar separat și acordă termen pentru judecarea acestuia la data de 25.03.2015, cu citarea părților.
Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. CojocaruCristina M. N.
Th.red. CCM/5ex/_
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 389/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 450/2015.... → |
|---|
