Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 30/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 30/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 30-10-2015 în dosarul nr. 11300/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 2 BUCUREȘTI
SECTIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 30 Octombrie 2015
Completul compus din:
Președinte R. M. D.
Grefier I. M. T.
Pe rol judecarea cauzei de minori și familie având ca obiect exercitarea autorității părintești stabilire domiciliu minor, pensie de întreținere, stabilire program vizitare minor, privind pe reclamantul N. F. în contradictoriu cu pârâta N. E. A..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 19.10.2015, fiind consemnate în încheierea de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amâna pronunțarea pentru datele de 30.10.2015, când
INSTANȚA
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata la data de 08.06.2015 pe rolul Judecatoriei Sector 2 Bucuresti sub nr._, reclamantul N. F., in contradictoriu cu parata N. E. A., a solicitat ca instanta, prin hotararea ce va pronunta, sa dispuna urmatoarele
- exercitarea autoritatii parintesti cu privire la minora exclusiv de catre tata
- stabilirea domiciliului minorei la tata
- obligarea paratei la plata pensiei de intretinere
- stabilirea unui program de legaturi personale in favoarea mamei
- obligarea paratei la plata cheltuielilor de juecata.
In fapt, reclamantul a aratat, in esenta, ca partile au divortat incheind o conventie autentificata sub nr. 453/10.11.2011 la B.N.P. C.-D. C., insa ulterior, parata a avut in legatura cu fetita o atitudine necorespunzatoare.
In drept, au fost invocate dispozitiile C.civ. si C.proc.civ..
In dovedire, reclamantul a depus inscrisuri in copie.
Actiunea a fost legal timbrata cu 60 lei, taxa judiciara de timbru.
La data de 28.07.2015, parata a solicitat ca instanta sa ia act de tranzactia partilor cu privire la actiunea de fata.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri.
Analizand lucrarile din dosar, instanta retine urmatoarele:
Potrivit art. 438 alin. 1 Cod procedura civila, partile se pot infatisa oricand in cursul judecatii, chiar fara sa fi fost citate, pentru a cere sa se dea o hotarare care sa consfinteasca tranzactia lor.
Instanta retine ca partile au semnat o tranzactie cu privire la exercitare autoritate parinteasca, stabilire domiciliu minor, stabilire pensie de intretinere si stabilire program de legaturi personale.
Instanta va analiza tranzactia partilor din perspectiva dispozitiilor legale incidente in cauza, prin prisma principiului interesului superior al minorei.
Referitor la exercitarea in comun a autoritatii parintesti
Potrivit art. 483 C.civ. - Autoritatea parinteasca”: (1) Autoritatea parinteasca este ansamblul de drepturi si indatoriri care privesc atat persoana, cat si bunurile copilului si apartin in mod egal ambilor parinti. (2) Parintii exercita autoritatea parinteasca numai in interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, si il asociaza pe copil la toate deciziile care il privesc, tinand cont de varsta si de gradul sau de maturitate. (3) Ambii parinti raspund pentru cresterea copiilor lor minori.”
Potrivit art. 487 C.civ. - Continutul autoritatii parintesti - Parintii au dreptul si indatorirea de a creste copilul, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, psihica si intelectuala, de educatia, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, insusirilor si nevoilor copilului; ei sunt datori sa dea copilului orientarea si sfaturile necesare exercitarii corespunzatoare a drepturilor pe care legea le recunoaste acestuia.
Intelesul si continutul autoritatii comune care rezulta din prevederile Codului civil mentionate anterior sunt redate si de prevederile art. 36 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, republicata, conform caruia, (1) Ambii parinti sunt responsabili pentru cresterea copiilor lor. (2) Exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti trebuie sa aiba in vedere interesul superior al copilului si sa asigure bunastarea materiala si spirituala a copilului, in special prin ingrijirea acestuia, prin mentinerea relatiilor personale cu el, prin asigurarea cresterii, educarii si intretinerii sale, precum si prin reprezentarea sa legala si administrarea patrimoniului sau. (3) In situatia in care ambii parinti exercita autoritatea parinteasca, dar nu locuiesc impreuna, deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea felului invataturii sau pregatirii profesionale, tratamente medicale complexe sau interventii chirurgicale, resedinta copilului sau administrarea bunurilor, se iau numai cu acordul ambilor parinti. (4) In situatia in care, din orice motiv, un parinte nu-si exprima vointa pentru luarea deciziilor prevazute la alin. (21), acestea se iau de catre parintele cu care copilul locuieste, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului. (8) In cazul existentei unor neintelegeri intre parinti cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti, instanta judecatoreasca, dupa ascultarea ambilor parinti, hotaraste potrivit interesului superior al copilului”.
Din coroborarea acestor prevederi legale rezulta ca autoritatea parentala . comun a drepturilor si obligatiilor parintilor cu privire la deciziile importante din viata copilului (si anume, cele referitoare la sanatatea, educatia, resedinta si administrarea bunurilor acestuia). In schimb, deciziile de zi cu zi se iau de parintele impreuna cu care locuieste copilul.
Raportat la normele legale susmentionate, instanta constata ca intelegerea partilor reflecta regula in materie, astfel ca va lua act de tranzactie cu privire la acest aspect.
Referitor la stabilire domiciliu minora la tata
Instanta retine ca, potrivit art. 92 C.civ., (1) Domiciliul minorului care nu a dobandit capacitate deplina de exercitiu in conditiile prevazute de lege este la parintii sai sau la acela dintre parinti la care el locuieste in mod statornic. (2) In cazul in care parintii au domicilii separate si nu se inteleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanta de tutela, ascultandu-i pe parinti, precum si pe copil, daca acesta a implinit varsta de 10 ani, va decide tinand seama de interesele copilului. P. la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti, minorul este prezumat ca are domiciliul la parintele la care locuieste in mod statornic.”
In cazul divortului, exista si prevederi exprese, respectiv art. 400 C.civ. - Locuinta copilului dupa divort - potrivit caruia, (1) In lipsa intelegerii dintre parinti sau daca aceasta este contrara interesului superior al copilului, instanta de tutela stabileste, odata cu pronuntarea divortului, locuinta copilului minor la parintele cu care locuieste in mod statornic. (2) Daca pana la divort copilul a locuit cu ambii parinti, instanta ii stabileste locuinta la unul dintre ei, tinand seama de interesul sau superior. (3) In mod exceptional, si numai daca este in interesul superior al copilului, instanta poate stabili locuinta acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimtamantul acestora, ori la o institutie de ocrotire. Acestea exercita supravegherea copilului si indeplinesc toate actele obisnuite privind sanatatea, educatia si invatatura sa”.
Coroborand prevederile art. 92 si 400 Cod Civil, rezulta ca, in caz de divort, stabilirea domiciliului la unul dintre parinti implica, in mod automat, faptul ca acesta va locui cu parintele la care a fost stabilit domiciliul in mod statornic si cu caracter de continuitate.
Pentru a stabili unde va fi locuinta minorului, instanta urmeaza sa se fundamenteze pe principiul interesului superior al minorului, asa cum este reglementat prin art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, aplicand criteriile legale stipulate in art. 21 coroborat cu art. 36 alin. 7 din acelasi act normativ.
Potrivit art. 2 alin. 6 din acelasi act normativ, in determinarea interesului superior al copilului se au in vedere cel putin urmatoarele: a) nevoile de dezvoltare fizica, psihologica, de educatie si sanatate, de securitate si stabilitate si apartenenta la o familie; b) opinia copilului, in functie de varsta si gradul de maturitate; c) istoricul copilului, avand in vedere, in mod special, situatiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice alta forma de violenta asupra copilului, precum si potentialele situatii de risc care pot interveni in viitor; d) capacitatea parintilor sau a persoanelor care urmeaza sa se ocupe de cresterea si ingrijirea copilului de a raspunde nevoilor concrete ale acestuia; e) mentinerea relatiilor personale cu persoanele fata de care copilul a dezvoltat relatii de atasament”.
Analizand circumstantele de fapt ale cauzei, instanta retine ca intelegerea partilor, in sensul art. 400 alin. 1 prima teza C.civ., nu este contrara interesului superior al copilului, avand in vedere ca locuinta acestuia a fost inca de la nastere la tata, fiind crescuta de tata si familia parentala. Instanta a luat in considerare si faptul ca, prin semnarea tranzactiei, reclamantul a demonstrat ca nu intentioneaza sa obstructioneze relatia copilului cu mama sa.
In baza argumentelor susmentionate, instanta va lua act de tranzactia partilor cu privire la stabilirea domiciliului minorului la tata.
Referitor la programul de legaturi personale
In legislatia internationala, dreptul de vizitare este reglementat de art. 9 alin. 3 din Conventia cu privire la drepturile copilului, conform caruia, in ipoteza separarii copilului de unul dintre parinti printr-o masura dispusa in conditiile legii, acesta are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu cei doi parinti in mod regulat, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului. Acest articol, impreuna cu art. 7 (privitor la dreptul copilului de a-si cunoaste si de a fi ingrijit de catre parinti) si art. 18 (ce instituie principiul potrivit caruia ambii parinti au responsabilitati comune pentru cresterea si dezvoltarea copilului, fiind principalii raspunzatori), conduc la concluzia ca, exceptand cazul in care s-ar dovedi contrariul, implicarea continua a ambilor parinti in viata copilului serveste interesului superior al acestuia.
De asemenea, art. 23 alin. 4 din Protocolul International cu privire la Drepturile Civile si Politice si Comentariul General nr. 19/1990 al Comitetului pentru Drepturile Omului precizeaza ca egalitatea parintilor in drepturi si responsabilitati din timpul casatoriei continua si dupa separarea legala sau desfacerea casatoriei, trebuind interzis orice tratament discriminatoriu referitor la motivele, procedurile de separare sau de divort, la custodia copilului, la dreptul de vizitare, tinandu-se cont ca interesul copilului trebuie sa primeze.
In acelasi sens, sunt si dispozitiile art. 4 din Conventia asupra relatiilor personale care privesc copiii, adoptata la Strasbourg la 15 mai 2003 si ratificata de Romania prin Legea nr. 87/2007, care prevad ca relatiile personale constante dintre copil si parintii sai nu pot fi restranse sau excluse decat atunci cand exista motive temeinice de natura a periclita dezvoltarea fizica, spirituala, morala sau sociala a copilului.
In legislatia interna, cu titlu de principiu, normele fiind incluse in Titlul I - „Dispozitii generale” - al Cartii a II a „Despre familie” din Codul civil, art. 262 – „Relatiile dintre parinti si copii” – prevede in alin. 2: „Copilul care nu locuieste la parintii sai sau, dupa caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legaturi personale cu acestia. Exercitiul acestui drept nu poate fi limitat decat in conditiile prevazute de lege, pentru motive temeinice, luand in considerare interesul superior al copilului, iar art. 263 - ”Principiul interesului superior al copilului” – stabileste ca „Orice masura privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie sa fie luata cu respectarea interesului superior al copilului.”
Dreptul parintelui nerezident de a avea legaturi personale cu minorul este stipulat si in art. 496 C.civ. - Locuinta copilului: (5) Parintele la care copilul nu locuieste in mod statornic are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, la locuinta acestuia. Instanta de tutela poate limita exercitiul acestui drept, daca aceasta este in interesul superior al copilului”.
Totodata, art. 17 alin. 4 din Legea nr. 272/2004 prevede ca: „In caz de neintelegere intre parinti cu privire la modalitatile de exercitare a dreptului de a avea legaturi personale cu copilul, instanta va stabili un program in functie de varsta copilului, de nevoile de ingrijire si educare ale acestuia, de intensitatea legaturii afective dintre copil si parintele la care nu locuieste, de comportamentul acestuia din urma, precum si de alte aspecte relevante in fiecare caz in parte.”
Din intrepretarea per a contrario a dispozitiilor art. 17 alin. 4 din Legea nr. 272/2004 rezulta ca instanta intervine in aceasta privinta numai daca exista neintelegere intre parinti.
In consecinta, instanta va lua act de tranzactia partilor cu privire la progamul de legaturi personale al mamei cu minora, astfel cum a fost depusa la la dosarul cauzei.
Referitor la obligatia de intretinere fata de minora
Instanta retine faptul ca ambii parinti au aceleasi drepturi si indatoriri fata de copiii lor minori, fara a deosebi dupa cum acestia sunt din casatorie, din afara casatoriei sau adoptati.
In acelasi sens sunt dispozitiile art. 487 C.civ., potrivit carora parintii sunt obligati sa creasca copilul, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, de educarea, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit cu insusirile lui.
Obligatia legala de intretinere dintre parinti si copii este instituita cu caracter general prin dispozitiile art. 499 alin. 1 C.civ., iar copilul minor este intretinut de parintii sai, obiectul intretinerii constand in asigurarea mijloacelor necesare traiului copilului minor si suportarea cheltuielilor de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala ale acestuia.
Retinand dispozitiile art. 529 alin. 1 C.civ., potrivit carora intretinerea este datorata in raport cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care urmeaza a o plati, precum si dispozitiile art. 525 alin. 1 C.civ., potrivit carora, minorul care cere intretinere de la parintii sai se afla in nevoie daca nu se poate intretine din munca sa, chiar daca ar avea bunuri, instanta apreciaza ca sunt intrunite conditiile generale si speciale pentru acordarea pensiei de intretinere atat in persoana creditorului cat si in persoana debitorului acestei obligatii legale.
In cauza, starea de nevoie a minorei este prezumata, conform art. 525 alin. 1 C.civ. care prevede ca „minorul care cere intretinere de la parintii sai se afla in nevoie daca nu se poate intretine din munca sa, chiar daca ar avea bunuri”.
Luand in considerare ca partile au stabilit un cuantum al pensiei de intretinere pe care mama sa o plateasca fetitei, respectiv 500 lei lunar, instanta urmeaza sa ia act de aceasta intelegere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
In temeiul art. 438 C.proc.civ., ia act de tranzactia semnata de reclamantul N. F., cu domiciliul în sector 2, București, .. 7-9, . și pârâta N. E. A., cu domiciliul în .:
“Judecatoria Sectorului 2
Ref. D:_
TRANZACTIE
Intre
- N. F., domiciliat in Bucuresti, .. 7-9, ., sector 2, CNP_, in calitate de reclamant
si
- N. A. E., domiciliata in ., CNP_, in calitate de parata
s-a incheiat prezenta tranzactie care consfinteste vointa partilor in vederea solutionarii pe cale amiabila a litigiului ce face obiectul cauzei mai sus indicate.
In urma discutiilor avute in data de 17.07.2015, partile de comun acord si asistate de avocati au stabilit urmatoarele:
- Exercitare autoritatii parintesti asupra minorei A. N. urmeaza sa fie facuta in comun de catre ambii parinti potrivit dispozitiilor art. 503 C.civ.
- Minora A. N. urmeaza sa aiba locuinta la tata in imobilul situat in Bucuresti, .. 7-9, ., sector 2, potrivit dispozitiilor art. 496 C.civ.
- Stabilirea in sarcina paratei N. A. a unei pensii de intretinere lunara in suma de 500 lei, suma ce urmeaza sa fie virata in contul 343RONKIDN_ deschis la Banca Transilvania pe numele minorei A. N., potrivit dispozitiilor art. 499 si art. 529 C.civ.
- Ambele parti sunt de acord cu pastrarea legaturilor parintesti cu minora pastrand in acest sens programul actual potrivit caruia minora petrece timp cu tatal sau de luni pana vineri, iar de vineri pana duminica locuieste cu mama sa. Partile urmeaza sa se anunte reciproc in situatia in care intervin schimbari in programul stabilit.
Partile declara ca prezenta tranzactie exprima in mod direct vointa acestora, acordul nostru fiind incheiat in interesul superior al minorei A. N..
ReclamantParat
Semnatura indescifrabilaSemnatura indescifrabila”
Cu drept de recurs in termen de 30 zile de la data comunicarii, pentru motive procedural.
Cererea de recurs se depune la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti.
Pronuntata, astazi, 30.10.2015, prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei conform art. 396 alin. 2 C.proc.civ.
PREȘEDINTE,GREFIER,
R. M. DumaIrina M. T.
Red. Jud. R.M.D./Th.red.I.M.T.
24.11.2015/ 4 ex.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 1513/2015. Judecătoria... | Consfiinţire acord mediere. Hotărâre din 30-10-2015,... → |
|---|
