Stabilire program vizitare minor. Încheierea nr. 27/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 27/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 3151/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 27.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. L. M.
GREFIER: D. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect stabilire program de vizitare minor, privind pe reclamantul G. R., în contradictoriu cu pârâta G. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul, personal, și pârâta, personal și asistată de apărător.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează: obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care,
Instanța procedează la legitimarea părților care prezintă cărțile de identitate.
Apărătorul pârâtei depune delegație de substituire (f. 44).
Instanța procedează la administrarea probei cu interogatoriul reclamantului, acesta fiind consemnat și atașat la f. 45-46 din dosar și la administrarea probei testimoniale cu martorul S. E., declarația fiind consemnată și atașată la f. 47 din dosar.
La interpelarea instanței, reclamantul arată că după divorț a plecat din apartament, or dacă își maltrata copii nu îi lăsa să se liniștească. Mai arată că nu a făcut nimic împotriva lor, că a încercat să nu-i streseze, că nu va folosi hotărârea să streseze copiii, să-i abuzeze și că a încercat să-l ducă pe D. la un concurs de pictură.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantul susține că i se părea normal ca minorii să participe la un program de consiliere și solicită admiterea programului de vizitare solicitat.
Apărătorul pârâtei susține că se impune a se avea în vedere interesul superior al minorilor, că tatăl ar trebui să relaționeze cu minorii, că, raportat la ancheta psihosocială și la referatul întocmit cu ocazia audierii minorilor, aceștia nu își doresc să aibă un program de vizitare, lucru ce se observă și din declarația martorului. Mai arată că acțiunea este lipsită de interes, că nu invocă o excepție, însă solicită respingerea acțiunii ca nefondată având în vedere că nu este formulată din dorința de a avea legături personale cu minorii, ci de a dovedi o intenție. Totodată, susține că pârâta nu s-a opus cererii de chemare în judecată, că nu s-a opus ca tatăl să aibă legături personale cu minorii, însă mama nu-i poate obliga în acest sens. Cu privire la D., arată că acesta s-a simțit lezat la un moment dat, iar față de drepturile pe care le au părinții primează interesul superior al minorului. Față de cele menționate, acesta solicită admiterea acțiunii cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, depunând dovada în acest sens (f. 48).
În replică, reclamantul susține că din cauza ambilor soți copiii nu au o relație cu părinții lor, că aceștia au o problemă de consiliere post divorț, că s-ar impune efectuarea unei anchete de un expert psiholog și consideră că nu este normal ca un copil de 8-9 ani să stea toata vacanța în casă, ca dezvoltarea copiilor să fie aceasta. Mai arată că s-a oferit să-i ducă pe copii la mare, să le plătească cheltuielile de acolo, să îi aducă înapoi, chiar să nu stea cu ei daca nu vor, însă au refuzat. Totodată, menționează că a sperat că acești copii se vor trezi și consideră că nu este singurul vinovat de această stare.
Apărătorul pârâtei susține că nu pot fi obligați minorii să facă ceva ce nu-și doresc.
Instanța, conform art. 394 c.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 13.03.2015.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
M. L. M. D. A.
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 13.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. L. M.
GREFIER: D. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect stabilire program de vizitare minor, privind pe reclamantul G. R., în contradictoriu cu pârâta G. M..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 27.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de astăzi, când a dispus următoarele:
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 20.03.2015.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
M. L. M. D. A.
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 3151
Ședința publică din data de 20.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. L. M.
GREFIER:D. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect stabilire program de vizitare minor, privind pe reclamantul G. R., în contradictoriu cu pârâta G. M..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 27.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 13.03.2015 și apoi la data de astăzi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti la data de 19.08.2014 sub nr._ reclamantul G. R. a solicitat in contradictoriu cu parata G. M. stabilirea unui program de vizitare a minorilor G. D. si G. D..
În motivare reclamantul a arătat că prin sentinta civila nr.2976/02.03.2011 s-a dispus desfacerea casatoriei incheiate cu parata, domiciliul minorilor fiind stabilit la mama, exercitarea autoritatii parintesti cu privire la acestia urmand a fi exercitata in comun de ambii parinti. Reclamantul nu a solicitat la acel moment stabilirea unui program de vizitare, bazandu-se pe buna credinta a fostei sale sotii si pe capacitatea ei de a actiona corect fata de el si fata de copii. Insa, desi a solicitat de nenumarate ori stabilireaunui program in asa fel incat un week-end copiii sa stea cu reclamantul si un week-end cu mama lor, precum si un program de vacanta, acest lucru a fost imposibil. A ajuns practic in situatia in care trec si 2-3 saptamani in care reuseste sa petreaca doar 3-4 ore cu fetita lui D., iar pe D. nu l-a mai vazut de 1 an si 9 luni. In aceste conditii reclamantul a solicitat stabilirea unui program de vizitare a copiilor si un program de petrecere a vacantelor cu ambii copii, pe care ii iubeste in egala masura si fata de care are obligatia morala de a face tot ceea ce poate pentru a le asigura, in masura posibilitatilor lui financiare, o copilarie fericita si in deplina siguranta.
Cererea nu a fost motivata in drept.
Cererea a fost timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru și 0,50 lei timbru judiciar.
Pârâta a formulat întâmpinare si a aratat ca in principiu este de acord cu admiterea actiunii, numai ca pozitia copiilor este cu totul alta fata de acordul ei. Relatiile dintre reclamant si D., in varsta de 16 ani si D., in varsta de 11 ani au fost contradictorii, derutante, disperate, conducand la divortul partilor, umilitoare, jignitoare si de dispret fata de D. mai ales, ceea ce a dus la instrainarea copiilor fata de reclamant. F. de D. tatal a avut o atitudine insultatoare, il facea handicapat, retardat, avea o rautate fata de copil, iar acesta spunea ca este umilit de tatal lui. Manifestarile indelungate si de-a dreptul periculoase ale tatalui fata de intreaga familie au dus in final la o repulsie a copiilor fata de el, acesta ajungand un sot cu care nu se mai putea convietui. Dupa divort D. si-a revenit greu, isi pierduse increderea in mama lui, a fost dus la medici, la psihologi carora D. le explica presiunea ce se exercita asupra lui de catre tata. Dupa multe sedinte si in lipsa tatalui, copilul si-a revenit complet, dupa clasa a noua acesta luand premiul intai la scoala. In prezent tatalui ii este greu sa refaca relatia cu copiii sai, iar cu D. ii este chiar imposibil. A mai aratat parata ca ea, ca mama, nu poate sa faca ceva pentru a-i apropia pe copii de tatal lor, ci acesta este singurul in masura sa indrepte lucrurile.
In drept au fost invocate prevederile art.205-208 Cod proc.civ., art.264, art.401 Cod proc.civ.
La data de 27.11.2014 reclamantul si-a precizat actiunea si a aratat ca solicita stabilirea urmatorului program de vizitare: doua weekenduri pe luna, de vineri seara pana duminica seara, timp in care minorii sa poata sta la el sau dupa caz sa mearga cu el in excursii; vacanta de iarna si cea de Pasti prin rotatie, sa si le petreaca cu fiecare dintre parinti, iar vacanta de vara tot prin rotatie, prima jumatate cu un parinte, iar cealalta jumatatecu celalalt, prima vacanta de vara urmand sa fie petrecuta cu tatal.
Analizând actele dosarului, instanța retine următoarele:
Prin sentinta civila nr.2976 pronuntata la data de 02.03.2011 in dosarul nr._/300/2011, definitivă si irevocabila prin neapelare la data de 11.07.2012, Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a declarat desfacuta casatoria partilor incheiata la data de 27.04.1996 pe baza acordului sotilor, a dispus ca exercitarea autoritatii parintesti cu privire la minorii G. D., nascut la data de 24.03.1998 si G. D., nascuta la data de 01.09.2003 sa fie exercitata in comun de ambele parti, locuinta minorilor fiind stabilita la mama.
Potrivit art. 496 alin. 5 din Codul Civil, parintele cu care copilul nu locuieste in mod statornic are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, la locuinta acestuia, instanta de tutela putand limita exercitiul acestui drept, daca este in interesul minorului.
Conform art. 2 din legea nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor ceea ce arata ca acesta este determinant in stabilirea modalitatii in care parintele cu care copilul nu locuieste urmeaza sa pastreze legaturile personale cu acesta.
Interesul superior al copilului, in acceptiunea Legii nr. 272/2004 si care se regaseste, in egala masura, in Codul Civil, se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizica si morala normala, la echilibrul socio-afectiv si la viata de familie.
Tot astfel, potrivit art. 9 din Conventia cu privire la drepturile copilului ( ratificata de Romania prin Legea nr. 18/1990), statele parti vor veghea ca nici un copil sa nu fie separat de parintii sai, decat daca aceasta separare este in interesul suprem al copilului iar limitarea exercitarii acestui drept se poate realiza in conditiile legii, daca exista motive temeinice, de natura a periclita dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a copilului ( art. 16 alin. 2 din Legea nr. 272/2004).
Din interpretarea dispozițiilor art.403 cod civil reiese că hotărârea judecătorească prin care au fost luate anumite măsuri cu privire la copil, cum este și cea prin care se stabilește un program de legături personale în favoarea unuia sau altuia dintre părinți, are o putere de lucru judecat relativă, măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțati față de copiii lor minori putând fi modificate ori de câte ori se dovedește schimbarea împrejurărilor avute în vedere de instanța de tutelă la data pronunțării hotărârii.
Promovand prezenta actiune reclamantul a solicitat stabilirea pe cale judecatoreasca a unui program de vizitare a minorilor, afirmand ca parata nu actioneaza in interseul superior al copiilor.
Probele administrate in cauza releva insa ca reclamantul are o reprezentare gresita asupra cauzei care au determinat minorul D. sa refuze orice intalnire cu tatal lui, iar pe minora D. sa accepte prezenta tatalui cel mult cateva ore.
Astfel, audiata la termenul de judecata din 27.02.2015 martora S. E. a relatat ca dupa desfacerea casatoriei, reclamantului nu i-a fost interzis niciodata sa aiba legaturi cu minorii. D. fiind insa inversunat impotriva tatalui lui, fara a da vreo explicatie in acest sens, respingandu-l pur si simplu, iar D. are o retinere fata de acesta.
Minorul D. a relatat ca tatal lui este o persoana foarte violenta, care are iesiri care nu sunt la locul lor, este violent fizic si verbal, are obiceiul de a arunca cu obiecte, iar furia pe care copilul o simte fata de tatal lui dureaza de ceva vreme si se datoreaza comportamentului violent pe care acestal l-a avut fata de minor anterior despartirii in fapt a parintilor lui.
Minora D. nu isi doreste sa isi vada tatal, nu pentru ca ar fi afectata de vreun comportament violent al acestuia in ceea ce o priveste, ci pentru ca simte ca tatal nu ii acorda atentia cuvenita atunci cand se intalnesc.
Din precizarile facute oral la termenul de dezbateri, chiar si dupa ce instanta a dat citire declaratiilor minorilor facute cu ocazia ascultarii in camera de consiliu, a reiesit ca reclamantul nu isi asuma vreo vina pentru modul in care a reusit sa-si construiasca relatia cu proprii copii.
Cu aceasta ocazie, instanta a constat ca tatal nu realizeaza ca in special D., nu mai este la varsta la care instanta sa ii impuna sa accepte prezenta tatalui prin stabilirea unui program de vizitare, D. fiind un adolescent in varsta de 17 ani care, asa cum a declarat si in Camera de consiliu are dreptul de a-si exprima un refuz ferm in a relua sau a mentine o legatura cu tatal sau, legatura care, in opinia instantei nu mai exista de foarte multa vreme si care nu mai poate fi reconstruita decat printr-o dorinta extraordinara a parintelui de a indrepta un comportament pe care copilul l-a aperceput ca fiind extrem de neadecvat. Totodata, instanta apreciaza ca singura persoana care in prezent poate beneficia voluntar de consiliere psihologica este tatal, iar nu minorii D. si D.. Aceasta intrucat, la acest moment, cel putin la nivel declarativ, tatal isi doreste sa aiba o legatura cu acestia. Data fiind ruptura afectiva care s-a produs in special cu D., instanta apreciaza ca acest fapt produce consecinte indirecte si in ceea ce priveste relatia tatalui cu minora D.. Este o consecinta fireasca a iubirii si sprijinului reciproc pe care fratii si-l acorda unul altuia, predispozitia copilului mai mic fiind aceea de a simti o repulsie impotriva oricarei persoane care ii provoca un rau fratelui mai mare, chiar daca acea persoana este tatal.
In ceea ce priveste pastrarea legaturilor personale dintre parinte si copil aceasta nu este descrisa in Legea nr.272/2004 ca fiind un drept al parintelui, ci un drept al copilului.
La termenul de dezbateri tatal a precizat ca isi doreste pronuntarea unei hotarari favorabile pentru ca minorii sa nu-i reproseze ca nu a facut nimic pentru a mentine o legatura cu ei. Ceea ce nu intelege reclamantul este ca, in conditiile in care mama ii permite sa intre in domiciliul in care locuieste cu copiii, insa acestia il evita, pronuntarea unei hotarari judecatoresti chiar si numai partial favorabile, nu este de natura sa reechilibreze afectiv relatia cu copiii, hotararea judecatoreasca nefiind de natura, prin ea insasi, sa reechilibreze afectiv relatia parinte copil.
Instanta apreciaza ca desi D. este in varsta de 17 ani, este de datoria tatalui sa depuna eforturi pentru a se apropia de acesta si de a recurge la ajutorul unor specialisti doar in ceea ce il priveste, fara a supune minorul la un tratament psihologic obligatoriu si a-i crea acestuia senzatia ca are o problema in a relationa cu tatal, cand in realitate, cauza indepartarii copilului de tata, este chiar comportamentul nedecvat al tatalui.Totodata, tatal trebuie sa aiba in vedere faptul ca, ambii copiii sunt la varsta la care apreciaza gesturi si dovezi de dragoste mult mai profunde, cum ar fi calmul si interesul constant pentru formarea lor ca indivizi, iar eventualele cadouri pe care tatal le-a facut de-a lungul anilor si incercarea acestuia de a-i organiza lui D. o petrecere de ziua lui in urma cu 3 ani, devin lipsite de semnificatie in relatia actuala cu minorii.
Cum in conformitate cu prevederile art.2 alin.4 din Legea nr.272/2004 principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, luand in considerare opinia minorului G. D. care are varsta si gradul de maturitate necesare pentru a decide in acest sens, instanta va respinge ca neintemeiata cererea reclamantului de stabilire a unui program de legaturi personale cu acesta.
In ceea ce o priveste pe minora G. D., vazand pozitia minorei exprimata in camera de consiliu, instanta apreciaza ca stabilirea unui program de vizitare în modalitatea propusă de reclamant nu este în acest moment în interesul superior al copilului. În condițiile în care minora a declarat ca, comportamentul tatalui o determina sa stea cu el cel mult doua sau trei ore, instanța apreciază că in interesul superior al copilului este ca tatal sa pastreze relatiile personale cu minora G. D. de dou ori pe luna, sambata, in saptamana a doua si a patra din luna, in intervalul orar 10,00-16,00.
In baza art.453 N.c.p.c., proportional cu culpa procesuala, instanta il va obliga pe reclamant sa plateasca paratei 1.000 lei, cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocatial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite in parte acțiunea privind pe reclamantul G. R. cu domiciliul în București, .. 107, ., ., Sec. 2, în contradictoriu cu pârâta G. M., CNP_ cu domiciliul în București, .. 107, ., ., Sec. 2.
Stabileste ca reclamantul să păstreze relațiile personale cu minora G. D. de doua ori pe luna, sambata, în săptămâna a doua si a patra din lună, in intervalul orar 10,00- 16,00.
Respinge cererea de stabilire a unui program de vizitare a minorului G. D., ca neintemeiata.
Obliga reclamantul sa plateasca paratei 1000 lei, cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea se depune la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti
Pronunțată în ședința publică din 20.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. L. M. D. A.
Red./Dact./M.L.M./D.A./ 4 ex./06.05.2015
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 1055/2015.... | Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 08-10-2015,... → |
|---|
