Pensie întreţinere. Sentința nr. 30/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 30/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 30-10-2015 în dosarul nr. 11313/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 30.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. O. I.
GREFIER: R. L.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect pensie de întreținere formulată de reclamanta L. E. în contradictoriu cu pârâtul S. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamanta L. E., care a fost legitimată de către instanță în baza cărții de identitate și pârâtul prin avocat, M. V., cu împuternicire la dosar, legitimată cu id card nr._-170.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează oral obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care,
Cu privire la competență, instanța, ascultând concluziile părților care au menționat că instanța este competentă pentru soluționarea cauzei, în temeiul art. 131 C.pr.civ. rap. la art.94 pct. 1 lit. a) și art. 107 alin. 1 C. pr. civ. constată că Judecătoria Sectorului 2 este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Cu privire la durată, instanța, conform art. 238 C. pr. civ. estimează că durata necesară soluționării prezentului proces este de o lună.
Instanța, față de întâmpinarea formulată, solicită pârâtului, prin avocat, lămuriri cu privire la aspectele invocate în sensul de a preciza dacă a înțeles să formuleze cerere reconvențională având ca obiect contestarea recunoașterii de filiație.
La interpelarea instanței, pârâtul, prin avocat, susține că nu a formulat cerere reconvențională, ci va formula o cerere separată în momentul în care se va lămuri chestiunea cu privire la reprezentarea minorului.
Instanța pune în discuția părților excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a persoanei care a acționat în numele minorului și acordă cuvântul pârâtului în vederea susținerii excepției invocate.
Cu privire la excepția invocată, pârâtul, prin avocat, solicită admiterea acesteia din aceleași motive pentru care în procedura de regularizare instanța a solicitat reclamantei să facă dovada calității de reprezentant.
Pârâtul precizează că reclamanta este bunica maternă a minorului și nu reprezentant legal, acesta putând fi mama minorului.
Pârâtul, prin avocat, arată că având în vedere faptul că nici în cadrul procedurii de regularizare și nici până la termenul de judecată reclamanta nu a făcut dovada calității de reprezentant a semnatarului introducerii acțiunii, solicită admiterea excepției.
Având cuvântul cu privire la excepție, reclamanta susține că este întreținătoarea minorului, iar mama acestuia a plecat din țară și nu trimite bani pentru întreținerea minorului. Copilul are nevoie de bani pentru creștere și educare și tatăl acestuia nu i-a trimis bani și nici nu s-a interesat de soarta minorului.
Pârâtul, prin avocat, susține că reclamanta are nevoie de reprezentare juridică, dată fiind atitudinea emoțională a acesteia. Arată că reclamanta a promovat la Judecătoria Sectorului 2 o cerere de instituire curatelă și depune la dosar copia încheierii Judecătoriei Sectorului 2 din 17.09.2015 prin care a fost respinsă cererea formulată de reclamanta L. E. în contradictoriu cu pârâtul S. M. având ca obiect cerere de instituire a curatelei.
Pârâtul, prin avocat, solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu și depune la dosar factură și chitanță.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele aspecte:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 20.07.2015, numita L. E., bunica minorului S. L. L. F., a solicitat, în numele minorului, în contradictoriu cu pârâtul S. M., obligarea acestuia la plata pensiei de întreținere în cuantumul legal și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, s-a arătat faptul că minorul este fiul pârâtului și al numitei L. F. G., iar de la nașterea minorului, pârâtul a părăsit domiciliul conjugal și nu contribuie la cheltuielile de creștere ale minorului.
De asemenea, s-a arătat faptul că pârâtul este angajat al Departamentului de pompieri ”Fundeni” și realizează venituri constant.
În drept, cererea a fost întemeiată de dispozițiile art. 529 din C. Civil.
În dovedirea celor susținute s-a solicitat proba cu înscrisuri, fiind anexate următoarele înscrisuri: certificat de naștere ( fila nr. 4), act de identitate ( fila nr.5), proba testimonială și proba cu interogatoriul pârâtului. De asemenea, s-a solicitat emiterea unei adrese către Departamentului de pompieri„ Fundeni„ pentru a fi comunicate veniturile pârâtului.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru, conform art. 29 alin 1 lit. C) din OUG nr. 80/2013.
În data de 13.08.2015, s-a formulat cerere completatoare prin care s-a arătat faptul că la Primăria Sectorului 2 și la Judecătoria Sectorului 2 se află înregistrată o cerere pentru obținerea tutelei asupra minorului S. L. L..
De asemenea, s-a menționat faptul că pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 se află înregistrată o cerere pentru desemnarea unui curatorul special care să reprezinte interesele minorului, aspect care poate conduce la suspendarea cauzei.
La cerere a fost anexat un certificat de grefă prin care se atestă faptul că pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 se află un dosar având ca obiect curatelă ( fila nr. 18).
Față de cererea de chemare în judecată, pârâtul a depus întâmpinare în data de 29.09.2015 prin care a invocat în principal excepția lipsei dovezii calității de reprezentant legal a numitei L. E., iar în subsidiar, pe fondul cererii s-a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
De asemenea, a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâtul a arătat că bunica minorului nu are calitatea impusă de lege pentru a acționa în numele minorului, acesta având un alt reprezentant legal.
De asemenea, pe fondul cererii, pârâtul a arătat că nu are calitate procesual pasivă pentru a se formula împotriva sa o cerere prin care să se solicite obligarea la plata pensiei de întreținere, obligația de întreținere existând între părinți și copii. Astfel, pârâtul a arătat că recunoașterea din certificatul de naștere nu corespunde adevărului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 151 din C. pr.civ., 208 alin 2 din C.pr. civ. și art. 529 din C. Civil.
În dovedirea celor susținute, pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială și interogatoriu.
Analizând excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a persoanei care a acționat în numele părții, instanța reține următoarele aspecte:
Conform art. 82 din C. pr.civ., în condițiile în care se constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, instanța va acorda un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor, urmând ca cererea să fie anulată în măsura în care lipsurile nu sunt acoperite.
În ceea ce privește lipsa dovezii calității de reprezentant, instanța reține că prin cererea de chemare în judecată, L. E. a arătat că acționează în numele reclamantului minor în vârstă de 7 ani.
Conform art. 57 din C. pr. Civ., partea care nu are exercițiul drepturilor procedurale poate sta în judecată numai în condițiile în care este reprezentată.
În cauză, astfel cum reiese din certificatul de naștere, minorul reclamant are vârsta de 7 ani, acestuia lipsindu-i capacitatea de exercițiu, conform art. 43 alin. 1 pct. a) din C. Civil, drepturile sale putând fi exercitate prin reprezentantul legal.
Calitatea de reprezentant legal a unui minor cu vârsta sub 14 ani o pot avea părinții, iar din certificatul de naștere depus la dosar reiese faptul că minorul are stabilită filiația față de ambii părinți, aceștia deținând în prezent calitatea de reprezentanți legali. Strict cu privire la cererea de față, aceasta fiind formulată în contradictoriu cu tatăl minorului, instanța menționează că cererea putea fi formulată exclusiv de mama minorului, aceasta având calitatea de reprezentant legal.
Susținerile numitei L. E. conform cărora excepția ar trebui respinsă existând o imposibilitate ca mama minorului să reprezinte drepturile acestuia pentru că nu se află în țară, nu conduc la o altă soluție și nu pot fi reținute. Astfel, instanța menționează că reprezentarea legală este o stare de drept, nu de fapt, iar această calitate aparține părinților, starea de drept putând fi schimbată numai în condițiile în care în privința minorului este instituită tutela, măsură care poate fi instituită în condițiile art. 110 din C. Civil.
De asemenea, instanța menționează faptul că lipsa mamei minorului din țară nu echivalează cu imposibilitatea de a reprezenta drepturile minorului, prezența efectivă a reprezentantului legal nefiind necesară, existând posibilitatea unei reprezentări convenționale a acestuia în baza unui mandat acordat în condițiile art. 83 și urm. din C. de pr. Civ.
În legătură cu acordarea unui termen pentru suplinirea lipsurilor în privința dovezii calității de reprezentant, instanța menționează faptul că prin rezoluția din data de 23.07.2015, instanța a comunicat numitei L. E. obligația de a face dovada calității de reprezentant legal, conform art. 151 alin 3 din C. pr. Civ prin depunerea documentelor corespunzătoare.
Astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare a actelor de procedură ( fila nr. 11) în data de 03.08.2015 L. E. a primit comunicarea instanței, iar în data de 13.08.2015 a formulat o cerere completatoare prin care a învederat instanței faptul că nu poate face dovada calității de reprezentant legal, fiind în curs o procedură pentru a obține această calitate.
Astfel, instanța apreciază că dispozițiile legale au fost respectate, iar textul legal nu impune ca acordarea termenului să aibă loc ulterior stabilirii primului termen de judecată, ci în cursul procesului, acesta debutând prin formularea cererii de chemare în judecată, termenul putând fi acordat, precum în prezenta cauza, prin rezoluție în cursul procedurii regularizării pentru a se evita tergiversarea procesului.
Față de aceste considerente, instanța urmează să admită excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și să anuleze cererea de chemare în judecată.
În ceea ce privește solicitarea pârâtului ca reclamantul să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține faptul că potrivit art. 453 alin 1 din C. pr. Civ. rap. la 452 din C. pr. Civ., partea care cade în pretenții, poate fi obligată, la cererea părții care câștigă, la plata cheltuielilor de judecată, sub rezerva ca existența și întinderea acestora să fie demonstrată.
Din interpretarea dispozițiilor art. 453 alin 1 din C. pr. Civ. reiese faptul că posibilitatea de a solicita obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată este condiționată de căderea în pretenții a părții și este fundamentată pe existența culpei procesuale.
În cauză, instanța apreciază nu există situația premisă pentru a fi acordate cheltuieli de judecată. Astfel, cererea de chemare în judecată a fost anulată, sancțiune proprie admiterii excepției lipsei dovezii calității de reprezentant a celui care acționat în numele părții, situație care nu poate fi asimilată unei căderi în pretenții, chiar în cazul unei interpretări in extenso a acestei sintagme.
Consecința admiterii excepției menționate anterior este anularea cererii de chemare în judecată tocmai pentru că în cauză cererea nu poate fi analizată, existând o imposibilitate în stabilirea cadrului procesual. Astfel, solicitarea pârâtului ca reclamantul minor să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată nu este întemeiată, minorul neputând avea calitatea de parte în proces personal, ci doar prin intermediul reprezentantului legal, acesta exercitând drepturile în numele său. Introducerea unei cereri de chemare în judecată de o altă persoană decât reprezentantul legal al minorului, în numele acestuia, cu consecința anulării cererii de chemare în judecată nu poate fi asimilată unei culpe procesuale a minorului.
Față de aspectele expuse, instanța urmează a respinge cererea pârâtului de a fi obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant invocată de pârât.
Anulează cererea de chemare în judecată având ca obiect pensie de întreținere formulată de L. E., domiciliată în București, ., ., ., sect. 2, CNP_, în numele minorului S. L. L. F., în contradictoriu cu pârâtul S. M., domiciliat în București, ., sector 2.
Respinge cererea pârâtului de a-i fi acordate cheltuieli de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la data comunicării. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
O. I. S. L. R.
Red. Jud. O.I.S./4 ex./10.11.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 08-10-2015,... | Curatelă. Sentința nr. 9261/2015. Judecătoria SECTORUL 2... → |
|---|
