Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 05-11-2015, Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 05-11-2015 în dosarul nr. 15301/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILA NR._
Ședința din camera de consiliu din data de 05.11.2015
Instanța constituită din:
Președinte – L. C.
Grefier – L. G. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta O. R. SA în contradictoriu cu paratul A. N. având ca obiect cerere cu valoare redusa.
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
În temeiul art. 131 al. 1 C.p.c., fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, instanța verifică din oficiu competența și constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, în raport de dispozitiile art. 94 alin 1 lit. j raportat la art.107 Cod Proc. Civila.
Instanța in temeiul art. 238 Cod Proc. Civila estimeaza durata de cercetare a procesului la o zi.
În baza art. 255, art. 258 Cod Proc. Civila instanta încuviinteaza pentru reclamanta proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind admisibilă si ducând la dezlegarea pricinii.
Instanța, considerand ca au fost lămurite toate împrejurãrile de fapt și temeiurile de drept, in baza art. 394 Cod procedurã civilã, declara dezbaterile inchise si retine cauza in pronuntare.
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.05.2015, reclamanta O. R. S.A a chemat în judecată pârâtul A. N., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acestuia la plata sumei de_,9 lei, din care 1063,57 lei-debit principal, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate; 496,33 lei daune pentru rezilierea contractului înainte de expirarea perioadei minime contractuale.
În motivare, reclamanta a arătat că a încheiat cu A. N. contractele_/18.01.2013 și_/13.03.2013, având ca obiect furnizare servicii telefonie mobilă.
În baza acestor contracte, pentru serviciile prestate, creditoarea a arătat că a emis următoarele facturi: JAH_/23.01.2014 în cuantum de 45,27 lei, JAH_/23.01.2014 în cuantum de 701,79 lei, JAH_/23.02.2014, în cuantum de 45,15 lei, JAH_/23.02.2014 în cuantum de 276,20 lei, JAH_/23.06.2014, în cuantum de 496,33 lei, facturi acceptate la plată de către debitoare prin necontestarea acestora. Debitul principal a rezultat din adunarea debitelor principale din facturile mai sus menționate fiind în valoare de 1063,57 lei. De asemenea acesta mai arată că, potrivit prevederilor Clauzelor contractuale de bază, plata facturile emise trebuia efectuată în maximum 14 zile calendaristice de la data emiterii, însă acestea nu au fost achitate de către debitor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1013 și următoarele Cod de procedură civilă.
În probațiune au fost depuse înscrisuri.
Legal citat, pârâtul nu a formulat vreo apărare.
S-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În baza contractelor pentru serviciile O. nr._/18.01.2013 (f. 25-26) și_/13.03.2013 (f. 27-28), încheiate între . și A. N., reclamanta a prestat debitoarei servicii de telecomunicații.
Potrivit art. 5 din clauzele contractuale de bază, plata serviciilor se face pe baza facturii, în maxim 14 zile calendaristice de la data emiterii facturii, neplata în termenul menționat atrăgând aplicarea de penalități de întârziere în valoare de 0,5%, calculate asupra valorii totale a facturii până la data achitării integrale a sumelor datorate către ..
Creditoarea a emis pentru serviciile prestate următoarele facturi fiscale următoarele facturi fiscale:
- JAH_/23.06.2014, în cuantum de 496,33 lei,
- JAH_/23.01.2014 în cuantum de 701,79 lei,
- JAH_/23.02.2014 în cuantum de 276,20 lei,
- JAH_/23.02.2014, în cuantum de 45,15 lei,
- JAH_/23.01.2014 în cuantum de 45,27 lei.
Instanța reține că pârâtul nu și-a onorat obligațiile contractuale asumate, aspect ce rezulta implicit si din faptul ca acesta nu a depus întâmpinare pentru a combate justețea cererii creditoarei si nici nu a făcut dovada plății debitului.
Debitul principal restant este în cuantum de 1063,57 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de telefonie mobilă prestate debitoarei și neachitate, potrivit facturilor fiscale.
Potrivit regulilor generale în materia probei plății, creditorul trebuie să facă dovada creanței sale, după care se prezumă neexecutarea, revenind debitorului sarcina de a face dovada stingerii creanței prin plată sau prin price mod admis de lege. Reclamanta a dovedit existența în patrimoniul său a unei creanțe certe, lichide și exigibile în sumă de 1063,57 lei, iar pârâtului îi revine obligația de a plăti echivalentul bănesc al serviciilor de telefonie mobilă prestate.
În ce privește taxa de reziliere instanța reține în primul rând că, în cererea formulată, reclamnta a pretins o taxă de reziliere în cuantum de 496,33 lei.
Insa, această clauze trebuie interpretate în lumina dispozitiilor Legii nr. 193/2000, cu modificari privind clauzele abuzive in contractele incheiate intre comercianti si consumatori, in vigoare la momentul incheierii conventiei intre partile in litigiu. Conform art 1 alin 3, se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in intelegerile realizate cu consumatorii.
Este considerata clauza abuziva, potrivit art. 4 din acelasi act normativ, orice prevedere contractuala care nu a fost negociata direct, nedand posibilitatea cosumatorului de a influenta natura ei si care creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor in defavoarea consumatorului si incalcand principiul bunei-credinte.
Astfel, aceasta dispozitie ocroteste interesele consumatorului, in sensul acordarii posibilitatii de a negocia de pe pozitii de egalitate clauzele contractuale, fiind, totodata, o expresie a manifestarii efective ( reale ) a libertatii de vointa.
Clauza inserată la art. 8 lit. c din clauzele contractule de bază raportat la art. 1.16 alin. 1 din condițiile generale care obligă consumatorul ca în cazul în care contractul este reziliat din culpa sa la plata unei taxe de reziliere egală cu valoarea abonamentului înmulțită cu numărul de luni rămase până la expirarea periodei minime contractuale, produce un dezechilibru semnificativ între părțile contractante, în defavoarea debitorului consumator.
În aceste conditii, vazand si dispozitiile literei i) din anexa nr. 1 la Legea nr. 193/2000, care enumera cu titlul exemplificativ tipuri de clauze abuzive, printre care si cea privind obligarea consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, instanta apreciaza ca obligatia debitorului de a plati penalitati de 0,5 % pe zi de întârziere, precum și de a plăti o taxă pentru reziliere, reprezinta clauze abuzive ce vatama interesele consumatorului-debitor.
Nerespectarea dispozițiilor imperative, de ordine publică, ale art. 4 din Legea nr. 193/2000, atrage nulitatea absolută totală a clauzelor abuzive mai sus-menționate. Sancțiunea nulității are caracter virtual, dar rezultă în mod neîndoielnic din modul în care este redactată dispoziția legală, ca și din rațiunea și scopul acesteia.
Având în vedere că legea a fost adoptată pentru a transpune în dreptul intern Directiva Comunității Europene nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, iar România și-a asumat obligația transpunerii și aplicării efective, în raporturile interindividuale, a legislației comunitare, numai o interpretare care să asigure eficacitatea reală a prohibiției stipulării unor clauze abuzive în contractele încheiate între comercianți și consumatori poate asigura atingerea scopului urmărit de legiuitor, aceea de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumatori, în cuprinsul unor condiții generale impuse acestora.
În acest sens, în hotărârea Murciano Quintero C-240/98 Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis că protecția recunoscută consumatorilor prin Directiva nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii presupune ca instanța națională să poată verifica din oficiu dacă o clauză a contractului dedus judecății are caracter abuziv.
Din modul de redactare a contractului, care în fapt este un contract de adeziune, partea neavând nici un rol activ în negocierea clauzelor, nu reiese în mod evident că debitorul a avut posibilitatea efectivă de a influența natura clauzelor inseratemreferitoare la perceperea unei taxe de reziliere a contractului înainte de termen.
Asupra efectelor ineficacității, instanța reține că în hotărârea, Banco Espanol de Credito SA, C-618/10, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că instanțele naționale au numai obligația de a exclude aplicarea unei clauze contractuale abuzive pentru ca aceasta să nu producă efecte obligatorii în ceea ce privește consumatorul, însă fără a avea posibilitatea să modifice conținutul acesteia. Astfel, acest contract trebuie să continue să existe, în principiu, fără nicio altă modificare decât cea rezultată din eliminarea clauzelor abuzive, în măsura în care, în conformitate cu normele dreptului intern, o astfel de menținere a contractului este posibilă din punct de vedere juridic.
Față de cele prezentate instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 1063,57 lei, reprezentând preț al serviciilor de telefonie mobila prestate și neachitate și va respinge capătul de cerere privitor la taxă de reziliere, ca neîntemeiat.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 alin. 1 din C.proc.civ., debitoarea urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei, suportate de către reclamantă cu prilejul soluționării cererii, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite in parte cererea formulata de reclamanta O. R. SA, înregistrata la Oficiul Registrului N. al Comertului sub J40/_/1996, CUI_ cu sediul ales la mandatar . în București, . 21, . în contradictoriu cu paratul A. N., CNP_ cu domiciliul in Bucuresti, . nr 60, Sector 3..
Obliga paratul la plata catre reclamanta a sumei de 1063,57 lei reprezentand preț al serviciilor de telefonie mobila prestate și neachitate
Respinge capatul de cerere privitor la taxa de reziliere ca neîntemeiat.
Obliga paratul la plata catre reclamanta a sumei de 50 lei cu titlul de cheltuieli de judecata.
Executorie.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare care se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.11.2015.
Președinte, Grefier,
L. C. L. G. P.
LC 4 ex.14.12.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 12/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9568/2015.... → |
|---|
