Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4581/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4581/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 4581/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4581
Ședința din camera de consiliu din data de 03.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. C. V.
Grefier: A. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de reclamanta E. E. MUNTENIA SA în contradictoriu cu pârâtul M. I., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Cererea se judeca in Camera de consiliu, fără citarea părților.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în temeiul art. 131 alin. 1 C.proc.civ., verificându-și din oficiu competenta, se declară competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, în temeiul art. 126 alin. 1 din Constituția României, art. 94 și art. 107 C.proc.civ., art. 1027 C.proc.civ.
Instanța, în temeiul art. 237 al. 2 pct. 7 raportat la art. 255 C.proc.civ. apreciind admisibilă și concludentă pentru soluționarea cauzei, încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Respinge ca neconcludentă pentru reclamantă proba cu interogatoriul pârâtului, în lipsa indicării tezei probatorii.
Nemaifiind cereri de formulat și alte incidente de soluționat, instanța, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 18.09.2014 sub nr._, reclamanta E. E. Muntenia SA, în contradictoriu cu pârâtul M. I., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 2077,26 lei, contravaloare energie electrică, a sumei de 160,22 lei, contravaloare servicii de deconectare, 12 lei taxă TV, precum și a sumelor de 142,28 lei, penalități de întârziere energie electrică, 0,21 lei penalități la taxă radio, 1,86 lei penalități la taxa TV, precum si obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că potrivit contractului de furnizare a energiei electrice numărul 1012-_-02 din data de 29.08.2002, încheiat între debitor și predecesoarea reclamantei, FDDEE ELECTRICA MUNTENIA SUD S.A., societatea reclamantă a furnizat energie electrică pentru locul de consum din contract.
S-a mai arătat că în baza contractului de furnizare a energiei electrice, pârâtul a consumat energie electrică, neachitând până la data introducerii prezentei acțiuni facturile de energie electrică din perioada 26.03._13, conform centralizatorului cu situația facturilor restante.
Reclamanta a menționat că în temeiul contractului de furnizare a energiei electrice, art. 7 lit. c, coroborat cu dispozițiile din contractul cadru, art. 7 lit. c, consumatorul are obligația să achite integral și la termen contravaloarea energiei electrice furnizate iar creanța rezultată în urma emiterii facturilor de către reclamantă și acceptată la plată de către debitor prin necontestarea acesteia, a fost asumată printr-un înscris însușit de parți prin semnătură, respectiv contractul de furnizare.
S-a precizat că potrivit art. 59 din Legea 123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale, în conformitate cu prevederile contractului, clientul final este obligat să plătească contravaloarea energiei electrice consumate la prețul și în condițiile prevăzute în contractul de furnizare a energiei electrice iar conform art. 61 alin. 2 lit. a) din Legea 123/2012 a energiei electrice, nerespectarea contractului de furnizare a energiei electrice de către clientul final poate atrage suportarea de penalizări.
De asemenea, reclamanta a arătat că, în temeiul dispozițiilor art. 11 lit. a) din contractul de furnizare coroborat cu art. 11 alin. 2) din contractul-cadru din 11 octombrie 1999 de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici aprobat prin Decizia Președintelui ANRE nr. 57/1999, neachitarea facturii de către consumator în termen de 30 de zile de la data scadentei atrage după sine penalități de întârziere, egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementarilor în vigoare, penalitățile fiind datorate începând cu prima zi de la data scadenței, fără ca totalul acestora să depășească valoarea facturii.
Totodată, reclamanta a precizat că, în conformitate cu art. I punctul 3 din Ordinul ANRE nr. 5/2003 privind modificarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice, art. 11 alin. 2 lit. a) din Contractul cadru de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici, aprobat prin Decizia Președintelui ANRE nr. 57/1999, prevede următoarele: “neachitarea facturii de către consumator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere, după cum urmează: a) penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilit conform reglementarilor legale în vigoare; b) penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadentei; c) valoarea totală a penalităților nu poate depăși valoarea facturii.
În privința taxelor pentru serviciile de deconectare de la rețea și demontare contor, s-au invocat dispozițiile art. 200 alin. 5 din Regulamentul din 25 iunie 2004 de furnizare a energiei electrice la consumatori, Anexa la HG nr. 1007/25.06.2004, conform cărora „cheltuielile furnizorului/operatorului de rețea pentru deconectarea și reconectarea la rețea a consumatorului vor fi suportate de consumator.”
Cu privire la temeiul legal al penalităților pentru neplata la termen a taxelor lunare pentru serviciul public de televiziune s-a arătat că il constituie art. 6 alin. 1 si 2 din HG nr. 978/2003, potrivit cărora pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de televiziune plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere; 2) penalitățile se determină în conformitate cu metodologia de calcul a Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Electrica SA, pentru întârzierea la plata a facturii de energie electrică.
Totodată, a susținut că potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 2 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Romane de Televiziune, actualizată, posesorii receptoarelor de radio și de televiziune sunt obligați să plătească o taxă de abonament către serviciile publice de radiodifuziune și de televiziune.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1025 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, Art. I din Ordinul ANRE nr. 5/2003, Contractul cadru de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici aprobat prin Decizia Președintelui ANRE nr. 57/1999, dispozițiile contractului de furnizare a energiei electrice, art. 59 si 61 din Legea 123/2012 a energiei electrice si a gazelor naturale, OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, Art. 200 alin. 5, Art.86 si Art. 152 din Regulamentul din 25 iunie 2004 de furnizare a energiei electrice la consumatori Anexa la HG nr. 1007/25.06.2004, Art. 5 alin. 1 si Art. 6 alin. 1 si 2 din HG 978/2003, Art. 40 alin. 2 din Legea nr. 41/1994 si Art. 969 din vechiul Cod Civil.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtului.
S-au depus la dosarul cauzei, în copie, situația facturilor restante ale consumatorului, contractul cadru de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr. 1012-_-02 din data de 29.08.2002, istoric pe punct de măsură, facturi fiscale.
Pârâtul nu a formulat nici un raspuns, conform art.1029 alin.4 Cod procedura civila.
La termenul de judecată din data de 03.04.2015, instanța a incuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 29.08.2002, intre autorul reclamantei, Filiala de Distribuție si Frunizare a Energiei Electrice ELECTRICA SA, in calitate de furnizor, si paratul M. I., in calitate de consumator, s-a incheiat contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr. 1012-_-02 (citat în continuare contract), avand ca obiect furnizarea energiei electrice la locul de consum situat in București, ., nr. 17, /C6/A . corelativă de achitare a contravalorii serviciilor furnizate.
In conformitate cu dispozițiile art.11 din contract, părțile au convenit că neachitarea contravalorii facturii in termen de 7 zile calendaristice de la data instiintarii de plata atrage perceperea de penalitati pentru fiecare zi de intarziere.
Astfel cum reiese din facturile fiscale aflate la filele 11-27 dosar, reclamanta a furnizat energie electrica in favoarea paratului, care in conformitate cu dispozițiile art. 7 alin.1 lit.c din contract, avea obligatia de a achita integral si la termen contravaloarea energiei electrice furnizate.
Se retine că potrivit art. 1025 Cod de Procedură Civilă, procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței, cu excepția litigiilor în materie fiscală, vamală sau administrativă, privind răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorității publice, starea civilă sau capacitatea persoanelor fizice; drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie; moștenire; insolvență, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societăților insolvabile și a altor persoane juridice sau alte proceduri asemănătoare; asigurări sociale; dreptul muncii; închirierea unor bunuri imobile, cu excepția acțiunilor privind creanțele având ca obiect plata unei sume de bani; arbitraj; atingeri aduse dreptului la viață privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.
În consecință, instanța apreciază că procedura cererilor de valoare redusă este aplicabilă în speță.
Prealabil, cu privire la dispozițiile de drept material aplicabile, instanța reține că potrivit art. 6 alin. 2 C.proc.civ. actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Pentru actul juridic, legiuitorul a stabilit ca regulă aplicarea legii în vigoare la data încheierii actului juridic nu numai în privința condițiilor de validitate si, pe cale de consecință, a nulității, ci si pentru alte aspecte ce privesc încheierea actului juridic,pentru alte cauze de ineficacitate, pentru regulile de interpretare a actului, pentru efectele actului juridic (inclusiv cele produse după . uneinoi legi), pentru executarea obligațiilor asumate de părți, pentru încetarea actului juridic.
Această regulă se desprinde atât din dispozițiile art. 6 alin. (2) si (3) C.civ. (reluate în art. 3 si art. 4 din Legea nr. 71/2011), cât si din art. 102 alin. (1) din Legea nr.71/2011, potrivit căruia, ”contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveste încheierea, interpretarea, efectele, executarea si încetarea sa”.
Față de data încheierii contractului de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici, respectiv 29.08.2002, instanța va avea în vedere prevederile Codului civil de la 1864, întrucât noul cod civil a intrat în vigoare la data de 01.10.2011.
În conformitate cu dispozițiile art. 969 C.civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 1073 C.civ. (în vigoare la data încheierii contractului dintre părți), creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și, în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
În cauză, instanța constată că, potrivit art. 7 lit. c din contract, pârâtul este obligat să achite integral și la termen contravaloarea energiei electrice furnizate.
Având în vedere regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia, și întrucât pârâtul nu a făcut dovada liberării de obligație prin plată sau alt mod prevăzut de lege, instanța reține că, pârâtul, deși a beneficiat de prestarea serviciilor din partea reclamantei, până în prezent nu a achitat contravaloarea acestora.
Astfel, având în vedere că pârâtul nu a făcut dovada executării obligațiilor asumate (plata contravalorii serviciilor prestate de reclamantă) și nici nu a invocat vreo cauză exoneratoare de răspundere, constatându-se culpa acestuia în neexecutarea obligațiilor contractuale, instanța apreciază că se impune angajarea răspunderii contractuale a acestuia pentru suma de 2077,26 lei reprezentând contravaloare facturi fiscale.
Cu privire la contravaloarea serviciilor de deconectare, se rețin prevederile art. 200 alin. 5 din Regulamentul din 25 iunie 2004 de furnizare a energiei electrice la consumatori, Anexa la HG nr. 1007/25.06.2004, conform cărora „cheltuielile furnizorului/operatorului de rețea pentru deconectarea și reconectarea la rețea a consumatorului vor fi suportate de consumator.”
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere, instanța constată că potrivit art. 11 din contract, neachitarea facturii de către consumator în termen de 7 zile calendaristice de la data înștiințării de plată, atrage după sine perceperea de penalități.
Sereține că în temeiul dispozițiilor art. 11 lit. a) din contractul de furnizare coroborat cu art. 11 alin. 2) din contractul-cadru din 11 octombrie 1999 de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici aprobat prin Decizia Președintelui ANRE nr. 57/1999, neachitarea facturii de către consumator în termen de 30 de zile de la data scadentei atrage după sine penalități de întârziere, egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementarilor în vigoare, penalitățile fiind datorate începând cu prima zi de la data scadenței, fără ca totalul acestora să depășească valoarea facturii.
Având în vedere că pârâtul nu a făcut dovada achitării serviciilor prestate de către reclamantă, aceasta din urmă este îndreptățită și la plata penalităților. Astfel, conform calculului penalităților depus la dosar, pârâtul datorează, pentru serviciile neachitate, și penalități în cuantum de 142,28 lei cuprinse în facturile depuse la dosar.
De asemenea, fata de dispozițiile art. 11 lit. c din contract, intrucat contractul a fost reziliat pentru neindeplinirea obligatiilor de plata, procedandu-se la deconectarea paratului de la retea, in conformitate cu prevederile art. 200 alin. 5 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori, acesta datoreaza suma de 160,22 lei, taxe prestări servicii constand in taxele de deconectare si demontare contor.
În ceea ce privește taxele radio și TV, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 2 din Legea nr. 41/1994 posesorii receptoarelor de radio și de televiziune sunt obligați să plătească o taxă de abonament către serviciile publice de radiodifuziune și de televiziune. Conform art. 5 alin. 1 din HG nr. 978/2003 și art. 5 alin. 1 din HG nr. 977/2003, taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune și pentru cel de televiziune este încasată de reclamantă, odată cu plata energiei electrice consumate.
Având în vedere considerentele expuse, văzând și dispozițiile art.1025 si 1030 Cod procedura civila, instanța va admite cererea și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2077,26 lei, contravaloare energie electrică, a sumei de 160,22 lei, contravaloare servicii de deconectare, 12 lei taxă TV, precum și a sumelor de 142,28 lei, penalități de întârziere energie electrică, 0,21 lei penalități la taxă radio, 1,86 lei penalități la taxa TV.
Cu privire la cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, instanța, retine dispozițiile art. 453 C.proc.civ. care prevede că partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Conform art. 451 C.proc.civ. cheltuielile de judecată constau în taxele de timbru și timbru judiciar, onorariile avocațiilor (…).
F. de toate aceste considerente instanta va admite cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată si va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentand taxă judiciară de timbru (fila 3).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta E. E. MUNTENIA SA, cu sediul în București, .. 41-43, corp A, sector 1, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J 40/_/2008, CUI RO_, în contradictoriu cu pârâtul M. I., cu domiciliul în București, ., ., ., CNP_.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2077,26 lei, contravaloare energie electrică, a sumei de 160,22 lei, contravaloare servicii de deconectare, 12 lei taxă TV, precum și a sumelor de 142,28 lei, penalități de întârziere energie electrică, 0,21 lei penalități la taxă radio, 1,86 lei penalități la taxa TV.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 200 de lei, cheltuieli de judecată-taxă judiciară de timbru.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.04.2015.
Președinte, Grefier,
A. C. V. A. B.
Red. A.C.V./A.B.
23.04.2015/4 Ex.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 4667/2015. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 4653/2015. Judecătoria... → |
|---|
