Plângere contravenţională. Sentința nr. 5767/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5767/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 5767/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 3 BUCUREȘTI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILA Nr. 5767
Ședința publica din data de 28 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. D.
GREFIER: E. Ș.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent M. W. și pe intimat D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 3, având ca obiect „plângere contravențională”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publica de la data de 31.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv, încheiere care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 14.04.2015 și 28.04.2015 când în aceeași componență a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.04.2014 sub nr._, petentul M. W. a solicitat, în contradictoriu cu intimata D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 3, anularea procesului verbal .-DC nr._ din data de 17.04.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat pentru demolarea parțială a unui imobil și edificarea unui imobil P+2 în suprafață de aproximativ 150 mp pe nivel, fără autorizație de construire/demolare.
Petentul mai susține că lucrările de demolare parțială și de construcție au avut loc în perioada 01.04._09, iar dreptul de a constata fapta și de a aplica amenda se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 31 din Legea nr. 50/1991.
In dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri și martori.
La data de 21.08.2014, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii si menținerea procesului-verbal.
In motivarea întâmpinării, intimata a arătat că, în urma unui control efectuat la data de 10.04.2014, s-a constatat că petentul a demolat parțial imobilul existent la adresa ., sector 3 și a edificat un nou imobil, fără a deține autorizație de construire/demolare, fapta constituind contravenția prevăzută de art. 26 alin.1 lit. a) din Legea nr.50/1991.
Pentru aceste fapte, petentului i-a fost aplicată o amendă în cuantum de 5000 lei și s-a dispus . obținerea autorizației de construire ori prin aducerea imobilului la starea inițială.
În privința prescripției, intimata arată nu a fost efectuată recepția lucrării, construcția nu a fost intabulată și că, în cazul contravențiilor continue, cum este și cea de față, termenul de prescripție curge de la data constatării faptei, conform art. 30 alin. 3 din OG nr.2/2001.
Se mai arată de către intimată că, potrivit art. 26 alin. 6 din Legea nr. 50/1991, pentru faptele prevăzute de această lege nu poate fi aplicată sancțiunea avertismentului.
Pe fond, intimata arată că petentul nu a negat săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.
In drept, au fost invocate disp O.G. nr. 2/2001, Legea nr.50/1991.
In dovedire, a solicitat proba cu inscrisuri.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială cu doi martori.
Analizând actele dosarului, instanta reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal .-DC nr._ din data de 17.04.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda in sumă de 5000 lei, agentul constatator reținând în sarcina sa fapta constând în demolarea parțială a unui imobil și edificarea unui imobil P+2 în suprafață de aproximativ 150 mp pe nivel, fără autorizație de construire/demolare, faptă prevăzută de art. 26 alin.1 lit. a) din Legea nr. 50/1991. S-a mai reținut că lucrările sunt finalizate în proporție de 100%.
În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că, potrivit art. 17 din O.G.nr.2/2001, lipsa mențiunilor privind data comiterii contravenției atrage nulitatea procesului verbal, nulitate care poate fi constatată și din oficiu.
Prin urmare, dispoziția legii este suficient de clară, în sensul că lipsa cu desăvârșire a mențiunii privind data săvârșirii contravenției este un motiv de nulitate expresă a procesului verbal, ceea ce înseamnă că vătămarea persoanei sancționate se presupune.
Pentru ca nulitatea să opereze, persoana interesată, în speță petentul, trebuie să dovedească doar încălcarea formelor procedurale și împrejurarea că vătămarea (prezumată relativ) nu poate fi înlăturată altfel.
În cauza de față, procesul-verbal contestat nu cuprinde data săvârșirii faptelor imputate, iar această omisiune pune instanța în imposibilitatea de a analiza dacă a intervenit sau nu prescripția dreptului de a constata contravenția și de a aplica amenda, prescripție reglementată de art. 31 din Legea nr.50/1991 și invocată de către petent prin plângerea formulată, ceea ce produce persoanei sancționate o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
Instanța mai reține că norma care reglementează prescripția dreptului de a constata contravenția și de a aplica amenda, respectiv art. 31 din Legea nr.50/1991 are un caracter special față de prescripția aplicării amenzii reglementată de art.13 din OG nr.2/2001, întrucât se aplică exclusiv contravențiilor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 50/1991 și, în plus față de art. 13 din OG nr.2/2001, prevede și prescripția dreptului de a constata contravenția, nu doar a dreptului de a aplica amenda.
Or, termenul de prescripție instituit de art. 31 din Legea nr.50/1991 curge de la data săvârșirii faptei, dată care lipsește din procesul-verbal contestat în cauza de față.
Este corectă susținerea intimatei în sensul că petentul a fost sancționat pentru o contravenție continuă, astfel cum este aceasta definită de art. 13 alin. 2 din OG nr. 2/2001, însă acest caracter continuu presupune faptul că, pe lângă momentul consumării, marcat de săvârșirea primei acțiuni sau inacțiuni care compune contravenția, există și un moment al epuizării contravenției, care este acela al săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni și la care se consideră săvârșită contravenția în întregul ei.
În procesul-verbal contestat nu există nicio mențiune cu privire la data la care au început lucrările de demolare și cele de construire sau cu privire la data la care aceste lucrări au fost finalizate, astfel că nu poate fi determinat nici momentul consumării contravenției și nici momentul epuizării acesteia, care ar fi practic data săvârșirii contravenției.
Instanța consideră neîntemeiate afirmațiile intimatei în sensul că, în cazul contravențiilor continue, cum este și cea de față, termenul de prescripție curge de la data constatării faptei, întrucât art. 13 din OG nr. 2/2001 a fost modificat prin Legea nr. 76/2012 începând cu data de 15.02.2013, în sensul că, în cazul contravențiilor continue, termenul de prescripție curge de la data încetării săvârșirii faptei, dată care coincide cu momentul epuizării contravenției și care, așa cum s-a arătat anterior, reprezintă și data săvârșirii faptei.
Împrejurarea că nu a fost efectuată recepția lucrării și că imobilul edificat nu a fost intabulat nu are nicio relevanță în cauză. Dacă în privința actelor materiale de demolare este evidentă lipsa de legătură cu recepția/intabularea noii construcții, în ceea ce privește actele materiale de construire intimata încearcă să acrediteze ideea că, până când nu se realizează recepția și/sau intabularea construcției, contravenția nu este epuizată.
Or, nu există niciun temei pentru a se considera că fapta de a construi fără autorizație încetează doar când s-a realizat recepția și/sau intabularea construcției, cu atât mai mult cu cât, nici recepția lucrării și nici intabularea construcției nu se pot realiza pentru lucrările efectuate fără autorizație de construire.
Articolul 30 alin. 3 din OG nr. 2/2001, invocat de intimată în susținerea afirmației că termenul de prescripție pentru aplicarea sancțiunii curge de la data constatării contravenției, nu este incident în cauza de față, întrucât fapta nu a fost anterior urmărită ca infracțiune. Mai mult, textul de lege invocat nu face referire la data constatării contravenției, ci la data sesizării, de către procuror sau de către instanță, a organului în drept să aplice sancțiunea.
În consecință, reținând că procesul-verbal este unicul act probator al contravenției, instanța apreciază că vătămarea produsă petentului prin omisiunea de a preciza data săvârșirii faptei imputate, constând în imposibilitatea de a dovedi împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a constata contravenția și de a aplica amenda, nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța va admite plângerea și va anula procesul verbal contestat .-DC nr._ din data de 17.04.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petent M. W. cu domiciliul in sector 3, București, ., CNP_ in contradictoriu cu intimat D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 3 cu sediul in sector 3, București, .. 3, .>
Anulează procesul verbal contestat .-DC nr._ din data de 17.04.2014.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. D. E. Ș.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5760/2015. Judecătoria SECTORUL 3... | Întoarcere executare. Încheierea nr. 29/2015. Judecătoria... → |
|---|
