Pretenţii. Sentința nr. 4690/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4690/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 4690/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 3 BUCUREȘTI
SECTIA CIVILA
Sentinta civila Nr. 4690/2015
Ședința publică de la 06.04.2015
Instanta constituita din:
P.: M. A.
Grefier: C. C.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant M. M. și pe pârât A. R. ASTRA SA, intervenient A. I. A., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc verbal in sedinta publică de la 30.03.2015, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la termenul din 06.04.2015 cand, dupa deliberare, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti sub nr._ la data de 29.04.2014, reclamanta M. M. a solicitat instantei in contradictoriu cu parata . SA si intervenientul fortat A. I. A., obligarea paratei la plata sumei de 35.000 Euro (echivalent in lei la data platii) reprezentand contravaloarea daunelor morale ce i se cuvin ca urmare a vatamarilor corporale suferite in urma accidentului de circulatie produs la data de 28.11.2012; cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta arata ca in data de 28.11.2012, in jurul orei 06:20, numitul A. lonut A., in timp ce conducea autoturismul marca Daewoo Cielo cu numărul de înmatriculare_, pe DN 6, din direcția corn. Cornetu către București, ajungând la intersecția cu . B., a surprins-o in timp ce se afla angajata in traversarea străzii pe trecerea de pietoni, accidentandu-o si provocandu-i vătămări corporale grave.
De asemenea, a mai aratat ca astfel cum se retine in Referatul întocmit de Politia Orașului B. la finalizarea dosarului nr. 6164/P/2012, in declarația pe care conducătorul auto a dat-o in fata organelor de ancheta, acesta si-a recunoscut vinovăția.
Prin Rezoluția Parchetului de pe langa Judecătoria Cornetu, s-a dispus neinceperea urmăririi penale fata de numitul A. lonut A., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporala din culpa, fapta prevăzuta de art. 184 alin 1 si 3 Cod penal, in baza art. 10 lit h Cod procedura penala.
Menționeze ca a inteles sa-si retraga plângerea penala pe care o formulase inițial impotriva conducătorului auto, intrucat a avut in vedere ca acesta este o persoana tanara (la data accidentului avea doar 23 de ani), care i-ar fi putut fi copil, a dorit sa nu suporte consecințele unei condamnări penale.
Invedereaza instantei faptul ca, prin retragerea plângerii insa, nu a renunțat la dreptul de a solicita despăgubiri de la societatea de asigurari la care conducătorul auto a avut incheiata asigurarea obligatorie de răspundere civila auto. Orice alta interpretare ar duce la concluzia ca partea vătămata este sancționată pentru iertarea pe care o acorda sub aspect penal conducătorului auto, cu imposibilitatea de a-si putea acoperi prejudiciul suferit. Or, in temeiul Legii 136/1995 privind asigurările si reasigurările in România, societatea de asigurări suporta prejudiciile produse de autovehiculul asigurat indiferent ca fapta este sau nu penala si indiferent de atitudinea victimei fata de conducătorul auto.
Chiar prevederea din art. 54 al Legii 136/1995, conform căreia drepturile persoanelor păgubite prin accidente de circulație se exercita impotriva asigurătorului de răspundere civila, persoana răspunzătoare de producerea accidentului fiind citata doar in calitate de intervenient forțat, pentru opozabilitate, conduce la concluzia ca, sub aspect civil, raporturile de recuperarea a despăgubirii se stabilesc exclusiv intre păgubit si societatea de asigurări, in condițiile in care vinovăția asiguratului nu este contestata, asa cum se intampla in speța dedusa judecații.
Mai mult decat atat, arata ca retragerea plângerii a facut-o fara a fi asistata de un avocat si fara sa i se explice de către organele de politie ca demersul sau afectează posibilitatea de recuperarea a prejudiciului material suferit.
Totodata, reclamanta mentioneaza ca, dupa accident a fost transportata la Spitalul Clinic de Urgenta București, unde i s-a stabilit următorul diagnostic: plaga contuza temporo-parietala dreapta, . coasta VIII stânga, . cap peroneu stâng, hematom fronto-parietal cu excoriatie supraiacenta, hematom epicranian la nivelul vertexului.
Conform certificatului medico-legal eliberat de Serviciul de Medicina Legala Ilfov, leziunile traumatice suferite au necesitat pentru vindecare circa 25 de zile de îngrijiri medicale.
In realitate, problemele de sanatete generate de accident au necesitat o perioada mult mai mare de îngrijiri medicale si i-au produs suferința, durerile resimtindu-se si in prezent.
De asemenea, pe langa discomfortul fizic, acest accident i-a produs prejudicii materiale, reprezentând cheltuieli făcute cu doctori, spitale, ingrijire, transport, medicamente. Familia, ocupata cu acordarea ingrijirii sale, nu a avut răgazul sa se gândească la obținerea si păstrarea dovezilor care sa probeze aceste cheltuieli, in vederea unei posibile recuperări, preocuparea lor exclusiva fiind alinarea suferinței sale.
Invedereaza faptul ca, la aceste cheltuieli inerente unei asemenea situații se adaugă prejudiciile morale reprezentate de suferința fizica si trauma psihica produse si care au necesitat un mare efort din partea sa pentru a suporta durerile care-i afectau tot corpul si de a uita ca a fost la un pas de a suferi traumatisme mult mai grave sau chiar de a deceda.
Arata ca, evenimentul prin care a trecut si consecințele acestuia o vor urmari toata viata, dat fiind faptul ca accidentul s-a petrecut cand avea 54 de ani, o viata activa pentru castigarea traiului si pentru ajutarea celorlalti membrii ai familiei.
Prejudiciile morale reprezentate de suferința fizica, efortul făcut pentru reluarea activitatii curente in conditiile in care starea sanatatii era departe de a fi refacuta, disconfortul fizic, social si familial, le evaluaza la suma de 35.000 Euro.
Invedereaza faptul ca, la data produceriiaccidentului, pentru autovehiculul cu nr. de inmatriculare_, condus de persoana vinovata de producerea accidentului, era incheiata o asigurare obligatorie de raspundere civila auto la parata . SA.
In drept, au fost invocate disp. Lg.136/1995 privind asigurarrile si reasigurarile in Romania si ale Ordinului Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr.5/2010 de punere in aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
La data de 26.06.2014 parata Societatea A. R. ASTRA SA a formulat intampinare la cererea de chemare in judecata formulata de catre reclamanta, prin care intelege sa invoce exceptia netimbrarii actiunii, respingerea actiunii ca inadmisibila, in subsidiar, admiterea in parte a actiunii in sensul diminuarii pretentiilor solicitate.
In motivare, parata arata ca asigurătorul RCA plătește despăgubiri nu pe baza delictuala ci in baza contractului de asigurare RCA, in conformitate cu termenii si condițiile stabilite prin ordinele C.S.A. in vigoare la data producerii evenimentului rutier, respectiv Ordinul nr.5/2010, termeni si condiții care se constituie in clauzele contractului de asigurare RCA.Cu privire la cuantumul daunelor morale, in suma de 35.000 euro arata ca este exorbitant si nejustificat in raport de numărul de zile de ingrijiri medicale - 25 de zile - astfel cum rezulta din certificatul medico-legal nr.A2/J/1164/19.12.2012 eliberat de Serviciul de Medicina Legala Ilfov ; faptul ca leziunile traumatice nu i-au pus in pericol viata; cadrul socio-economic existent in România; jurisprudenta din România.
De asemenea, arata ca acordarea de despăgubiri in urma producerii unui eveniment rutier nu trebuie sa constituie o imbogatire fara justa cauza, astfel cum s-a pronunțat Inalta Curte de Casație si Justiție, Secția Civila si de Proprietate Intelectuala, prin Decizia nr.1179 din II februarie 2011, in care statuează principiul judecării in echitate la acordarea daunelor morale.
Parata mai arata ca despăgubirile reprezentând daune morale trebuie sa fie rezonabile, aprecierea si cuantificarea acestora sa fie justa si echitabila, sa corespunda prejudiciului moral real si efectiv produs victimei si suferite de aceasta, in asa fel sa nu se ajungă la o imbogatire fara just temei a celui indreptatit sa pretindă si sa primească daune morale.
Astfel, aprecieaza ca sumele solicitate in prezenta cauza sunt imense si, daca ar fi acordate de către instanța de judecata in aceste condiții, ar depasi granițele unor daune morale rezonabile si funcția pe care aceste daune morale o au: aceea de compensare pentru părțile vătămate care au fost supuse unor suferințe fizice si psihice.
Invedereaza instantei faptul ca trebuie sa analizeze cu obiectivitate daunele morale solicitate de reclamanta, respectând principiile statuate prin dispozițiile art.49 ale Ordinului CSA nr. 14/2011, conform cărora daunele morale se acorda in conformitate cu legislația si jurisprudenta din România.
In acest sens s-au pronunțat:
Inalta Curte de Casație si Justiție prin decizia nr. 2129 aferenta ds._ * care a reținut următoarele: "Cuantumul daunelor morale trebuie sa asigure doar repararea prejudiciului moral, nu si a celui material, pe care părțile vătămate puteau sa-l pretindă in mod separat, tinandu-se cont, de criteriile stabilite de actele normative respective ( normele CSA valabile la data evenimentului, respectiv Ordinul CSA nr. 14/2011, dar si de contextul economico -social in care părțile vătămate se afla, stabilirea cuantumului despăgubirilor morale fiind, . de judecata, insa nu pe criterii subiective, ci pe criteriile obiective care trebuie sa fie relevate si justificate. ";
Curtea Suprema de Justiție a României, Secția Civila, prin Decizia nr. 62 din 10 ianuarie 2001 a reținut cu valoare de principiu ca aprecierea judecătorului privind evaluarea daunelor morale este subiectiva, dar criteriile care au stat la baza cuantumului despăgubirilor sunt obiective si pot forma obiectul controlului instanței superioare. Curtea a impartasit criteriul general evocat de instanța europeana, potrivit căruia despăgubirile trebuie sa prezinte un raport rezonabil de proportionalitate având in vedere gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea si gravitatea atingerii adusa acesteia (instanța suprema a avut in vedere Cauza Tolstoy Miloslovsky vs Regatul Unit).
De asemenea. Curtea de Apel București s-a pronunțat prin decizia nr. 1133/31.05.2012, unde a statuat ca "la stabilirea cuantumului daunelor morale, trebuie sa se alba in vedere ca acestea sa alba efecte compensatorii.... Se poate acorda victimei o suma de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent, care, prin excelenta, poate fi o suma de bani, care ii permite sa-si aline, prin anumite avantaje, rezultatul dezagreabil al faptei ilicite. Așadar, ceea ce trebuie evaluat, in realitate, este despăgubirea care vine sa compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare. Pe cale de consecința, cu privire la slăbirea cuantumului daunelor morale, instanța va avea in vedere ca acestea sa aiba efecte compensatorii, neputand sa constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor si nici venituri nejustificate pentru victimele acestora ".
Asa fiind, scopul despăgubirii cu titlu de dauna morala consta exclusiv in compensarea suferinței, fizice sau psihice, a victimei. Dincolo de funcția (scopul) compensatorie, nu mai poate exista nimic sub aspectul daunelor morale si, ca urmare, acestea nu pot fi acordate sub nici o alta motivare .
La stabilirea cuantumului daunelor este necesar sa se aiba in vedere si imprejurarile concrete in care s-a produs faptul prejudiciabil . Situația este diferita fata de o fapta săvârșita cu intenție.
Chiar daca este delicat sa se vorbească despre rolul pe care 1-a avut in societate o persoana, despre suferința pe care a produs-o vătămarea corporala, despre posibilitățile unei persoane de a susține familia, de a contribui la intretinerea familiei, trebuie spus inainte de toate ca a fost vorba despre un eveniment produs din culpa si ca sumele pe care cei vătămați pot sa le primească trebuie sa se raporteze si la imprejurarile in care s-a produs evenimentul asigurat - vătămare corporala din culpa.
In drept, au fost invocate disp. art. 205 si urm. din Legea 134/2010 privind Cod. proc. civ., art. 49, 50 alin.2, 55 din Legea nr. 136/1995. Ordinul CSA nr. 14/2011 .
La data de 29.08.2014 reclamanta-parata M. M. a formulat raspuns la intampinarea formulata de catre parata prin care arata ca:
Privitor la excepția netimbrarii acțiunii, solicita respingerea acesteia, avându-se in vedere ca prin încheierea din 13.05.2014, instanța a soluționat cererea de reexaminare pe care a formulat-o impotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, constatând ca reclamanta este scutita de plata taxei de timbru.
Cu privire la apărările formulate pe fondul cauzei, considera ca acestea trebuie inlaturate ca neintemeiate.
Mentioneaza ca prin retragerea plângerii nu a renunțat la dreptul de a solicita despăgubiri de la societatea de asigurări la care conducătorul auto a avut incheiata asigurarea obligatorie de răspundere civila auto, nefacand in acest sens nicio mențiune. In temeiul Legii 136/1995 privind asigurările si reasigurările in România, societatea de asigurări suporta prejudiciile produse de autovehiculul asigurat indiferent ca fapta este sau nu penala si indiferent de atitudinea victimei fata de conducătorul auto. Aspectul penal nu are nicio relevanta sub aspectul obligației societății de asigurări de a repara prejudiciul suferit de victima, obligație care-l incumba in temiul legii special menționate.
Astfel cum a arătat, reclamanta nu a primit niciun ajutor financiar sau de vreun alt fel de la persoana vinovata de producerea accidentului, astfel incat dreptul sau la despăgubire este evident.
Totodata, invedereaza faptul ca, nu pot fi primite apărările paratei, care arata ca despăgubirile solicitate in baza polițelor RCA sunt mult superioare celor acordate de instanțe in cazul infracțiunilor săvârșite cu intenție, dat fiind faptul ca in primul caz acestea sunt suportate de asigurători. Aceasta comparație nu poate fi primita, intrucat se vorbeste de situații cu reglementari juridice diferite.
In cazul accidentelor de circulație, datorita frecventei foarte mari si a impactului social al acestora, prin instituirea obligativității incheierii asigurării obligatorii de răspundere civila auto, legiuitorul a recunoscut importanta valorilor lezate in urma acestor accidente - viata, integritatea corporala, sănătatea, consecințele deosebit de traumatizante pe care o astfel de experiența a are asupra victimelor directe si ale familiilor lor si a urmărit, prin existenta unei polițe de asigurare sa garanteze posibilitatea despăgubirii victimelor, indiferent de "starea de solvabilitate" a vinovatului de accident, evitandu-se in același timp si contactul de cele mai multe ori tensionat dintre aceștia.
In consecința, nu se poate compara situația in care acordarea despăgubirii este garantata de existenta unei polițe de asigurare, reglementata de lege sub aspectul condițiilor de incheiere, valabilității, primei de asigurare, condițiilor de acordare a despăgubirii, excluderilor si plafonului maxim de despăgubire, cu o situație in care vătămarea este consecința unei infracțiuni săvârșita cu intenție, si in aceasta situație, daca victima are o asigurare facultativa de viata sau sănătate, poate pretinde de la asigurătorul sau despăgubiri similare celor care se acorda in baza poliței RCA.
La termenul din 3.11.2014 parata a aratat ca nu mai insista in exceptia netimbrarii.
In dovedirea actiunii, reclamanta a administrat proba cu inscrisuri si proba testimoniala fiind audiati martorii F. I. G. si U. O. G.; pentru parata s –a incuviintat proba cu inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele:
In fapt, la data de 28.11.2012 pe raza orasului B., la intersectia DN6 cu . produs un accident de circulatie provocat din culpa conducatorului auto A. I. A. care conducea autoturismul cu numarul de inmatriculare_ , soldat cu ranirea numitei M. M..
In urma producerii accidentului, reclamanta M. M. a suferit leziuni traumatice ce necesita circa 25 de zile de ingrijiri medicale, astfel cum rezulta din certificatul medico-legal eliberat la 24.01.2013 eliberat de Serviciul de Medicina Legala din cadrul Spitalului Clinic de Urgenta Ilfov (fila nr. 12).
La data producerii accidentului autoturismul cu nr. de inmatriculare_ era asigurat RCA la pârâta . SA (aspect necontestat de parata).
Prin Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din data de 17 aprilie 2013 a Parchetului de pe lângă Judecatoria Cornetu, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de A. I. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzuta și pedepsită de art.184 alin.1 si 3 C.pen, întrucât in cauza a intervenit retragerea plângerii prealabile.
Retragerea plângerii prealabile este o cauză de înlăturare a răspunderii penale însă nu înlătură și caracterul ilicit al faptei și nici răspunderea civilă delictuală a persoanei vinovate de producerea prejudiciului.
Exercitarea acțiunii civile a persoanei prejudiciate într-un accident rutier împotriva asigurătorului RCA, în baza dispozițiilor legii speciale care reglementează răspunderea acestuia față de terțele persoane prejudiciate prin accidente de vehicule, este admisibilă, chiar dacă acesta și-a retras plângerea penală formulată împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului.
Potrivit prevederilor art. 49 lit.( a) din Legea nr. 136/1995 în forma în vigoare la data producerii accidentului, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectivă și cel prevăzut în contractul de asigurare. De asemenea art. 50 din Legea nr. 136/1995 în forma în vigoare la data producerii accidentului dispune „(1) Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri. (2) În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepția conducătorului vehiculului respectiv.”
În același sens, art. 26 alin. 1 Norma privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, aprobată prin Ordinul CSA nr. 14/2011, în vigoare la data producerii accidentului, prevede că asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acordă despăgubiri, în formă bănească, pentru: a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial; b) pagube materiale; c) pagube consecință a lipsei de folosință a vehiculului avariat; d) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată.
Potrivit art. 41 din Legea nr.136/1995 în asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii față de terțele persoane păgubite și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil. Pe de alta parte, art. 57 alin. 1 teza a doua reglementeză si un caz de acțiune directă, dispunând că drepturile persoanelor păgubite se pot exercita si direct impotriva asiguratorului de raspundere civila.
Acțiunea directă constă in dreptul unei persoane de a intenta acțiune in justitie contra unei persoane cu care nu este in raport contractual, dar este cu o altă persoană, cu care prima este in legatura contractuală.
Intrucat in acest fel persoana pagubită valorifică dreptul, reglementat de art. 41 din Legea nr. 136/1995, care aparține persoanei vinovate de producerea accidentului izvorât din contractul incheiat cu asiguratorul său de a primi o despagubire pentru tot prejudiciul de care acesta răspunde in conditiile legii, inseamna că și acțiunea se indreptată impotriva asigurătorului are acelasi obiect si anume intreaga suma la care poate fi obligat autorul faptei ilicite.Sintagma „in limitele indemnizatiei platite” nu poate fi inteleasă in sensul că persoana păgubită nu poate solicita si plata sumelor ce reprezintă daune morale, deoarece nu există nici o rațiune ca in aceste raporturi juridice legiuitorul să deroge de la regula generală a reparării integrale a prejudiciului. Interpretarea rațională si sistematică impune concluzia că textul de lege limitează numai plata sumelor ce reprezintă prejudiciul efectiv.
Din toate aceste dispoziții legale rezultă că asigurătorului RCA al autoturismului condus de intervenientul A. I. A., îi revine obligația de reparare a prejudiciului moral suferit de reclamanta.
Potrivit prevederilor art. 1 alin 1 din Norma aprobată prin Ordinul CSA nr. 14/2011 „În conformitate cu prevederile art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările și completările ulterioare, asigurătorii care practică asigurarea obligatorie de răspundere civilă a vehiculelor pe teritoriul României acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule, de care asigurații răspund delictual față de terțe persoane”.
Prin urmare, pentru angajarea răspunderii asigurătorului se cer a fi întrunite în persoana conducătorului autovehiculului asigurat, condițiile prevăzute de art. 1357 C. civ., respectiv existenței prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și a vinovăției.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă fapta ilicită și vinovăția conducatorului auto A. I. A. care, în data de 28.11.2012 conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe raza orasului B., la intersectia DN6 cu .-o pe reclamanta acesta necesitând un nr. de 25 de zile de îngrijiri medicale.
Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu rezultă cu evidență din probatoriul administrat, întrucât accidentul din data de 28.11.2012 a pricinuit reclamantei suferințe fizice și psihice, în urma leziunilor suferite reclamanta fiind imobilizata la pat aproximativ 2-3 luni potrivit declaratiei martorului U. O. G.; de asemenenea, si in prezent reclamanta resimte disconfort fizic, martorul aratand ca se plange de ameteli si dureri la picior. Acelasi martor a declarat ca, inainte de accident, reclamanta locuia la casa cu curte, ocupandu-se de treburile specifice gospodariei la curte, ca era o persoana activa, iar dupa accident s-a mutat la . sa pe care o ajuta in cresterea copilului. In prezent de curte se ocupa sotul reclamantei impreuna cu martorul audiat.
Instanta nu este insa convinsa, pe baza declaratiei martorului, daca reclamanta a renuntat sa mai locuiasca la curte din cauza problemelor de sanatate in legatura cu accidentul sau pentru ca fiica sa avea nevoie de ajutor in cresterea copilului si acest lucru a determinat- sa se mute la . alaturi de cei doi.
Cu toate acestea, retine prejudiciul moral reprezentat de suferinta fizica si trauma produsa in urma accidentului rutier, acceptand ca un astfel de eveniment ce apare la o varsta inca activa (54 ani) este de natura sa afecteze atat viata cotidiana a victimei cat si pe cea a familiei, in conditiile in care aceasta avea un loc de munca si desfasura activitati pentru reluarea carora, in prezent, trebuie sa depuna un efort mult mai mare.
In legatura cu locul de munca detinut, nici reclamanta si nici martorul nu au aratat din initiativa cui si pe baza caror motive a incetat raportul cu angajatorul, astfel ca instanta nu poate retine lipsa locului de munca in prezent in legatura directa cu evenimentul rutier.
In ceea ce privește cuantumul daunelor morale solicitate de către reclamanta (155.921 lei) instanța apreciază că aceasta a suferit in mod cert un prejudiciu moral, așa cum s-a aratat anterior, dar nu se impune acordarea despagubirilor in cuantumul solicitat de reclamanta. Din documentele medicale de la dosar nu rezulta ca reclamanta ar fi ramas cu o infirmitate ireversibila astfel incat sa fie justificat un cuantum al despagubirilor atat de ridicat. De asemenea, se constata lipsa unor internari ulterioare (nefiind depuse dovezi in acest sens). Nici durata îngrijirilor medicale (la care se alătură lipsa unei constatări medicale a prezenței sau iminenței comportării unor sechele rezultate din politraumatismul resimțit de reclamantă) nu justifica acest cuantum al daunelor morale solicitat de reclamanta. Acordarea daunelor morale trebuie făcută într-un cuantum adecvat, fără a suplini daunele materiale (pe care putea puteau să-l pretindă în mod separat). Reclamanta se bucura in continuare de prezenta celor dragi, ba chiar ii creste si ajuta, este adevarat insa ca o perioada de 2-3 luni a stat imobilizata la pat, ca uneori resimte disconfort fizic si ca nu mai este la fel de activa ca inainte de accident.
In raport cu gravitatea suferintelor morale produse partii reclamante (dovedite in cauza), numarul de zile de ingrijiri medicale, se apreciaza ca obligarea paratei la plata sumei de 10. 000 lei, cu titlu de despagubiri pentru daune morale, corespunde cerintelor unei juste si integrale despagubiri, in sensul art. 1357 si urm. din Cod civil
Pentru acest considerente, instanta va admite in parte cererea de chemare in judecata si va obliga parata sa plateasca reclamantei suma de 10.000 lei daune morale. Va respinge, in rest, pretentiile ca neintemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte cererea privind pe reclamant M. M., CNP_, cu domiciliul ales in sector 1, București, BAICULESTI, nr. 9, ., . pârât A. R. ASTRA SA, CUI_, cu sediul in sector 3, București, NERVA T., nr. 3, ., intervenient A. I. A., CNP_, cu domiciliul in COMUNA CORNETU, ., ., ..
Obliga parata sa plateasca reclamantei suma de 10.000 lei daune morale.
Respinge in rest pretentiile ca neintemeiate.
Cu apel in 30 de zile de la comunicare.Apelul se depune la Judecatoria Sector 3.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 06.04.2015.
P., GREFIER,
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4696/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4609/2015.... → |
|---|
