Contestaţie la executare. Sentința nr. 14/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 14-09-2015 în dosarul nr. 11544/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINTA CIVILA NR. _
Ședința publică din data de 14.09.2015
Instanța de judecată constituită din:
Președinte: A. P.
Grefier: A. L.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatoarea F. G. E. BUCURESTI împotriva intimaților C. D. N. și Biroul Executorului Judecătoresc "I. T. D.",.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 07.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 14.09.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.02.2015 sub nr._, contestatoarea F. G. E. București, în contradictoriu cu intimații C. D. N. si Biroul Executorului Judecătoresc "I. T. D." a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună, admiterea contestației formulată, având în vedere că în cauză operează puterea de lucru judecat; anularea ca nelegală a executării silite și formelor de executare silită, precum și a încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare din data de 22.01.2015 inițiate împotriva Filarmonicii în cadrul dosarului de executare nr. 205/NCP/2013; suspendarea executării silite; obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art. 453 Cod procedură civilă.
In motivarea cererii se arata că prezenta contestație la executare inițiată de F. G. E. nu este supusă plății taxelor judiciare de timbru.
De asemenea se arata ca executarea silita prin emiterea "Somației" în cadrul dosarului execuțional nr. 205/NCP/2013, se desfășoară cu încălcarea prevederilor legale sens în care, solicită instanței ca în temeiul art. 718 Cod procedură civilă, să dispună suspendarea executării silite.
Pe cale de excepție, contestatorul a invocat excepția puterii lucrului judecat precum si nulitatea absolută a executării silite demarată prin emiterea somației în cadrul dosarului execuțional nr. 205/NCP/2013 al B. "I. T. D.".
A învederat că pentru executarea aceleiași sume și în baza aceluiași titlu executoriu, intimatul a demarat executarea silită contra intimatei după cum urmează: în cadrul dosarului execuțional nr. 802/2009, aflat pe rolul D. D. Crenguța și nr. 205/NCP/2013 aflat pe rolul I. T. D..
Împotriva actelor de executare emise în cadrul celor două dosare de executare F. a formulat contestație la executare ce a format obiectul dosarelor: dosar nr._/299/2009 înregistrat la Judecătoria Sectorului 1 București prin care a fost contestată somația emisă în dosarul nr. 802/2009 și dosarul nr._/301/2014 înregistrat la Judecătoria Sectorului 3 București prin care a fost contestată somația emisă în cadrul dosarelor nr. 205/NCP/2013.
Prin sentința civilă pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă și irevocabilă, s-a dispus admiterea contestației la executare și anularea formelor de executare silită din dosarul nr. 802/2009 al D. D. Crenguța
Instanța a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile OUG nr. 71/2009.
Prin sentința civilă pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2014 instanța a admis contestația la executare și a anulat actele de executare emise în cadrul dosarului de executare emise în cadrul dosarului de executare nr. 205/NCP/2013. Ca în precedent instanța a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile OUG nr. 71/2009.
Prin urmare, atâta timp cât există deja hotărâri judecătorești în contradictoriu cu intimatul prin care s-a stabilit modalitatea în care acesta urmează să încaseze suma în baza titlului executoriu, nu se poate proceda la o nouă judecată, urmând a se constata că în cauză operează puterea de lucru judecat.
În ceea ce privește nulitatea absolută a executării silite a învederat că existența unei hotărâri judecătorești care a statuat modalitatea de plată a drepturilor salariale în cadrul dosarului execuțional 205/NCP/2013 atrage nulitatea absolută a somației emisă la cererea intimatului în cauză.
Actele de executare îndeplinite în cauză sunt lovite de nulitate absolută, întrucât vizează o creanță care nu este exigibilă la acest moment. Prin urmare, actele de executare îndeplinite în cauză sunt lovite de nulitate absolută, fiind efectuate cu încălcarea prevederilor OUG nr. 71/2009, care stabilește că plata sumelor stabilite prin titlul executoriu se va face în tranșe.
In fapt a învederat că executarea silită declanșată prin emiterea somației în cadrul dosarului de executare 205/NCP/2013 al B. I. T. D. este nelegală.
Executarea a fost declanșată cu încălcarea dispozițiilor Ordonanței nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii.
F. G. E. nu are buget alocat pentru plata sumelor ce ar rezulta din titlul executoriu pus în executare, iar în plus devin incidente dispozițiile art. 2 din OG nr. 22/2002.
Natura juridică a termenului de 6 luni reglementată de art. 2 este un veritabil termen de grație acordat de lege pentru debitoarea instituție publică, prin care executarea creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina Filarmonicii, în speță, este amânată până la împlinirea termenului. Intimatul este ținut să respecte termenul de 6 luni prevăzut de dispozițiile OG nr. 22/2002. Termenul de 6 luni se instituie pentru instituția debitoare care nu își poate executa datoria stabilită prin titlul executoriu din cauza lipsei de fonduri, de a face demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Termenul de 6 luni curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Executarea silită este nelegală având în vedere incidența în cauză a dispozițiilor OG nr. 71/2009.
Executarea silită a titlului executoriu este oprită de dispozițiile imperative al ordonanței prevăzând plata eșalonată a acestor categorii de creanțe stabilite în sarcina instituțiilor publice, dispoziții legale aplicabile speței.
Declanșarea executării silite de către intimat este nelegală, întrucât respectarea unui act normativ impus în contextul actual nu poate echivala cu refuzul autorităților Filarmonicii de a aloca sumele menționate într-un titlu executoriu.
Cu nesocotirea sumelor deja achitate în baza titlului executoriu pus în executare și dincolo de orice rațiuni juridice, executorul judecătoresc a emis somația de plată în cadrul dosarului de executare nr. 205/NCP/2013.
A mai învederat că Încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare din data de 11.01.2015 conține sume disproporționat de mari în raport de suma de executat.
Onorariul stabilit de executor este vădit disproporționat față de grilele de aplicare a onorariilor executorilor judecătorești aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/c/2006.
In drept, au fost invocate dispoziții legale: art. 249-365, art. 711 și urm. art. 718 din Codul de procedură civilă; Ordonanța nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, OUG 71/2012.
In probațiune au fost depuse înscrisuri (filele 17-42, 48-89).
Intimatul nu a formulat întâmpinare
În cauză instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
La data de 01.09.2015 B. I. T. D. a transmis copia certificată a dosarului de executare nr. 205/NCP/2013. ( f 94-137)
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Preliminar, instanța califică excepția puterii de lucru judecat invocată de contestatoare ca o apărare de fond, întrucât se invocă motive de nelegalitate a executării silite, respectiv motive de contestație la executare, ce se îndreaptă împotriva executării silite, iar nu împotriva contestației la executare pentru a reprezenta o veritabilă excepție de procedură.
Prin Sentința civilă nr.3021/08.04.2009 pronunțată în Dosarul nr._/3/2008 Tribunalul Bucuresti a admis în parte cererea formulata de reclamanți, printre care și intimatul C. D. și a obligat pârâta F. G. E. la plata către reclamanți și intervenienți a diferenței de drepturi bănești între drepturile salariale încasate în perioada 01.09._09 prin aplicarea OG 10/2008 și drepturile bănești cuvenite pentru același interval de timp prin aplicarea dispozițiilor OG 21/2007 aprobata prin Legea nr. 353/2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la scadență până la plata efectivă. ( f 23-27)
La data de 18.03.2013, intimatul s-a adresat B. I. T. D. cu cerere de executare silită împotriva contestatorului, în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civila nr.3021/08.04.2009 pronunțată în Dosarul nr._/3/2008 de Tribunalul Bucuresti. ( f 97)
Cererea a fost înregistrată pe rolul B. I. T. D. formându-se dosarul de executare nr. 205/NCP/2013. ( f 108)
La data de 13.05.2013, prin Încheierea pronunțată în dosarul nr._/301/2013 Judecătoria sectorului 3 București a admis cererea formulată de B. I. T. D. și a încuviințat executarea silită împotriva debitorului F. G. E. în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civila nr. 3021/08.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bucuresti în dosarul nr._/3/2008 la solicitarea creditorului C. D. N. ( f 67)
La data de 17.07.2013 B. I. T. D. a emis Încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare silită. Potrivit acestei încheieri executarea silită împotriva debitorul va fi pornită pentru suma de 17.770 lei din care suma de 15.860 lei debit datorat potrivit titlului executoriu, suma de 1580 lei reprezentând onorariul executorului judecătoresc și suma de 30 lei reprezentând cheltuieli de executare.( f 109).
La data de 17.07.2013 a fost emisa Somația prin care debitoarei i s-a pus în vedere să achite suma de 17.770 lei ( f 110)
Prin sentința civilă nr._/05.09.2014 pronunțată în dosarul nr._/301/2014 al Judecătoriei Sectorului 3 instanța a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea F. G. E. BUCURESTI în contradictoriu cu intimatul C. D. N., a anulat în parte Somația din data de 17.07.2013 și Încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare din data de 17.07.2013, pentru tot ceea depășește suma de 13.828 lei, cu titlu de debit datorat de către contestatoare. A anulat Somația din data de 17.07.2013 și Încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare din data de 17.07.2013 cu privire la onorariul executorului judecătoresc stabilit la suma de 1.580 lei, executorul judecătoresc urmând a proceda la calculul onorariului în raport de debitul de 13.828 lei. A respins, în rest, contestația la executare ca neîntemeiată. ( f 123-126).
La data de 22.01.2015 B. I. T. D. a emis o nouă încheiere privind stabilirea cheltuielilor de executare silită. Potrivit acestei încheieri executarea silită împotriva debitorul va fi pornită pentru suma de 15.238 lei din care suma de 13.828 lei debit datorat potrivit titlului executoriu, suma de 1380 lei reprezentând onorariul executorului judecătoresc și suma de 30 lei reprezentând cheltuieli de executare.( f 127).
La data de 22.01.2015 a fost emisă Somația prin care debitoarei i s-a pus în vedere să achite suma de 15.238 lei ( f 120)
Examinând criticile formulate de contestatoare în prezenta cauza prin prisma situației de fapt reținute instanța constată că cererea dedusa judecății nu este fondată.
Astfel, pentru a pronunța sentința civilă nr._/05.09.2014 în dosarul nr._/301/2014 al Judecătoriei Sectorului 3 instanța a reținut că astfel cum rezultă din Sentința nr._/18.06.2010 la pronunțarea acesteia instanța a avut in vedere actele de executare efectuate într-un alt dosar de executare, decât cel ce face obiectul contestației, precum și că legalitatea actelor de executare din dosarul nr. 802/2009 a B. D. D. Crenguța a fost analizată prin prisma dispozițiilor OUG nr. 71/2009 care la acel moment prevedea că 34% din valoarea titlului executoriu devine scadent în anul 2012.
A mai constatat că, deși contestatoarea invocă și în cadrul acestei contestații nerespectarea dispozițiilor OUG nr. 71/2009, la soluționarea litigiului urmează a se avea în vedere că dispozițiile OUG nr. 71/2009 au suferit modificări importante după pronunțarea Sentinței nr._/18.06.2010, precum și că cererea de executare silită a fost depusă in dosarul de executare nr. 205/NCP/2013 la data de 18.03.2013, pe când cererea de executare silită pe baza căreia a fost formulat dosarul nr. 802/2009 al B. D. D. Crenguța a fost depusă anul 2009.
În raport de cele de mai sus, instanța a reținut că Sentința nr._/18.06.2010 nu are autoritate de lucru judecat cu privire la legalitatea actelor de executare din dosarul nr. 205/NCP/2013 aflat pe rolul B.E.J. I. T. D..
Se mai reține că, potrivit art. 430 alin 2 Cod proc civ, autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul precum și considerentele pe care acestea se sprijină inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
Prin urmare, ne se vor reține susținerile contestatoarei privind existența autorității de lucru judecat a Sentinței pronunțate în dosarul nr. _/299/2009 înregistrat la Judecătoria Sectorului 1, date fiind considerentele sentinței civile nr._/05.09.2014 pronunțate în dosarul nr._/301/2014 al Judecătoriei Sectorului 3 ( f 123-126).
Susținerile contestatoarei în sensul că prin sentința civilă pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2014 instanța a admis contestația la executare și a anulat actele de executare emise în cadrul dosarului de executare nr. 205/NCP/2013 și, ca în precedent instanța a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile OUG nr. 71/2009, sunt parțial adevărate.
Astfel se reține că, prin Sentința civilă nr._/05.09.2014 pronunțată în dosarul nr._/301/2014 al Judecătoriei Sectorului 3 instanța a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile OUG nr. 71/2009.
Este adevărat că instanța a admis în parte contestația la executare, însă nu pentru incidența dispozițiilor OUG nr. 71/2009 ci, reținând că suma 15.860 lei a fost preluată de executorul judecătoresc la întocmirea actelor de executare (somație, proces verbal de cheltuieli), fără a scădea suma ce au fost plătită intimatei și pentru care aceasta a depus înscrisul doveditor de la f. 66 din dosarul declinat. Instanța a reținut că până la data executării din totalul sumei de 15.860 lei, contestatoarea achitase suma de netă de 2.032 lei, fiind rămasă neachitată suma de 13.828 lei. Pentru aceste considerente instanța a anulat în parte Somația din data de 17.07.2013 și Încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare din data de 17.07.2013, pentru tot ceea depășește suma de 13.828 lei.
Susținerile contestatoarei referitoare la faptul că nu are buget alocat pentru plata sumelor ce ar rezulta din titlul executoriu pus în executare nu pot fi primite, întrucât obligația ce incumba acesteia nu poate fi condiționată de existenta fondurilor alocate în acest sens de stat.
O astfel de condiționare ar însemna să se accepte că obligația ce incumbă acesteia ar fi afectată de o condiție pur potestativă, fiind suficient să nu se prevadă în bugetul propriu sumele necesare pentru executarea dispozițiilor titlului executoriu, pentru ca plata acestora săa fie amânată sine die.
Contestatoarea ca instituție publică, nu poate să refuze, să omită sau să întârzie . executarea unor asemenea hotărâri, lipsa fondurilor nefiind un motiv justificat nici pentru întârzierea în executare și nici pentru anularea actelor de executare, având în vedere că odată pronunțat un titlu executoriu în contra sa, aceasta are obligația să îl aducă la îndeplinire inclusiv prin organizarea bugetului în mod corespunzător.
Astfel, lipsa de fonduri invocată de contestatoare nu poate justifica întârzierea în executarea hotărârilor judecătorești (Angelov c Bulgariei), acesteia revenindu-i obligația pozitivă de a da curs hotărârilor judecătorești irevocabile prin care a fost obligată la plata unor sume de bani.
În ceea ce privește apărarea contestatoarei privind încălcarea prevederilor O.G. nr. 22/ 2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, instanța constată că, potrivit art. 2 din O.G. nr. 22/2002 dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului. Potrivit art. 3 din același act normativ, în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Din coroborarea dispozițiilor art. 2, 3 din OG nr. 22/2002 și art. 667 din Codul de procedură civilă, rezultă că executarea silită a sumelor înscrise în titlurile executorii emise împotriva instituțiilor publice începe și se realizează potrivit normelor generale înscrise în Codul de procedură civilă. Dispozițiile legale speciale reglementează în favoarea creditorului un termen de 6 luni de așteptare, în situația în care instituția publică se află în imposibilitate obiectivă de a plăti, din lipsă de fonduri. În cazul în care instituția publică nu execută obligația de bunăvoie, creditorul se poate adresa unui organ competent de executare, solicitându-i urmărirea silită a sumelor din titlul executoriu. Dacă instituția publică urmărită dovedește că nu are fonduri, la început de executare ori în cursul acesteia, O.G. nr. 22/2002 instituie pentru creditorul instituției publice obligația de a aștepta 6 luni de zile până la continuarea executării silite.
Însă, beneficiul termenului de 6 luni în favoarea instituțiilor publice este condiționat de dovada neexecutării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri, precum și de dovada demersurilor efectuate pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor. O atare interpretare este în concordanță cu dispozițiile art. 11 alin. 2 din Constituția României, potrivit cărora tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, și art. 20 alin. 2, care prevede că, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile, dispoziții care atrag prioritatea, în soluționarea cauzei de față, a Convenției Europene a Drepturilor Omului și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în această materie, în ceea ce privește respectarea art. 6 din Convenție și a art. 1 din Protocolul 1 la Convenție.
O interpretare corectă a dispozițiilor OG nr. 22/2002 invocată de contestatoare ar determina orice instituție publică să comunice executorului lipsa fondurilor, dacă se află în această situație, atașând dovezi că a întreprins demersurile necesare în vederea executării obligațiilor în termen de 6 luni. În speță debitoarea nu a făcut aceste dovezi, ci doar s-a limitat la afirmarea lipsei fondurilor, or nicio normă legală nu dă dreptul debitorului, indiferent de persoana acestuia, să-și îndeplinească obligațiile de plată dacă și când va avea bani.
Contestatoarea a susținut că ar fi trebuit respectat în mod obligatoriu termenul de 6 luni, însă nu a comunicat executorului, în urma primirii somației, nici că s-ar afla în situația prevăzută de ordonanță, nici demersurile întreprinse pentru obținerea de fonduri. De altfel, cum s-a arătat, termenul de 6 luni nu este un termen suspensiv de drept, ci el este dublu condiționat, de lipsa fondurilor și de demersurile întreprinse pentru obținerea acestor fonduri.
C.E.D.O. a arătat că administrația (instituțiile publice) constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă se refuză sau se omite executarea unei hotărâri, ori se întârzie executarea sa, garanțiile art. 6 își pierd rațiunea. Mai mult, Curtea europeană a apreciat că pretenția că reclamantul ar trebui să recurgă la executarea silită nu este oportună, deoarece acesta, pe parcursul unei proceduri judiciare, a obținut o creanță împotriva statului, respectiv împotriva unei instituții publice. De asemenea, a pretinde creditorului că pentru realizarea creanței sale ar trebui să formuleze o nouă acțiune pentru obligarea debitoarei de a prevedea în buget sumele necesare îndestulării sale ar reprezenta o sarcină oneroasă pentru partea care deja a stabilit dreptul său pe cale judecătorească. În cauza S. P. împotriva României, CE.D.O. a apreciat că întreprinderea altor demersuri de către reclamant nu ar avea decât un rezultat repetitiv și anume ca o instanță să dispună încă o dată autorității publice să execute o hotărâre judecătorească, fapt ce ar încălca art. 35 al. 1 din Convenție, considerente reiterate și în cauza C. împotriva României.
De asemenea, existența numărului mare de popriri asupra conturilor contestatoarei nu poate constitui motiv de nulitate a executării silite, fiind în sarcina statului să organizeze activitatea și resursele în așa fel încât să nu ajungă la blocarea conturilor sale.
Nici susținerile contestatoarei potrivit cărora executarea silita a fost declanșată cu nerespectarea dispozițiilor OUG 71/2009 nu pot fi primite.
Astfel pe de-o parte se reține că prin Sentința civilă nr._/05.09.2014 pronunțată în dosarul nr._/301/2014 al Judecătoriei Sectorului 3 instanța a decis că în dosarul de executare nr. 205/NCP/2013 al B. I. T. D. nu sunt aplicabile dispozițiile OUG nr. 71/2009.
Pe de altă parte se mai reține că prin întârzierea la punerea în executare a titlului executoriu, intimatului i s-ar încălca dreptul la un proces echitabil în conținutul pe care îl dă acestuia Convenția Europeană a Drepturilor Omului și astfel cum acesta rezultă din jurisprudența Curții (cauza S. P. împotriva României). Încălcarea dreptului intimatului la un proces echitabil ar reprezenta în acest caz o situație continuă care s-ar prelungi până la momentul în care hotărârea judecătorească va fi pusă în executare.
Așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, dreptul de acces la justiție care este garantat de articolul 6 din Convenție protejează și executarea hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care într-un stat ce respecta preeminența dreptului nu pot rămâne fără efect în detrimentul unei părți. În consecință, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau întârziată într-un mod excesiv (Ruianu împotriva României) .
Așadar, prin neexecutarea hotărârii judecătorești irevocabile reclamantului - intimatul din prezenta cauză - i s-ar încălcat dreptul fundamental la un proces echitabil, în accepțiunea Convenției.
Având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța constată că din momentul pronunțării hotărârii judecătorești care constituie titlul executoriu în cauză, debitoarea, ca instituție publică, avea obligația de a executa imediat și voluntar obligațiile ce ii incumbau.
Instanța apreciază că suspendarea de drept a executării silite, de care debitoarea, ca instituție publică, beneficiază înlătură garanția punerii în executare a hotărârii de care creditorul beneficiază în virtutea dreptului la un proces echitabil recunoscut de art. 6 CEDO.
De asemenea, statul nu poate impune limitări ale executării silite și nu poate institui norme care să ducă la amânarea realizării creanței pe care o persoană o are împotriva sa, aceasta constituind o ingerință în dreptul său la recunoașterea bunurilor.
Dispozițiile derogatorii ale OUG nr. 71/2009 favorizează statul în raporturi de drept privat (raporturile relative la dreptul de proprietate asupra unui „bun” și la dreptul de desdăunare civilă fiind raporturi juridice de drept privat), acolo unde statul trebuie să se găsească pe poziții de deplină egalitate cu orice altă persoană fizică sau juridică.
Între aplicarea OUG nr. 71/2009 și a altor acte normative ce prevăd amânări și eșalonări în achitarea unor creanțe constatate prin hotărâri judecătorești irevocabile – titluri executorii, ce vizează creanțe ce reprezintă un „bun”, în sensul art. 1 din Protocolul 1 la Convenție, pe de-o parte și dispozițiile Convenției și ale jurisprudenței Curții de la Strasbourg, pe de altă parte, instanța este obligată să dea curs celor din urmă, conform art. 11 alin.2 și art. 20 din Constituția României.
În concluzie, prevederile OUG 71/2009 nu își pot găsi aplicarea în cauza dedusă judecății, prioritate sub acest aspect având reglementările internaționale.
Reținând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile OUG nr. 71/2009 instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile contestatoarei potrivit căreia actele de executare silită sunt lovite de nulitate absolută fiind efectuate cu încălcarea prevederilor OUG nr. 71/2009.
În ceea ce privește Încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare silită emisă la data de 22.01.2015 de B. I. T. D., se reține că a fost emisă în respectarea dispozițiilor Sentinței civile nr._/05.09.2014 pronunțată în dosarul nr._/301/2014 al Judecătoriei Sectorului 3 prin care instanța a dispus ca executorul judecătoresc să procedeze la calculul onorariului în raport de debitul de 13.828 lei.
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc se reține că, potrivit art. 39 din Legea nr. 188/2000 pentru creanțe în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10 % din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
Rezultă astfel că pentru un debit de 13.828 lei executorul judecătoresc avea dreptul la un onorariu de 1382,8 lei, astfel că onorariul de 1380 lei este legal stabilit.
Din considerentele arătate, instanța va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
Așa cum rezultă fără echivoc din dispozițiile art. 718 alin. 1 C.pr.civ., instanța reține că numai până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită se poate suspenda executarea. Or, instanța a soluționat contestația la executare, astfel încât cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoare apare ca rămasă fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea F. G. E. BUCURESTI, cu sediul în București, ., sector 1, în contradictoriu cu intimatul C. D. N.,cu domiciliul în Mihailesti, ., Județul G. și Biroul Executorului Judecătoresc "I. T. D.", cu sediul în București, .. 32, ., ., sectorul 3, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Respinge cererea având ca obiect obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. P. A. L.
Red. Jud. A.P..
Thred. A.P./5 ex.
12.10.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1853/2015. Judecătoria SECTORUL 3... | Pretenţii. Sentința nr. 2168/2015. Judecătoria SECTORUL 3... → |
|---|
