Contestaţie la executare. Sentința nr. 5913/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5913/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 5913/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 3 BUCUREȘTI
Secția Civilă
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 5913
Ședința publică din 30.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte: D. A.
Grefier: C. N.
Pe rol judecarea cererii formulată de contestatorul B. A. DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA, în contradictoriu cu intimatul M. F. și terțul poprit I. B. NV AMSTERDAM SUCURSALA BUCUREȘTI, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 02.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, parte integranta din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 16.04.2015 și pentru data de 30.04.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, contestatorul B. ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA (B.A.A.R.) a formulat, în contradictoriu cu intimatul M. F. și terțul poprit I. B. N.V. AMSTERDAM - SUCURSALA BUCUREȘTI, contestație împotriva executării silite însăși, a încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite pronunțata de Judecătoria Sector 3 in dosarul nr._/301/2013, a incheierii prin care s-a procedat la actualizarea debitului cu rata inflației si a raportului de expertiza contabila care a stat la baza acesteia, a încheierii prin care s-au stabilit cheltuielile de executare, precum si a adresei de înființare a popririi, și a solicitat ca, in baza Art. 719 alin. 1 Cod procedura civila, să se admită contestația si sa dispuneți anularea executării silite însăși, a încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, precum si a tuturor actelor de executare subsecvente.
Totodată, a solicitat ca, in temeiul dispozițiilor art. 722 Cod procedura civila, sa se dispună întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare, in sensul obligării intimatului-creditor la restituirea sumei de 66.841,43 lei.
În motivarea, în fapt, a arătat următoarele:
Prin Sentința penala nr. 607/17.12.2012 pronunțata de Judecătoria B. in dosarul nr._ rămasa definitiva si devenita executorie abia după soluționarea recursului si prin Decizia penala nr. 1789/R/30.09.2013 pronunțata de Curtea de Apel București in dosarul nr._, B. N. Carte V. din Bulgaria prin reprezentant B.A.A.R. a fost obligat la plata următoarelor sume in favoarea pârtii civile M. F.: - 100.000 euro (echivalent in lei la data plații); - 2.793,14 euro (echivalent in lei la data plații); - 14.998,95 lei;- 247 lei / luna pentru perioada octombrie 2008 - decembrie 2008; - 307 lei / luna pentru perioada ianuarie 2009 - decembrie 2010; - 377 lei / luna pentru perioada ianuarie 2011 - decembrie 2011; - 407 lei / luna pentru perioada ianuarie 2012- ianuarie 2013; - 457 lei / luna începând cu luna februarie 2013 si pana la încetarea stării de infirmitate.
Contestatorul a precizat că, întrucât vehiculul condus de inculpatul E. V. nu era asigurat RCA/Carte-V. la momentul producerii accidentului de circulație, B. N. Carte V. din Bulgaria prin reprezentant B.A.A.R. a participat in procesul penal in calitate de Garant al dreptului la despăgubire, preluând
astfel drepturile si obligațiile unui Asigurător de răspundere civila - sens în care devin aplicabile prevederile art. 36 alin. 1 din Normele anexa la Ordinul C.S.A. nr. 8/2008 (valabil la data producerii evenimentului rutier): "Despăgubirea se efectuează de către asigurătorul RCA în maximum 15 zile ... de la data la care asigurătorul a primit o hptărâre judecătorească definitivă cu privire la despăgubirea pe care este obligat să o plătească."
Imediat dupa pronunțarea Deciziei penale definitive a Curții de Apel București s-au adresat intimatului-creditor, prin adresa nr. OJ 2524/02.10.2013 (Anexa nr. 10) recepționată de acesta la 04.10.2013 astfel cum rezulta din confirmarea de primire, manifestându-și disponibilitatea de a-i achita dezdăunările cuvenite conform hotărârilor judecătorești si solicitându-i totodată sa comunice coordonatele bancare in vederea efectuării plății sumelor datorate.
În condițiile in care au procedat încă din 02.10.2013 la notificarea intimatului-creditor, iar acesta le-a pus la dispoziție datele sale bancare abia la data de 21.10.2013, este evident ca pana la acest moment procedura de plata a despăgubirii a fost suspendata conform prevederilor art. 1510-1511 cod civil (punerea in întârziere a creditorului), contestatorul fiind in imposibilitate obiectiva de a-și executa obligația in lipsa informațiilor necesare pentru achitarea datoriei (cont IBAN, banca, CNP titular cont, etc).
Este evident ca plata s-a efectuat de bunăvoie si inauntrul termenului de 15 zile prevăzut de legislația speciala in materia asigurărilor, sens in care executarea silita nu mai putea fi pornita ulterior împotriva contestatorului, nici pentru debitul principal (achitat in totalitate anterior inregistrarii dosarului de executare), nici in privința unor eventuale costuri accesorii - actualizarea cu indicele de inflație si cheltuieli de executare.
Totodată, a menționat ca la data de 23.04.2014 executorul judecătoresc le-a solicitat sa-i comunice ce debite au fost stinse prin plata efectuata de ei la 24.10.2013 și i-au adus acestuia la cunoștința prin Adresa nr. OJ 0990/24.04.2014 faptul ca au achitat integral sumele pe care] B. N. Carte V. din Bulgaria a fost obligat sa le plătească creditorului M. F. prin hotărârile pronunțate de Instanțele penale (fond si recurs), in dosarul nr._ . Cu toate acestea, cu rea-credința, executorul a decis continuarea procedurii de executare si a dispus efectuarea unei expertize contabile in vederea actualizării debitului cu indicele de inflație, subsecvent procedând la poprirea conturilor bancare ale subscrisului.
În acest context încheierea de incuviintare a executării silite pronunțata in dosarul nr._/301/2013 de Judecătoria Sector 3 la data de 28.01.2014 nu a fost data cu respectarea dispozițiilor legale, mai precis Instanța nu a menționat in cuprinsul hotărârii «suma, cu toate accesoriile pentru care s-a incuviintat urmărirea», conform prevederilor exprese ale art. 665 alin. 3 Cod pr. civ..
De asemenea, a apreciat ca vădit nelegale atat incheierea privind stabilirea sumelor datorate in raport de rata inflației emisa de B.E.J.A. D. la 07.04.2014, cat si raportul de expertiza contabila efectuat la 13.05.2014 de expertul G. I. in cadrul dosarului executional - executorul dispunând si expertul calculând actualizarea cu indicele de inflație aferenta sumei de 100.000 EURO de la data pronunțării Sentinței penale nr. 607/17.12.2012 a Judecătoriei B., deși această hotărâre a devenit executorie abia la data rămânerii sale definitive prin Decizia penala nr. 1789/R/30.09.2013, trecându-se totodată sub tăcere atât împrejurarea ca la debitele in valuta nu putem discuta de inflație (acesta fiind de altfel si motivul pentru care Instanțele penale au obligat la plata sumei de 100.000 EURO prin echivalent in LEI la cursul B.N.R. din ziua plații, tocmai pentru a evita deprecierea sumelor acordate in moneda naționala si deci pentru a se preîntâmpina necesitatea actualizării ulterioare a acestora cu indicele de inflație), cat si faptul ca eventuala inflație pentru perioada de calcul de cca. 10 luni avuta in vedere de expertul contabil (Decembrie 2012 - Octombrie 2013) nu poate sub nicio forma sa ajungă la o valoare de peste 10% (mai precis 10.214 EURO, conform expertizei contabile) din debitul asupra căruia se calculează (100.000 EURO), in condițiile in care dobânda legala aferenta sumelor acordate in valuta a fost limitata de legiuitor la 6% / an (adică 5% pe o perioada de 10 luni).
Totodată, a arătat că, expertul a actualizat inclusiv suma rezultata cu titlu de actualizare a debitului principal (actualizare la actualizare), iar într-un final a adăugat la aceste valori încă 8.200 LEI, adică exact cheltuielile judecata acordate creditorului in fond si recurs, pe care însă instanțele penale le-au pus exclusiv in sarcina inculpatului, nu si a Garantului.
Ca atare, de vreme ce obligațiile instituite in sarcina debitorului prin hotărârile penale pronunțate in dosarul nr._ au fost îndeplinite la termen, integral si voluntar de către subscrisul, este evident ca executarea silita împotriva lor nu trebuia inceputa, recte nici cheltuielile aferente acestei proceduri nu îi sunt imputabile intrucat au fost percepute in baza unei executări silite nelegale. In acest context a inteles sa critice si onorariile exorbitante percepute de executorul judecătoresc (6.532 LEI), avocatul creditorului (3.000 LEI) si mai ales de expertul contabil (5.000 LEI) - sume care, pe langa ca sunt nedatorate, apar ca fiind vadit exagerate in raport de activitatea si volumul de munca determinat de punerea in executare a hotărârilor anterior menționate.
În drept, contestația a fost întemeiată pe următoarele dispoziții legale: -Art. 622 alin. 1 si 2, Art. 625 alin. 1, Art. 628 alin. 3, Art. 632 alin. 1, Art. 662, Art. 665 alin. 3, Art. 669, Art. 711 si urmat., Art. 719 si Art. 722 Cod procedura civila; - Art. 415, 416 si 417 din vechiul Cod de procedura penala; - Art. 1510-1511 Cod civil.
La data de 27.08.2014 intimatul M. F. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii de chemare in judecata ca fiind in parte tardiv formulata, in parte inadmisibila si neintemeiata sub unele aspecte cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
In combaterea contestației la executare a invocat următoarele excepții:
1. Excepția inadmisibilității contestației la executare, ., in condițiile in care contestatorul B. Asigurătorilor de Autovehicule din Romania (B.A.A.R.), a formulat contestația la executare in nume propriu deși in cauza are calitatea de mandatar legal al Biroului N. Carte V. Din Bulgaria conform Acordului Multilateral de Garanție semnat cu Birourile Nationale din statele membre ale Spațiului Economic European, in baza Deciziei Comisiei Europene nr. 2007/482/EC - Jurnalul Oficial al UE nr. L180/10.07.2007. BAAR are la dispoziție instituția descărcării de mandat fata de mandantul Biroului N. Carte V. Din Bulgaria.
În cauza trebuie sesizata Curtea de Justiție a Uniunii Europene, fiind un diferend care privește aplicarea dreptului Uniunii Europene.
In cea de a doua accepțiune, in raport de considerentele contestației la executare, aceasta este inadmisibila in condițiile in care raportul juridic civil exista intre condamnatul E. V. si partea responsabila civilmente (B.A.A.R.), răspundere civila pe care a preluat-o in temeiul unei legi.
Pentru aceste considerente contestația la executare este lipsită de interes.
2.Excepția tardivității privind formularea contestației la executare impotriva executării silite insasi si a incheierii de incuviintare a executării silite din data de 28.01.2014, pronunța de Judecătoria Sectorului 3 București, având in vedere faptul ca in prezenta cauza contestația la executare este introdusa pe rolul instanței la data de 26.06.2014, peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 714 C.pr.civ.
3.Excepția inadmisibilitatii contestației la executare impotriva raportului de expertiza contabila, având in vedere faptul ca raportul de exepertiza contabila nu are natura juridica a unui act de executare, constituind conform art. 249 si urm. si art. 330 si urm. C.pr.civ. un mijloc de proba cuprinzând constatările si concluziile motivate ale expertului privind lămurirea modului defectuos in care a fost efectuata executarea de bunăvoie pretinsa de contestator. Mijlocul de proba nu constituie un act de executare si nu este indeplinit de către executorului judecătoresc, constituie un inscris care cuprinde opinia unui expert judiciar. Contestația la executare formulata impotriva unui mijloc de proba este inadmisibila. Împotriva concluziilor raportului de expertiza, contestatorul a avut posibilitatea sa formuleze obiecțiuni sau să formuleze propriul raport de expertiză.
Pe fond, contestația la executare este neîntemeiata, având in vedere faptul ca debitorul B.A.A.R., contestator in prezenta cauza, a executat in parte dispozitivul privind soluționarea acțiunii civile din titlurile executorii - decizia penala nr. 1789/R/2013 din 30.09.2013 a Curții De Apel București - Secția I Penala si sentința penala nr. 607/2012 din 17.12.2012 a Judecătoriei B. - Secția Penala.
Cu privire la modalitatea de plata a sumei ce constituie plata de bunăvoie, B.A.A.R. avea posibilitatea legala sa consemneze la executorul judecătoresc sau la CEC B. pe numele si pe seama creditorului suma datorata.
P. la data de 21.10.2013, creditorul M. F. nu a deținut un cont bancar in condițiile in care singurul venit pe care îl avea la acea data era o indemnizație pentru incadrarea in grad de handicap de 250 lei/luna, suma insuficienta pentru plata comisioanelor de administrare a unui cont bancar. Din chiar punctul de vedere formulat de B.A.A.R., rezulta ca nu au fost achitate toate sumele datorate, respectiv cheltuielile de judecata in procesul penal, aceasta cu exceptarea prestațiilor periodice care se actualizează la data plații. Daunele morale si materiale sunt supuse actualizării sau diferențelor de curs valutar. Toate aceste calcule sunt arătate in detaliu in cuprinsul raportului de expertiza.
Critica exagerata formulata de contestator cu privire la cheltuielile de executare este de facto neîntemeiata. Onorariul in cuantum de 3000 lei este brut si este purtător de taxe si impozite, fapt pentru care a sfătuit contestatorul ca pe viitor sa se refere la onorariul net cel de care se bucura avocatul care l-a perceput si încasat de la clientul sau. Este contrar logicii juridice si conceptelor de drept fiscal să critici un contribuabil pentru politica fiscala a statului roman.
Contestatorul este in culpa procesuala in condițiile in care nu a executat de bunăvoie titlurile executorii si la silit pe creditor sa avanseze cheltuielile de executare pentru a obține pe cale de executare silita titlurile executorii - hotărârile instanțelor judecătorești.
In drept, a invocat art. 205 si urm. C.pr.civ.
La termenul de judecată din 05.02.2015 (f. 146 vol II), instanța a respins excepțiile inadmisibilității, lipsei de interes, tardivității ca neîntemeiate.
La termenul de judecată din 02.04.2015, instanța a luat act că intimatul nu menține cererea de înscriere în fals împotriva dovezii de înmânare acte din dosarul de executare, a respins excepția inadmisibilității contestației la raportul de expertiză.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri. La solicitarea instanței, a fost comunicat dosarul de executare.
Instanța nu se va mai pronunța o dată pe excepția tardivității așa cum a solicitat intimatul la cuvântul pe fond atâta timp cât s-a pronunțat asupra acestei excepții prin încheierea interlocutorie din 02.04.2015.
Analizând cauza pe fond, prin prisma probelor administrate, instanța reține că executarea, așa cum a fost demarată în dosar 353/2013 și valorile pentru care a fost demarată nu sunt corecte. Însă executarea nu poate fi anulată în tot, pentru că, așa cum vom arăta mai jos, contestatoarea nu a executat integral și nici la termen titlul executoriu. Prin urmare, creditorul încă are de recuperat o creanță și, mai ales, avea de recuperat o parte din creanță și la data înregistrării cererii sale pe rolul B., astfel că cererea sa de demarare a executării silite a fost perfect legală, iar anularea executării nu se justifică decât în privința valorii și modului de calcul a valorii creanței. Aceste valori corecte urmează a fi stabilite, în lipsa unui acord al părților, printr-o expertiza ce va fi efectuată în dosarul de executare conform celor ce vor fi reținute de prezenta instanță în considerente. Instanța nu a dispus efectuarea unei expertize in prezenta cauză având în vedere că opiniile celor două părți cu privire la modul de calcul au fost diferite pe multiple aspecte ale cauzei, iar stabilirea obiectivelor expertizei raportat la fiecare element al cauzei ar fi determinat de fapt o antepronunțare a instanței.
Astfel, analizând principala apărare a contestatoarei în ceea ce privește termenul de la care avea obligația să execute creanța și, pe cale de consecință, dacă plata făcută de BAAR în 24.10.2013 a fost sau nu în termen, prezenta instanță constată că instanța penală a reținut cu putere de lucru judecat și în mod expres că contestatorul BAAR răspunde în condițiile Legii 136/1995, iar Legea 136/1995 prevede expres prin art. 53 că „prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor conform legii se stabilesc: aplicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, limitele teritoriale de acoperire, nivelul despăgubirilor, condițiile de plată, durata asigurării, facilitățile și penalizările aplicabile asiguraților, criteriile și condițiile pentru acordarea sau retragerea autorizației, persoanele care au obligația să încheie contracte de asigurare, modalitatea de gestionare a cazurilor de refuz al asigurătorului de a încheia asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, dacă este cazul, precum și alte informații referitoare la acest tip de asigurare”. Prin urmare, intimatul creditor a obținut drepturi în contra BAAR cu toate condițiile impuse de legislația specială în materie, legislație care derogă de la dreptul comun și se aplică cu prioritate și, pe cale de consecință, devin incidente și dispozițiile OCSA 8/2008 conform cărora BAAR beneficia de un termen pentru efectuarea plății de 15 zile de la primirea hotărârii judecătorești definitive cu privire la despăgubire.
OCSA face trimitere la data de la care asigurătorul a primit o hotărâre definitivă, nu de la data comunicării unei hotărâri definitive. Textul din OCSA nici nu poate fi interpretat ca referindu-se de fapt la data comunicării hotărârii de către instanță pentru că hotărârile penale definitive nici nu se comunicau la acea dată.
Astfel, conform 360 Cod de procedură penală, copii de pe dispozitivul hotărârii se comunicau doar părților care au lipsit atât la judecată, cât și la pronunțare, inculpatului deținut sau aflat în vreuna dintre situațiile prevăzute în art. 171 alin. 2, care a lipsit de la pronunțarea hotărârii, administrației locului de deținere, serviciului de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor, daca era cazul, iar după redactarea hotărârii, copii de pe aceasta, se comunicau doar inculpaților prevăzuți în alineatul precedent, iar niciuna dintre aceste situații nu a fost incidentă în dosarul penal. Inclusiv din subsolul deciziei penale rezultă că, în aplicarea acestui text de lege, a fost redactată doar în două exemplare. Iar un OCSA nu putea stabili in sarcina instanței alte obligații decât cele stabilite prin lege organică.
În cauză, contestatoarea a recunoscut și a dovedit că a transmis creditorului cerere de indicare a coordonatelor bancare pentru a putea face plata conform deciziei instanței de recurs prin adresa OJ 2542 din 02.10.2013 ceea ce presupune că reclamanta a luat cunoștință de dispozitivul hotărârii definitive, iar această luare la cunoștință de dispozitivul instanței de recurs acoperă „primirea” menționată de OCSA. Pe cale de consecință, având în vedere și lipsa unei dovezi din partea creditorului cu privire la eventuala luare la cunoștință de dispozitivul hotărârii penale de către debitorul BAAR la o altă dată anterioară, termenul de plată de 15 zile prevăzut de OCSA se va calcula de la data de 02.10.2013, ceea ce presupune, prin calcul efectuat pe zile libere, ca termenul de plata expira în 18.10.2013.
Cu toate acestea debitorul a făcut plata parțială în 24.10.2013 și a făcut și imputația pe fiecare categorie din creanță conform adresei OJ0990/24.04.2014 (f. 62, 64 vol I).
Solicitarea de către contestatoare a informațiilor pentru efectuarea plății nu a dus la o „suspendare a procedurii de plată a despăgubirilor” cum a invocat BAAR. Art. 1510 – 1511 Noul cod civil prevede posibilitatea punerii în întârziere în caz de refuz al creditorului de a primi plata sau de refuz de a îndeplini actele pregătitoare fără de care debitorul nu își poate executa obligația. Dar în cauză, până la emiterea adresei de către debitor, nu a existat vreun refuz al creditorului–intimat în acest sens, iar textul de lege nu poate fi aplicat prin analogie la alte situații anterioare. Totodată, punerea în întârziere are, ca efect și scop, transferul riscului imposibilității de executare conform art. 1511 NCC. Dar, în cauză, vorbim despre executarea unei obligații de a da bunuri de gen (sume de bani) în privința cărora nu se pune problema unei imposibilități de executare conform principiului „bunurile de gen nu pier”. În cazul bunurilor de gen, debitorul avea posibilitatea de executare a creanței prin demararea proceduri ofertei de plată urmată de consemnațiune reglementată clar de art. 1512 NCC și Codul de procedură civilă, aceasta cu atât mai mult cu cât, așa cum am arătat mai sus, peste dispozițiile generale de drept comun în materie de executare civilă, BAAR a mai beneficiat și de termenul de 15 zile prin OCSA.
În condițiile acestei plăți tardive, rezultă că în mod legal creditorul s-a adresat B. pentru plata actualizărilor la despăgubirile achitate cu întârziere, dar creditorul nu avea dreptul la actualizare nici de la data pronunțării sentinței primei instanțe in 17.12.2012 care nu era definitivă (cum rezultă că s-a avut în vedere prin expertiza efectuată la cererea creditorului în cadrul executării pentru debitul de 100.000 de euro – f. 1 vol I), nici de la data pronunțării instanței de recurs 30.09.2013 (cum s-a avut în vedere pentru celelalte creanțe conform aceluiași raport de expertiză), nici chiar pentru despăgubirile acordate pentru vătămarea integrității corporale sub formă de prestații periodice și care, în dreptul comun, erau executorii de drept din primă instanță conform art. 278 pct. 3/1 C.pr.cv. aplicabil la momentul pronunțării hotărârii penale, dat fiind termenul special de plată incident față de considerentele instanței penale.
Un creditorul are dreptul la actualizare cu rata inflației de drept; încuviințarea executării creanței așa cum rezultă din titlu (f. 120 vol I) acoperă creanță cu toate accesoriile sale care decurg din lege, fără a fi nevoie ca instanța să încuviințeze executarea în mod expres și pentru actualizări, accesorii etc.. De asemenea, actualizarea cu indicele de inflație este posibilă și în cazul creanțelor în valută, inclusiv Institutul de S. publicând indici și pe valută, nu numai pe moneda națională, indicele de inflație reprezentând scăderea puterii de cumpărare a unei unități monetare.
Instanța reține totodată că, contrar susținerilor BAAR in 24.10.2013 nu a procedat la achitarea integrala a daunelor morale de 100.000 euro, cursul valutar la data de 24.10.2013 fiind de 4,4508 lei, conform print-ului BNR, nu de 4,4378 lei cât a indicat BAAR în adresa OJ0990/24.04.2014 (f. 122 vol I). Raportat la cursul valutar real rezultă că suma de 443.780 de lei achitată a acoperit doar suma de 99.707,918 euro. Prin urmare, creditorul avea dreptul pe lângă actualizarea sumei de 99.707,918 euro, de la data de 19.10.2013 (ziua următoare scadenței) până la data de 24.10.2013 și la diferența de 292,082 euro neachitată și la actualizarea acestei diferențe de la data de 19.10.2013 până la data plății.
De asemenea, daunele materiale de 2793,14 euro stabilite prin decizia de recurs nu au fost achitate integral în 24.10.2013, ci, fața de imputația și plata de 12.395,40 de lei recunoscută prin aceeași adresă din 24.04.2014, raportat la cursul BNR corect de 4,4508 lei, nu de 4,4378 lei avut în vedere de BAAR, rezultă că BAAR a achitat doar 2.784,98 euro. Prin urmare, pentru 2.784,98 euro, creditorul avea dreptul și la actualizare până la data plății din 24.10.2013, iar pentru diferența de 8,16 euro are dreptul și la actualizare de la data scadenței de 19.10.2013 până la data plății.
Pentru daunele materiale de 14.998,95 de lei, acoperită prin plata din 24.10.2013, BAAR datorează actualizarea pentru perioada 19.10.2013 – 24.10.2013.
Pentru sumele datorate cu titlu de prestație periodică, creditorul-intimat a învederat într-o cerere precizatoare depusă la B. că nu solicită executarea și pentru prestațiile periodice începând cu luna noiembrie 2013 pana in prezent (f. 138 vol I), prin urmare, nefăcând obiectul executării, nu vor face nici obiectul analizei instanței.
Pentru sumele datorate cu titlu de prestație stabilite până în octombrie 2013, și din expertiza efectuată la cererea intimatului creditor a rezultat un cuantum total de 22.037 de lei, exact cât a achitat și BAAR (f. 2 vol. II, 122 vol I).
Dar, cum am arătat mai sus, având în vedere că această sumă a fost achitată in 24.10.2013, debitorul datorează actualizare la acest debit.
Față de cele de mai sus, rezultă ca, la data de 11.12.2013 când intimatul creditor s-a adresat B. și s-a creat dosarul de executare, diferențele neachitate de BAAR erau de 1.336 lei (292,082 euro+8,16 euro *4,4530 curs valutar la data de 11.12.2013 când a fost formulata cererea de executare), nu 3.830 de lei cat a indicat intimatul în cererea de executare silită (f. 89 vol. I).
Contrar celor solicitate de intimatul creditor în cadrul executării și contrar chiar plății efectuate de BAAR voluntar (f. 65), BAAR nu a fost obligat și la plata cheltuielilor de judecată în calitate de asigurător către intimat. Obligația de plată a cheltuielilor de judecată și din prima instanță și din recurs a fost stabilită numai în sarcina inculpatului, pentru cheltuielile de judecată neexistând mențiune in cuprinsul titlurilor executorii, ca în cazul celorlalte debite, „garantul BAAR fiind răspunzător în condițiile Legii 105/1992” (f. 97 verso, 106). Pentru aceste motive, atâta timp cât prezenta instanță nu are dreptul să completeze sau să modifice hotărârea definitivă a instanței penale care beneficiază de autoritate de lucru judecat și nici să extindă limitele executării silite dincolo de limitele hotărârii, demararea executării în contra BAAR și pentru recuperarea cheltuielilor de judecată (f. 137) era ilegală.
Prezenta instanță nu are dreptul să considere plata voluntară a sumei de 5000 de lei ca și plată făcută pentru a acoperi debitele neachitate de fapt menționate mai sus de 292,082 euro+8,16 euro și, pe cale de consecință, să se considere că pentru aceste debite nu ar fi datorată actualizare de la data scadenței de 19.10.2013 sau să o considere ca și plată a actualizărilor la sumele achitate tardiv, atâta timp cât, pe de o parte, debitoarea a făcut expres imputația sumei de 5000 de lei – respectiv cheltuieli de judecată (f. 106), iar instanța nu are dreptul să procedeze pur și simplu la o schimbare a acestei imputații, și cât, pe de altă parte, nefiind investită de contestatoarea-debitoare cu un capăt de cerere sau, cel puțin, cu titlu de apărare, față de principiul disponibilității care guvernează procesul civil, prezenta instanță nu are competența să se pronunțe pe o eventuală compensare legală între creanțe. Pe parcursul prezentului proces, contestatoarea nu a solicitat o restituire a acestei sume, nici nu indicat ce parte a creanței ar dori să acopere prin plata sumei de 5000 de lei, ci s-a limitat să susțină că întreaga executare este ilegală și că, odată efectuată plata în data de 24.10.2013, nu mai avea nici un debit (susținere dovedit a fi însă neîntemeiată) și că nu datora și cheltuielile de judecată, nici pe cele de la fond, nici pe cele din recurs.
Pentru aceste motive, instanța va admite in parte cererea și va anula executarea numai în parte, doar pentru tot ceea ce depășește creanțele de mai sus, așa cum am arătat și la începutul considerentelor, suma exactă pentru care executarea este nula urmând a fi stabilită, în lipsa unui acord al părților, prin efectuarea unei expertize în cadru dosarului de executare.
Analizând cheltuielile de executare, instanța va menține executarea pentru sumele de 20 de lei, 6,5 lei, taxa timbru și taxe poștale, cheltuieli necontestate de debitor.
În ceea ce privește onorariul pentru expertiza efectuată în cursul executării, instanța reține că efectuarea unei expertize îi era necesară creditorului pentru a verifica, raportat chiar la plata făcută de debitor BAAR, care a rămas valoarea creanței sale, precum și dacă calculele făcute de BAAR erau sau nu corecte. Executorul nu este unica autoritate care poate proceda la efectuarea calculelor și a actualizărilor, un creditor putând apela la serviciile de specialitate ale unui profesionist în acest domeniu. Dar, onorariul de expertiza de 5.000 de lei achitat în cauză este disproporționat și nejustificat având în vedere erorile de calcul din expertiza (arătate mai sus prin prisma datei de la care trebuia făcută actualizarea), faptul că sigurul lucru care poate fi reținut din raportul de expertiza este calculul sumelor datorate cu titlu de prestați periodice, faptul că expertiza nu a presupus un grad mare de complexitate, ci numai stabilirea unor actualizări, schimburi valutare, efectuare deduceri. Pentru aceste motive, instanța va menține din cheltuielile de executare numai suma de 500 de lei cu titlu de onorariu expertiza, diferența urmând a fi suportată de creditor din culpa căruia raportul a fost întocmit așa cum a fost întocmit.
În condițiile în care, conform Legii 188/2000, onorariul executorului se stabilește la valoarea debitului, iar acest debit va fi stabilit ulterior, instanța va anula executarea și pentru onorariul executorului de 6.532 de lei. Dar, după efectuarea expertizei, urmează ca executorul să își stabilească, cu convenția creditorului și în condițiile legii, un nou onorariu, executorul având dreptul la plata serviciilor prestate, iar debitorul la recuperarea onorariului pe care îl va achita executorului în aceste condiții, după cum și debitorul va avea dreptul să conteste noul onorariu în termenul legal în măsura în care acesta va fi calculat cu încălcarea legii.
In ceea ce privește onorariul avocatului din procedura de executare, instanța constată că creditorul a formulat prin avocat doar cererea de executare silită, o precizare (f. 136 vol I) și o cerere de continuare a executării cu precizare (f. 56). In rest, toate actele de executare au fost efectuate de B. și, în principiu, activitatea de executare presupune concursul major al B.. In condițiile in care numai la debitul stabilit inițial de 52.282,04 lei (f. 9 vol II), B. a avut dreptul la un onorariu de 5.286,46 de lei, rezultă că un onorariu de avocat de 3.000 de lei, mai mult de jumătate din onorariul inițial al B., raportat și la un debit care va fi mai mic (față de modalitatea de calcul stabilită mai sus) este disproporționat, motiv pentru care instanța îl va reduce la suma de 1.750 de lei.
Pentru toate aceste motive, instanța va anula în parte executarea efectuată în dosar de executare 353/2013 B. D. și D. pentru ceea ce depășește creanțele de mai sus (respectiv: - actualizarea creanței de 99.707,918 euro (în echivalent în lei la data plății) de la data de 19.10.2013 până la data de 24.10.2013; - 292,082 euro (în echivalent în lei la data plății) și cu actualizare de la data de 19.10.2013 până la data plății; - actualizarea creanței de 2.784,98 euro (în echivalent în lei la data plății) de la data de 19.10.2013 până la data de 24.10.2013; - 8,16 euro (în echivalent în lei la data plății) și cu actualizare de la data scadenței de 19.10.2013 până la data plății; - actualizarea sumei de 14.998,95 de lei pentru perioada 19.10.2013 – 24.10.2013; - actualizarea sumei de 22.037 de lei, de la data de 19.10.2013 până la data de 24.10.2013; - 20 de lei, 6,5 lei, 500 de lei, 1750 de lei, cheltuieli de executare) și, pe cale de consecință, va dispune și întoarcerea executării pentru sumele executate care depășesc aceste creanțele.
În condițiile art. 451 NCPC, instanța va obliga intimatul să plătească contestatorului sumele de 1.000 de lei, 300 de lei, 1.500 de lei, parte din cheltuielile de judecată, reprezentând taxe de timbru și parte din onorariul de avocat total achitat de 2.000 de lei, cererea BAAR dovedindu-se a fi întemeiată doar în parte, executarea urmând a fi menținută pentru partea de creanță neexecutată și actualizări și pentru partea de cheltuieli de executare justificata.
Instanța va respinge cererea intimatului de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată, nefiind făcută dovada acestor cheltuieli pretinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de contestatorul B. A. DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA (B.A.A.R.), CUI_ cu sediul în București, .. 40-40bis, ., în contradictoriu cu intimatul M. F. (CNP_) cu domiciliul în ., ., județul Ilfov și cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat D. V. cu sediul în București, ., ., ., sector 5 și terțul poprit I. B. NV AMSTERDAM SUCURSALA BUCUREȘTI cu sediul în București, . nr. 48, sectorul 1.
Anulează în parte executarea efectuată în dosar de executare 353/2013 B. D. și D. pentru ceea ce depășește următoarele creanțe:
- actualizarea creanței de 99.707,918 euro (în echivalent în lei la data plății) de la data de 19.10.2013 până la data de 24.10.2013,
- 292,082 euro (în echivalent în lei la data plății) și cu actualizare de la data de 19.10.2013 până la data plății..
- actualizarea creanței de 2.784,98 euro (în echivalent în lei la data plății) de la data de 19.10.2013 până la data de 24.10.2013,
- 8,16 euro (în echivalent în lei la data plății) și cu actualizare de la data scadenței de 19.10.2013 până la data plății.
- actualizarea sumei de 14.998,95 de lei pentru perioada 19.10.2013 – 24.10.2013.
- actualizarea sumei de 22.037 de lei, de la data de 19.10.2013 până la data de 24.10.2013.
- 20 de lei, 6,5 lei, 500 de lei, 1.750 de lei, cheltuieli de executare.
Dispune întoarcerea executării pentru sumele executate care depășesc creanțele de mai sus.
Obligă intimatul să plătească contestatorului sumele de 1.000 de lei, 300 de lei, 1.500 de lei, parte din cheltuielile de judecată.
Respinge cererea intimatului de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria sector 3 București.
Pronunțată în ședința publică azi, 30.04.2015.
Președinte, Grefier,
D. A. C. N.
DA/DA/5ex/26.05.2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 5893/2015. Judecătoria SECTORUL... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 11/2015. Judecătoria... → |
|---|
