Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 7125/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7125/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 7125/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 3 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7125
Ședinta publică din data de 21.05.2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. Ș.
Grefier: Rădița P.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect partaj bunuri comune, formulată de către reclamanta C. M. A. în contradictoriu cu pârâtul R. G. A..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 30.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, parte integranta din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 396 C., a amânat pronunțarea la data de 14.05.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.04.2014 sub numărul_, reclamanta C. M. A. în contradictoriu cu pârâtul R. G. A. a solicitat partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei și anume a prețului datorat de soți în urma încheierii unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare a unui imobil (garsonieră) situat în București, .-33, .. 2, ., sector 3, astfel: pârâtul să preia plata următoarelor rate rămase de achitat începând cu data depunerii acțiunii și până la achitarea sumei finale, respectiv suma totală de_ euro=294.297,84 lei, iar contractul final de vânzare-cumpărare să fie încheiat numai pe numele pârâtului; să-i rămână pârâtului, la final, în proprietate imobilul respectiv; - să fie obligat pârâtul la plata către reclamantă a contravalorii cote din ratele achitate (1/2 din fiecare rată lunară) de la momentul divorțului 02.10.2012 până în prezent, în cuantumul echivalent cu ratele achitate de reclamantă din momentul plecării sale din imobil (02.10.2012) până în prezent, respectiv 3784 euro = 17.255,04 lei. A solicitat cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul din anul 2008 până în anul 2012, când, de comun acord, au hotărât să divorțeze la notar. În timpul căsătoriei, la data de 19.07.2012 au semnat împreună cu fostul soț un contrat numit „promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare” prin care urmau să achiziționeze un imobil, garsonieră, cu următoarea modalitate de plată a prețului: suma de 1026 euro plătită cu titlu de arvună la data autentificării prezentului înscris, adică 19.07.2012; suma de 17.028 euro se va achita în rate lunare egale de câte 473 euro pe lună în contul promitentului vânzător timp de 3 ani, respectiv perioada 19.07._15; suma de 56.497 euro se va achita la data și sub condiția încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, cel mai târziu la 3 ani după încheierea prezentului contract, respectiv 19.07.2015.
Deși transferul dreptului de proprietate urma să fie făcut prin încheierea finală a actului de vânzare-cumpărare, de comun acord cu promitenții vânzători, fiind sora și cumnatul pârâtului, le-au permis soților să se mute împreună în acest imobil, locuind împreună acolo până la divorț.
În prezent, după divorț, relațiile dintre părți sunt destul de încordate, iar în baza acestui act, pârâtul îi solicită lunar suma de bani datorată, apelând în acest sens la executarea silită, punându-i-se poprire pe venituri pentru cota/parte ce trebuie să fie plătită de reclamantă. După desfacerea căsătoriei reclamanta a plecat din domiciliu împreună cu minorul rezultat din căsătorie, în prezent locuind cu chirie într-un alt imobil, în imobilul în cauză rămânând să locuiască pârâtul.
A menționat că prezenta promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare reprezintă o datorie comună rezultată în timpul căsătoriei. Încheierea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare a fost un aranjament al pârâtului cu sora sa, J. O.-M. (promitent-vânzător) pentru a o obliga pe reclamantă să achite o sumă de bani, având în vedere că promisiunea a fost încheiată în iulie 2012, iar părțile au divorțat în octombrie 2012.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 194, 979, 983 C.proc.civ. și art. 669 C.civ.
În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri (filele 9-18).
La data de 23.06.2014 pârâtul a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A menționat că potrivit promisiunii de vânzare-cumpărare, în situația în care foștii soți nu își îndeplinesc obligația de a perfecta contractul de vânzare-cumpărare, sunt obligați la plata unei penalități echivalentul diferenței de preț care trebuia achitată la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Întrucât promitenții vânzători erau rudele părților i-au lăsat să locuiască în imobil, beneficiind astfel de posesia imobilului. Este adevărat că la momentul încheierii promisiunii de vânzare-cumpărare părțile erau căsătorite și aveau planuri comune de viitor. Este neadevărată susținerea reclamantei conform căreia încheierea promisiunii a fost un aranjament al pârâtului cu sora sa. S. pârâtului a făcut expres pentru părți un credit bancar încă din 2008, întrucât foștilor soți banca le-a respins dosarul. Înțelegerea era ca părțile să contracteze ulterior un credit bancar și să își încheie obligațiile față de sora pârâtului. În iunie 2012, neputând obține o adeverință de salariu pentru un credit bancar, reclamanta a rugat-o pe cumnata sa ca creditul să rămână pe numele acesteia până în anul 2015, urmând ca în acest timp reclamanta să își asume obligația de plată a ½ din rata lunară datorată la bancă. Această înțelegere a fost perfectată prin promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare încheiată cu acordul tuturor părților, pe data de 19.07.2012.
Astfel, părțile au de partajat un pasiv pe care și l-a asumat fiecare parte, în mod indivizibil. Dacă niciunul dintre părți nu ar mai plăti cota ce i se cuvine conform promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, împreună ar fi obligate la plata unei penalități de aproape 60.000 euro, fără a avea ulterior vreun drept de proprietate.
A precizat că nu este de acord să plătească ratele ce au mai rămas de achitat pentru avans și nici să plătească în mod exclusiv diferența de preț pentru a dobândi dreptul de proprietate al imobilului. Nu este de acord nici să îi restituie vreo sumă din ceea ce a achitat reclamantei, întrucât era o obligație personală pe care și-a asumat-o.
Este prematur să se pună în discuție atribuirea dreptului de proprietate către pârât atâta timp cât mai este de achitat suma de 64.359 euro până la momentul la care se poate vorbi despre drept de proprietate în patrimoniul pârâtului și al reclamantei sau doar al unuia dintre ei. La fel ca și reclamanta și pârâtul are venituri medii, astfel încât oricând se poate întâmpla să nu își mai poată achita obligațiile asumate.
Având în vedere că pretențiile reclamantei sunt neîntemeiate a solicitat respingerea capătului de cerere privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei.
La terneul din data de 19.02.2015, instanța a dispus încuviințarea pentru ambele părți a probelor cu înscrisuri și interogatorii reciproce
Analizând actele și licrările dosarului, instanța reține că părțile au fost căsătorite din anul 2008, până în anul 2012, când, de comun acord, au hotărât să divorțeze la notar. Instanța reține că în timpul căsătoriei, la data de 19.07.2012 părțile au semnat împreună un contrat numit „promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare” prin care urmau să achiziționeze un imobil, garsonieră, cu următoarea modalitate de plată a prețului: suma de 1026 euro plătită cu titlu de arvună la data autentificării prezentului înscris, adică 19.07.2012; suma de 17.028 euro se va achita în rate lunare egale de câte 473 euro pe lună în contul promitentului vânzător timp de 3 ani, respectiv perioada 19.07._15; suma de 56.497 euro se va achita la data și sub condiția încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, cel mai târziu la 3 ani după încheierea prezentului contract, respectiv 19.07.2015.
Din răspunsurile reclamantei la interogatoriu, instanța reține că aceasta recunoaște că a semnat contractul de promisiune bilaterală, deși relațiile dintre părți erau tensionate, iar ulterior chiar s-au despărțit, afirmând de mai multe ori că ea nu avea nimic de spus, pentru că pârâtul s-a înțeles cu sora lui, nefiind niciodată consultată.
Pârâtul la interogatoriu, recunoaște că debitul datorat și stabilit în promisiunea de vânzare-cumpărare reprezintă o datorie comună dobândită în timpul căsătoriei. Recunoaște că reclamanta a plătit ratele aferente până în februarie 2013 și dorește ca promisiunea să-și producă efectele în sensul încheierii contractului de vânzare-cumpărare-în iulie 2015. Nu recunoaște, la ultima întrebare că reclamanta ar fi fost șantajată emoțional prin interzicerea legăturilor cu minorul și de aceea ar fi semnat.
Față de ansamblul probelor administrate, fata de disp. art. 673 ind.1 si urm., art. 351, 355 C.C., instanța va admite in parte actiunea formulata de reclamanta și va constata că partile au contractat in timpul casatoriei o datorie . “promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare” autentificată la data de 1680/19.07.2012.
Față de faptul că părțile în prezent sunt divorțate și separate în fapt din luna iulie 2012, instanța va dispune ieșirea părților din indiviziune, urmând a dispune preluarea datoriei comune de câtre pârât, cu obligarea acestuia la plata ratelor rămase de achitat, în sumă de 64.539 Euro.
Instanța urmează să constate că reclamanta are un drept de creanță împotriva pârâtului, constând din jumătate din c/val ratelor achitate, începând cu data de 02.10.2012 și până în prezent, în sumă totală de 3.784 Euro.
Corelativ, ca obliga paratul sa plateasca reclamantei jumatate din valoarea ratelor lunare aferente creditului mentionat (credit si accesorii), in conditiile si la termenele prevazute in contractul de credit, pe baza documentelor justificative, totodata tinand cont de sumele achitate pana in prezent.
In raport de disp. art. 274,276 C.p.c., instanța va obliga paratul sa plateasca reclamantei cheltuieli de judecata, reprezentând ½ din taxa de timbru deja achitată în rate (4 rate a câte 784 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta C. M. A., CNP:_, cu domiciliul ales în sector 3, București, .. 292, ., . în contradictoriu cu pârâtul R. G. A., CNP:_, cu domiciliul în sector 3, București, .-33, .. 2, ..
Constată că partile au contractat in timpul casatoriei o datorie . “promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare” autentificată la data de 1680/19.07.2012
Dispune iesirea partilor din indiviziune.
Dispune preluarea datoriei comune, reprezentat de contractual “promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare” de catre pârât, cu obligarea acestuia la plata ratelor rămase de achitat, în sumă de 64.539 Euro.
Constată că reclamanta are un drept de creanță împotriva pârâtului constând în 1/2 din c/val ratelor achitate, începând cu data de 02.10.2012, până în prezent, în total de 3.784 Euro.
Obliga paratul la plata sumei de 1568 lei, cheltuieli de judecata catre reclamantă, reprezentând 1/2 din taxa de timbru( 4 rate a câte 784 lei).
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 21.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 5526/2015. Judecătoria... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 7133/2015. Judecătoria... → |
|---|
