Pensie întreţinere. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 14-12-2015 în dosarul nr. 18039/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Sentință civilă nr._/2015
Ședința publică de la 14.12.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L.-D. R.
Grefier: V. O. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de reclamanta S. P. M. M., în contradictoriu cu pârâtul P. S., având ca obiect pensie întreținere – majorare.
Dezbaterile asupra excepției necompetenței teritoriale au avut loc în ședința publică din data de 07.12.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 14.12.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei S. 2 București la data de 19.03.2015, sub numărul de dosar_ reclamanta S.-P. M. – M. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâtul P. S., instanța să dispună majorarea pensiei de întreținere pentru minorul P. A. – A..
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Sentința civilă nr. 1532/23.02.2005, pronunțată de Judecătoria S. 2 București în dosarul nr. 31/2005, a fost admisă acțiunea reclamantei P. M. – M., încredințându-se către reclamantă, spre creștere și educare, minorul rezultat din căsătorie, P. A. – A., pârâtul fiind obligat la plata pensiei de întreținere în cuantum de 3.800.000 lei/lunar, că prin Sentința civilă nr. 4476/19.09.2008, pronunțată de Judecătoria S. 4 București în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta P. M. – M. în contradictoriu cu același pârât și s-a majorat pensia de întreținere stabilită în favoarea minorului la 459 lei/lunar, că, având în vedere că veniturile pârâtului au crescut din 2008 până în prezent, solicită majorarea pensiei raportat la veniturile salariale ale acestuia, până la ¼ din totalul acestora.
În drept, reclamant a invocat dispozițiile art. 525 alin. (1), ale art. 529 alin. (1) și (2) și ale art. 530 alin. (3) din Codul civil.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri (filele 5-15 dosar Judecătoria Sector 2).
Pârâtul P. S., deși a fost legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 8471/01.09.2015 a Judecătoriei S. 2 București a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată cauza spre soluționare acestei instanțe, reținându-se faptul că sunt incidente dispozițiile art. 114 alin. (1) din Codul de procedură civilă, întrucât obiectul prezentului dosar se încadrează în noțiunea de ,,cereri privind ocrotirea persoanelor fizice”.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În temeiul art. 248 alin. (1) din Codul procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în totul sau în parte, administrarea de probe ori, după caz cercetarea în fond a cauzei.
În fapt, cu privire la excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei S. 3 București, se reține că, reclamanta, în calitate de reprezentant legal al minorului P. A. A. – creditor al întreținerii, a solicitat majorarea pensiei de întreținere stabilită prin Sentința civilă nr. 1532/23.02.2005 a Judecătoriei S. 2 București.
Obiectul prezentei cauze – majorare pensie de întreținere – este întemeiat pe dispozițiile art. 530 din Codul de procedură civilă, aceste prevederi fiind incluse în Titlul V ,, Obligația de întreținere”, Cartea a II-a din Codul Civil.
Conform art. 516 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părinții au obligația legală de întreținere față de minor, întrucât prin aceste dispoziții se arată că obligația de întreținere există între rudele în linie dreaptă.
De asemenea, la art. 499 alin. (1) din codul de procedură civilă este menționat faptul că tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor.
Judecătoria S. 2 București prin sentința civilă nr. 8471/01.09.2015 a constatat că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 114 alin. (1) din Codul de procedură civilă, motivând că litigiile dintre părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești ce intră în conținutul noțiunii de autoritate părintească reprezintă „cereri privind ocrotirea persoanelor fizice”, cererea fiind astfel de competența exclusivă a instanței de la domiciliul sau reședința persoanei ocrotite.
Deși prima instanță sesizată a admis excepția necompetenței teritoriale, prevederile art. 114 din Codul de procedură civilă nu se aplică în cazul oricărei cereri date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familiei, ci numai celor privind ocrotirea persoanei fizice, respectiv celor prevăzute de Titlul III - ,,Ocrotirea persoanei fizice”, Cartea I - ,,Despre persoane” din Codul Civil.
În cauză sunt incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă, prin care se stipulează că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107 – 112, mai este competentă instanța în a cărei circumscripție domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligația de întreținere.
Astfel, devin aplicabile dispozițiile referitoare la competența teritorială alternativă (facultativă) a instanțelor de judecată. În concret, instanța constată că reclamanta S. P. M. M., în calitate de reprezentant legal al minorului-creditor al întreținerii, are alegerea între instanța de la domiciliul pârâtului - art. 107 alin. (1) și instanța domiciliului minorului P. A. A. – art. 113 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă.
Prevederea legală menționată se aplică oricărui creditor al obligației legale de întreținere, prevăzut de art. 516 din Codul civil, acesta având posibilitatea, iar nu obligația de a introduce cererea la instanța de la domiciliul său.
Având în vedere faptul că pârâtul P. S. are domiciliu în Sectorul 2 București, alegerea de competență teritorială a avut loc în mod legal, în temeiul art. 116 din Codul de procedură civilă.
După ce reclamanta, în calitate de reprezentant legal al creditorului întreținerii a făcut această alegere, instanța care a fost sesizată este competentă să soluționeze pricina, aceasta neputându-se dezînvesti prin declinarea competenței de soluționare a cauzei, din oficiu ori la cererea pârâtului.
Urmare a invocării din oficiu și a admiterii excepției necompetenței teritoriale, deșiJudecătoria S. 2 București este instanță competentă teritorial în temeiul art. 113 alin. (1) pct.2 raportat la art. 107 alin. (1) din Codul de procedură civilă, nu a fost avută în vedere voința reclamantei, singura care putea face această alegere, conform art. 116 din Codul de procedură civilă, fără ca pârâtul ori instanța de judecată să se poată opune.
În lumina acestor considerente, în temeiul art. 113 alin. (1) pct.2 raportat la art. 107 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a faptului că domiciliul pârâtului se află în circumscripția Judecătoriei S. 2 București, instanța urmează să admită excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei S. 2 București.
În acest sens, conform art. 133 pct. 2 din Codul de procedură civilă, există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces, iar potrivit art. 135 (1) din Codul de procedură civilă, conflictul de competență ivit între două instanțe judecătorești se soluționează de instanța imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict.
Constatând că instanța imediat superioară și comună este Tribunalul București, instanța urmează să constate existența conflictului negativ de competență și va înainta prezentul dosar Tribunalului București pentru a soluționa conflictul de competență, iar în temeiul art. 134 din Codul de procedură civilă, va suspenda din oficiu judecata cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei S. 3 București, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S. P. M. M., cu domiciliul în București, .. 58, ., ., sector 3, având CNP:_ și pe pârâtul P. S., cu domiciliul în București, ., nr. 24A, ., ., Sector 2, având CNP:_, în favoarea Judecătoriei S. 2 București.
Constată existența unui conflict negativ de competență.
Suspendă din oficiu judecata cauzei și înaintează dosarul Tribunalului București în vederea pronunțării unui regulator de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
L.-D. R. O. V. D.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 02/2015. Judecătoria... | Modificare măsuri privind copilul. Sentința nr. 18/2015.... → |
|---|
