Plângere contravenţională. Sentința nr. 02/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 02/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 02-12-2015 în dosarul nr. 17247/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
HOTĂRÂRE
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 02.12.2015
Instanța constituită din:
Președinte – P. D. O.
Grefier – T. C. N.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de petentul U. A. G. în contradictoriu cu intimata D. B. RUTIERA, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 25.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 02.12.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 23.06.2015 sub nr._, petentul U. A. G. a chemat in judecata pe intimata D. B. RUTIERA solicitând instanței, anularea procesului verbal de contravenție . nr._/19.06.2015 și exonerarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 390 lei și înlăturarea măsurii complementare a reținerii dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile.
În motivarea în fapt a acțiunii, petentul a arătat că în data de 19.06.2015, orele 15:10 în timp ce se deplasa cu autoturismul cu nr._ pe . cu B. N. a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 390 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioada de 30 de zile, deoarece nu ar fi acordat prioritate la trecerea pietonului care traversa, criticând procesul verbal de contravenție ca fiind nelegal, întrucât a încetinit viteza la marcajul pietonal, s-a asigurat să vadă dacă sunt pietoni pe trecere și nefiind nici o persoană angajată în traversare, a trecut . probațiune a fost depusă proba cu înscrisuri, în copie: procesul verbal . nr._/19.06.2015, copie CI.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei.
La data de 26 august 2015, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii promovate de petent și menținerea procesului-verbal de contravenție ca legal și temeinic.
În motivare a arătat că în fapt, la data de 19.06.2015,, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . . la intersecția . a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea drumului public pe trecerea de pietoni semnalizată prin indicator și marcaj, pe sensul de mers al contravenientului, încălcând astfel prevederile art. 135 lit. H din RAOUG nr. 195/2002.
Totodată intimata a mai arătat că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 17 ale OUG nr. 2/2001 fapta contravențională fiind constată în mod direct de agentul de poliție, în cauză nefiind întocmite alte acte de constatare iar simpla negare a contravenientului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu îl exonerează de răspundere.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 15-16 din OUG 2/2001 mod complet, art. 52 alin. 1 din R.A. OUG. Nr. 195/2002 rep.
In dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri.
In temeiul art.223 Cod de procedură civilă a solicitat judecarea și în lipsa.
La termenul de judecată din data de 25.11.2015 s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile prevăzute mai sus.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/19.06.2015 întocmit de intimata D. – B. de Poliție Rutieră, contestatorul U. A. G. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 390 lei și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzută de art. 135 lit. h din RAOUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 pct. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002, cu amenda prevăzuta in clasa a II de sancțiuni (4-5 puncte amenda) si suspendarea exercițiului dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile.
S-a reținut prin procesul-verbal de contravenție că, în data de 19.06.2015, ora 15:00, a condus auto cu numărul de înmatriculare_ pe . . . la intersecția cu . a acordat prioritate pietonilor angajați în traversare pe sensul său de mers, prin loc marcat și semnalizat.
Potrivit art. 135 lit. h din Regulamentul de punere în aplicare a OUG 195/2002 conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Conform art. 34 alin. (1) din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere că procesul-verbal a fost comunicat petentului în data de 19.06.2015, iar plângerea contravențională depusă în data de 23.06.2015.
Referitor la legalitatea procesului verbal, instanța va verifica îndeplinirea cerințelor legale în raport cu forma procesului verbal, precum și pe cele în raport cu fondul acestuia.Examinând procesul-verbal și prin prisma motivelor de nulitate ce pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că acesta este legal, neidentificându-se niciunul dintre deficiențele procesului-verbal care să îi atragă ineficacitatea, în conformitate cu dispoziția legală antemenționată. Referitor la condițiile de fond, acestea se subsumează corectei încadrări juridice a faptei, astfel cum a fost reținută de agentul constatator. Mai mult, instanța constată că agentul constatator a indicat un temei de drept corect atunci când a precizat textul de lege care prevede drept contravenție fapta reținută în sarcina petentului, respectând astfel principiul legalității care trebuie să guverneze încheierea oricărui act de autoritate. Procesul-verbal a fost semnat de către agentul constatator și petent.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private. Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, in cadrul căruia poate invoca orice apărări si administra orice proba in dovedirea afirmațiilor sale.
Instanța mai reține că această cauză care caracter penal, prin prisma caracterului punitiv al amenzii aplicate și al caracterului general al normei încălcate, petentul bucurându-se de garanțiile prevăzute de art. 6 CEDO cu privire la latura penală. Cu toate acestea, așa cum a reținut Curtea în cauza N. G. c. România, nici interpretarea literală, nici cea teleologică a art. 6 din Convenție, nu conduc la ideea că acesta ar împiedica o persoană să renunțe, din proprie voință, la garanțiile oferite de acest articol, cu condiția ca această renunțare să aibă un caracter neechivoc și să nu vizeze un interes public important. În cazul menționat, nesolicitând administrarea altor probe, petentul s-a expus în mod conștient riscului de a fi „condamnat” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, pe care chiar acesta l-a depus la instanță, și care se bucura de o prezumție de temeinicie care putea fi răsturnată.
Instanța apreciază că în speță petentul nu a făcut proba contrară menționată sub aspectul temeiniciei. Astfel, instanța constată că nici prin cererea de chemare în judecată, nici ulterior, petentul nu a făcut vreo dovadă în sensul netemeiniciei procesului-verbal. Instanța apreciază că petentul a avut cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu intimata, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale. În consecință instanța reține că în această privință petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal de contravenție, deși, in conformitate cu art. 249 C.proc.civ., sarcina acestei probe îi incumba, potrivit legii.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 conform cărora sancțiunea ce se aplică trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului. Instanța reține că sancțiunile nu sunt un scop în sine, ele trebuind să tindă spre un scop preventiv. Sub acest aspect, luând în considerare faptul că a fost aplicată o amendă în cuantumul minim permis de lege, anume 4 puncte amendă față de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei și ținând cont de cazierul contravențional al petentului existent la f. 30 pe verso din dosar, observând că aceasta nu este la prima abatere contravențională, instanța apreciază că sancțiunea a fost în mod corect individualizată. Suspendarea dreptului de a conduce reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă ignorarea dispozițiilor legale pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul U. A. G., CNP_, cu domiciliul în, sector 5, București, INT. A. C., nr. 2, ., . în contradictoriu cu intimata D. B. RUTIERA cu sediul în sector 3, București, LOGOFAT UDRISTE, nr. 9-15, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.12.2015.
Președinte Grefier
P. D. O. T. C. N.
Red. și tehnored. ODP/TCN
22.12.2015
4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 02/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 16/2015. Judecătoria... → |
|---|
