Plângere contravenţională. Sentința nr. 1164/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1164/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 1164/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1164
Ședința publică din data de 03.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. M. D.
Grefier: E. A.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect plângere contravențională, formulată de petenta A. G. L. în contradictoriu cu intimata D. B. RUTIERA.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 20.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 03.02.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANTA,
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.04.2014, petenta A. G. L. în contradictoriu cu intimata D. B. RUTIERA a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._/04.03.2014 solicitând instanței anularea acestuia precum și a sancțiunii contravenționale aplicate, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivare, petenta a arătat că la data de 04.03.2014, în jurul orei 19, în timp ce se deplasa cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . sensul dinspre Piața unirii către Calea Călărași, după intersecția cu . pe aceasta, după ce a oprit la trecerea de pietoni pe care se aflau trecători, a fost oprită de un agent de poliție care a întocmit proces-verbal pentru nepurtarea centurii de siguranță, lucru care nu poate fi reținut, întrucât centura de siguranță a fost decuplată în momentul în care a trebuit să prezinte actele de identitate, care se aflau pe bancheta din spate a masinii. Totodată, petenta a învederat că a refuzat să semneze procesul-verbal, acesta fiind-ui comunicat prin poștă la data de 20.03.2014. de asemenea, se mai arată că în cuprinsul procesului-verbal este menționat ca martor asistent numitul C. V..
Petenta a mai invocat nulitatea procesului verbal de contravenție întrucât nu a asistat la întocmirea acestuia, iar la fața locului nu se afla o altă persoană care să ateste refuzul de semnare, în afara unui alt agent de poliție. de asemenea, s-a mai menționat că presupusa contravenție a fost constatată în data de 4 martie, ora 18:50, potrivit însemnărilor din procesul-verbal, iar la acel interval orar condițiile de luminozitate sunt minime, astfel încât agentului constatator îi era imposibilă identificarea cu ochiul liber a conducătorilor auto care, aflați în mers, poartă sau nu centura de siguranță.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp.art. 31 și urm. Din OUG NR. 2/2001.
În susținerea cererii petenta a solicitat proba cu înscrisuri, planșe foto și proba testimonială .
În temeiul art. 223 alin. 3 Cod de procedură civilă petenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cererea a fost legal timbrată potrivit art. 19 din OUG nr. 80/2013.
La data de 13.05.2014 intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivare intimata a arătat că la data de 04.03.2014 petenta a fost sancționată contravențional potrivit art. 36 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, procesul verbal fiind încheiat cu respectarea disp.art. 16 alin. 1 și 17 din OUG nr. 2/2001. De asemenea, s-a mai arătat că fapta a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, nefiind înregistrată pe suport magnetic, astfel că procesul verbal de contravenție, în măsura îb care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contravenientului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 15 și 16 din OG nr. 2/2001 și art. 36 alin. 1 din RAOUG 195/2002.
În apărare intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La termenul din data de 23.09.2014 instanța, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 NCPC, a încuviintat proba cu inscrisuri și proba testimonială cu martorul C. V., apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile pentru soluționarea cauzei, declaratia acestuia fiind consemnată la fila 37 din dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/04.03.2014 (fila 13), petenta A. G. L. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 170 lei, echivalentul a 2 puncte pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 36 alin. 1 OUG 195/2002 și sancționată de art.99 alin. 2 OUG 195/2002 coroborat cu art. 108 alin. 1 lit. a pct.8 OUG 195/2002.
În cuprinsul actului de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii s-a reținut că în data de 04.03.2014, orele 18.50, petenta a condus autoturismul cu nr._ pe .. Sf Vineri fără a respecta obligatia de a purta centura de siguranta.
Petenta a semnat procesul-verbal de constatare a contravenției iar la rubrica,, alte mențiuni,, a precizat că refuză să semneze.
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu. Astfel, procesul-verbal cuprinde numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia precum și semnătura agentului constatator.
Referitor la încălcarea prevederilor art. 19 OG 2/2001, instanta reține că această susținere este nefondată în condițiile in care in cuprinsul procesului-verbal este menționat ca martor asistent numitul C. V., fiind trecute si datele de identificare ale acestuia (respective CNP-ul ) iar acesta a fost audiat de către instanța, declaratia acestuia fiind consemnată la fila 37 din dosar.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că potrivit art. 36 alin. 1 OUG 195/2002 conducatorii de autovehicule si persoanele care ocupa locuri prevazute prin constructie cu centuri sau dispozitive de siguranta omologate trebuie sa le poarte in timpul circulatiei pe drumurile publice, cu exceptia cazurilor prevazute in regulament. Nerespectarea acestei dispoziții constituie contraventie și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni conform art. 108 alin. 1 lit. a pct. 8 OUG 195/2002.
În continuare, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, prezent la momentul comiterii faptei, motiv pentru care în conformitate cu dreptul intern se bucură de prezumția de legalitate și temeinice până la proba contrară. Reglementarea și aplicarea unei astfel de prezumții, deși are ca efect limitarea prezumției de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din CEDO prin aceea că inversează sarcina probei, nu este contrară acesteia. În acest sens, în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile având în vedere importanța scopului urmărit dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku contra Franței, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul. ( cauza Bosoni contra Franței).
De asemenea, instanța are în vedere și decizia de inadmisibilitate pronunțată de Curtea de la Strasbourg în cauza I. P. c României (28 iunie 2011) prin care a statuat că admisibilitatea probelor constituie în primul rând o chestiune reglementată de dreptul intern și, ca regulă generală, cade în competența instanțelor naționale să se pronunțe asupra probelor pe care le administrează. Potrivit Convenției, rolul Curții este de a stabili dacă întreaga procedură, incluzând modul în care proba a fost obținută, este echitabilă (a se vedea Doorson c. Țărilor de Jos, 26 martie 1996, par. 67; V. Mechelen și alții c. Țărilor de Jos, 23 aprilie 1997, par. 50).
Totodată, trebuie avută în vedere și Hotărârea pronunțată în cauza N. G. c României în care Curtea a stabilit că ,, Dacă este cert că, așa cum rezulta din hotărârea judecătoriei, instanțele naționale așteptau ca reclamanta să aducă elemente de probă contrare faptelor stabilite de către polițist, nu este mai puțin adevărat că această abordare era justificată de regimul juridic aplicabil în materie contravențională, care se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, potrivit căruia, în materie de probe, este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței. Curtea a reținut că orice sistem de drept cunoaște prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu se opune în principiu acestora, însă obligă statele membre, în materie penală, să nu depășească o anumită graniță. În particular, art. 6 par. 2 din Convenție impune statelor să încadreze aceste prezumții în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării,,.
Astfel, dacă instanța națională îi oferă petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, cade exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale. Instanța națională poate pronunța o hotărâre numai pe baza probelor depuse de agentul constatator, în condițiile în care petentului i s-a dat pe tot parcursul procesului posibilitatea de a-și dovedi afirmațiile.
Prin urmare, în cauză sunt incidente prevederile art. 249 NCPC potrivit cărora cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o și dovedească astfel încât petentul care contestă cele reținute în cuprinsul procesului-verbal trebuie să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa.
Instanța reține că în prezenta cauză petenta s-a limitat să invoce faptul că la data constatării faptei folosea centura de siguranta fără a face in vreun fel dovada afirmatiilor sale iar simplul fapt că autoturismul este dotat cu sistem de avertizare sonoră pentru conectarea centurii de sigurantă nu reprezintă o prezumtie absolută în sensul că de fiecare dată centura de siguranta este folosită cunoscut fiind că după un anumit interval de timp sistemul de avertizare se opreste.
Mai mult, contrar celor susținute de petentă, martorul asistent C. Vladmir (f. 37) a declarat că se intorcea de la muncă împreună cu niste colegi si se deplasa dinspre Militari înspre C. cu autoturismul iar in centru, după ce a virat . fost oprit de un agent de poliție care l-a chemat să se prezinte cu buletinul la un alt autoturism care se afla oprit si in care se afla o doamnă, aceasta fiind singură în autoturism.
Martorul a mai învederat că această persoană a refuzat să semneze procesul-verbal motiv pentru care a fost pus de agenții de poliție să semneze el actul de constatare a contravenției iar când a semnat doamna respectivă era de față, mașina poliției fiind parcată în spatele autoturismului acesteia.
După săvârșirea faptei, orice persoană interesată poate să invoce în favoarea sa diferite împrejurări de fapt, dar dacă aceste împrejurări sau aspecte nu se coroborează cu alte mijloace de probă trebuie să primeze constatările personale efectuate de către agentul constatator deoarece acesta este învestit prin lege cu această posibilitate, iar cele constatate personal de către agent nu reprezintă simple afirmații neprobate ci constituie însăși expresia îndeplinirii atribuțiilor sale de serviciu.
Față de cele expuse, fiind îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptelor contravenționale reținute în sarcina petentei respectiv cele prevăzute de art. 36 alin. 1 OUG 195/2002 iar conduita acesteia situându-se în sfera ilicitului contravențional, instanța constată că forța probantă a procesului-verbal nu a fost înlăturată, acesta bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
Astfel, instanța apreciază că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi (cauza Handyside împotriva Marii Britanii si Muller împotriva Elvetiei ) și că, față de conținutul juridic al faptei, de împrejurările în care a fost săvârșită și de comportamentul petentei care nu a recunoscut faptele imputate și care a mai comis și alte fapte contravenționale astfel cum rezultă din cazierul auto (f.21), sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum total de 170 lei a fost corect individualizată, neimpunându-se adaptarea ei și înlocuirea cu sancțiunea avertismentului.
Pentru motivele expuse anterior, instanța constată că procesul-verbal atacat este legal și temeinic iar sancțiunea aplicată respectă prevederile art. 21 alin 3 din OG 2/2001, motiv pentru care în temeiul art. 34 alin 1 din OG 2/2001 urmează a respinge plângerea ca neîntemeiată.
În temeiul art. 453 alin. 1 NCPC, potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat procesul și având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța urmează a lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petenta A. G. L., CNP_, cu domiciliul în Ploiesti, .. 8 în contradictoriu cu intimata D. B. RUTIERA, cu sediul în sector 3, București, .. 9-15, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal . nr._/04.03.2014 ca fiind temeinic și legal.
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea sentinței, care se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. DumbrăveanuElena A.
Red./Dact.: A.M.D./E.A./ 20.04.2015/ 5 ex.
Comunicări:
Grefier.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2168/2015. Judecătoria SECTORUL 3... | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 1210/2015.... → |
|---|
