Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 1210/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1210/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 1210/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 3 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILA Nr. 1210
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 03.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: R. C. L.
GREFIER: E. Ș.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții F. M., M. A. C., M. I., M. S., S. E. și pe pârâta A. DE P. DIN .-79, având ca obiect „constatare nulitate act juridic”
Dezbaterile au avut loc în ședința publica de la data de 27.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv, încheiere care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 03.02.2015, când în aceeași componență a hotărât următoarele
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanții FOSALĂU M., M. A. C., M. I., M. Ș., S. E., în contradictoriu cu pârâta A. DE P. din .-79 au solicitat să se constate nulitatea absolută a hotărârii Adunării Generale a Asociației de P. din 10.02.2013, a informativului din 13.02.2013 privind deciziile adunării generale atacate, ca nefiind legal convocată, neîntrunind cvorumul minim statutar și numărul minim de voturi „pentru” iar în subsidiar, să se constate nulitatea absolută a hotărârii privind mărirea numărului de membri ai comitetului executiv precum și a hotărârii privind reactualizarea Statutului pârâtei
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că înscrisul convocator al adunării generale din 13.02.2013 a fost afișat la data de 05.02.2013 sub numărul de înregistrare 46, cu numai 5 zile înainte de data adunării generale, nefiind respectate dispozițiile art.35 din Statutul pârâtei și ale art.23 alin.5 din Legea nr.230/2007.
De asemenea, reclamanții au mai arătat că numărul membrilor pârâtei prezenți la adunarea generală atacată a fost cu mult sub cvorumul statutar menționat, iar numărul de voturi valabil exprimate, de asemenea, a fost cu mult sub cel legal și statutar minim.
Pentru a se putea verifica întrunirea cvorumului, față de majoritatea validă minimă prevăzută de art.36 din Statutul pârâtei, de 2/3 din numărul membrilor, reclamanții au solicitat să i se pună în vedere pârâtei să depună la dosar statutul și o situație a numărului de membri ai asociației de proprietari la data ținerii adunării generale atacate, 13.02.2013, inclusiv după adeziunile membrilor nefondatori ai Asociației și titlurile de proprietate ale acestora.
Referitor la capătul de cerere solicitat în subsidiar, privind nulitatea a două dintre deciziile adunării generale atacate, reclamanții au învederat că pentru a se putea lua valabil o hotărâre de modificare a unei clauze a actelor constitutive, este necesar votul a minim 2/3 din totalul membrilor pârâtei, condiție neîndeplinită în speță, această decizie fiind nulă.
În drept, au invocat dispozițiile Legii 230/2007.
In probațiune, reclamanții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei și proba testimonială.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
De asemenea, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția lipsei de interes a acestora.
Referitor la calitatea procesuală activă, pârâta a arătat că aceasta este determinată de identificarea între persoana reclamantului și titularul dreptului dedus judecății iar în speță, dreptul dedus judecății este dreptul de a fi ales membru în comitetul executiv al acestei entități juridice și președinte al unei asociații de proprietari precum și dreptul adunării generale a asociației de proprietari de a revoca din funcție membrii comitetului executiv al asociației și președintele asociației.
In motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că o parte din reclamanți au deținut funcția de membrii ai comitetului executiv și, respectiv funcția de președinte al asociației, până la data de 10.02.2013, dată la care Adunarea Generală a asociației a ales un nou comitet executiv și un nou președinte.
La data de 10.02.2013 adunarea generală, legal convocată a constatat că reclamanta Foșalău M. nu corespunde exigențelor funcției de președinte și comitetul executiv conduse de aceasta nu duce la îndeplinire în mod legal hotărârile adunării generale.
În drept, pârâta a invocat art. 205, NCPC.
In probațiune, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamanților și proba testimonială.
La termenul de judecată din data de 08.04.2014 numitul G. G., în calitate de succesor al reclamantei M. I. a depus la dosar o declarație prin care a învederat că renunță la judecată în dosarul nr._ .
La termenul de judecată din data de 17.06.2014 instanța a încuviințat pentru reclamanți și pârâtă proba cu înscrisuri și interogatoriile reciproce.
La termenul de judecată din data de 09.12.2014 instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție pe care a unit-o cu fondul.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune invocată de instanță din oficiu, instanța constată că potrivit dispozițiilor art.2539 alin.2 Cod procedură civilă, prescripția nu este întreruptă dacă cel care a făcut cererea de chemare în judecată a renunțat la ea, nici dacă cererea a fost respinsă, anulată ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă. Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripția este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată precedentă, cu condiția însă ca noua cerere să fie admisă.
Astfel, în prezenta cauză instanța constată că la data de 18.03.2013 reclamanții au înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București sub nr._/301/2013 o cerere de chemare în judecată, cerere ce a fost anulată prin încheierea din camera de consiliu din 09.04.2013, încheiere rămasă definitivă la data de 10.06.2013 prin respingerea cererii de reexaminare.
La data de 27.06.2013 reclamanții au introdus o nouă cerere pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, aceasta fiind înregistrată sub nr._, între data înregistrării primei cereri, 10.06.2013 și data înregistrării prezentei cauze, 17.06.2013 trecând doar 17 zile.
Instanța constată că termenul de prescripție a fost întrerupt, întrucât prezenta acțiune urmează a fi admisă, motiv pentru care va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu, ca neîntemeiată.
Analizând cererea de renunțare la judecată formulată de către numitul G. G., în calitate de moștenitor al reclamantei M. I., instanța reține următoarele:
Procesul civil pornește la inițiativa reclamantului care fixează prin actul de sesizare obiectul și limitele procesului, iar asupra acestuia, în condițiile legii, are un drept de dispoziție, drept reglementat prin dispozițiile art. 9 C.pr.civ., manifestat inclusiv prin posibilitatea reclamantului ca, potrivit art. 406 alin. (1) C.pr.civ., să renunțe la judecarea cauzei oricând, în tot sau în parte, verbal în ședința de judecată ori prin cerere scrisă.
Instanța reține că în cauză reclamantul G. G., în ședința de judecată din data de 08.04.2014 a depus la dosar un înscris denumit „declarație” care cuprinde o cerere de renunțare la judecarea întregii cereri de chemare în judecată.
Întrucât consfințirea acestui drept nu poate fi condiționată în cauză, conform art. 406 alin. (4) C.pr.civ., de acceptarea cererii de renunțare la judecată de către pârâtă, atunci când aceasta este făcută la primul termen la care părțile sunt legal citate ori ulterior acestui moment, instanța verifică în continuare îndeplinirea acestei condiții.
Astfel, în ședința de judecată din data de 08.04.2014, cererea de renunțare la judecată a fost comunicată pârâtei, fiind astfel îndeplinită condiția pronunțării hotărârii, în condițiile art. 406 alin. (6) C.pr.civ.
De asemenea, instanța constată că pârâta nu a solicitat obligarea reclamantului G. G. la plata cheltuielilor de judecată.
În baza tuturor considerentelor de fapt și de drept dezvoltate, instanța va lua act de renunțarea reclamantului G. G. la judecarea cauzei, conform dispozițiilor art. 406 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei, instanța reține că la data de 10.02.2013, un număr de 12 proprietari din totalul de 47 proprietari și-au manifestat intenția, prin semnarea unui tabel, de a convoca adunarea generală extraordinară a asociației de proprietari pentru a mări numărul de membri în comitetul executiv de la 3 la 5 și a alege un nou comitet, pentru alegerea cenzorului sau a comisiei de cenzori a asociației de proprietari; în vederea analizării legalității acțiunilor, hotărârilor și a deciziilor luate și aplicate de către actualul comitet executiv privind executarea unor lucrări necuprinse în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat de adunarea generală a proprietarilor pe anul 2012; în vederea clarificării problemelor din centrala termică legate de montarea unui contor general, pentru înregistrarea consumului de apă caldă menajeră; prezentarea documentului justificativ în baza căruia s-a făcut decontarea lucrărilor de reparații a scărilor și a platformei placate cu dale, de la .; desemnarea și nominalizarea comisiei tehnice precum și stabilirea lucrărilor de reparații și a priorităților acestora (conform convocatorului aflat la fila nr.29, vol I din dosar).
Potrivit art. 23 alin. 4 din Legea 230/2007, pentru situații speciale sau de maximă urgență, adunările generale extraordinare ale asociației pot fi convocate oricând de către comitetul executiv sau de către cel puțin 20% din numărul proprietarilor membri ai asociației de proprietari.
În speță, 12 proprietari din totalul de 47 de proprietari reprezintă 25,53 % din numărul proprietarilor membri ai asociației de proprietari, iar alegerea unui nou comitet executiv precum și alegerea cenzorului sau a comisiei de cenzori reprezintă, în opinia instanței, o situație specială și de maximă urgență. Prin urmare, au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 23 alin. 4 din Legea 230/2007.
În aceste împrejurări, instanța constată că s-a întocmit un convocator pentru organizarea adunării generale extraordinare la data de 31.01.2013, convocatorul fiind afișat la loc vizibil și cuprinzând ordinea de zi (fila 29).
Conform procesului-verbal încheiat la data de 10.02.2013, cu ocazia Adunării generale extraordinare a Asociației de proprietari din .-79 de la acea dată, la această adunare s-au prezentat 26 de proprietari, fiind prezenți personal sau prin reprezentanți legali.
Potrivit art. 24 alin. 1 din Legea 230/2007, adunarea generală poate adopta hotărâri, dacă majoritatea proprietarilor membri ai asociației de proprietari (jumătate plus unu) sunt prezenți personal sau prin reprezentant legal.
Potrivit art. 24 alin. 2 din Legea 230/2007, dacă la prima convocare nu este întrunit cvorumul necesar de jumătate plus unu, adunarea generală va fi suspendată și reconvocată în termen de maximum 10 zile de la data primei convocări.
Văzând situația de fapt și dispozițiile legale anterior menționate, instanța constată că există motive de nulitate absolută a procesului-verbal încheiat la data de 10.02.2013, cu ocazia Adunării generale extraordinare a Asociației de proprietari din .-79 de la acea dată.
De asemenea, instanța constată că dispozițiile art. 24 alin. 2 din Legea 230/2007 trebuie coroborate cu cele ale art. 23 alin. 5 din Legea 230/2007, conform cărora proprietarii trebuie anunțați, prin afișare la loc vizibil sau pe bază de tabel nominal convocator, asupra oricărei adunări generale a asociației de proprietari, cu cel puțin 7 zile înainte de data stabilită, inclusiv cu privire la ordinea de zi a adunării generale. Ordinea de zi anunțată se poate completa prin hotărâre a adunării generale.
Instanța constată că la adunarea generală din 10.02.2013 nu au fost prezenți majoritatea proprietarilor membri ai asociației de proprietari. Deși s-a susținut de către pârâtă că au fost prezenți 26 de proprietari, instanța constată că pârâta nu a depus la dosar împuternicirile pentru proprietarii care au fost reprezentați în cadrul adunării. Astfel, toate împuternicirile depuse de pârâtă la dosar sunt datate noiembrie 2013 sau poartă o altă dată ulterioară adunării generale din 10.02.2013, nefiind valabile (filele 140-146, vol I), singura împuternicire valabilă fiind cea a apartamentului nr.15, aceasta fiind datată 01.10.2012 (fila 139).
În baza dispozițiilor legale menționate, instanța constată că la adunarea generală extraordinară din 10.02.2013 au fost prezenți în realitate 13 proprietari, nefăcându-se dovada reprezentării celorlalți proprietari. In aceste condiții, potrivit dispozițiilor art.24 alin.2 din Legea nr.230/2007, adunarea generală trebuia suspendată și reconvocată, respectându-se termenul de maximum 10 zile, prevăzut de textul de lege menționat.
Având în vedere dispozițiile legale menționate, instanța constată că nu a fost legal îndeplinit cvorumul adunării generale extraordinare din 10.02.2013 iar aceasta nu putea adopta hotărâri în acea ședință, din lipsa cvorumului.
În consecință, instanța apreciază că există motive de nulitate absolută hotărârii Adunării generale din data de 10.02.2013.
Pe cale de consecință, văzând situația de fapt și dispozițiile legale evocate în considerente, instanța va admite cererea de chemare în judecată formulată și va constata nulitatea absolută a hotărârii Adunării Generale a Asociației de P. din data de 10.02.2013.
Văzând culpa procesuală a pârâtei, instanța o va obliga la plata către reclamanta Foșalău M. a sumei de 1100 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariul avocatului ales al reclamantei, conform chitanței depuse la dosar).
De asemenea, instanța va obliga pârâta să plătească reclamanților suma de 50,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu, ca neîntemeiată.
Ia act de cererea de renunțare la judecarea prezentei acțiuni formulata de către numitul G. G., cu domiciliul in București, .-79, ., sector 3, în calitate de moștenitor al reclamantei M. I., în contradictoriu cu pârâta Asociația de proprietari din .-79.
Admite acțiunea formulată de reclamanții F. M. cu domiciliul in sector 3, București, T., nr. 77-79, ., M. A. C. cu domiciliul in sector 2, București, L., nr. 28, ., M. S. cu domiciliul in sector 3, București, T., nr. 77-79, . S. E. cu domiciliul in sector 3, București, T., nr. 77-79, . în contradictoriu cu pârâta A. DE P. DIN .-79 cu sediul in sector 3, București, T., nr. 77-79.
Constată nulitatea absolută a hotărârii Adunării Generale a Asociației de P. din data de 10.02.2013.
Obligă pârâta să plătească reclamantei Foșalău M. suma de 1100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat.
Obligă pârâta să plătească reclamanților suma de 50,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R.-C. L. E. Ș.
Red.Tehnored.Jud.RCL
8 ex./14.05.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1164/2015.... | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 1143/2015.... → |
|---|
