Plângere contravenţională. Sentința nr. 410/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 410/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 410/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Sentința civilă nr. 410
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: V. I. F.
Grefier: C. D. G.
Pe rol s-a aflat pronunțarea în cauza civilă privind pe petenta F. M. GUEST SRL în contradictoriu cu intimata C. L. SECTOR 3 DIRECTIA GENERALA DE POLITIE LOCALA SECTOR 3 SERVICIUL ORDINE PUBLICA, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publica din data de 12.01.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integranta din prezenta când instanța, având nevoi de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 19.01.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Sectorului 3 București, la data de OLP.05.2014 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, petenta F. M. GUEST S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. L. Sector 3 – Direcția Generală de Poliție Locală Sector 3 anularea Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . OLP nr._ din data de 22.05.2014, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii, petenta a arătat desfășoară activități de comerț, printre care și închirierea de mașinuțe electrice/mecanice în mai multe parcuri de pe raza mun. București.
La data de 20.05.2014, la locul de joacă special amenajat din incinta parcului A. I. C., s-au prezentat mai mulți reprezentanți ai intimatei care, fără explicații, au procedat la ridicarea tuturor bunurilor sale, printre care un chioșc, mai multe mașinuțe, bateriile și încărcătoarele acestora, chiar bunuri personale ale angajatului societății.
Petenta a susținut că procesul-verbal nu este legal întocmit, prin raportare la dispozițiile art. 16 din OG nr. 2/2001 conform căruia procesul-verbal trebuie să cuprindă în mod obligatoriu descrierea faptei cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. Din cuprinsul procesului-verbal petenta a arătat că intimata s-a rezumat să menționeze că petenta își desfășura activitatea fără îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, însă nu a procedat la indicarea acestor abateri, motiv pentru care procesul-verbal este nelegal întocmit, fiind imposibilă analizarea temeiniciei măsurilor dispuse.
A mai susținut că la încheierea procesului-verbal au fost încălcate și dispozițiile art. 19 din Ordonanța nr. 2/2001, întrucât intimata nu a precizat motivul pentru care procesul-verbal nu a fost semnat de martor care să confirme situația care a determinat încheierea procesului-verbal, fapt care-i crează prejudicii în sensul micșorării șanselor sale de a dovedi nevinovăția.
Petenta a precizat că și procedura de ridicare a bunurilor este abuzivă. Deși la momentul ridicării bunurilor se afla la fața locului un angajat al societății, reprezentanții intimatei au procedat la întocmirea procesului-verbal de ridicare a bunurilor fără a-i da dreptul de a-l semna sau consemna eventualele obiecțiuni.
În drept, art. 31 din Ordonanța nr. 2/2001.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri (filele 6, 18, 62-66) și proba testimonială în cadrul căreia a solicitat audierea reprezentantului societății prezent la momentul ridicării bunurilor, indicând martorii B. I. și V. I. (fila 17).
La data de 07.08.2014 intimata a formulat întâmpinare (filele 25, 26) prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, intimata a susținut că în perioada 21-25 aprilie 2014 polițiștii locali din cadrul Direcției Inspecție și Control au efectuat o . controale în parcurile A.I.C. și Titan din Sectorului 3 și au constatat că, pe domeniul public aflat în administrarea Sectorului 3 erau amplasate, fără autorizație de construire sau aviz de urbanism o . construcții provizorii cu destinație comercială.
A mai susținut că s-a întocmit Referatul nr. 907/28.04.2014 care prevede în Anexa I construcțiile provizorii pentru care s-a propus emiterea dispoziției de desființare pe cale administrativă, având în vedere dispozițiile art. 3 lit. h și art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1991.
Ulterior s-a emis Dispoziția nr. 8368/12.05.2014 prin care Primarul Sectorului 3 București, în baza Referatului nr. 907 și a prevederilor legale incidente, dispune desființarea pe cale administrativă a construcțiilor provizorii cu destinație comercială menționată în Anexa I a Referatului nr. 907.
A mai susținut că, având la bază Dispoziția nr. 8368/12.05.2014 a fost întocmită somația nr._/12.05.2014 prin care petentei i s-a pus în vedere să desființeze construcția provizorie (chioșc din lemn) amplasată neautorizat în Parcul A.I. C. până la data de 14.05.2014. Întrucât petenta nu s-a conformat, la data de 20.05.2014 s-a procedat la desființarea acestei construcții, fapt consemnat în procesul-verbal nr. 879/21.05.2014, martor ocular fiind B. I..
Intimata a mai arătat că la fața locului s-a întocmit nota de constatare nr. 883 și nota de constatare nr. 884 acestea menționând bunurile găsite în interiorul și exteriorul construcției provizorii, proprietatea petentei.
A susținut că fapta petentei constituie contravenție și este prevăzută de art. 1 lit. a din Legea nr. 12/1990 cu modificările ulterioare, aceasta fiind sancționată contravențional conform art. 2 alin. 1 și art. 3 din Legea nr. 12/1990. Petenta nu deținea acord de funcționare eliberat de intimată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 5 alin. 1 din OG nr. 99/2000, precum și art. 1 lit. d din Normele metodologice de aplicare a OG nr. 99/2000, acest acord fiind un act administrativ prevăzut și de dispozițiile art. 3 și 4 din HCLS3 nr. 44/2014.
Intimata a precizat că procesul-verbal de contravenție și procesul-verbal de confiscare au fost încheiate ulterior, la sediul său, după obținerea de către agentul constatator a datelor de identificare ale petentei și ale reprezentantului legal al acesteia, comunicarea respectând dispozițiile art. 27 din OG nr. 2/2001.
A arătat că în cauză au fost respectate dispozițiile art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001 neexistând motive de anulare a procesului-verbal. De asemenea, sancțiunea a fost corect individualizată, în raport cu pericolul social al faptei contravenționale și în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, amenda aplicată fiind în cuantumul minim prevăzut de lege. A apreciat că tolerarea săvârșirii unor astfel de fapte și nesancționarea pecuniară a acestora pot determina agravarea fenomenului iar dispozițiile legale nu-și vor mai găsi finalitatea.
Intimata a mai precizat că bunurile personale ridicate au fost restituite astfel cum rezultă din procesul-verbal nr. 954/02.06.2014.
De asemenea, a susținut că potrivit art. 19 din OG nr. 2/2001 martorul asistent are rolul de a confirma dacă contravenientul este sau nu de față, refuză sau nu poate semna procesul-verbal și nu acela de a da relații sau de a oferi informații cu privire la situația de fapt consemnată în cuprinsul procesului-verbal.
În drept, Legea nr. 12/1990, OG r. 2/2001.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri (filele 27-41).
Prin răspunsul la întâmpinare (filele 45-47), petenta formulează apărări împotriva susținerilor intimatei cu privire la dispoziția de demolare a construcției provizorii, arătând că nu s-a depus anexa I și nici dovada de comunicare a somației. Totodată, a reiterat aspectele arătate în plângerea formulată.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri în cadrul căreia au fost depuse cele menționate și a luat act, în ședința publică din 12.01.2015 de poziția petentei care a înțeles să renunțe la administrarea probei testimoniale.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . OLP nr._ încheiat de intimată la data de 22.05.2014, petenta F. M. GUEST SRL a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 2000 lei și confiscarea bunurilor, potrivit art. 1 lit. a coroborat de art. 2 pct. 1 și art. 3 din Legea nr. 12/1990 republicată, reținându-se că aceasta a prestat servicii constând în închirierea de mașinuțe pentru copii fără îndeplinirea condițiilor stabilite de lege, în zona „Caruselului” Parc A.I.C..
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 „instanța competentă să soluționeze plângerea (…) ascultă pe cel care a făcut-o (…) administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii”. În consecință, acest text de lege, coroborat de art. 38 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului-verbal nu a fost înlăturată, prezumție aplicabilă actelor emise de administrația publică și care poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă.
Referitor la legalitatea procesului-verbal, instanța verificând forma procesului-verbal de contravenție, reține că agentul constatator este competent în raport cu art. 15 alin. 2 din OG 2/2001 și ale Legii nr. 12/1990 cu modificările ulterioare, iar mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și art. 17 din OG 2/2001 sunt inserate, astfel încât criticile petentei de nelegalitate nu pot fi primite.
Astfel, la analiza din oficiu a legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat prin prezenta plângere, se constată că agentul constatator a îndeplinit cerințele legale, de formă și de fond, pentru valabilitatea procesului-verbal.
Se constată, contrar susținerilor petentei, că fapta reținută în sarcina acesteia este în mod corect și complet descrisă în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat și a fost în mod corect și judicios încadrată în textele de lege, potrivit dispozițiilor O.G. nr. 2/2001 cu modificările ulterioare, privind regimul juridic al contravențiilor.
Petenta a susținut că intimata nu a descris abaterile reținute,ori, din cuprinsul procesului-verbal se reține că intimata a indicat faptul că petenta se face vinovată de prestarea de activități comerciale către populație, fără respectarea dispozițiilor legale. În ceea ce privește aceste „dispoziții legale” instanța reține că petenta este un profesionist care este obligat prin lege ca, în exercitarea oricărei activități, să cunoască și să respecte toate dispozițiile legale care condiționează exercitarea în condiții de legalitate a respectivelor activități, fără a-i fi permis să se apere invocând necunoașterea legii.
Ori, din analiza textelor legale se reține că, pentru amplasarea oricăror construcții provizorii (inclusiv chioșcuri) pe domeniul public este necesară obținerea unei autorizații de construire conform art. 3 lit. h din Legea nr. 50/1991, precum și o autorizație de funcționare care este prevăzută de art. 5 alin. 1 din OG nr. 99/2000. Atât autorizația de construire cât și autorizația/acordul de funcționare fiind obligatorii și necesar a fi obținute anterior începerii activității. Or, așa cum s-a arătat, petenta, un profesionist, trebuia să cunoască și aceste dispoziții legale și să obțină cele două autorizații anterior prestării în concret a activităților, iar petenta nu se poate apăra invocând că nu a cunoscut ce anume dispoziții legale trebuiau respectate.
În consecință față de aspectele reținute, instanța apreciază că în procesul-verbal de contravenție a fost consemnată în mod corect și complet fapta contravențională reținută în sarcina petentei.
În ceea de privește lipsa semnăturii unui martor asistent, instanța reține, cum corect a susținut petenta că, în lipsa semnăturii contravenientului este necesar fie existența unui martor asistent ori, în lipsa acesteia, să fie indicate motivele pentru care procesul-verbal nu a fost semnat nici de petent nici de martorul asistent. De asemenea, în acord cu susținerile intimatei, instanța constată că atribuțiile martorului asistent se limitează la atestarea condițiilor de încheiere a procesului-verbal, respectiv dacă s-a încheiat în prezența sau în absența petentului, dacă acesta a refuzat sau nu a putut să semneze, martorul asistent nefiind obligatoriu de a fi i martor ocular pentru a furniza informații cu privire la fapta reținută prin procesul-verbal.
În speță procesul-verbal nu este semnat nici de petentă și nici de un martor asistent, însă a fost indicat motivul, cum prevede art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001, intimata arătând că „procesul-verbal a fost întocmit la sediul DGPLS3”, ori petenta nu contestă încheierea acestuia în lipsă. De asemenea, se constată că dreptul petentei la apărare nu a fost încălcat, având în vedere că aceasta a avut posibilitatea ca, prin prezenta plângere, să invoce toate motivele de nelegalitate și de netemeinicie împotriva procesului-verbal și să dovedească toate afirmațiile sale.
În consecință, verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, ale art. 1 lit. a, art. 2 pct. 1 și art. 3 din Legea nr. 12/1990 în forma în vigoare la data de 22.05.2014, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută invocate de petentă ori care ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, dacă această prezumție de legalitate și veridicitate este susținută de aparența unei dovezi solide.
Această prezumție de legalitate și temeinicie este una relativă care trebuie interpretată în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv cauza A. contra României (hotărârea din 4.10.2007), C. N. contra României (decizia din 18.11.2008), N. G. contra României (03.04.2012), potrivit căreia, prezumție operează numai când agentul constatator a perceput faptele cu propriile simțuri, atunci când a asistat personal la comiterea contravenției, iar această prezumție trebuie să se coroboreze de restul probelor din cadrul procesului în care este contestat procesul-verbal, situație în care petentul este în măsură a aduce orice probă care are vocația de a înlătura cele mențiunile din procesul-verbal, cu atât mai mult cu cât acesta nu are o valoare probatorie superioară celorlalte probe administrate în cauză.
În speță se reține că sancțiunile contravenționale au fost aplicate petentei urmare a prezentării agentului la fața locului, acesta fiind cel care a constatat că petenta prestează servicii de închiriere a mașinuțelor pentru copii fără a avea autorizațiile prevăzute de lege, iar cele consemnate în cuprinsul procesului-verbal în legătură cu situația de fapt reținută reprezintă observațiile personale, ex proprii sensibus (cu simțurile proprii).
Se reține că petenta nu a susținut nici un moment că ar fi deținut aceste autorizații și nici nu a depus la dosar asemenea autorizații, singurele sale apărări fiind făcute pe marginea desființării chioșcului și a confiscării bunurilor.
Cum s-a reținut anterior, la analiza legalității procesului-verbal, pentru a exercita aceste activități comerciale, petenta era obligată să obțină anterior o autorizație de construire a chioșcului, conform art. 3 lit. h din Legea nr. 50/1991, precum și o autorizație de funcționare, conform art. 5 alin. 1 din OG nr. 99/2000, acte normative pe care petena avea obligația să le cunoască în calitatea sa de profesionist care intenționa să amplaseze un asemenea chioșc în parc, pe domeniul public și să presteze activitățile respective; la începerea oricărei activități orice persoană, fizică sau juridică, cum atât mai mult un profesionist, fiind obligat să se informeze cu privire la dispozițiile legale care le reglementează și să obțină toaste acordurile și autorizațiile de funcționare. Or petenta nu a susținut că ar avea aceste autorizații și că petenta, fără a ține seama de acestea, a încheiat procesul-verbal.
În aceste condiții se reține că petenta a prestat activități de închiriere de mașinuțe pentru copii, în Parcul A.I. C., unde avea amplasat și un chioșc, construcție provizorie, fără a deține autorizație de funcționare în condițiile OG nr 99/2000, respectiv autorizație de construire în condițiile Legii nr. 50/1991.
Or, potrivit art. 1 lit. a coroborat de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 12/1990 în forma în vigoare la data săvârșirii contravenției, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 2000 la_ lei dacă sunt săvârșite de persoane juridice „efectuarea de acte sau fapte de comerț de natura celor prevăzute în Codul comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege.” Astfel, pentru a presta activități de natura celor pe care petena le oferă populației, petenta trebuie să se adreseze instituțiilor abilitate în vederea obținerii autorizațiilor necesare, menționate anterior.
Până la data de 22.05.2014 însă, petenta nu deținea autorizațiile necesare atât pentru amplasarea chioșcului pe domeniu public cât și pentru închirierea mașinuțelor pentru copii, încălcând astfel dispozițiile legale menționate. Or petenta nu a contestat nici faptul că nu deține autorizațiile și nici faptul că presta efectiv aceste activități, ori că a amplasat chioșcul pe domeniul public.
În consecință, pe baza probelor administrate în cauză, instanța reține că petenta a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, iar procesul-verbal temeinic întocmit.
Sancțiunea aplicată și măsura confiscării produselor oferite spre vânzare sunt conforme cu dispozițiile legale (art. 3 din Legea nr. 12/1990 în forma în vigoare la încheierea procesului-verbal), iar amenda stabilită la minimul prevăzut de lege, neimpunându-se redozarea sau reindividualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate prin procesul-verbal.
Petenta nu a invocat nici un moment, nici în plângere și nici în răspunsul la întâmpinare că nu ar fi proprietara bunurilor confiscate, iar prin contractul de comodat depus la dosar în ședința publică din 12.01.2015 nu a reușită să facă o dovadă contrară, din moment ce înscrisul prezentat este sub semnătură privată, fără a avea dată certă, în sensul legii, neexistând vreo dovadă că acesta a fost prezentat vreunei instituții sau autorități pentru a dobândi dată certă, astfel că instanța apreciază că există posibilitatea că aceasta să fi fost antedatat și încheiat pro-causa, doar pentru a exclude aceste bunuri de la confiscare, motiv pentru care se înlătură din materialul probatoriu acest contract de comodat cu procesul-verbal aferent.
În ceea ce privește desființarea provizorie a chioșcului se reține că excede procesului-verbal, măsura fiind luată pe baza altor dispoziții date de primar care, fiind acte administrative eliberate de Primarul Sectorului 3 București, pot fi contestate pe alte căi și nu prin prezenta plângere îndreptată împotriva procesului-verbal de contravenție. Se constată că măsurile aplicate prin procesul-verbal contestat sunt doar amenda contravențională de 2000 lei și confiscarea bunurilor, nu și desființarea construcției provizorii.
Pentru motivele expuse, având în vedere că procesul-verbal a fost legal și temeinic întocmit, iar sancțiunile aplicate (amendă contravențională în cuantum minim și confiscarea bunurilor) fiind proporționale faptei săvârșite și prevăzute de dispozițiile legale în materie, respectiv justificate legal și proporționale în raport cu gravitatea faptei, menținând procesul-verbal contestat, instanța va respinge plângerea petentei, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . OLP nr._/22.05.2014, formulată de petenta F. M. GUEST SRL cu sediul în sector 1, București, ., ., ., J40/_/2008, CUI_ în contradictoriu cu intimata C. L. SECTOR 3 DIRECTIA GENERALA DE POLITIE LOCALA SECTOR 3 SERVICIUL ORDINE PUBLICA cu sediul în sector 3, București, .. 3 ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2015.
Președinte, Grefier,
V.-I. F. C. D. G.
Red./Tehnored. jud. F.V.I.
4 ex/19.02.2015
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 418/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 346/2015. Judecătoria SECTORUL 3... → |
|---|
