Reziliere contract. Sentința nr. 412/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 412/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 412/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Sentința civilă nr. 412
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: V. I. F.
Grefier: C. D. G.
Pe rol s-a aflat pronunțarea în cauza civilă privind pe reclamanta M. A. in contradictoriu cu pârâta C. DE A. ADASCALITEI S. F., având ca obiect „reziliere contract”.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publica din data de 12.01.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integranta din prezenta, când instanța având nevoi de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi, 19.01.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 27.06.2014, sub nr._, reclamanta M. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Cabinetul de A. A. S. F.. Rezilierea contractului de asistență juridică . nr._ încheiat la 15.11.2013, repunerea părților în situația anterioară, prin obligarea pârâtului la restituirea onorariului în cuantum de 3000 lei. Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 6000 lei reprezentând daune interese, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Contractul de Asistență juridică . nr._ încheiat la data de 15.11.2013, a contractat servicii de asistență și reprezentare juridică, iar pârâtul s-a obligat să o reprezinte într-un dosar de pretenții.
Pentru activitatea sa, domnul avocat A. S. F. i-a solicitat un onorariu de 4500 lei. Din acest onorariu a achitat în aceeași zi suma de 3000 lei, fără a i se emite chitanță fiscală. Cu toate că a solicitat acestuia chitanța, pârâtul i-a comunicat că va primi chitanța la depunerea cererii. Restul de 1500 lei urma să fie achitată la data depunerii cererii de chemare în judecată.
Reclamanta a mai arătat că după achitarea onorariului, pârâtul a tot amânat-o, cu diferite motivații, apoi nu a mai răspuns la telefon și nu i-a prezentat reclamantei o situație a activității depuse în vederea demarării sau finalizării dosarului reclamantei.
A susținut că, după numeroase insistențe a obținut de la avocat o recunoaștere scrisă a neîndeplinirii obligațiilor sale, precum și faptul că nu a emis chitanță fiscală pentru onorariul achitat, obligându-se să restituie suma primită. A arătat că nu a solicitat executarea contractului întrucât, având în vedere conduita pârâtului, i-a fost teamă de rezultatul procesului care ar fi fost pornit într-o asemenea manieră.
Reclamanta a arătat că, având în vedere că pârâtul nu și-a executat obligația asumată și i-a creat speranțe că acțiunea sa va avea câștig de cauză, solicită obligarea acestuia la plata de daune-interese, respectiv despăgubire în bani în scopul reparării prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării culpabile a obligațiilor contractuale de către pârât.
A solicitat să se aibă în vedere la analiza și cuantificarea daunelor morale, că, în opinia sa, acestea reprezintă timpul pierdut cu toate deplasările la pârât (acasă, la sediile sale), cu transmiterea e-mailurilor, cu plângerile formulate la diferitele instituții, timp pentru conceperea și expedierea corespondenței, stresul permanent cauzat de comportamentul pârâtului. A arătat totodată că cel mai important prejudiciu este dat de faptul că, pentru a plăti onorariul avocatului, familia sa a fost lipsită de pensia soțului pe trei luni, fiind privați astfel de multe lucruri importante. A arătat, de asemenea, că a cheltuit bani cu plicuri, benzină, numeroase apeluri telefonice, taxe poștale, papetărie și cartușe imprimantă.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1549, 1554 din Codul civil.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri (filele 10-13, 31, 32) și proba cu interogatoriul pârâtului (filele 8, 9).
Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la interogatoriu.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri în cadrul căreia au fost depuse cele menționate și proba cu interogatoriul pârâtului, în ședința publică din 12.01.2015 luând act de neprezentarea pârâtului la interogatoriu.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarea situație de fapt:
Între pârât, în calitate de avocat și reclamantă, în calitate de client, s-a încheiat contractul de asistență juridică (fila 12), părțile convenind un onorariu de 4500 lei.
Din declarațiile extrajudiciare ale pârâtului (filele 10, 11), coroborate de neprezentarea acestuia la interogatoriu se reține că, la momentul încheierii contractului, reclamanta a plătit pârâtului suma de 3000 lei cu titlu de avans onorariu. La data de 10.03.2014 pârâtul s-a obligat să restituie reclamantei suma de 3000 lei, arătând că reclamanta a înțeles să renunțe la serviciile sale, iar la data de 21.03.2014 a arătat că nu și-a respectat promisiunile față de reclamantă, a solicitat mai multe amânări, fără a le respecta. De asemenea, a arătat că a încasat 3000 lei fără a elibera factură și chitanță, obligându-se să restituie această sumă până la 24.03.2014.
Întrucât pârâtul nu a restituit suma datorată, reclamanta a formulat o sesizare la Baroul București, pârâtul fiind sancționat pentru conduita sa și obligat la restituirea sumei de 3000 lei, prin Decizia nr. 62 din 05.05.2014 (fila 13).
Rezilierea reprezintă sancțiunea ce intervine pentru neexecutarea culpabilă de către una dintre părți, a obligațiilor situate într-un contract cu executare succesivă, având ca efect încetarea pe viitor a efectelor contractului. Potrivit art. 1549 din Codul civil, dacă nu cere executarea silită a obligațiilor contractuale, creditorul are drept la rezoluțiunea sau, după caz, rezilierea contractului, precum și la daune interese, dacă i se cuvin, în condițiile art. 1550 din Codul civil.
În cauza de față se reține că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i incumbau prin semnarea Contractului de asistență juridică ._ din 2013, aspect ce rezultă din coroborarea declarațiilor extrajudiciare ale pârâtului de neprezentarea sa la interogatoriu, în condițiile art. 348 din Codul de procedură civilă, dar și de decizia 62/2014 a Baroului București. Culpa pârâtului este dovedită în speță, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 1548 din Codul civil, debitorul care nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate este prezumat că este în culpă prin simplul fapt al neexecutării, iar pârâtul nu s-a prezentat pentru a face dovezi de natură a răsturna această prezumție.
În consecință instanța va admite acest capăt de cerere și va dispune rezilierea contractului de asistență juridică B_/2013, în considerarea dispozițiilor art. 1550 din Codul civil.
Ca efect al rezilierii, având în vedere că reclamanta a achitat cu titlu de avans onorariu suma de 3000 lei, fără ca pârâtul să-și îndeplinească obligațiile, precum și faptul că acesta s-a obligat la restituire, fără a se conforma, deși a fost obligat i prin Decizia 62/2014 a Baroului București, în temeiul art. 1554 din Codul civil, instanța va obliga pârâtul să restituie reclamantei suma de 3000 lei achitată cu titlu de avans onorariu în temeiul contractului B_/2013.
În ceea ce privește daunele interese solicitate, instanța reține că suma de 6000 lei pretinsă de reclamantă ca daune interese cuprinde atât daune interese materiale (transmitere e-mailuri, lipsa pensiei soțului pentru 3 luni, plicuri, papetărie, taxe poștale, benzină, contravaloare apeluri telefonice, cartușe imprimantă) cât și daune interese morale (stresul, timpul pierdut). Or, art. 1549 din Codul civil dă dreptul la daune interese în măsura în care acestea se cuvin, respectiv sunt dovedite.
Astfel, instanța reține că reclamanta nu a individualizat suma pretinsă, respectiv cât reprezintă prejudiciu material și cât reprezintă prejudiciu moral. De asemenea, prin probele administrate nu a dovedit existența și întinderea prejudiciului material, făcând simple afirmații care, potrivit art. 249 din codul de procedură civilă trebuiau dovedite ori, reclamanta, deși a avut posibilitatea, nu a propus probe în dovedirea acestui aspect.
În ceea ce privește prejudiciul moral, instanța reține că deși nu trebuie dovedită întinderea acestuia, trebuie făcută dovada existenței sale. Ori, simpla afirmație a faptului că prin conduita sa, pârâtul i-ar fi provocat o suferință morală ce necesită a fi reparată nu este suficientă, în lipsa unor dovezi care să demonstreze existența și, eventual, intensitatea acestui prejudiciu moral. În mod similar celor reținute în legătură cu prejudiciul material și de această dată instanța constată că reclamanta s-a limitat la a face simple afirmații fără a propune probe în dovedirea acestor aspecte, deși avea această obligație în temeiul aceluiași text de lege invocat. Simpla neprezentare a pârâtului la interogatoriu nu este suficientă, în speță, din moment ce aceasta nu poate fi coroborată de nicio altă probă administrată în cauză.
De principiu, daunele interese cuvenite pentru o sumă de bani este reprezentată de dobânda legală, pentru care nu este necesară dovada, întrucât dobânda legală este de natură a acoperi lipsa de folosință a sumei respective, însă în speță reclamanta nu a solicitat plata dobânzii legale. În consecință, respectând principiul disponibilității, instanța nu poate acorda dobânzi dacă acestea nu au fost solicitate.
Față de cele reținute, constatând că reclamanta nu a dovedit susținerile sale în legătură cu daunele interese de 6000 lei, văzând și dispozițiile art. 1549alin. 1 teza finală din Codul civil, va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de acordare a daunelor interese.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, potrivit art. 451-453 din Codul civil, va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1265 lei cheltuieli de judecată, din care 1000 lei onorariu de avocat și 265 lei taxă judiciară de timbru, ce reprezintă taxă de timbru pe capetele de cerere ce urmează a fi admise, respectiv 215 lei pentru capătul de cerere privind rezilierea contractului și 50 lei pentru restituirea sumei de 3000 lei; suma achitată de reclamantă de 405 lei taxă judiciară de timbru pentru capătul de cerere privind acordarea de daune interese rămânând în sarcina reclamantei, față de soluția ce urmează a se pronunța în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea având ca obiect reziliere contract și pretenții formulată de reclamanta M. A. cu domiciliul în sector 5, București, .. 1A, ., ., CNP_ in contradictoriu cu pârâta C. DE A. ADASCALITEI S. F. cu sediul în sector 3, București, ., ., . consecință:
Dispune rezilierea contractului de asistență juridică . nr._ din 15.11.2013 încheiat de părți.
Obligă pârâtul să restituie reclamantei suma de 3000 lei achitată de reclamantă cu titlu de onorariu de avocat.
Respinge cererea de obligare a pârâtului la plata sumei de 6000 lei despăgubiri morale, ca neîntemeiată.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1265 lei, din care 1000 lei onorariu de avocat și 265 lei taxa judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2015.
Președinte, Grefier,
V.-I. F. C. D. G.
Red./Tehnored. jud. F.V.I.
4 ex/19.02.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6481/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 369/2015. Judecătoria... → |
|---|
