Partaj judiciar. Sentința nr. 1524/2016. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1524/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 09-02-2016 în dosarul nr. 1524/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Sentința civilă nr. 1524
Ședința publică din data de 09 februarie 2016
Instanța constituită din:
Președinte: V. I. I.
Grefier: M. N.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect partaj judiciar formulată de reclamanta D. E. în contradictoriu cu pârâții G. C., G. O. A., G. G. I..
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25 ianuarie 2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 01 februarie 2016, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 09 februarie 2016, hotărând următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19 septembrie 2014 sub nr._, reclamanta D. E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții G. C., G. O. A., G. G. I., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea apartamentului situat în București, ., ., ., sector 3.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că apartamentul ce face obiectul acțiunii a aparținut soților S. V. și S. M., decedați, părinților reclamantei și autoarei pârâților, G. F. M.. În urma defuncților S. V. și S. M. au rămas ca moștenitori reclamanta și sora reclamantei, G. F. M., fiecare cu cota de ½ din apartament.
La data de 01.12.2013 a decedat G. F. M., moștenitorii acesteia fiind G. C., în calitate de soț supraviețuitor și G. O. A. și G. G. I., în calitate de fiice, astfel cum rezultă din Certificatul de moștenitor nr. 84 din 29.05.2014 eliberat de B.N.P. CREDO.
Reclamanta a precizat că în prezent apartamentul se află în posesia pârâților, care dețin cheia apartamentului, însă nu locuiește nicio persoană în apartament.
Având în vedere că niciuna dintre părți nu dorește atribuirea imobilului în natură dar și că acesta nu este comod partajabil, reclamanta solicită instanței ca, prin încheiere, să dispună vânzarea bunului prin învoiala părților, urmând a fi împărțit prețul vânzării prin hotărâre, raportat la cota ce îi revine fiecărei părți.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 979-995 Cod procedură civilă.
În dovedire, au fost depuse la dosar înscrisuri (filele 6-12, 17 vol. I).
Prin Încheierea din data de 24 noiembrie 2014 instanța a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamanta D. E. și a dispus eșalonarea plății taxei judiciare de timbru datorate de aceasta în cuantum de 4356 lei în 12 rate lunare (fila 43 vol. I).
La data de 29 decembrie 2014 pârâții au formulat întâmpinare și cerere reconvențională (filele 48-52 vol. I). Prin întâmpinare pârâții au solicitat admiterea cererii de partaj.
Prin cererea reconvențională pârâții au solicitat obligarea reclamantei la plata cotei de ½ din terenul arabil situat în extravilanul comunei Smeeni, jud. B., tarlaua 37, . suprafață de 7500 mp, obligarea reclamantei la plata cotei de ½ din terenul arabil situat în extravilanul satului Galbinasi, ., ., în suprafață de_ mp, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâții au arătat că sunt moștenitorii defunctei G. F. M. și că masa partajabilă rămasă de pe urma acesteia se compune din apartamentul din București, precum și din cele două terenuri arabile menționate.
Pârâții au arătat că, deși i-au dat reclamantei procură să vândă în numele lor și pentru ei cotele de proprietate pe care le dețineau din cele două terenuri, reclamanta nu le-a restituit sumele încasate în urma vânzării.
Cu privire la partajul garsonierei, pârâții au arătat că sunt de acord cu partajarea acesteia. Au mai menționat că pârâta G. G. I. a locuit în garsonieră în perioada 2001-2007 și că din anul 2007 nu mai locuiește nimeni în garsonieră. Cât timp mama pârâtei G. G. a trăit, au existat discuții cu privire la garsonieră cu reclamanta, aceasta fiind de acord să primească suma de 4000 de euro și terenurile arabile. Ulterior, după decesul mamei sale, pretențiile reclamantei au crescut și, potrivit ultimei discuții, pârâta G. G. I. i-a comunicat reclamantei că este de acord să îi dea reclamantei suma de 6000 de euro pentru cota reclamantei de ½ din garsonieră, însă reclamanta a solicitat suma de_ euro.
În ceea ce privește pretențiile din cererea reconvențională, pârâții au arătat că prin procura nr. 1042/29.05.2014 au împuternicit-o pe reclamantă pentru ca, în numele lor și pentru ei, să vândă cotele lor din dreptul de proprietate asupra celor două terenuri. Pârâții au cunoștință despre faptul că terenurile au fost vândute pentru suma de 16.000 lei, însă reclamanta nu le-a restituit contravaloarea cotelor pe care aceștia le dețineau, respectiv suma de 8000 lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205, 207, 209 Cod procedură civilă, art. 677 Cod civil.
În dovedire, pârâții au depus la dosar înscrisuri (filele 54-58 vol. I).
La data de 17 februarie 2015 reclamanta a depus răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională (filele 64-66 vol. I).
Reclamanta a solicitat respingerea cererii reconvenționale. A arătat că terenul situat în extravilanul comunei Smeeni, jud. B. a fost vândut pentru prețul de 5000 lei, conform Contractului de vânzare cumpărare nr. 2503/19.12.2014, pârâților revenindu-le suma de 2500 lei, corespunzătoare cotei de ½ pe care aceștia o dețineau din teren.
Reclamanta a arătat că s-a înțeles cu pârâții să rețină prețul încasat pentru cota de ½ din terenurile extravilane în schimbul lipsei de folosință pentru garsonieră, care s-a aflat în folosința exclusivă a acestora, sens în care pârâții i-au dat reclamantei procura de vânzare a terenurilor. Având în vedere că între părți a existat o relație de bună înțelegere și având în vedere și relațiile de rudenie, s-au aflat în imposibilitate morală de a preconstitui un înscris care să facă dovada unei astfel de înțelegeri, motiv pentru care urmează să dovedească existența acestei înțelegeri cu declarația martorului G. C..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.
În dovedire, au fost depuse la dosar înscrisuri (filele 67-70 vol. I).
La data de 23 aprilie 2015 pârâții au depus răspuns la întâmpinarea formulată de reclamantă la cererea reconvențională (filele 82-84 vol. I).
Pârâții au arătat, în esență, că nu a existat nicio înțelegere cu pârâta potrivit căreia reclamanta ar fi avut dreptul să rețină prețul vânzării terenurilor, singura înțelegere a părților cu privire la masa partajabilă fiind cea referitoare la garsonieră despre care au făcut mențiune în întâmpinare.
Instanța a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, proba testimonială (filele 123, 124 vol. I), proba cu interogatoriul reclamantei (filele 121-122 vol. I) și proba cu expertiza tehnică judiciară imobiliară (filele 133-146, vol. I, 26-29, vol. II).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Apartamentul nr. 122 din București, ., ., . a fost dobândit de soții S. V. și S. M. cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2117/1991 la fostul notariat de Stat al Sectorului 3 București (fila 54 vol. I).
Soții S. au decedat, moștenitorii acestora fiind fiicele defuncților, reclamanta-pârâtă D. E. și G. F. M., cu cota de 1/2 pentru fiecare, cum rezultă din dezbaterea succesiunii succesive, conform Certificatului de moștenitor legal nr. 96/12.12.2006 eliberat de BNP S. D. în dosar nr. 99/2006 conexat cu dosar nr. 400/2006 (filele 6-9 vol. I).
La data de 01.12.2013 a decedat G. F. M., sora reclamantei-pârâte și soția, respectiv mama, pârâților-reclamanți, fiind eliberat Certificatul de Moștenitor nr. 84 din 29.05.2014 eliberat de Biroul Individual Notarial Credo în dosar nr. 88/2014 (filele 10, 11 vol. I), din cuprinsul căruia a rezultat că defuncta a lăsat ca moștenire, între altele, cota de 1/2 din apartamentul descris mai sus, dobândit ca moștenire de la părinții săi; iar ca moștenitori pe G. C., soț supraviețuitor, cu cota de 1/4 (ce poate fi exprimat ca 2/8); G. O.-A., fiică, o cotă de 3/8, respectiv G. G.-I., fiică, o cotă de 3/8.
Raportând cotele părților la întreg apartamentul, reclamanta-pârâtă deține o cotă de 1/2 (ce poate fi exprimată ca 8/16); pârâtul-reclamant G. C. o cotă de 1/8 ce poate fi exprimată 2/16 (1/4 din 1/2); pârâta-reclamantă G. O.-A. o cotă de 3/16 (3/8 din 1/2) și pârâta-reclamantă G. G.-I. o cotă de 3/16 (3/8 din 1/2).
Părțile nu au contestat existența stării de indiviziune asupra apartamentului, nici cotele legale, cum au fost stabilite prin certificatele de moștenitor menționate anterior. De asemenea, se reține că pârâta G. G. I., alături de ceilalți pârâți-reclamanți, a solicitat atribuirea în natură a apartamentului către ea, cerere cu care reclamanta a fost de acord, solicitând obligarea acesteia la plata unei sulte corespunzătoare.
Aspectele în divergență sunt reprezentate de valoarea de circulație a apartamentului și de cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți.
În ceea ce privește valoarea de circulație a imobilului, instanța reține că prin raportul de expertiză s-a stabilit o valoare de 118.255 lei, echivalentul sumei de_ euro, din cuprinsul expertizei rezultând modul în care a fost stabilită această valoare (filele 133-146 vol. I). Prin răspunsul la obiecțiunile pârâților-reclamanți, expertul și-a menținut punctul de vedere, dând explicații suplimentare (filele 26-29 vol. II).
În acord cu punctul de vedere expus de expert, instanța arătată că nemulțumirea unei părți în legătură cu valoarea rezultată în urma expertizării nu constituie în sine o obiecțiune întemeiată. Părțile sunt subiective și au anumite opinii în legătură cu proprietatea lor. Chiar prin obiecțiuni, nu arată dacă, prin stabilirea valorii, au fost încălcate dispoziții legale. De altfel, expertul, prin răspunsul la obiecțiuni, a reluat parte din expunerile realizate în expertiză și a explicat modalitatea de stabilire a valorii de circulație a apartamentului care este o valoare realistă și obiectivă în raport de starea apartamentului și locația acestuia, de anul de construire. Mai mult, cum a susținut și reclamanta-pârâtă și a constatat și expertul, ofertele depuse de pârâții-reclamanți nu pot fi avute în vedere cu prioritate față de cele avute în vedere de către expert, având în vedere că în mod expres acestea privesc apartamente la etaje diferite decât cel la care este situat apartamentul în litigiu și care influențează semnificativ valoarea de circulație a apartamentului.
În consecință instanța constată că valoarea de circulație a apartamentului este cea stabilită de expert prin metoda arătată, descrisă în raportul de expertiză, susținută de anexele la raport și explicată suplimentar prin răspunsul la obiecțiuni.
De asemenea, se constată că apartamentul nu este comod partajabil în natură și că nici părțile nu au dorit partajarea prin această modalitate; motiv pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 1143 din Codul civil și ale art. 983, 987, 989 din Codul de procedură civilă, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de partaj coroborat de art. 670, art. 676 din Codul civil, având în vedere acordul părților cu privire la atribuirea apartamentului către pârâta-reclamantă G. G.-I., instanța va ține seama de acest acord, cu toate că aceasta nu are o cotă majoritară. În consecință va atribui apartamentul pârâtei-reclamante G. G.-I. și o va obliga pe aceasta să plătească sultă celorlalte părți, potrivit cotelor ce li se cuvine fiecăruia (8/16 - ce înseamnă 1/2 - pentru reclamanta-pârâtă, 2/16 – ce înseamnă 1/8 – pentru pârâtul-reclamant G. C. și 3/16 pentru pârâta-reclamantă G. O.-A.).
În ceea ce privește cererea reconvențională, se reține că pârâții-reclamanți au solicitat obligarea reclamantei-pârâte la restituirea sumei de 7500 lei reprezentând prețul încasat de aceasta în numele și pentru pârâții reclamanți în temeiul contractului de mandat. Astfel, izvorul acestei obligații nu se află în starea de indiviziune asupra apartamentului ce se solicită a fi partajat, având în vedere atât situația de fapt expusă de părți, existența procurii autentice, precum și dispozițiile art. 1159-1159 din Codul civil, ci în contractul de mandat în temeiul căruia reclamanta-pârâtă a promis vânzarea unui apartament și a vândut un alt apartament încasând în numele și pentru pârâții-reclamanți prețul vânzării, fără a-l restitui, potrivit art. 2009, 2013, 2017-2020 din Codul civil.
Din probele administrate în cauză a rezultat că, la data de 29.05.2014, pârâții-reclamanți, în calitate de mandanți, au dat procură reclamantei-pârâte, în calitate de mandatară, pentru ca în numele lor și pentru aceștia să vândă cotele lor din dreptul de proprietate asupra imobilului teren arabil situat în extravilanul comunei Smeeni, jud. B., . suprafață de 7500 m.p.; respectiv din imobilul teren arabil situat în extravilanul satului Gălbinași, ., . totală de_ m.p.; ambele terenuri fiind dobândite prin moștenire conform Certificatului de Moștenitor nr. 84/29.05.2014 (f. 57, 58 vol. I).
La data de 19.12.2014, reclamanta-pârâtă, în nume propriu și ca mandatar pentru pârâții-reclamanți, în temeiul procurii autentice menționate, a vândut AGROLOIAL 2006 S.R.L. dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 7500 m.p. teren arabil situat în extravilanul comunei Smeeni, jud. B., ./2, cu prețul total de 5000 lei pe care reclamanta-pârâtă a declarat că l-a primit integral anterior autentificării contractului, cum rezultă din Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2503/19.12.2014 la Biroul Individual Notarial M. T., cu sediul în B. (filele 67, 68, vol. I).
La data de 30.05.2014, reclamanta-pârâtă, numai în calitate de mandatar pentru pârâții-reclamanți, în temeiul aceleiași procuri, ca promitenți-vânzători, a încheiat cu S. M.-M., promitent-cumpărător, Antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 917/30.05.2014 la Biroul Individual Notarial D. G., cu sediul în B. (fila 69 vol. II). Potrivit antecontractului de vânzare-cumpărare, reclamanta-pârâtă, în numele și pentru pârâții-reclamanți a promis vânzarea cotei indivize de 1/2 din suprafața totală de 35.000 m.p., teren situat în extravilanul comunei Gălbinași, ., categoria arabil, .. Din aceeași promisiune de vânzare-cumpărare a rezultat că prețul total al vânzării este de 5.000 lei, bani pe care mandatara, pentru promitenții-vânzători, a declarat că l-a primit în întregime la data autentificării antecontractului.
În consecință, pentru terenul vândut la data de 19.12.2014, reclamanta a primit prețul total de 5.000 lei. Având în vedere certificatele de moștenitor menționate anterior, reclamantei i se cuvine 1/2 din prețul încasat, iar pârâților-reclamanți, succesori ai defunctei G. F.-M., 1/2 din acest preț, respectiv suma de 2.500 lei; totodată, pârâților-reclamanți li se cuvine în întregime suma de 5.000 lei încasată la încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare din data de 30.05.2014. În total, suma încasată de reclamanta-pârâtă în numele și pentru pârâții-reclamanți a fost de 7.500 lei, potrivit celor două înscrisuri menționate anterior.
Reclamanta-pârâtă nu a negat situația de fapt reținută anterior, însă a susținut că între ea și pârâții-reclamanți a existat o înțelegere, potrivit căreia acest preț urma să fie reținut de reclamanta-pârâtă în schimbul lipsei de folosință a apartamentului a cărui ieșire din indiviziune se solicită și pe care l-au folosit exclusiv pârâții reclamanți (fila 65 vol. I).
Din declarația martorei G. C. (fila 124 vol. I) se reține că anterior decesului autoarei pârâților-reclamanți se purtau discuții între cele două surori cu privire la închirierea garsonierei, reclamanta pretinzând 50 de euro pe lună pentru închiriere iar defuncta G. F. spunând că nu este de acord cu închirierea întrucât se opune fiica sa, G.. Acestea sunt singurele discuții la care martora a asistat. De asemenea, instanța nu va ține seama de declarația martorei potrivit căreia defuncta îi promitea reclamantei o sumă mai mare de bani din vânzarea terenurilor, când se vor vinde întrucât, din modul în care discuția a fost relatată, nu se poate reține că promisiunea a fost reală, serioasă și cu intenția de a produce efecte, ori a fost făcută de defunctă doar pentru a o amâna pe reclamanta-pârâtă, fără asumarea unei asemenea obligații
Cu privire la existența unei înțelegeri între părțile din proces, martora a declarat ceea ce i s-a spus de către reclamantă, nefiind prezentă la discuții între părți, motiv pentru care instanța înlătură declarațiile martorei sub acest aspect, fiind mărturii indirecte, din auzite, povestite de una dintre părți care a și propus-o ca martor. În mod asemănător instanța nu va reține nici pretinsa discuție telefonică la care ar fi asistat martora întrucât nu s-a dovedit cu certitudine că reclamanta-pârâtă vorbea cu pârâta-reclamantă G. G.-I. și nici răspunsurile persoanei cu care reclamanta-pârâtă avea acea discuție telefonică. De altfel, martora a arătat „nu au auzit răspunsurile Gabrielei, dar am înțeles din răspunsurile pe care le dădea reclamanta”.
Martorul propus de pârâții-reclamanți, fostul concubin al pârâtei-reclamante G. G., U. V. (fila 123 vol. I) a arătat că a asistat la discuții între cele două surori, repetate, în care reclamanta-pârâtă o asigura pe sora sa F. că garsoniera e numai a ei, iar pârâta-reclamantă îi promitea terenurile pentru cota sa din garsonieră. Or, astfel cum s-a reținut anterior, niciuna dintre aceste afirmații/promisiuni nu pot fi considerate ca oferte/promisiuni ferme făcute cu consecința de a încheia vreun act juridic civil, fiind simple discuții între surori cu privire la bunurile moștenite. De altfel, faptul că autoarea pârâților-reclamanți era obeză, nedeplasabilă, nu constituie un argument pentru lipsa încheierii unui act notarial care să consfințească pretinsele înțelegeri întrucât, dacă acestea se făceau sincer și serios, exista posibilitatea deplasării notarului la domiciliul acestora.
Nici răspunsurile reclamantei-pârâte la interogatoriu nu sunt edificatoare sub acest aspect. La întrebarea 2 reclamanta-pârâtă a răspuns că ar fi existat o înțelegere cu privire la închirierea garsonierei, nicidecum că s-ar fi înțeles ca prețul din vânzarea altor bunuri succesorale să acopere lipsa de folosință cum a pretins reclamanta-pârâtă. Aceasta nu a recunoscut nici pretinsa înțelegere existentă între părți în forma redată de pârâții-reclamanți (întrebarea 3). La întrebarea 4 reclamanta-pârâtă a pretins că a solicitat pârâților-reclamanți jumătate din valoarea garsonierei. Nici un răspuns al reclamantei-pârâte nu se referă la lipsa de folosință a garsonierei.
În consecință, din probele administrate în cauză nu rezultă existența unei înțelegeri între părți potrivit căreia reclamanta urma să rețină prețul încasat din vânzarea terenurilor.
Potrivit art. 2019 din Codul civil, orice mandatar este ținut să dea socoteală despre gestiunea sa și să remită mandantului tot ceea ce a primit în temeiul împuternicirii sale, chiar dacă ceea ce s-a primit nu i s-ar fi datorat mandantului, iar potrivit art. 2020 din Codul civil, mandatarul datorează dobânzi pentru sumele întrebuințate în folosul său începând din ziua întrebuințării, iar pentru cele cu care a rămas dator, din ziua în care a fost pus în întârziere.
Având în vedere cele reținute, raportat la dispozițiile legale menționate, reclamanta-pârâtă, care a încasat în numele și pentru pârâți suma de 7500 lei, în temeiul contractului de mandat, este datorare să remită integral această sumă pârâților-reclamanți, neexistând un temei legal ori convențional în temeiul căruia reclamanta-pârâtă să fi reținut sumele astfel încasate în numele și pentru pârâții-reclamanți.
Pentru toate motivele expuse, va admite în parte cererea principală și cererea reconvențională și în consecință: Dispune partajarea apartamentului aflat în indiviziune astfel: va atribui pârâtei-reclamante G. G. I. apartamentul în litigiu; o va obliga pe aceasta să plătească sultă reclamantei-pârâte D. E., suma de 59.127,5 lei (reprezentând 1/2 din valoarea apartamentului), în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri; să plătească sultă pârâtului-reclamant G. C., suma de 14.781,87 lei (reprezentând 1/8 din valoarea apartamentului), în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri; să plătească sultă pârâtei-reclamante G. O.-A., suma de 22.172,81 lei (reprezentând 3/8 din valoarea apartamentului), în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. Corelativ, reclamanta-pârâtă și pârâții-reclamanți vor primi sumele de bani menționate, la termenele stabilite, ce vor fi achitate de pârâta-reclamantă G. G.-I.. Având în vedere soluția ce urmează să se pronunțe pe cererea reconvențională, va obliga reclamanta-pârâtă D. E., să achite pârâților-reclamanți suma de 7500 lei reprezentând prețul încasat în numele și pentru aceștia din vânzarea dreptului ce li se cuvine pârâților-reclamanți pentru o suprafață de teren, respectiv din promisiunea vânzării celeilalte suprafețe, astfel cum au fost descrise anterior.
În temeiul art. 451-453 din Codul de procedură civilă, instanța urmează să compenseze cheltuielile de judecată efectuate de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea principală formulată de reclamanta-pârâtă D. E., CNP_, cu domiciliul în sector 2, București, ., . cu pârâții G. C., CNP_, G. O. A., CNP_, G. G. I., CNP_, toți cu domiciliul în sector 3, București, ., ., . și cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți G. C., G. O. A., G. G. I., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă D. E., și în consecință:
Dispune partajarea apartamentului aflat în indiviziune astfel:
Atribuie pârâtei-reclamante G. G. I. apartamentul nr. 122 din București, ., ., ..
Obligă pârâta-reclamantă G. G. I. să plătească sultă reclamantei-pârâte D. E., suma de 59.127,5 lei, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Obligă pârâta-reclamantă G. G. I. să plătească sultă pârâtului-reclamant G. C., suma de 14.781,87 lei, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Obligă pârâta-reclamantă G. G. I. să plătească sultă pârâtei-reclamante G. O.-A., suma de 22.172,81 lei, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Reclamanta-pârâtă D. E. primește sultă de la pârâta-reclamantă G. G. I. suma de 59.127,5 lei, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Pârâtul-reclamant G. C. primește sultă de la pârâta-reclamantă G. G. I. suma de 14.781,87 lei, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Pârâta-reclamantă G. O. A. primește sultă de la pârâta-reclamantă G. G. I. suma de 22.172,81 lei, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Obligă reclamanta-pârâtă D. E., să achite pârâților-reclamanți suma de 7500 lei reprezentând prețul încasat în numele și pentru aceștia din vânzarea cotei de ½ din terenul de 7500 m.p. T. 37, . T. 37, P. 509/1) situat în extravilanul comunei Smeeni, jud. B., respectiv din promisiunea de vânzare a cotei de ½ din terenul de 35.000 m.p. T. 54, P. 524 situat în extravilanul satului Gălbinași, ..
Compensează în tot cheltuielile de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședința publică din 09 februarie 2016.
Președinte, Grefier,
V.-I. I. M. N.
Red./Tehnored. jud. I.V.I./M.N.
6 ex/29.02.2016
| ← Anulare act. Sentința nr. 218/2016. Judecătoria SECTORUL 3... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1927/2016. Judecătoria... → |
|---|
