Contestaţie la executare. Sentința nr. 851/2016. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 851/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 27-01-2016 în dosarul nr. 851/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 3 BUCUREȘTI
SENTINTA CIVILA NR. 851
Ședința publică din data de 27.01.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: T. D.-G.
GREFIER: T. A.
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile privind pe contestatoarea A. P. SRL PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR PALACEAN A. în contradictoriu cu intimații A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA, D. G. ANTIFRAUDA FISCALA si D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI ADMINISTRATIA SECTOR 3 A FINANTELOR PUBLICE, având ca obiect „contestație la executare - decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr. A-DAF_/26.05.2015 ANAF”.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 12.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 20.01.2016 si ulterior pentru astăzi, 27.01.2016, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANTA
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrata pe rolul acestei Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 10.06.2015 sub nr._, contestatoarea A. P. SRL PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR PALACEAN A. în contradictoriu cu intimații A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA, D. G. ANTIFRAUDA FISCALA si D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI ADMINISTRATIA SECTOR 3 A FINANTELOR PUBLICE, a formulat contestație la executare, solicitând admiterea contestației si pe cale de consecința anularea Deciziei de Instituire a Masurilor Asigurătorii nr. A-DAF_/26.05.2015 emisa de Agenția Naționala de Administrare Fiscală - Direcția G. Antifraudă Fiscala, ca fiind nelegala; in conformitate cu dispozițiile art. 45 lit. f din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a solicitat sa dispuneți restituirea taxei judiciare de timbru in cuantum de 1000 lei.
In fapt la data de 27.05.2015 inspectorii Direcției Naționale de Administrare Fiscala - Direcția G. Antifraudă Fiscală au efectuat un control la societate, în urma căruia au stabilit un potențial prejudiciu în cuantum de 2.073.073 lei motivat de faptul că furnizorii societății au avut un comportament inadecvat si ca societatea ar fi achiziționat mărfuri/utilaje suspecte de la furnizorii: Alpos Distribution SRL, Semoo Inter Distribution SRL, Manolo Edil SRL si L. Marketing SRL.
Cu privire la Deciziei de Instituire a Masurilor Asigurătorii nr. A-DAF_/26.05.2015, a arătat ca aceasta este nelegala si abuziva, decizia fiind instituită cu nerespectarea dispozițiilor art. 129 alin. (2) și (3) din Codul de procedură fiscală.
Astfel, controlul la societate a fost efectuat la data de 27.05.2015 așa cum rezulta din procesul verbal întocmit de inspectorii antifraudă fiscala, iar Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr. A-DAF13637 a fost emisa la data de 26.05.2015, anterior efectuării controlului, întreaga decizie de instituire a masurilor asigurătorii fiind întemeiata pe controlul efectuat a doua zi, ceea ce demonstrează ca organele de control mai întâi au stabilit pretinsul prejudiciu si au instituit masurile asigurătorii si ulterior au efectuat controlul care a stabilit aceeași suma, respectiv 2.073.073 lei.
Cu privire la dispozițiile art. 129 alin. (2) s-a arătat ca societatea contestatoare nu are debite fata de bugetul consolidat de stat, toate obligațiile si contribuțiile fiscale fiind achitate la termen, calitatea de debitor a acesteia nesubzistând în cauza. Totodată, așa cum reiese din procesul verbal încheiat de inspectorii antifraudă la data de 27.05.2015, societatea a pus la dispoziția organului fiscal toate documentele contabile care atesta si dovedesc realitatea tuturor tranzacțiilor cu furnizorii iar cu privire la ascunderea ori risipirea patrimoniului, arata faptul ca societatea are activitate principala Fabricarea articolelor de ambalaj din material plastic, este o societate de producție, utilajele deținute in proprietate nu pot fi ascunse ori risipite, deoarece societatea ar rămâne fără obiect de activitate, fiind obligata in aceste condiții sa concedieze 82 de angajați.
În ceea ce privește relația comercială derulată de către contestatoare cu partenerii contractuali Alpos Distribution SRL, Semoo Inter Distribution SRL, Manolo Edil SRL și L. Marketing SRL, s-a arătat că cu toate aceste societăți au fost încheiate contracte, au fost furnizate efectiv mărfurile prevăzute în contracte și facturi iar societatea contestatoare a achitat în totalitate aceste mărfuri, neprejudiciind în niciun fel bugetul consolidat de stat.
Totodată, mărfurile au fost efectiv livrate și nu au circulat scriptic, aspect ce rezultă inclusiv din procesul-verbal de control și decizia de instituire a măsurilor asiguratorii în care se arată că importatorul a declarat în vamă o valoare mai mică prejudiciind bugetul consolidat de stat.
Totodată, în cazul în care importatorii au declarat în vamă o valoare mai mică a bunurilor care ay fost ulterior revândute societății A., aceștia sunt direct răspunzători pentru faptele lor, neputându-se reține în sarcina contestatoarei vreo faptă care să aducă prejudicii bugetului consolidat.
Mai mult decât atât, materiile prime livrate de către furnizori au intrat în ciclul de producție fiind transformate în produse finite, astfel că nu se poate reține că acestea au circulat scriptic în scopul prejudicierii bugetului consolidat de stat.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 172-173, art. 129 alin. 2 si 3 codul de procedura fiscala.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1000 lei și a avut anexate înscrisuri (f. 13-177 vol. I, 1-68 vol. II, 1-150 vol. III. 1-150 vol. IV, 1-49 vol. V, 1-185 vol. VI).
La data de 04.08.2015 intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 3 a Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia în ceea ce privește cererea de anulare a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/26.05.2015, solicitând respingerea acțiunii formulate în ceea ce o privește ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În motivarea excepției s-a arătat că potrivit art. 15 din H.G. nr. 520/2013 privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală și art. 3 din OUG nr. 74/2013 Direcția Generală Antifraudă Fiscală este o structură fără personalitate juridică, cu atribuții de prevenire, descoperire și combatere a actelor și faptelor de evaziune fiscala, fraudă fiscală și vamală, structură ce se organizează și funcționează în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Totodată, actul a cărui anulare se cere a fost emis de Direcția Generală Antifraudă Fiscală din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în calitate de organ competent care a efectuat controlul la societatea-contestatoare.
Prin urmare, din moment ce Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice nu este emitenta actului a căruia anulare este cerută, calitate procesuala pasiva cu privire la acest capăt de cerere poate avea doar Agenția Națională de Administrare Fiscală.
În drept au fost invocate dispozițiile Noului Cod de procedură civilă și ale OG 92/2"003 privind Codul de Procedură Fiscală.
Intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă iar întâmpinarea nu a avut anexate înscrisuri în susținere.
La data de 13.08.2015, intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiata.
În motivare, a arătat că în urma controlului operativ efectuat prin sondaj de către Direcția G. Antifraudă Fiscala la punctul de lucru al societății A. P. SRL având ca obiectiv verificarea relațiilor comerciale derulate in perioada mai 2014 - februarie 2015, s-a constatat ca societatea a înregistrat in evidenta contabila si fiscala, prin creditarea contului 401-"Furnizori" / 404-"Furnizori de imobilizări", achiziții suspecte de mărfuri/utilaje, efectuate de la furnizorii: Societatea Alpos Distribution SRL, Semoo Inter Distribution SRL, Manolo Edil SRL și L. Marketing SRL.
Astfel, s-a constatat că societatea Alpos Distribution SRL, prin comportamentul sau fiscal a avut un rol de intermediar in procesul de fraudare a bugetului de stat constând în crearea si participarea la un circuit pur scriptic de tranzacționare pentru mărfurile importate, care au făcut obiectul livrărilor către ..
Din analiza facturilor de achiziție aferente perioadei verificate, prezentate de . a rezultat faptul ca societatea verificata a achiziționat de la . mărfuri provenind din importuri realizate de următoarele societăți: M.C.V. Transporturi Externe Atlantic Speed Import-Export SRL si D. Trans Activ SRL.
Cu privire la societatea . SRL s-a constatat că aceasta, prin reprezentantul sau, Ozdemir Semih, a avut rolul de intermediar în procesul de fraudare a bugetului de stat ce a constat în mărirea artificiala a prețului mărfurilor care au fost importate de societăți controlate de aceeași persoana fizica, dl. Ozdemir Semih. si care au făcut obiectul livrărilor ulterioare către A. P. SRL
Mărfurile au fost introduse astfel pe un circuit scriptic de tranzacționare, din care au făcut parte societăți cu un comportament fiscal inadecvat si cu o tipologie comună firmelor fantoma, având ca scop creșterea prețului acestora și implicit, eludarea taxelor si impozitelor aferente valorii mărite.
S-a mai arătat de către intimată că din verificările efectuate de inspectorii antifraudă la societatea Manolo Edil SRL s-a constatat faptul ca aceasta nu funcționează si nu desfășoară nicio activitate la adresa sediului social/domiciliul fiscal declarat.
Conform bazelor de date ANAF, societatea Manolo Edil SRL, nu a efectuat achiziții intracomunitare sau importuri, iar în anul 2015 nu a depus nicio Declarație informativa privind livrările/prestările si achizițiile efectuate pe teritoriul național (D394) sau Deconturi de taxa pe valoarea adăugata D300.
Societatea Manolo Edil SRL nu figurează cu personal angajat care sa coordoneze activitatea acesteia sau eventual sa producă bunuri ori sa presteze servicii pentru potențiali clienți.
În ceea ce privește societatea L. Marketing SRL, s-a arătat că aceasta a constituit o componenta esențiala în crearea aparenței de realitate și legalitate a lanțurilor de tranzacționare, pe baza cărora societatea A. P. SRL si-a exercitat dreptul de deducere a obligațiilor fiscale, in condițiile in care pe perioada derulării verificărilor la L. Marketing SRL, reprezentantul acesteia nu a fost in măsura a prezenta date si informații relevante cu privire la tranzacția comerciala a acestor utilaje.
În ceea ce privește decizia contestată, intimata a arătat că este suficient pentru luarea masurilor asigurătorii numai sa se constate pericolul sustragerii/ascunderii/risipirii patrimoniului debitoarei, cu consecința îngreunării procedurii de colectare, nefiind necesară producerea vreunuia dintre evenimentele precizate.
Prin faptul ca . nu a evidențiat corect realitatea contabila, organele fiscale în mod corect au estimat ca aceasta societate se sustrage de la procedura de colectare, dispunând masuri asigurătorii in consecința.
Masurile luate de organul fiscal sunt întemeiate pe prezumții legale astfel că până la stabilirea unei situații certe cu privire la activități financiare ilicite desfășurate de contestatoare sau terțe persoane cu care s-a angajat in operațiuni economice, intimatele au dispus măsurile prevăzute de art. 129 cod procedura fiscala, aceste masuri fiind temeinice si legale; întrucât pe parcursul acestei perioade (si chiar judecății) contestatoare nu a făcut dovada existentei unei alte situații de fapt decât cea reținuta de organele de control care au dispus masurile contestate deși, potrivit art. 1169 din Codul civil si art. 129 alin.1 teza finala din Codul de procedura fiscal, ii incumba aceasta sarcina a probei si întrucât în speță nu se poate reține existenta vreunei cauze de nulitate absoluta a Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii, trebuie constatat ca forța probanta a acestui act nu a fost înlăturata, bucurându-se in continuare de prezumția de legalitate si temeinicie instituita de lege in favoarea sa.
Cu privire la restituirea taxei judiciare de timbru in cuantum de 1000 lei, intimata a precizat ca instituția este scutita de aceasta taxa potrivit dispozițiilor art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 129 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Întâmpinarea nu a avut anexate înscrisuri în susținere.
Părțile au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În cauză s-a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, constată următoarele:
În fapt, la data de 26.05.2015 a fost emisă Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. A-DAF_/26.05.2015 (f. 7-59) prin care s-a instituit sechestru asigurator asupra mijloacelor fixe în valoare totală de 2.019.881,38 lei și înființare popririi pentru suma totală de 1.008.377,06 lei, având în vedere că s-au constatat obligații fiscale în sumă de 2.073.073 lei.
Astfel cum rezultă din procesul-verbal din data de 27.05.2015 (f. 15-34) la data de 27.05.2015 inspectori din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală – Direcția Generală Antifraudă Fiscală au efectuat un control la punctul de lucru al contestatoarei A. P. SRL din orașul P., Bulevardul Buruinței nr. 132, în vederea efectuării unor verificări privind relațiile comerciale derulate în perioada mai 2014-februarie 2015 cu furnizorii Alpos Distribution SRL, Semoo Intre Distribution SRL, Manolo Edil SRL și L. Marketing SRL, ocazie cu care au fost estimate obligații fiscale datorate bugetului de stat de către contestatoare în sumă de 2.073.073 lei.
În drept, potrivit art. 129 alin. (11) din OG 92/2003, împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii, cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 172 din OG 92/2003.
Articolul 172 din OG 92/2003 prevede că persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
Contestatoarea a formulat contestație la executare prin care a invocat următoarele motive de nelegalitate ale decizie de instituire a măsurilor asiguratorii respectiv:
1. Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii încalcă dispozițiilor art. 129 alin. (3) din OG 92/2003, fiind emisă anterior efectuării controlului;
2. Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii încalcă dispozițiile art. 129 alin. (2) din OG 92/2003, fiind emisă fără ca societatea contestatoare să aibă calitatea de debitor și fără să existe pericolul ca aceasta să se sustragă ori să își risipească patrimoniul;
3. Societatea contestatoare nu poate fi ținută răspunzătoare în cazul în care partenerii săi contractuali au declarat în vamă o valoare mai mică a bunurilor care ulterior au fost revândute.
Preliminar, în conformitate cu dispozițiile art. 248 C. instanța va analiza excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Sector 3 a Finanțelor Publice.
Potrivit art. 36 C., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.
Decizia nr. A-DAF_/26.05.2015 a cărei anulare se cere a fost emisă de către intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală iar potrivit art. 2.1.1 și 5.1 din Ordinul nr. 2605/2010 pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectivă a măsurilor asiguratorii prevăzute de OG 92/2003, măsurile asiguratorii dispuse de către organul de control se duc la îndeplinire de organul de executare, în timpul acțiunii de control, împreună cu organul de control.
Astfel, în ceea ce privește luarea de către organul de control și ducerea la îndeplinire de către organul de executare a masurilor asiguratorii exista o interdependența, reliefata și de înscrisurile ce alcătuiesc dosarul de executare privind pe contestatoare, decizia de instituire a măsurilor asiguratorii fiind aprobată de către șeful organului de executare și avizată de coordonatorul organului de control.
Pentru aceste motive, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzeiîn ceea ce privește primul motiv de contestație invocat de către contestatoare, instanța reține că decizia de instituire a măsurilor asiguratorii a fost emisă în temeiul art. 129 din OG 92/2003 care prevede la alin. (2) că se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Potrivit alin. (3) aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare.
Văzând starea de fapt mai sus expusă precum și dispozițiile legale enunțate, instanța reține că luarea măsurilor asigurătorii prin decizia atacată nu s-a făcut în conformitate cu prevederile legale.
Din dispozițiile textului de lege mai-sus redat rezultă că pentru a putea fi impuse masuri asiguratorii trebuie sa existe o suma de plata, impusa prin decizie sau aceasta suma sa fie stabilită ulterior efectuării unui control.
În cauza de față nu există o decizie de impunere și analizând conținutul deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. A-DAF_ se constată că aceasta a fost emisă la data de 26.05.2015, în urma controlului operativ efectuat prin sondaj de către Direcția Generală Antifraudă Fiscală la punctul de lucru al societății A. P. SRL situat în orașul P., bulevardul Biruinței nr. 132, având ca obiect verificarea relațiilor comerciale derulate în perioada mai 2014-februarie 2-15, control care însă a avut loc la data de 27.05.2015 (astfel cum rezultă din procesul-verbal de control), la o zi după emiterea deciziei contestate. Totodată, nicăieri în cuprinsul procesului-verbal nu se prevede faptul că în realitate controlul ar fi fost efectuat anterior întocmirii procesului-verbal.
Instanța mai reține că deși în cuprinsul comunicării transmise către contestatoare la data de 05.06.2015 (f. 35) se menționează că i s-ar fi comunicat decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. A_DAF_/27.05.2015 (și nu 26.05.2015 cum apare menționat în cuprinsul deciziei), în cuprinsul întâmpinării depuse intimatele nu au formulat nicio apărare cu privire la acest aspect în sensul că ar fi vorba despre o eroare materială cu privire la data emiterii deciziei contestate, cu toate că prin contestație formulată se invocă această neregularitate.
Prin urmare, în absența unor minime indicii care să conducă la o concluzie contrară, se constată că în cauza de față a fost emisă o decizie de instituire a unor măsuri asiguratorii având la bază un control efectuat ulterior, la o zi distanță față de data emiterii deciziei și în care suma până la concurența căreia au fost instituite acestea este identică cu suma estimată de către inspectorii fiscali o zi mai târziu.
Astfel, instanța apreciază că decizia contestată a fost emisă cu încălcarea dispozițiile art. 129 alin. (3) C., în condițiile nu se poate reține că a fost emisă ulterior unui control sau în baza unei decizii de impunere, acest prim motiv de contestație fiind întemeiat.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv, instanța constată că prin instituirea măsurilor asiguratorii se iau măsuri restrictive asupra patrimoniului debitorului, motiv pentru care, pentru justificarea acestor restrângeri articolul 129 alin. (5) din OG 92/2003 impune ca decizia de instituire a măsurilor asiguratorii să fie motivată.
În caz contrar, s-ar ajunge ca o măsură reglementată de lege ca fiind excepțională să se transforme într-una de drept comun, aplicabilă în orice situație în care s-ar constata îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor fiscale. În acest sens, simplul fapt că au fost reținute și identificate operațiuni economice și financiare cu incidență fiscală cât și aspecte care se circumscriu prevederilor legale care sancționează fapte de natură penală (astfel cum este consemnat în partea introductivă a deciziei contestate – f. 38) nu este de natură să conducă automat la îndeplinirea condiției prevăzute de art. 129 alin. (2) din OG 92/2003, pericolul ca societatea controlată să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând ori îngreunând în mod considerabil colectarea, trebuind indicat în concret în motivarea deciziei, prin raportare la comportamentul fiscal al acesteia și al reprezentanților săi.
În cauza de față se constată că, în cuprinsul deciziei contestate, secțiunea având ca obiect ”Motivarea măsurilor asiguratorii” are un conținut identic cu ”Capitolul I – Constatări” din cuprinsul procesului verbal de control încheiat cu o zi mai târziu și cuprinde descrierea comportamentului fiscal al partenerilor contractuali ai contestatoarei, relația comercială cu aceștia precum și aprecierea inspectorilor cu privire la faptul că tranzacțiile derulate trebuie reconsiderate iar cheltuielile și TVA-ul aferent nu trebuie considerate deductibile.
Astfel, conduita aparent ilicită a contestatoarei de natură să motiveze necesitatea instituirii măsurilor asiguratorii a avut la bază un proces-verbal de control întocmit la o zi după luarea acestei măsuri, acesta nefiind din acest motiv apt să fundamenteze existența indiciilor care să justifice pericolul ca debitorul să se sustragă executării sau să risipească patrimoniul, îngreunând colectarea.
Într-adevăr, din reglementarea art. 129 alin. (2) din OG 92/2003 rezultă că se impune verificarea existenței anumitor indicii, înțelese în sens larg, intrând în această categorie o presupusă conduită ilegală a debitorului, constând de exemplu în „achiziții fictive” sau evidențe contabile neconforme cu realitatea, desfășurată pe o perioadă relativ lungă de timp, cu consecințe semnificative din punct de vedere fiscal, respectiv al cuantumului prejudiciului însă nu se pot reține aceste indicii în temeiul unui proces-verbal de control care, după cum s-a arătat mai sus, nu poate sta la baza emiterii deciziei măsurii asiguratorii contestate în condițiile în care a fost emis ca urmare a unui control efectuat la o distanță de o zi după emiterea deciziei.
Astfel, nu există nici un alt element care să confirme pericolul iminent la care se referă art. 129 alin. (2) din OG 92/2003 iar ceea ce privește susținerile intimatei Agenția Națională de Administrare Fiscală în sensul că măsurile luate de organul fiscal sunt întemeiate pe prezumții legale, aceasta nu a indicat iar instanța nu a identificat un text de lege care să prevadă că o îndeplinire necorespunzătoare a obligațiilor fiscale dă naștere automat prezumției că există pericolul ca debitorul să se sustragă sau să îngreuneze colectarea creanțelor.
Prin urmare, atâta timp cât decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nu se poate baza pe procesul-verbal de control din data de 27.05.2015 și pe constatările din cuprinsul acestuia, rezultă cu nu este justificată decizia de instituire a măsurilor asiguratorii, instanța constatând că și acest motiv de nelegalitate invocat este întemeiat.
În ceea ce privește critica legată de faptul că societatea contestatoare nu poate fi ținută răspunzătoare în cazul în care partenerii săi contractuali au declarat în vamă o valoare mai mică a bunurilor care ulterior au fost revândute, instanța reține că în cadrul unei contestații la executare împotriva unei decizii de instituire a măsurilor asiguratorii instanța poate analiza doar legalitatea măsurii asiguratorii dispuse de către organele fiscale.
Aspectele legate de modalitatea în care a fost estimat cuantumul obligațiilor fiscale și cele vizând constatările inspectorilor fiscali nu țin de legalitatea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii astfel că nu pot fi cenzurate de către instanță în acest cadru procesual.
Pentru toate aceste motive, având în vedere că decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. A-DAF_/26.05.2015 nu poate beneficia de prezumția de legalitate și temeinicie în contextul în care a fost întocmită cu nerespectarea normelor legale aplicabile instituției respectiv, fără a exista o decizie de impunere și anterior efectuării controlului și fără a se arăta situația concretă și excepțională care justifică această ingerință a statului, instanța va admite contestația la executare și va anula decizia de instituire a măsurilor asiguratorii A-DAF_/26.05.2015.
În temeiul art. 45 alin. (1) lit. f din OUG 80/2013 dispune restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 1000 lei achitată cu OP nr. 52/08.06.2015 (f. 12 vol. I), după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Direcția Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 3, ca neîntemeiată.
Admite contestația la executare, privind pe contestatoarea A. P. SRL PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR PALACEAN A., cu sediul în sector 1, București, .. 14, . în contradictoriu cu intimații A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA, D. G. ANTIFRAUDA FISCALA, cu sediul în sector 5, București, . si D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI ADMINISTRATIA SECTOR 3 A FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în sector 2, București, ..
Anulează Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii A-DAF_/26.05.2015.
În temeiul art. 45 alin. (1) lit. f din OUG 80/2013 dispune restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 1000 lei achitată cu OP nr. 52/08.06.2015, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată astăzi, 27.01.2016, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Grefier,
T. D.-G. T. A.
Red. DGT/dact. AT/29.02.2016/05 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1927/2016. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 662/2016.... → |
|---|
