Plângere contravenţională. Sentința nr. 662/2016. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 662/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 22-01-2016 în dosarul nr. 662/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 662
Ședința publică din data de 22.01.2016
Instanța constituită din:
Președinte: S. A. S.
Grefier: D. V. O.
Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă formulată de petentul P. G. V. în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI - DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE ȘI CONTROL, având ca obiect plângere contravențională PV . NR._/26.07.2015.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 18.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.08.2015, sub nr._, petentul P. G. V. a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal . nr._ încheiat de intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE ȘI CONTROL, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul.
În motivarea în fapt a cererii, petentul a arătat, cu privire la legalitatea procesului-verbal că, potrivit art. 16 din O.G. nr. 2/2001, acesta trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității absolute, organul la care se depune plângerea, iar în actul contestat nu este indicată instanța la care trebuie depusă contestația, fiind cuprinsă doar o mențiunea generică, fără a se indica instanța competentă, ceea ce echivalează cu lipsa mențiunii.
Referitor la temeinicia actului contestat, petentul a menționat că în data de 26.07.2015, la ora 05:30, se afla împreună cu o cunoștință la ieșirea din „centrul vechi”, la barieră, dorind să ia împreună un taxi. A susținut petentul că s-au urcat într-un taxi, iar șoferul le-a solicitat suma de 50 lei, însă, știind că acea cursă nu costă mai mult de 12-15 lei, cei doi au spus că oferă cu 10 lei mai mult decât indică aparatul de taxare. A precizat petentul că taximetristul a refuzat și atunci a coborât împreună cu prietenul său din taxi. Petentul a precizat că i-a reproșat taximetristului că nu respectă legea și că normal este să folosească aparatul de taxat.
Petentul a arătat că este posibil ca în zonă să fi fost un echipaj de poliție deoarece aceștia au apărut în timpul discuției. A menționat petentul că după ce a terminat discuția s-au deplasat împreună cu agenții de poliție spre .-le actele de identitate și notându-le datele în agendă.
A mai susținut petentul că le-a spus celor doi agenți că nu este corect să îi legitimeze, iar pe taximetristul care nu respectă legea să îl lase în pace. A menționat petentul că nu a adresat cuvinte jignitoare la adresa agenților de poliție locală sau a instituției din care aceștia fac parte, deoarece consideră că fiecare trebuie să își facă meseria, acesta fiind motivul pentru care a și oferit datele de identitate la solicitarea acestora.
Petentul a precizat că după ce le-au fost notate datele de identitate, a luat un alt taxi, plecând spre casă.
A subliniat petentul că nu a făcut scandal, nu a tulburat liniștea publică prin strigăte și larmă și nu a adus injurii organelor de poliție locală.
Petentul a mai arătat că procesul-verbal nu a fost întocmit în prezența sa, datele personale fiind notate de agentul constatator într-o agendă, nefiindu-le comunicat faptul că vor fi amendați, astfel încât nu a refuzat să semneze și nu a afirmat niciodată că amenda nu îl afectează.
A precizat petentul că mențiunile făcute de martorul asistent SURGHIE A. C. au o formulare prestabilită, iar la acea oră (05:30 - 05:45) în zonă nu se mai aflau persoane care să fi asistat la discuție, cu atât mai mult cu cât a dat actul de identitate agenților, nefiind indiferent față de sesizările lor.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 7 și 16 din O.G. nr. 2/2001.
În dovedire, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale constând în ascultarea martorului A. V., anexând cererii, în original, procesul-verbal contestat și adresa de comunicare.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei (f. 4), conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.
Intimata a formulat întâmpinare (f. 15-18), înregistrată la dosarul cauzei în data de 03.09.2015, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivare, intimat a indicat fapta și sancțiunea aplicată petentului prin procesul-verbal contestat, susținând că prin comiterea acesteia petentul a încălcat dispozițiile art. 2 pct. 25 și art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
Intimata a învederat că agentul constatator a acționat în conformitate cu normele legale prevăzute de Legea nr. 155/2010, respectiv art. 17 alin. 2 și art. 20 alin. 1.
Intimata a susținut că petentul face simple afirmații cu privire la nevinovăția sa, nesusținute de niciun mijloc de probă. Totodată, intimata a precizat că agentul constatator a aplicat în mod corect dispozițiile art. 19, art. 25 alin. 2 și art. 27 din O.G. nr. 2/2001, având în vedere că petentul nu a semnat procesul-verbal.
Intimata a mai arătat că agentul constatator și-a îndeplinit obligațiile de serviciu prevăzute de art. 6 lit. i din Legea nr. 155/2010, iar petentul, prin conduita contrară unui climat social civilizat, și-a asumat riscul sancționării contravenționale, susținerile nefondate ale acestuia din urmă nefiind încadrate în nicio cauză de înlăturare a caracterului contravențional al faptelor conform art. 11 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
A precizat intimata că din interpretarea dispozițiilor art. 16 coroborat cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal face dovada situației de fapt până la proba contrară, ce trebuie făcută de către petent conform art. 249 Cod procedură civilă. Sub acest aspect, intimata a arătat că potrivit doctrinei și jurisprudenței CEDO, o interpretare contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor astfel de fapte antisociale. În acest sens, intimata a invocat deciziile nr. 83/08.03.2002 și nr. 197/2003 ale Curții Constituționale prin care s-a statuat că dispozițiile O.G. nr. 2/2001 sunt în deplină concordanță cu cerințele art. 6 din Convenție și cu jurisprudența CEDO.
Referitor la individualizarea sancțiunii, intimata a arătat că aceasta este proporțională cu gradul de pericol social ridicat al faptei, potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, fiind respectate criteriile generale de individualizare a sancțiunii prevăzute de art. 21 alin. 3, nefiind întrunite condițiile aplicării sancțiunii avertismentului, potrivit art. 7 alin. 2 din același act normativ, având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 - 208 Cod procedură civilă, Legea nr. 61/1991, O.G. nr. 2/2001, Legea nr. 155/2010.
În dovedire, intimat a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale constând în ascultarea martorului ȘURGHIE A. C., anexând cererii, în copie, adresa de comunicare proces-verbal, procesul-verbal contestat, confirmare de primire.
Petentul, deși legal citat, nu a formulat răspuns la întâmpinare.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri pentru ambele părți. Totodată, a fost încuviințată proba testimonială constând în ascultarea martorului A. V. pentru petent și a martorului ȘURGHIE A. C. pentru intimată, declarațiile acestora fiind consemnate la termenul din data de 18.01.2016 și anexate la dosarul cauzei (f. 46, 47).
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/26.07.2015 încheiat de intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ ȘI CONTROL, petentul P. G. V. a fost sancționat cu amendă totală în cuantum de 1000 lei, respectiv 300 lei pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de art. 2 pct. 25 din Legea nr. 61/1991 și sancționate de art. 3 alin. 1 lit. b din același act normativ și 700 lei pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 și sancționate de art. 3 alin. 1 lit. b din același act normativ (f. 9).
Pentru a dispune astfel, agentul constatator a reținut că în data de 26.07.2015, în jurul orei 05:40, la intersecția dintre .. Căldărari, petentul a tulburat liniștea publică prin strigăte și larmă, fiind refuzați și de taximetriști din zonă pe acest motiv și a adresat injurii și expresii cu conotație sexuală la adresa polițiștilor locali veniți să aplaneze conflictul, lezând onoarea și demnitatea acestora și a instituției din care fac parte, în timp ce se deplasa pe .. Căldărari împreună cu prietenul său, numitul A. V..
Procesul-verbal a fost semnat de către martorul asistent ȘURGHIE A. C., agentul constatator consemnând faptul că petentul a refuzat să semneze procesul-verbal, fiind indiferent față de măsura dispusă de polițiștii locali.
Actul contestat a fost comunicat petentului prin poștă la data de 29.07.2015 conform celor consemnate în confirmarea de primire înregistrată la filele 21-22 dosar, plângerea contravențională formulată de petent fiind depusă la oficiul poștal în data de 10.08.2015, în termen legal (f. 11).
În drept, analizând procesul-verbal sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității, respectiv: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Referitor la susținerile petentului în sensul că procesul-verbal contestat este lovit de nulitate absolută deoarece în cuprinsul acestuia nu a fost indicată instanța competentă la care trebuie depusă contestația conform art. 16 din O.G. nr. 2/2001, trebuie precizat în prealabil faptul că o eventuală lipsă a elementelor menționate poate atrage nulitatea procesului-verbal doar dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, vătămare ce trebuie dovedită de persoana ce o invocă potrivit art. 249 Cod procedură civilă.
Concluzia menționată rezultă din faptul că cerințele legale indicate mai sus nu sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute exprese de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, ce indică în mod imperativ și limitativ cazurile în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, astfel încât orice altă cerință legală este prevăzută sub sancțiunea nulității virtuale, condiționate de producerea unei vătămări, astfel cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție în considerentele Deciziei nr. XXII din 19.03.2007 pronunțată în recurs în interesul legii, publicată în M.Of., Partea I nr. 833/05.12.2007.
În cuprinsul procesului-verbal contestat se prevede faptul că petentul are dreptul de a formula plângere ce urmează a se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, astfel încât instanța apreciază că a fost indicată în concret instanța competentă prin raportare la în cuprinsul actului a fost prevăzut locul săvârșirii faptei, respectiv intersecția dintre .. Căldărari, sector 3. De altfel, petentul nu a indicat care a fost vătămarea suferită, cu atât mai mult cu cât a fost în măsură să identifice instanța competentă și să formuleze plângerea contravențională în termen legal.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că motivul de nelegalitate invocat de către petent este neîntemeiat.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, se reține că procedura ce face obiectul prezentei cauze se circumscrie noțiunii de „acuzație în materie penală” în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, conform celor trei criterii alternative rezultând din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, sunt adevărate, având în vedere că dispoziția a cărei încălcare a fost atribuită petentului are un caracter general și nu se adresează unui anumit grup de persoane, ci tuturor cetățenilor, impunându-se un anumit comportament și însoțind această obligație cu o sancțiune care încearcă în același timp să descurajeze și să pedepsească, respectiv amenda contravențională (Hotărârea din 16 feb. 2010, în Cauza A. împotriva României, pct. 30; Hotărârea din 3 apr. 2012, în Cauza N. G. împotriva României, pct. 25).
Prin urmare, petentul beneficiază de garanțiile procesuale prevăzute de art. 6 din Convenție, latura penală, printre care și principiul prezumției de nevinovăție consacrat prin paragraful 2 al textului legal menționat.
Cu toate acestea, sub aspectul probatoriului admisibil într-o cauză penală, în sensul Convenției, Curtea Europeană a statuat că în orice sistem de drept există prezumții de fapt și de drept și că, în principiu, convenția nu se opune acestora, însă în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag, în special, art. 6 parag. 2 impunând statelor să încadreze aceste prezumții între niște limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și protejând dreptul la apărare (Hotărârea din 3 apr. 2012, în Cauza N. G. împotriva României, pct. 30).
Din interpretarea acestor principii, rezultă că procesele-verbale de contravenție au forță probantă prin ele însele și pot constitui o dovadă suficientă a comiterii faptei și a vinovăției contravenientului în măsura în care cuprind constatările personale ale agentului, având în vedere că sancțiunea aplicată este amenda contravențională, iar nu pedeapsa închisorii, instanțele fiind obligate să respecte dreptul la apărare al contravenientului prin acordarea posibilității de a administra probele pe care le consideră utile și pertinente în vederea răsturnării prezumției relative de veridicitate a procesului-verbal.
În cauză, procesul-verbal de contravenție cuprinde constatările personale ale agentului de poliție locală cu privire la comiterea de către petent a faptelor reținute, astfel încât sarcina probei revine petentului care contestată situația de fapt, susținând că nu a tulburat liniștea publică prin strigăte și larmă și nu a adus injurii organelor de poliție locală, precum și faptul că procesul-verbal nu a fost întocmit în prezența sa astfel încât nu a existat un refuz de a semna actul contestat.
Or, prin probele administrate în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție.
Astfel, declarațiile martorului A. V. (f. 47), sunt vagi și contradictorii, martorul arătând că după ce au discutat cu șoferul de taxi cu privire la tariful solicitat, își amintește că petentul a coborât înaintea sa din mașină și s-a dus să discute cu alți șoferi de taxi, neputând însă preciza ce a discutat petentul cu aceștia. Or, chiar petentul a susținut că discuția privind necesitatea folosirii aparatului de taxa a fost avută cu același șofer de taxi care a solicitat suma de 50 lei, de față cu martorul. De asemenea, martorul a precizat că pe drumul spre stația de taxi din fața magazinului Unirea s-au întâlnit cu agenții de poliție locală, în timp ce petentul a precizat că agenții de poliție au ajuns în timp ce avea discuția cu șoferul de taxi.
Mai mult, martorul a arătat că este posibil să fi ridicat tonul vocii în timpul discuției cu agenții de poliție, însă nu își mai amintește exact.
Totodată, martorul a declarat că agentul constatator i-a precizat că va fi comunicat procesul-verbal de contravenție prin poștă, iar ulterior că agentul ar fi spus că nu va fi amendat, ci că este vorba despre un control de rutină.
Martorul a mai declarat, contrar susținerilor petentului, că pe stradă se mai aflau persoane de față la momentul în care au discutat cu agenții de poliție, însă nu își amintește dacă s-a oprit vreo persoană să asiste la discuție sau dacă a intervenit vreo persoană în discuție.
Prin urmare, declarația martorului A. V. urmează a fi înlăturată de către instanță având în vedere că acesta a precizat că nu își mai aduce aminte elemente esențiale privind desfășurarea faptelor, precum și faptul că anumite mențiuni sunt contradictorii, instanța apreciind că declarația nu este credibilă, luând în considerare și împrejurarea că martorul a declarat că a fost amendat în aceeași seară, pentru aceleași fapte, astfel încât are un interes în cauză.
În ceea ce privește declarația martorului ȘURGHIE A. C. (f. 46), persoana ce a semnat procesul-verbal în calitate de martor asistent, instanța constată că aceasta se coroborează cu cele reținute de agenții de poliție în cuprinsul procesului-verbal contestat.
Astfel, martorul a declarat că stătea de pază la hotelul care se află lângă Starbucks în zona „centrului vechi” și că a văzut 5 agenți de poliție care discutau cu doi băieți ce se aflau împreună cu o fată. A precizat că a auzit băieții țipând și făcând scandal, adresând cuvinte jignitoare agenților de poliție, în timp ce aceștia încercau să îi legitimeze. A mai arătat că fata a fost cea care a oferit agenților actele de identitate ale băieților, precum și faptul că a auzit când unul dintre băieți a spus agentului constatator că va veni la el acasă să își ia înapoi buletinul.
Martorul a mai precizat că agenții de poliție au consemna datele de identitate ale celor doi băieți, după care i-au lăsat să plece, precizând că procesele-verbal erau completate când le-a semnat în calitate de martor asistent.
Referitor la mențiunea martorului în sensul că nu l-a recunoscut pe martorul A. V. ce fusese prezent în sală, instanța apreciază că aceasta este justificată prin faptul că a avut posibilitatea de a-l vedea pentru o perioadă scurtă de timp, la ora 05:40 dimineața, astfel încât nu avea posibilitatea reală de a-i memora trăsăturile și nici interesul de a o face deoarece la acel moment nu avea cunoștință că va semna actul contestat în calitate de martor asistent și nici că se va înfățișa în fața instanței pentru a fi ascultat.
Prin urmare, instanța apreciază că față de detaliile oferite de către martorul ȘURGHIE A. C., declarația acestuia este credibilă, cu atât mai mult cu cât martorul nu are niciun interes în cauză.
Față de aceste motive instanța reține că procesul-verbal de contravenție este temeinic întocmit, prin coroborarea cu declarația martorului ȘURGHIE A. C., făcând dovada faptului că în data de în data de 26.07.2015, în jurul orei 05:40, la intersecția dintre .. Căldărari, petentul a tulburat liniștea publică prin strigăte și larmă, fiind refuzați și de taximetriști din zonă pe acest motiv și a adresat injurii și expresii cu conotați sexuală la adresa polițiștilor locali veniți să aplaneze conflictul, lezând onoarea și demnitatea acestora și a instituției din care fac parte, în timp ce se deplasa pe .. Căldărari împreună cu prietenul său, numitul A. V..
Referitor la încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina petentului, potrivit art. 2 pct. 25 din Legea nr. 61/1991, constituie contravenție tulburarea, fără drept, a liniștii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigăte sau larmă, iar potrivit art. 2 pct. 1 din același act normativ, constituie contravenție săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice.
Or, fapta petentului de a striga și a face scandal pe . motiv justificativ, a fost de natură a tulbura liniștea locuitorilor, fiind corect încadrată în dispozițiile art. 2 pct. 25 mai sus indicat. Sub acest aspect, trebuie precizat că solicitarea șoferului de taxi de a i se plăti suma de 50 lei pentru cursa petenților nu poate constituit un motiv justificativ pentru strigătele petentului deoarece acesta avea posibilitatea de a pleca cu un alt taxi și, dacă aprecia necesar, de a sesiza protecția consumatorilor.
Totodată, fapta petentului de a adresa cuvinte și expresii jignitoare, cu conotație sexuală la adresa agenților de poliție, în timp ce se afla pe ., a fost de natură a leza demnitatea și onoarea acestora și a instituției din care fac parte, fiind prin urmare în mod corect încadrată în dispozițiile art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
Prin urmare, instanța apreciază că în mod temeinic agentul constatator a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 2 pct. 25 și art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța reține că potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar conform art. 21 alin. 3 din același act normativ, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Totodată, potrivit art. 10 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 2/2001, dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenții sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție, iar atunci când contravențiile au fost constatate prin același proces-verbal, sancțiunile contravenționale se cumulează fără a putea depăși dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenția cea mai gravă sau, după caz, maximul general stabilit în prezenta ordonanță pentru prestarea unei activități în folosul comunității.
Fiecare dintre contravențiile reținute în sarcina petentului, respectiv cea prevăzută de art. 2 pct. 25 din Legea nr. 61/1991 și cea prevăzută de art. 2 pct. 1 din același act normativ, se sancționează, conform art. 3 alin. 1 lit. b din Legea nr. 61/1991 cu amendă de la 200 lei la 1000 lei.
Agentul constatator a aplicat petentului pentru fapta prevăzută de art. 2 pct. 25 sancțiunea amenzii în cuantum de 300 lei, iar pentru fapta prevăzută de art. 2 pct. 1 sancțiunea amenzii în cuantum de 700 lei. Prin urmare, fiecare dintre sancțiunile aplicate este între limitele legale prevăzute de art. 3 alin. 1 lit. b din Legea nr. 61/1991, iar suma totală în valoare de 1000 lei nu depășește dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenția cea mai grea, care în cauză este 2000 lei.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii aplicate, potrivit art. 7 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea avertismentului se aplică în cazul în care fapta este de o gravitate redusă, putând fi aplicat și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Cu toate acestea, instanța constată că faptele comise de petent prezintă un grad de pericol social concret.
Astfel, pentru fapta prevăzută de art. 2 pct. 25 din Legea nr. 61/1991, agentul constatator a aplicat petentului amendă în cuantum orientat spre minimul legal, ce instanța apreciază că este în mod corect individualizată față de împrejurarea că petentul a strigat și a produs larmă deoarece șoferul de taxi a refuzat să preia cursa solicitată, fapt minor ce nu justifica o astfel de atitudine din partea petentului.
Pentru fapta prevăzută de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, agentul constatator a aplicat petentului sancțiunea amenzii orientată spre maximul prevăzut de lege, justificată în raport de faptul că petentul, prin adresarea de cuvinte jignitoare, cu conotație sexuală la adresa agenților de poliție, a manifestat o reală lipsă de respect față de aceștia și față de autoritatea poliției locale, în condițiile în care aceștia veniseră să aplaneze conflictul dintre petent și șoferul de taxi.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că procesul-verbal contestat . nr._/26.07.2015 încheiat de intimată este legal și temeinic, sancțiunea aplicată fiind legală și proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și, pe cale de consecință, va respinge plângerea contravențională formulată de petent ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul P. G. V., CNP_, cu domiciliul în jud. V., Orașul Horezu, .. 24, în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI - DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE ȘI CONTROL, cu sediul în sector 5, București, ., ..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel urmează a se depune la Judecătoria Sector 3 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22.01.2016.
Președinte, Grefier,
S. A. S. D. V. O.
Red./Tehnored./S.A.S./D.V.O.4 ex./25.02.2016
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 851/2016. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 1398/2016. Judecătoria SECTORUL 3... → |
|---|
