Plângere contravenţională. Sentința nr. 1112/2016. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1112/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 01-02-2016 în dosarul nr. 1112/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 3 BUCUREȘTI
Secția Civilă
Sentința civilă nr. 1112
Ședința publică din 01.02.2016
Instanța constituită din:
Președinte: A. C. B. T.
Grefier: S. G. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta L. P. SA și pe intimata C. SA C., având ca obiect plângere contravențională P-V ., NR._/24.10.2011.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 22.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, parte integranta din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 01.02.2016, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.04.2015, sub nr._ petenta L. P. SA a solicitat în contradictoriu cu intimata C. SA C., repunerea în termenul legal de exercitare a căii de atac împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 24.10.2011 întocmit de C.N.A.D.N.R. S.A. – C. și admiterea plângerii contravenționale împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/24.10.2011.
În legătură cu cererea de repunere în termen a plângerii contravenționale a precizat că, deși prin intermediul art. 25 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor a fost instituită în sarcina organului de constatare a contravenției obligația comunicării către contravenient, în termen de cel mult o lună de la data aplicării sancțiunii, a procesului verbal de contravenție, nicio astfel de comunicare nu a fost realizată către sediul L.-P. S.A., societatea luând cunoștință despre procesul verbal . nr._/24.10.2011 prin consultarea în data de 24.04.2015, a dosarului nr._/303/2014, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București.
Referitor la cererea de admitere a plângerii contravenționale a solicitat să se dispună executarea sancțiunii amenzii contravenționale s-a prescris conform prevederilor art. 14 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001. Întrucât la data de 15.11.2011, L. nu își mai desfășura activitatea la adresa la care s-a efectuat afișarea procesului verbal de contravenție, a considerat că procedura de comunicare nu a fost respectată, procesul-verbal nefiind adus la cunoștința petentei. Totodată, a solicitat să se dispună și anularea Procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/24.10.2011.
A arătat că lipsa semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal, în conformitate cu prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001. A precizat că, după cum se poate observa din redactarea procesului-verbal, acesta nu conține semnătura olografă a agentului constatator, ci doar o „semnătură electronică". Respectiva semnătură nu poate fi acceptată drept valabilă din moment ce nu a fost încorporată sau atașată unui înscris în formă electronică, astfel cum prevede Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, ci unui înscris care trebuie să respecte prevederile O.G. nr. 2/2001.
În drept a invocat dispozițiile art. art. 14, 17, 19 alin. 1 și 25 din O.G. nr. 2/2001 și ale art. 4 din Legea nr. 455/2001.
In dovedirea cererii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri. Au fost anexate înscrisuri prezentei cereri.
La data de 08.11.2015 intimata a formulat întâmpinare.
A precizat că la data de 25.04.2011, pe Autostrada-A2 kml2+450m, pe raza localității Glina, vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând L. - P. SA., surprins că a circulat pe drumurile naționale tară a deține rovinieta valabilă, sens în care, la data de 24.10.2011, a fost întocmit Procesul Verbal de Constatare a Contravenției . nr._ de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C..
A arăta că procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002, coroborat cu O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
A precizat că procesul-verbal a fost întocmit, cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 si 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei - S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor.
Totodată, a arătat că din coroborarea prevederilor art.7 din Legea nr.455/2001 cu prevederile art. 19 din O.G. nr.2/2001, reiese că Procesul Verbal de constatare a contravenției este întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale.
A susținut că înainte de data publicării in Monitorul Oficial a deciziei nr. 6/2015 a înaltei Curți de Casație si Justiție, agenții constatatori nu aveau obligația, stipulata explicit de legislație, de a semna olograf procesele verbale de constatare a contravenției și că ar trebui sa ia in considerare existenta principiului de drept, potrivit căruia validitatea actului juridic depinde exclusiv de respectarea prevederilor legale existente la data întocmirii lui.
A învederat că decizia 6/2015 nu este un act normativ, in înțelesul dat acestei noțiuni de Legea 24/2000- republicata, cu modificările si completările ulterioare, care, in art. 11, face o enumerare limitativa a emitenților unor asemenea acte, printre care nu se regăsește ICCJ prin hotărârile date in interpretarea si aplicarea unitara a legii.
În drept a invocat dispozițiile art. O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr.455 /2001 privind semnătura electronică, Ordinul M.T.I nr. 769 / 2010 cu modificările și completările ulterioare - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
In dovedirea cererii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri. Au fost anexate înscrisuri prezentei cereri.
La data de 03.11.2015 petenta a formulat răspuns la întâmpinare.
A precizat că în pofida susținerilor C.N.A.D.N.R. conform cărora procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 24.10.2011 a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, acesta nu conține semnătura olografă a agentului constatator, sancțiunea prevăzută de art. 17 din Ordonanța nr. 2/2001 pentru neîndeplinirea obligației fiind nulitatea absolută a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Totodată, a precizat că Decizia nr. 6/2015 a înaltei Curți de Casație și Justiție, aceasta își produce efectele doar cu privire la modalitatea în care instanțele judecătorești rezolvă cauzele în cadrul cărora a fost invocată problema lipsei semnăturii olografe a agentului constatator, și nu asupra modalității de încheiere a proceselor-verbale de constatare a contravențiilor, scopul avut în vedere prin soluționarea recursului în interesul legii fiind interpretarea și aplicarea unitară a legii, nu crearea de acte normative. A susținut că în contextul acestor considerente, data publicării Deciziei în Monitorul Oficial (25.03.2015) nu se poate raporta la momentul întocmirii procesului-verbal de contravenție, ci la momentul soluționării cauzei.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește cererea de repunere în termenul de formulare a plângerii contravenționale, se reține că potrivit dispoz. art. 186 alin. 1 C. – partea care a piedut un termen procedural va fi repusă într-un anumit termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.
Potrivit art. 37 din OG nr.2/2001 - împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, iar procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Potrivit art. 27 din OG 2/2001 comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.
De asemenea, instanța reține că prin Decizia ÎCCJ nr. 10 din 10 iunie 2013 s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Or, in speță intimata nu a încercat comunicarea procesului-verbal . nr._/24.10.2011, cu aviz de primire, astfel că, procedând direct la comunicarea actelor sancționatorii prin afișare la sediul petentei, intimata nu a procedat la o comunicare legală.
Astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 10 din 10 iunie 2013 cele două modalități de comunicare prevăzute de art. 27 teza I din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, sunt subsidiare una față de cealaltă, comunicarea prin afișare fiind subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire Comunicarea prin afișare trebuie precedată de o comunicare prin poștă, cu aviz de primire, iar atunci când persoana sancționată contravențional, deși avizată, nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru ridicarea corespondenței ori a refuzat primirea corespondenței, autoritatea din cadrul căreia face parte agentul constatator trebuie să procedeze la comunicarea actului prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului.
Prin urmare, instanța apreciază că în lipsa comunicării proceselui-verbal de contravenție prin poștă cu aviz de primire, nu s-a realizat în fapt o comunicare valabilă a acestuia.
Instanța mai reține că dispoz. art. 37 din OG 2/2001 fixează ca moment de început al curgerii termenului de 15 zile înlăuntrul căruia petenta trebuia să formuleze plângere, data înmânării sau data comunicării.
Întrucât, astfel cum a fost anterior arătat, procesul-verbal contestat nu a fost comunicat în mod valabil petentei și nici nu a fost înmânat acesteia, instanța constată că teremenul de 15 zile prevăzut de dispoz. art. 37 din OG 2/2001 nu a început să curgă.
Dispozițiile art. 186 alin. 1 C. sunt aplicabile în măsura în care termenul de decădere s-a împlinit (deci implicit a început să curgă), iar nu în cazul în care acesta nici nu a început să curgă.
Față de cele anterior arătate, instanța va respinge cererea de repunere în termenul de formulare a a plângerii contravenționale, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit la data de 24.10.2011 s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002.
Astfel, în actul de constatare s-a reținut că autoturismul aparținând petentei, la data de 25.04.2011 a circulat pe autostrada A2 km12+450m Glina, județul Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.
Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Referitor la legalitatea procesului – verbal de contravenție, art. 17 din OG 2/2001 prevede că lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Din verificarea procesului-verbal contestat de către petentă, instanța constată că acestea nu respectă unul dintre elementele obligatorii prevăzute de art. 17, respectiv semnătura agentului constatator.
Potrivit art. 5 din lege nr. 455/2001 - înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată. Se mai reține că potrivit art. 4 din lege, prin date în formă electronică se înțeleg reprezentări ale informației într-o formă convențională adecvată creării, prelucrării, trimiterii, primirii sau stocării acesteia prin mijloace electronice iar înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.
Conform dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă că semnătura electronică poate fi încorporată unui înscris în formă electronică, destinat a fi citit prin intermediul unui program, nefiind posibilă încorporarea unei semnături electronice unui alt înscris decât cel electronic.
Aplicând aceste considerente la procesul verbal de contravenție, instanța constată că procesul verbal trebuie să fie întocmit pe suport material, nu virtual, ceea ce exclude posibilitatea semnării electronice.
De asemenea, instanța mai reține că potrivit Deciziei nr. 6 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un Recurs în Interesul Legii, la data de 16.02.2015, „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 2 și 3 din acest act normativ transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator. Obligatorie potrivit art. 517 alin. 4 din Codul de procedură civilă.”
Având în vedere considerentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța, constatând că procesul-verbal întocmit pe suport material nu conține semnătura olografă a agentului constatator, în temeiul articolului 34 din Ordonanța Guvernului 2/2001, va admite plângerea contravențională, va anula procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 24.10.2011, exonerând petenta de la plata amenzii în cuantum de 250 lei.
În temeiul art. 453 alin. 1 C.., având în vedere că intimata este partea care a pierdut procesul, aceasta va fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de repunere în termenul de formulare a plângerii contravenționale, ca neîntemeiată.
Admite plângerea contravențională privind pe petenta L. P. SA (CUI RO_, RC J_ ) cu sediul in sector 3, București, .. 44B și pe intimata C. SA C. (CUI_, J40/552/15.01.2004) cu sediul in sector 6, București, .. 401A.
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 24.10.2011.
Exonerează petenta de la plata amenzii în cuantum de 250 lei.
Obligă intimata la plata către petentă a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecatoria sectorului 3 București și se soluționează de Tribunalul București- secția de contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.02.2016.
Președinte, Grefier,
A. C. B.-T. G. I. S.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1194/2016. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1096/2016. Judecătoria... → |
|---|
