Contestaţie la executare. Sentința nr. 1096/2016. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1096/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 01-02-2016 în dosarul nr. 1096/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Sentința civilă nr. 1096
Ședința publică din data de 01 februarie 2016
Instanța constituită din:
Președinte: V. I. I.
Grefier: M. N.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare formulată de contestatorul M. R. KERMANI în contradictoriu cu intimatul P. I. SRL.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25 ianuarie 2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 01 februarie 2016, hotărând următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30 iulie 2015 sub nr._, M. R. Kermani a formulat, în contradictoriu cu intimatul P. I. SRL, contestație împotriva executării ce face obiectul dosarului de executare nr. 231/2015 al B.E.J.A. D., I. si Crafcenco, solicitând anularea executării silite și a tuturor actelor de executare. Totodată, a solicitat suspendarea executării silite în baza art. 719 alin. 4 Cod procedură civilă.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că executarea silită este lipsită de temeinicie, întrucât sentința civilă nr._/30.10.2012 nu reprezintă titlu executoriu, fiind încălcate dispozițiile art. 632 și art. 633 Cod procedură civilă. Contestatorul a arătat că sentința civilă menționată a fost schimbată în parte prin Decizia civilă nr. 178/31.05.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, schimbarea sentinței vizând chiar respingerea cererii reconvenționale formulate de P. I. SRL, cerere în legătură cu care Tribunalul București a admis inițial cheltuielile de judecată pentru care a fost începută executarea silită.
Contestatorul a mai precizat că împotriva deciziei Curții de Apel București a fost declarat recurs de ambele părți din dosar, însă recursul a fost anulat de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia civilă nr. 2709/25.09.2014.
Concluzionând, contestatorul a arătat că nu datorează cheltuielile de judecată ce fac obiectul dosarului de executare nr. 231/2015 întrucât aceste cheltuieli au fost admise în urma admiterii cererii reconvenționale formulate de P. I. SRL prin sentința civilă nr._/30.10.2012 însă, ulterior, prin Decizia nr. 178/31.05.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, a fost respinsă cererea reconvențională, sentința inițială neconstituind titlu executoriu.
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, contestatorul a arătat că are caracter urgent întrucât este cetățean străin și o mare parte din veniturile sale provin din afara țării și sunt transferate în conturile sale personale din România, asupra cărora s-au înființat popriri de către executorul judecătoresc, aflându-se, astfel, în pericol de a rămâne fără cea mai importantă sursă de venit.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 712 și urm., art. 632 și urm. Cod procedură civilă.
În dovedire, contestatorul a depus la dosar înscrisuri (filele 8-51).
La data de 21 septembrie 2015 intimata a depus la dosar întâmpinare (intitulate ”concluzii scrise”) prin care a solicitat respingerea contestației (filele 57-60).
În motivare, intimata a arătat că, în primul rând executarea silită nu este netemeinică întrucât Sentința civilă nr._/30.10.2012 a fost pronunțată în baza Codului de procedură civilă din 1865, potrivit căruia, astfel cum prevăd articolele 376 alin. 1, se învestesc cu formulă executorie hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile.
Intimata a mai arătat că prin Sentința civilă nr._/30.10.2012 a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de contestator și a fost admisă cererea reconvențională formulată de intimată, contestatorul fiind astfel, obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimată în cuantum de 10.331 lei. Prin Decizia civilă nr. 178/31.05.2013 pronunțată de Curtea de Apel la București, s-a admis în parte apelul, s-a respins cererea reconvențională, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Totodată, s-a dispus obligarea intimatei la plata sumei de_ lei cheltuieli de judecată către contestator.
Intimata apreciază că, având în vedere că atât cererea principală cât și cererea reconvențională au fost respinse, este cert faptul că cheltuielile de judecată suportate de cele două părți s-au compensat, având în vedere că nicio parte nu a căzut în pretenții.
Intimata a învederat că, la pronunțarea hotărârii, instanța va trebui să aibă în vedere că ambele părți au pierdut procesul ce a făcut obiectul dosarului nr._/3/2009 și nicio parte nu a căzut în pretenții.
În dovedire, au depuse înscrisuri (filele 61-69).
Acțiunea a fost legal timbrată cu 735,88 lei (fila 146).
Prin Încheierea din data de 07 octombrie 2015 instanța a respins cererea de suspendare provizorie a executării, ca neîntemeiată (filele 80,81).
La solicitarea instanței B.E.J.A. D., I. si Crafcenco a depus dosarul de executare nr. 231/2015 (filele 95-138).
Instanța a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constat următoarele:
Prin Sentința civilă nr._ pronunțată la data de 30.10.2012 de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosar nr._/3/2009 s-a respins cererea principală formulată de reclamantul-pârât R. Kermani M., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă S.C. P. I. S.R.L; s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă S.C. P. I. S.R.L; s-a dispus rezoluțiunea contractului de prestări servicii din data de 06.12.2007, reclamantul-pârât fiind obligat la restituirea sumei de 292.000 lei achitată în temeiul art. 4.1 din contract; a fost obligat reclamantul-pârât la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 10.331 lei cheltuieli de judecată (filele 121-123).
Prin Decizia civilă nr. 178 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VI-a Civilă la data de 31.05.2013, în dosar_, s-a admis apelul declarat de R. Kermani M. împotriva sentinței civile menționate anterior; s-a schimbat în parte sentința atacată în sensul că s-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională; s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței, iar intimata P. I. S.R.L a fost obligată la plata sumei de 14.656 lei, cheltuieli de judecată către apelant (filele 124-128). Decizia a rămas definitivă și irevocabilă prin constatarea nulității recursurilor prin Decizia civilă nr. 2709 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Secția a II-a Civilă la data de 25.09.2014 (filele 131-137).
La data de 09.07.2015, P. I. S.R.L a formulat cerere de executare silită (filele 119, 120) prin care a solicitat executarea silită a debitorului R. Kermani M., până la concurența sumei de 10.331 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr._ pronunțată la data de 30.10.2012 de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosar nr._/3/2009.
Prin încheierea pronunțată de B.E.J.A D., I. și Crafcenco s-a admis cererea formulată de creditorul intimat, s-a dispus încuviințarea executării silite (fila 118), fiind format dosarul de executare 231/2015. Prin încheierea din 21.07.2015 executorul judecătoresc a actualizat creanța cu indicele de inflație, rezultând un debit de 10.835,15 lei; a stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 1.782,55 lei. Creanța totală fiind astfel de 12.617,70 lei (fila 117).
La aceeași dată s-a emis somație (fila 116), comunicată debitorului la data de 24.07.2015 (fila 108) și adrese de înființare a popririi (113, 114), comunicare către debitor privind înființarea popririi (fila 115) primită de debitorul contestator la data de 27.07.2015 (fila 109)
Potrivit art. 712 alin. 1 din Codul de procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Contestația la executare vizează un singur aspect, respectiv faptul că nu datorează nicio sumă de bani către P. I. S.R.L, în raport de hotărârile judecătorești de care se prevalează aceasta, întrucât prin hotărârea pronunțată de Curtea de apel, toate cererile au fost respinse.
Astfel cum corect a susținut contestatorul, având în vedere dispozițiile Deciziei civile nr. 178 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VI-a Civilă la data de 31.05.2013, în dosar_, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2709 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Secția a II-a Civilă la data de 25.09.2014, acesta nu datorează suma de 10.331 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în baza Sentinței civile nr._ pronunțată la data de 30.10.2012 de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosar nr._/3/2009, sumă pentru care s-a formulat cererea de executare silită.
Astfel, Curtea de Apel București, judecând apelul declarat împotriva Sentinței civile nr._ pronunțată la data de 30.10.2012 de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosar nr._/3/2009, a admis apelul formulat de R. Kermani M. și a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională, fiind menținute celelalte dispoziții.
Contrar susținerilor intimatei, dispoziția privind menținerea celorlalte dispoziții vizează exclusiv soluția dată pe cererea principală, de respingere a cererii și nu cheltuielile de judecată, având în vedere că acestea au fost cerute și acordate exclusiv în baza cererii reconvenționale. Astfel, cheltuielile de judecată au fost acordate ca urmare a admiterii în totalitate a cererii reconvenționale. Potrivit art. 274 din codul de procedură civilă de la 1865, „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”. Potrivit hotărârii pronunțate de tribunal cererea principală a fost respinsă, motiv pentru care nu puteau fi acordate cheltuieli de judecată reclamantului-pârât. Partea care a căzut în pretenții potrivit acestei hotărâri este R. Kermani M. care este pârât în cererea reconvențională (admisă prin Sentința civilă nr._).
Decizia 178 pronunțată de Curtea de apel însă, respinge cererea reconvențională și menține dispozițiile privitoare la cererea principală. Astfel, Potrivit Sentinței civile nr._/20.10.2012, astfel cum a fost modificată prin Decizia civilă nr. 178/31.05.2013, în cauză au fost respinse atât cererea principală cât și cererea reconvențională. Cheltuielile de judecată pretinse potrivit cererii reconvenționale nu mai sunt datorate din moment ce prin Decizia Curții de Apel București a fost respinsă în tot cererea reconvențională (care a avut trei capete de cerere: rezoluțiunea contractului; restituirea sumei achitată în temeiul contractului și acordarea cheltuielilor de judecată). Având în vedere că atât cererea principală cât și cererea reconvențională au fost respinse, fiecare parte suportă cheltuielile de judecată, având în vedere că s-a respins în tot cererea reconvențională și s-au menținut celelalte dispoziții care se referă exclusiv la respingerea cererii principale.
Singurul titlu executoriu este Decizia civilă nr. 178/31.05.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, prin care intimata S.C. P. I. S.R.L. a fost obligată la plata sumei de 14.656 lei cheltuieli de judecată către apelantul R. Kermani M., reprezentând taxe judiciare de timbru achitate în apel, potrivit acestei hotărâri judecătorești. Însă potrivit acestui titlu executoriu S.C. P. I. S.R.L. este debitor și nu creditor.
În consecință instanța constată că a fost pusă în executare o hotărâre judecătorească ce nu constituie titlu executoriu împotriva contestatorului, având în vedere că aceasta a fost modificată în apel, în sensul respingerii cererii reconvenționale (în cadrul căreia au fost cerute cheltuielile de judecată ce au fost inițial acordate la instanța de fond), astfel că acesta nu datorează sumele pentru care se face executarea împotriva sa în dosarul de executare nr. 231/2015.
Pentru toate motivele expuse, instanța va admite contestația la executare; va anula executarea silită însăși, cu toate actele de executare, din dosarul de executare nr. 231/2015 al B.E.J.A. D., I. și Crafcenco.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, art. 719 din Codul de procedură civilă statuează că până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel, asupra cererii de suspendare instanța, în toate cazurile, pronunțându-se prin încheiere, care poate fi atacată numai cu apel, în mod separat. Totuși, în ipoteza în care se rămâne în pronunțare, la același termen de judecată, atât cu privire la contestația la executare, cât și cu privire la cererea de suspendare a executării silite, instanța va pronunța o sentință, supusă apelului, conform art. 718 din Codul de procedură civilă.
În acest sens, instanța reține că s-a solicitat de către contestator suspendarea executării silite dispuse prin dosarul de executare nr. 231/2015. Astfel, așa cum rezultă fără echivoc din dispozițiile art. 719 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța reține că numai până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită se poate suspenda executarea. Or, instanța a soluționat contestația la executare, astfel încât cererea de suspendare a executării silite formulată de contestator apare ca rămasă fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare.
În temeiul art. 451-453 din Codul de procedură civilă va admite în parte cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată și în consecință, obligă intimata să achite contestatoarei suma de 2480 lei onorariu de avocat și va respinge cererea privind obligarea intimatei la plata sumei de 50 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru pe cererea de suspendare a executării, ca neîntemeiată, având în vedere că cererea de suspendare a executării silite a fost respinsă iar art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013 reglementează exclusiv situația taxelor de timbru plătite pe contestația la executare și nu cu privire la alte cereri privind executarea silită.
În temeiul art. 45 alin. 1lit. f din OUG nr. 80/2013 va dispune restituirea către contestator, după rămânerea definitivă a prezentei, a sumei de 736 lei taxă judiciară de timbru aferentă contestației la executare achitată de contestator cu chitanța nr._/1 la CEC Bank, în contul D.I.T.L. Sector 3 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatorul M. R. KERMANI, cu domiciliul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură în București, .-4, sector 3, în contradictoriu cu intimatul P. I. SRL, C.U.I._, J40/_/2003, cu sediul în București, sector 5, . și în consecință:
Anulează executarea silită însăși, cu toate actele de executare, din dosarul de executare nr. 231/2015 al B.E.J.A. D., I. și Crafcenco.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Admite în parte cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată și în consecință, obligă intimata să achite contestatoarei suma de 2480 lei onorariu de avocat.
Respinge cererea privind obligarea intimatei la plata sumei de 50 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru pe cererea de suspendare a executării, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 45 alin. 1lit. f din OUG nr. 80/2013 dispune restituirea către contestator, după rămânerea definitivă a prezentei, a sumei de 736 lei taxă judiciară de timbru aferentă contestației la executare achitată de contestator cu chitanța nr._/1 la CEC Bank, în contul D.I.T.L. Sector 3 București.
Executorie conform art. 651 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședința publică azi, 01 februarie 2016.
Președinte, Grefier,
V.-I. I. M. N.
Red./Tehnored. jud. V.I.I./M.N.
5 ex/25.02.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1112/2016.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2362/2016.... → |
|---|
