Plângere contravenţională. Sentința nr. 7418/2016. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7418/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 18-05-2016 în dosarul nr. 7418/2016
Dosar nr. _
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
HOTĂRÂRE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7418
Ședința publică din data de 18.05.2016
Instanța constituită din:
Președinte – P. D. O.
Grefier – T. C. N.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de petentul D. A. în contradictoriu cu intimata D. B. R., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 04.05.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.05.2016 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.12.2015 sub nr._/301/2015, petentul D. A. a chemat în judecată pe intimata D. B. R., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună, admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/25.11.2015 și exonerarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 420 lei, precum anularea măsurii reținerii permisului de conducere, iar în subsidiar înlocuirea cu sancțiunea complementară a avertismentului.
În motivarea în fapt a acțiunii, petentul a arătat că la data de 25.11.2015, în timp ce circula pe . Piața Muncii al intersecția cu . fost sancționat contravențional, de către intimată întrucât nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare, lucru neadevărat, întrucât nu era angajat pe trecere nici un pieton și mai mult acesta se afla pe banda a treia cu autoturismul, lângă scuarul stației de tramvai, fiind sancționat în mod abuziv cum că nu ar fi purtat nici centura de siguranță. Totodată a mai învederat că procesul-verbal de contravenție nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces-verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, beneficiind de prezumția de nevinovăție.
În probațiune a fost depusă proba cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. OG nr. 2/2001 și OG nr. 195/2002
La data de 18.02.2016 intimata D. B. R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca fiind neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că în fapt, la data de 25.11.2015, petentul a fost sancționat pentru încălcarea prevederilor art. 135 lit. h din R.A.O.U.G nr. 195/2002, fiindu-i întocmit procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/25.11.2015, fapta contravențională fiind constată în mod direct de agentul de poliție, în cauză nefiind întocmite alte acte de constatare, abaterea nefiind înregistrată video iar simpla negare a contravenientului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu îl exonerează de răspundere. Totodată intimata a mai arătat că procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 și 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Totodată a mai învederat că procesul-verbal conține constatările personale ale agentului constatator și se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 15-16 din OUG 2/2001 mod complet, 135 lit. h) din R.A.O.U.G nr. 195/2002.
În scop probator a solicitat proba cu înscrisuri, fiind depus în copie certificată pentru conformitate cu originalul istoric sancțiuni al petentului.
În temeiul art. 223 Cod de procedură civilă, intimata a solicitat judecata în lipsă.
S-a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/25.11.2015 întocmit de intimata D. – B. de Poliție Rutieră, contestatorul D. A. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 420 lei și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzută de art. 135 lit. h din RAOUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 pct. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002, cu amenda prevăzuta in clasa a II de sancțiuni (4-5 puncte amenda) si suspendarea exercițiului dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile.
S-a reținut prin procesul-verbal de contravenție că, în data de 25.11.2015, în jurul orei 13:15 a condus auto nr._ pe . direcția . Piața Muncii, iar la intersecția cu . a acordat prioritate pietonilor aflați în traversare pe sensul său de mers pe trecerea de pietoni semnalizată corespunzător.
Conform art. 34 alin. (1) din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere că procesul-verbal a fost comunicat petentului în data de 25.11.2015, iar plângerea contravențională depusă în data de 07.12.2015.
Referitor la legalitatea procesului verbal, instanța va verifica îndeplinirea cerințelor legale în raport cu forma procesului verbal, precum și pe cele în raport cu fondul acestuia.Examinând procesul-verbal și prin prisma motivelor de nulitate ce pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că acesta este legal, neidentificându-se niciunul dintre deficiențele procesului-verbal care să îi atragă ineficacitatea, în conformitate cu dispoziția legală antemenționată. Referitor la condițiile de fond, acestea se subsumează corectei încadrări juridice a faptei, astfel cum a fost reținută de agentul constatator. Mai mult, instanța constată că agentul constatator a indicat un temei de drept corect atunci când a precizat textul de lege care prevede drept contravenție fapta reținută în sarcina petentului, respectând astfel principiul legalitătii care trebuie să guverneze încheierea oricărui act de autoritate. Procesul-verbal a fost semnat de către agentul constatator și de petent.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de către petent, constând în lipsa descrierii corespunzătoare a faptei reținute în sarcina sa, instanța apreciază că nu este întemeiat, din considerentele ce vor fi descrise în cele ce urmează.
Instanța constată că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. Folosirea unui text predefinit nu este de natură să conducă la anularea procesului-verbal, atâta timp cât acesta este suficient de clar și cuprinde toate elementele esențiale pentru descrierea contravenției. În cazul de față, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, iar fapta este descrisă în mod corespunzător. Astfel, având în vedere că procesul-verbal conține o descriere clară a fapte ilicite reținute în sarcina petentului, fiind descrise locul și în ce au constat acestea. Mai mult, rațiunea textului evocat anterior este ca fapta săvârșită să fie descrisă suficient de detaliat încât să se poate verifica dacă întrunește toate elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina petentului, relevanță având dacă acesta a acordat sau prioritate pietonilor angajați în traversare pe sensul său de mers, cerința respectată de către agentul constatator.
Susținerile referitoare la nelegala sa sancționare pentru că nu a purtat centura de siguranță sunt lipsite de orice suport faptic în condițiile în care din procesul verbal rezultă că petentul a fost sancționat numai pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 135 lit. h din RAOUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 pct. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002, iar nu pentru contravenția sancționată de art. 99 alin. 1 pct. 8 din OUG 195/2002.
În consecință, referitor la cerința legalității, instanța constată că aceasta este îndeplinită.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din acest act normativ rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Procesul-verbal de contravenție, întocmit de un agent al statului, pe baza propriilor constatări, beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, procesul-verbal urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002). Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul. Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Potrivit art. 135 lit. h din Regulamentul de punere în aplicare a OUG 195/2002 conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Conform precizărilor din cuprinsul procesului-verbal de contravenție la rubrica Alte mențiuni s-a consemnat nu are mențiuni, ceea ce implică o recunoaștere implicită a faptei reținută în sarcina sa, actul fiind semnat de petent, semnătură necontestată de acesta. Astfel, dacă petentul ar fi avut dubii cu privire la conținutul procesului-verbal de contravenție nu l-ar fi semnat, el neputându-și invoca propria culpă pentru respingerea acuzației care s-a formulat împotriva sa.
Mai mult decât atât, instanța notează că în cadrul concluziilor pe fondul cauzei petentul a indicat că se deplasa de . banda a treia de mers, iar în dreptul trecerii de pietoni menționate în cuprinsul procesului verbal care face obiectul prezentului dosar, autovehicule aflate pe benzile 1 și 2 au oprit pentru a acordare prioritate de trecere unor pietoni; ori, în acest condiții, este evident că această obligație subzista și în sarcina petentului din moment ce pe sensul său de mers erau angajați în traversare pietoni.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 conform cărora sancțiunea ce se aplică trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului. Instanța reține că sancțiunile nu sunt un scop în sine, ele trebuind să tindă spre un scop preventiv.În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată, în cuantum de 420 lei, reprezentând minimul prevăzut de lege, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, punând în pericol siguranța participanților la trafic, de persoana contravenientului care a mai săvârșit și alte abateri contravenționale potrivit istoricului de sancțiuni de la f. 20. Suspendarea dreptului de a conduce reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă ignorarea dispozițiilor legale pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999). Prin urmare, sancțiunea complementară a suspendării dreptului de conduce pe o perioadă de 30 de zile a fost legal aplicată.
Pentru aceste motive, apreciind că petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în actul de constatare a contravenției, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată.
În temeiul principiului disponibilității care guvernează procedura civilă instanța va lua act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul D. A., identificat cu CI, CNP_, cu domiciliul în sector 2, București, . în contradictoriu cu intimata D. B. R. cu sediul în sector 3, București, .. 9-15, ca neîntemeiată.
Ia act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată astăzi, 18.05.2016, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte Grefier
P. D. O. T. C. N.
Red. și tenored. ODP/TCN
03.06.2016
Comunicat …………………
Ex. …………………
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7101/2016. Judecătoria... | Cereri privind executarea silită. Sentința nr. 7443/2016.... → |
|---|
