Pretenţii. Sentința nr. 7047/2012. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7047/2012 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 18-04-2012 în dosarul nr. 7047/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SENTINTA CIVILA NR. 7047
Ședința publică din data de 18.04.2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - G. G. P.
GREFIER - M. C. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul M. B. REPREZENTAT DE PRIMARUL GENERAL și pe pârâții B. E., B. I. având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, au lipsit părțile.
Instanța, în temeiul art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor, lasă dosarul la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri, apreciind proba ca fiind legală, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei, conform art. 167 C.p.c.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și întrucât s-a solicitat judecarea în lipsă, o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.12.2011 sub nr._, reclamantul M. BUCUREȘTI, prin PRIMARUL GENERAL, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtii B. E. si B. I., restituirea sumei de 1346,73 lei din care 911,28 lei reprezentând debit neachitat – taxa de concesiune aferentă perioadei 2007-2008 și 435,45 lei reprezentând majorări de întârziere calculate până la 31.10.2009.
În fapt, reclamantul a arătat că prin contractul de asociere nr. 2419/17.03.1992, încheiat între Imobiliara RA și BRD s-a stabilit terminarea execuției lucrărilor de construcții și punerea în funcțiune a blocului M 107, situat în București, sector 3, .. 6, . art. 2 din contract BRD si Imobiliara RA obligându-se să achite taxa anuală de concesionare a terenului construit, iar pentru neîndeplinirea acestei obligații, datorând, în temeiul art. 13 penalități de întârziere de 1% în primele 30 de zile și de 2% pe perioada ce depășește 30 de zile.
Prin contracte vanzare-cumparare succesive s-a transmis, în deplină proprietate și posesie, pârâtilor, apartamentul nr situat în București, sector 3, .. 6, . dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentului, acestia au dobândit și dreptul de concesiune asupra terenului aferent, fiind astfel, obligati, în calitate de concesionari al terenului, la plata taxei de concesiune către municipalitate, în calitate de concedenti.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 966 și urm. Cod civil, art. 969 și urm. Cod civil, art. 1091 și urm. Cod civil
Cererea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 17.03.1992, între Primăria Municipiului București – Regia Autonomă de Investiții și Administrație Locativă „Imobiliara” – RA și BRD a fost încheiat contractul de asociere nr. 2419 având ca obiect terminarea execuției lucrărilor de construcții și punerea în funcțiune a blocului M 107 situat în București sector 3. Potrivit dispozițiilor contractuale, BRD se obliga să achite 59,78 % iar Imobilara RA cota de 40,22 % din taxa anuală de concesionare a terenului, construit pe perioada derulării contractului.
Prin contracte de vanzare-cumparare succesive, s-a transmis dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în București, sector 3, .. 6, . de folosință asupra cotei părți de teren aferente apartamentului paratilor.
În acest context, în care reclamantul este parte a unui contract de asociere, iar pârâtii sunt parte a unui contract de vânzare-cumpărare, instanța constată că între reclamant și pârâti nu au luat naștere raporturi juridice directe, așadar nici drepturi și obligații corelative, reciproce.
Având în vedere acest aspect, instanța urmează a analiza în ce măsură prin încheierea succesivă a actelor juridice menționate, pârâtilor le-a fost transmisă obligația de plată a taxei de concesiune pentru terenul aferent construcțiilor dobândite.
În acest sens, prin contractul de asociere nr. 2419/ 17.03.1992, BRD s-a obligat să achite o cota din taxa anuală de concesionare pe perioada existenței construcției, fără ca, prin contractele de transmitere a dreptului de proprietate încheiate ulterior, să fie prevăzută vreo clauză cu privire la obligația de plată a taxei de concesiune; instanța reține însă că, și în situația în care, prin transmisiunile succesive ale dreptului de proprietate asupra apartamentului, și, implicit, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâtul, acestuia i-ar fi fost transmisă obligația de plată a taxei de concesiune asumată de BRD, această clauză ar fi fost lipsită de efecte juridice, deoarece dreptul civil român nu prevede cesiunea de datorie, iar modurile de transmitere a obligațiilor – novația și delegația presupun întrunirea unor condiții speciale, precum și manifestarea de voință expresă a creditorului obligației.
În ceea ce privește art. 40 alin. 2 și art. 41 din Legea nr. 50/1991, potrivit cărora o dată cu dreptul de proprietate asupra apartamentului proprietarul dobândește și dreptul de concesiune asupra terenului aferent, iar dreptul de concesiune asupra terenului se transmite în caz de înstrăinare a construcției pentru a cărui realizare acesta a fost constituit, instanța are în vedere că textul legal face referire expresă la dreptul de concesiune, și nu la obligația aferentă, așa încât, pentru aceste motive, este evident că obligația de plată a taxei de concesiune nu a fost transmisă pârâtului nici în temeiul legii.
De altfel, faptul că în acordul de asociere s-a prevăzut obligația de plată a unei taxe de concesiune nu transformă acest act într-un contract de concesiune, nefiind îndeplinite condițiile de fond și de formă, și nici cele procedurale, prevăzute de legea specială privind concesiunile. Pe cale de consecință, față de inexistența unui contract de concesiune între reclamant și BRD, nu se poate susține aplicabilitatea art. 40 alin. 2 și 41 din Legea nr. 50/1991, în sensul că dreptul de concesiune al acesteia din urmă ar fi fost dobândit prin contract, așa încât, și obligația corelativă de plată a taxei de concesiune s-ar fi transmis, în baza legii, pârâtilor.
Pentru toate aceste motive, instanța urmează a respinge ca nefondată cererea reclamantului având ca obiect obligarea pârâtilor la plata taxei de concesiune și a majorărilor de întârziere aferente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea privind pe reclamantul M. B. REPREZENTAT DE PRIMARUL GENERAL u sediul în sector 5, București, .. 47 și pe pârâții B. E. și B. I. ambii domiciliați în sector 3, București, .. 6, ., . ca neintemeiata.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica azi, 18.04.2012.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. G. P. M. C. G.
Red./Tehnored./P.G.G./G.M.C./2 ex.
| Plângere contravenţională. Sentința nr. 7007/2012.... → |
|---|
