Plângere contravenţională. Sentința nr. 7007/2012. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7007/2012 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 17-04-2012 în dosarul nr. 7007/2012
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA NR. 7007
Sedinta publica de la 17.04.2012
Instanta compusa din:
P. - R. M.
GREFIER - E. C.
Pe rol solutionarea cauzei civile cu numarul de mai sus privind pe petentul S. N. in contradictoriu cu intimata P. LOCALOA A SECTORULUI 3 BUCURESTI, avand ca obiect plangere impotriva procedului verbal de contraventie .
La apelul nominal facut in sedinta publica au raspuns petentul personal, intimata prin consilier juridic.
Procedura legal indeplinita .
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, care invedereaza instantei faptul ca intimata a depus intampinare.
Se comunica petentului, personal, copie de pe întâmpinare.
Nefiind cererii prealabile, instanta, acorda cuvantul asupra probatoriului.
Avand cuvantul, petentul, personal, solicita proba cu inscrisurile depuse la dosar.
Intimata, prin consilier juridic, solicita proba cu inscrisurile depuse la dosar.
Instanta, in temeiul disp. art. 167 Cod procedura civila, incuviinteaza ambelor parti proba cu inscrisurile depuse la dosar, apreciind ca este utila, pertinenta si concludenta solutionarii in fond a cauzei.
Nemaifiind alte cererii, probe de administrat sau exceptii de invocat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul pe fond.
Avand cuvantul, petentul, personal, solicita admiterea plangerii si anularea procesului verbal de contraventie intrucat starea sanatatii sale este una precara si a mai fost amendat.
Intimata, prin consilier juridic, pune concluzii de respingere a plangerii ca neintemeiata si mentinerea procesului verbal de contraventie ca legal si temeinic.
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.10.2011 sub numărul_, petentul S. N. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Poliția Comunitară Sector 3, anularea procesului-verbal de constatare a contravenție . nr._/19.10.2011.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în data de 19.10.2011 se afla in Piata M. A. unde facuse cumparaturile, urmand sa mearga in vizita la un prieten de-al sau. Se precizeaza ca petentul avea mai multe sacose din care una s-a rupt si a fost vazut de politist cu o sticla de ½ l. tuica in mana încheindu-se astfel procesul-verbal de constatare a contravenție . nr._/19.10.2011
Petentul nu și-a întemeiat în drept plângerea contravențională.
Acțiunea este scutită de taxa de timbru, conform art. 15 lit. i din Legea 146/1997.
În susținerea plângerii, petentul a solicitat și i-a fost încuviințată de către instanță proba cu înscrisuri, anexând în acest sens la dosar: copie proces-verbal de contravenție (fila 3), copie carte de identitate ( fila 4).
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de intimata Poliția Comunitară a Sectorului 3 (filele 10-11), aceasta a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de constatare a contravenției încheiat.
Intimata a mai arătat faptul că petentul a semnat procesul verbal de contravenție recunoscând astfel fapta.
Intimata a mai arătat că procesul-verbal de constatare a contravenției este legal și temeinic fiind întocmit în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite și ale OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În drept, întâmpinarea este întemeiată pe dispozițiile art. 115-119 C.pr.civ, dispozițiile Legii nr. 12/1990 privind protejarea populației unor activități comerciale ilicite, dispozițiile OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În dovedirea întâmpinării, intimata a solicitat și i-a fost încuviințată proba cu înscrisuri, depunând în acest sens la dosar :raport de activitate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr. PCS3 nr. _/19.10.2011, petentul S. N. a fost sancționat potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite cu amenda contraventionala in cuantum de 1000 lei. De asemenea, potrivit art. 4 din același act normativ, petentei i s-au confiscat bunurile pe care le avea asupra sa.
In procesul verbal de constatare a contravenției s-a reținut că în data de 19.10.2011, ora 10:50, petentul a fost depistat în timp ce vindea dintr-un recipient transparent un lichid incolor, fara a avea autorizatie in acest sens, faptă ce constituie contravenție în conformitate cu art. 1 lit. b din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
În ceea ce privește controlul de legalitate, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. Cu privire la acest aspect, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție este legal, neidentificându-se niciunul dintre deficiențele procesului-verbal care să îi atragă ineficacitatea în conformitate cu dispoziția legală antemenționată.
Sub aspectul prezumției de nevinovăție și al sarcinii probei în materie contravențională, instanța reține că în legislația româneasca, ca și în cea a altor state europene (spre exemplu, Germania, Slovacia), contravențiile au fost scoase de sub incidența legii penale și suspuse unui regim administrativ.
Totodată, în jurisprudența sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (în continuare CEDO) a statuat că nimic nu împiedică statele să-și îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menținerea unei distincții între diferitele tipuri de infracțiuni. De asemenea, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu se opune, în principiu, tendinței de „dezincriminare” existente în statele membre ale Consiliului Europei.
Cu toate acestea, așa cum s-a arătat în hotărârea din 21.02.1994, în cauza Ozturk împotriva Germaniei, faptele contravenționale intră sub incidența art. 6 al Convenției. În același sens, CEDO s-a pronunțat, de pilda, în cauzele Garyfallou AEBE împotriva Greciei (Hotărârea din 24 septembrie 1997), Lauko împotriva Slovaciei și Kadubec împotriva Slovaciei (hotărârile din 2 septembrie 1998). Pentru a se face această aplicare a prevederilor art. 6 din Convenție, CEDO consideră că este necesar să fie avute în vedere trei criterii, respectiv: caracterizarea faptei în dreptul național, natura faptei, natura și gradul de gravitate ale sancțiunii care ar putea fi aplicată persoanei în cauză. În aprecierea acestor criterii, CEDO a stabilit că modul de definire a faptelor de către dreptul intern nu are decât o valoare relativă, esențială fiind natura faptei și a sancțiunii.
În acest sens, instanța reține că potrivit jurisprudenței CEDO în materie penală administrarea probelor trebuie privită în lumina paragrafelor 2 și 3 ale art. 6 din Convenție. Primul paragraf consacră principiul prezumției de nevinovăție și implică, printre altele, ca în exercitarea funcțiilor sale instanța să nu plece de la ideea preconcepută că petentul a comis fapta; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat. Printre altele, trebuie să i se indice celui vizat acuzațiile aduse pentru a i se oferi posibilitatea de a-și pregăti și prezenta apărarea în cunoștință de cauză, și de a-i oferi probe suficiente pentru a susține un verdict de vinovăție.
Or, în prezenta cauză petentul s-a bucurat de prezumția de nevinovăție, instanța neavând idei preconcepute cu privire la vinovăția acestuia și oferindu-i posibilitatea de a se apăra. Mai mult, instanța a încuviințat petentului toate probele solicitate în dovedirea nevinovăției sale. În cauza C. N. contra României, decizie de inadmisibilitate din 18 aprilie 2008, CEDO a apreciat că revine instanțelor naționale sarcina de a aprecia elementele strânse de ele și relevanța celor a căror prezentare este dorită de părți. Convenția garantează prin art. 6 dreptul la un proces echitabil, nu reglementează admisibilitatea probelor ca atare, materie care revine în primul rând dreptului intern.
Potrivit legislației interne, respectiv art. 129 din C.pr.civ. și art. 1169 din Cod civil, îi revenea petentului sarcina de a răsturna cele consemnate în procesul verbal de contravenție, însă acest lucru nu s-a întâmplat.
Instanța reține că petentul nu a dovedit prin probele propuse și încuviințate de către instanță susținerile prezentate în plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu disp. art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ – care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată – precum și în raport de cele învederate în procesul-verbal, instanța constată că se justifică o reindividualizare a sancțiunii.
Pericolul social redus rezulta din circumstantele personale ale petentului care s-a prezentat în fata instantei, furnizând informatiile necesare și care se află la prima abatere contraventionala, precum și convingerea pe care și-a format-o instanta în sensul că petentul nu va mai repeta fapta chiar și fără aplicarea unei amenzi contravenționale.
F. de aceste împrejurari, instanta apreciaza ca fapta are o gravitate redusa si ca se impune înlocuirea sanctiunii aplicate cu sanctiunea avertismentului, aceasta sanctiune raspunzând cerintelor de proportionalitate prevazute de art. 5 alin. 5 si art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, această sanctiune fiind mai potrivita realizarii scopului general al aplicarii unei sanctiuni contraventionale, acela de a atrage atentia contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite și îi recomandă ca, pe viitor, să se conformeze dispozițiilor legale, contrar urmând a se recurge la aplicarea unei sancțiuni mai aspre.
Față de cele constatate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea petentului și va dispuneînlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii de 1000 lei, aplicată prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ întocmit la data de 19.10.2011, cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite în parte plângerea contravenționale formulată de către petentul S. N. domiciliat in sector 3, București, ISTRIEI, nr. 25, ., . in contradictoriu cu intimata P. LOCALOA A SECTORULUI 3 BUCURESTI cu sediul in sector 3, București, LUCRETU PATRASCANU, nr. 3-5 .
Dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii de 1000 lei, aplicată prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ întocmit la data de 19.10.2011, cu sancțiunea avertismentului.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.04.2012
P. GREFIER
| ← Pretenţii. Sentința nr. 7047/2012. Judecătoria SECTORUL 3... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 7033/2012. Judecătoria... → |
|---|
