Revendicare imobiliară. Sentința nr. 7433/2012. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7433/2012 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 25-04-2012 în dosarul nr. 7433/2012
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
Secția Civila
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7433
Ședinta publică din data de 25.04.2012
Instanța constituită din:
Președinte: I. A.
Grefier: M. P.
Pe rol se afla judecarea cauzei civile avand ca obiect revendicare imobiliara privind pe reclamanta N. I. în contradictoriu cu pârâții M. S. și M. I..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 23.04.2012, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 25.04.2012 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de fata:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Sector 3 București, la data de 11.08.2010, sub nr._, reclamanta C. F. A. V., a solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunța, in contradictoriu cu pârâtul M. Ș., să dispună obligarea pârâtului să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie, . imobilul situat în București, ., sector 3, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr.4045/05.05.1994 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosar nr.3011/1994 rămasă definitivă și irevocabilă i-a fost restituit în deplină proprietate și posesie întregul imobil format din construcție și teren, imobilul situat în București, ., sector 3 întrucât fusese preluat de stat fără titlu valabil. Reclamanta a menționat că hotărârea judecătorească a fost pronunțată în contradictoriu cu deținătorul de la acel moment al imobilului, respectiv Municipiul București, dreptul său de proprietate a fost înscris în Registrul de Inscripțiuni și Transcripțiuni al Judecătoriei Sector 3 București sub nr._/20.12.1996, iar în executarea sentinței civile Primarul General al Muncipiului București a emis Dispoziția de restituire, fiind încheiat ulterior și procesul-verbal de punere în posesie cu privire la imobil.
Reclamanta a mai arătat că la data de 31.03.1997, în temeiul Legii nr. 112/1995, în mod fraudulos, între . și Ghermany Rahila s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 757/31.03.1997.
Reclamanta a solicitat revendicarea imobilului prin compararea titlului său cu cel al pârâtului, acesta din urmă fiind viciat deoarece a fost încheiat cu un neproprietar și cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, ulterior înscrierii dreptului său de proprietate în Registrul de Inscripțiuni și Transcripțiuni cu efect de opozabilitate erga omnes. Astfel, a precizat reclamanta, pârâtul a fost de rea credintă la achiziționarea imobilului, nu a efectuat niciun demers cu privire la aflarea situației juridice a imobilului care avea deja un proprietar și pentru care se formulase cerere de restituire la Comisia de Aplicare a Legii nr. 112/1995.
În drept au fost invocate disp. art. 480 și urm Cod civil, art. 998 și urm. cod civil și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În dovedire reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și orice alte dovezi pe care instanța le va considera necesare și utile soluționării prezentei cauze, sau a căror necesitate va rezulta din dezbateri.
În susținerea cererii, au fost depuse înscrisuri în copii certificate pentru conformitate cu originalul(filele 14-24).
La termenul din data de 05.09.2011, instanța a încuviințat reclamantei proba cu încrisuri, apreciind-o utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
La termenul din data de 14.11.2011, instanța a luat act de modificarea cadrului procesual pasiv și activ întrucât reclamanta N. I., în calitate de moștenitoare a reclamantei C. F. A. V. decedată pe percursul procesului, a formulat cerere prin care a învederat că își însușește cererea de chemare în judecată formulată de autoarea sa și înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâții M. Ș. și M. I..
Legal citați, pârâții M. Ș. și M. I. au formulat întâmpinare prin care au învederat sentința civilă nr. 4045/1994 nu le este opozabilă, iar reclamanta a optat pentru procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001 pentru recuperarea dreptului său de proprietate astfel încât nu mai este admisibilă acțiunea în revendicare formulată pe calea dreptului comun.
Întâmpinarea nu a fost întemeiată în drept.
La termenul de față, instanța a calificat apărările pârâților ca fiind excepția inadmisibilității introducerii acțiunii în revendicare pe dreptul comun prin raportare la dispozițiile Legii nr. 10/2001, excepție care a fost pusă în discuția părților.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține că prin sentința civilă nr.4045/05.05.1994 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosar nr.3011/1994 rămasă definitivă prin respingerea apelului prin decizia civilă nr.2273/1994 pronunțată de Tribunalul București defunctei C. F. A. V. i-a fost restituit în deplină proprietate și posesie întregul imobil format din construcție și teren, imobilul situat în București, ., sector 3. În baza acestei sentințe civile a fost emisă dispoziția nr. 1191/19.08.1997 de punere în posesie a defunctei (fila 89), fiind încheiat și procesul verbal de predare a imobilului nr._/20.10.199, imobil compus din S+P+5 etaje, cu excepția celor 17 apartamente vândute în temeiul Legii nr. 112/1995 (fila 90).
Printre apartamentele vândute în temeiul Legii 112/1995 se află și apartamenul nr. 3 din imobil care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 757/31.03.1997 încheiat între Centrul Istoric SA și numita Ghermany Rahila, în luna mai 1999 fiind achitat integral imobilul potrivit adresei nr. 9500/05.05.1999(fila 45).
Defunctul Ghermany Rahila a fost înscris ca plătitor de impozit pentru imobilul în cauză începând cu data de 27.05.1997, iar defuncta C. F. A. V. începând cu data de 01.07.1997, astfel cum reiese din relațiile furnizate de la DITL Sector 3 București(fila 60)
Pârâții M. Ș. și M. IULICĂ, în calitate de moștenitori ai defunctei Ghermany Rahila potrivit certificatului de moștenitor nr. 109/27.09.2004 au încris dreptul lor de proprietate asupra apartamentului nr. 3 din imobilul situat în București, ., sector 3 în cartea funciară nr._ a imobilului conform încheierii nr.954/16.01.2007(fila 43), anterior fiind încrisi pe rolul fiscal al imobiluluin începând cu data de 20.11.200(fila 60).
Reclamanta N. I. este moștenitoarea defunctei C. F. A. V. astfel cum reiese din certificatul de calitate de moștenitor nr.147/03.11.2011(fila 79).
Asupra admisibilității acțiunii în revendicare, instanța are în vedere că în conformitate cu art. 21 din Constituția României și art. 6 par.1 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului, reclamantei nu i se poate refuza judecarea acțiunii prin care reclamă încălcarea dreptului său de proprietate.
Problema admisibilității acțiunii în revendicare a făcut obiect de analiză a recursului în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție stabilind, prin decizia nr. 33/2008, că în cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001, și Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului, aceasta din urmă are aplicabilitate.
În cauză, reclamanta pretinde un drept de proprietate care este protejat de art. 44 alin.1 din Costituție și art. 1 din Protocolul 1 din Convenție, în timp ce nu i se opune un astfel de drept de către o altă persoană decât statul care are obligația de a respecta drepturile și libertățile consfințite prin Constituție.
Susținerile pârâtilor potrivit cărora existența legii nr. 10/2001 înlătură posibilitatea reclamantei de a recurge la acțiunea în revendicare întemeiată pe dreptul comun nu pot fi reținute ca întemeiate de instanță. Se observă că acesta citează statuări din prima parte a deciziei în interesul legii susmenționată, însă cu ignorarea celei de-a doua părți a acesteia. Prin această decizie, Înalta Curte de Casația și Justiție s-a pronunțat nu numai cu privire la conflictul dintre legea specială și legea generală, dar și cu privire la conflictul dintre legea specială internă și Convenție. S-a reținut, cu valoare de principiu, că nu se poate aprecia ca existenta Legii nr. 10/2001 exclude, in toate situatiile, posibilitatea de a se recurge la actiunea in revendicare, caci este posibil ca reclamantul . sa se poata prevala la randul sau de un bun in sensul art. 1 din Primul Protocol aditional si trebuie sa i se asigure accesul la justitie.
Este insa necesar a se analiza, in functie de circumstantele concrete ale cauzei, in ce masura legea interna intra in conflict cu Conventia europeana a drepturilor omului si daca admiterea actiunii in revendicare nu ar aduce atingere unui alt drept de proprietate, de asemenea ocrotit, ori securitatii raporturilor juridice.
Cu alte cuvinte, atunci cand exista neconcordante intre legea interna si Conventie, trebuie sa se verifice pe fond daca si paratul in actiunea in revendicare nu are, la randul sau, un bun in sensul Conventiei - o hotarare judecatoreasca anterioara prin care i s-a recunoscut dreptul de a pastra imobilul; o speranta legitima in acelasi sens, dedusa din dispozitiile legii speciale, unita cu o jurisprudenta constanta pe acest aspect -, daca actiunea in revendicare impotriva tertului dobanditor de buna-credinta poate fi admisa fara despagubirea tertului la valoarea actuala de circulatie a imobilului etc.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare, invocată de pârât, ca neîntemeiată
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța apreciază că cererea reclamantei este întemeiată și urmează să o admită pentru următoarele considerente:
Acțiunea în revendicare este acea acțiune reală, petitorie prin care proprietarul, care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar.
Din însăși definiția acțiunii reale, rezultă că acțiunea în revendicare poate fi intentată exclusiv împotriva posesorului actual al bunului, această persoană având calitate procesuală pasivă într-o astfel de acțiune.
Astfel, în cadrul prezentei acțiuni în revendicare atât reclamanta, atât pârâții se află în posesia unor titluri de proprietate care provin de la autori diferiți, astfel încât se va proceda de către instanță la compararea între ele a drepturilor autorilor de la care provin cele două titluri, pentru a se stabili autorul al cărui drept este preferabil. .
În acest sens, instanța reține că în privința autoarei reclamante s-a stabilit în mod irevocabil că are titlu de proprietate reprezentat de sentința civilă nr.4045/05.05.1994 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosar nr.3011/1994 rămasă definitivă prin respingerea apelului prin decizia civilă nr.2273/1994 pronunțată de Tribunalul București asupra imobilului compus din S+P+5 etaje situat în București, ., sector 3. imobilului apartament de două camere și dependințe situat în București, .>
La rândul lor, pârâții se află în posesia contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr.757/31.03.1997 încheiat între Centrul Istoric SA și numita Ghermany Rahila, autoarea lor.
Instanța constată că titlul de proprietate al autoarei pârâților, respectiv numita Ghermany Rahila, prin care aceasta a dobândit apartamentul nr. 3 din imobil în temeiul Legii nr. 112/1995 a fost încheiat ulterior dobândirii dreptului de proprietate de către reclamantă asupra întregului imobil din . data de 31.03.1997, achitarea integrală a acestuia având loc în mai 1999. Mai mult, la momentul la care s-a încheiat acest contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate, defuncta Ghermany Rahila a tratat cu un neproprietar întrucât Municipiul București nu mai avea calitatea de proprietar al imobilului încă din anul 1994, astfel încât administratorul Centrul Istoric SA să poată proceda la vânzarea acestuia.
Prin urmare, instanța constată că autoarea reclamantei are un drept de proprietate preferabil celui al autoarei pârâților deoarece nu a pierdut niciodată acest drept de proprietate, fiind stabilit cu efect retroactiv prin sentința civilă nr.4045/05.05.1994 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosar nr.3011/1994, în timp ce autoarea pârâtilor se consideră că nu a fost proprietara atâta timp cât a dobândit un bun de la un neproprietar, or una din condițiile unei vânzări valabile este ca bunul să fie în patrimoniul vânzătorului, ceea ce nu este cazul în speță.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod civil, instanța va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta N. I. în contradictoriu cu pârâții M. Ș. și M. I. și va obligă pârâții să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei imobilul apartament nr. 3 situat în București, sector 3, ., nr. cadastral 4146/3, compus din cameră, vestibul, bucătărie, baie și pivnita in sufpafata utila de 39,24 mp și teren potrivit art. 35 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 în cota parte indiviză de 6,76 mp .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge excepția inadmisibilității invocată de pârâți ca neîntemeiată.
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta N. I., cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la “C. și Asociații” în București, ., ., sector 2 în contradictoriu cu pârâții M. S. și M. I., domiciliați în C., .. 3, ., .> Obligă pârâții să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei imobilul apartament nr.3 situat în București, sector 3, ., nr. cadastral 4146/3.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.04.2012.
Președinte, Grefier,
I. A. M. P.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 7033/2012. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7263/2012. Judecătoria... → |
|---|
