Pretenţii. Sentința nr. 7363/2012. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7363/2012 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 24-04-2012 în dosarul nr. 7363/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA NR. 7363
Ședința publică de la 24 aprilie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. A.
Grefier M. N.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamantul S. A. G. și pe pârâta S. L. A., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 10.04.2012 fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 17.04.2012 și apoi la 24.04.2012
INSTANTA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.10.2011 sub numărul_ reclamantul S. A. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S. L. A. pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1 leu cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 1570/03.02.2010 a Judecătoriei Sectorului 3 pronunțată în dosarul nr._/301/2009 definitivă cu modificări prin decizia nr. 268A/05.04.2011 a Tribunalului București s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate cu pârâta iar minorii A. C. și Maia V. au fost încredințați pârâtei.
Reclamantul a precizat că a permis pârâtei să locuiască în imobilul proprietatea sa împreună cu cei doi minori și în timpul procesului de divorț, însă aceasta nici până în prezent nu a făcut niciun demers în vederea rezolvării situației sale locative și nici măcar nu înțelege să achite cotele de întreținere sub pretext că nu este proprietarul imobilului. Mai mult chiar, reclamantul a susținut că pârâta îi refuză accesul în apartamentul său și îl împiedică să-i vadă pe ce doi minori în condițiile în care prin hotărâre judecătorească s-a stabilit un program de legături personale. A arătat că date fiind condițiile mai sus menționate este obligat să locuiască pe la rude sau prieteni întrucât nu deține în proprietate un alt imobil.
Ca urmare a acestei situații reclamantul a arătat că a introdus împotriva pârâtei acțiune în evacuare, care a fost admisă la data de 07.09.2011. Totodată a promovat și o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat ca cei doi copii să-i fie reîncredințați.
Ca urmare a acestor demersuri pârât a depus la sediul instituției în care își desfășoară activitatea, respectiv Garda Financiară – Comisariatul General, o sesizare prin care a fost acuzat de încălcarea legii, de un comportament neadecvat profesiei pe care o exercită. Depunerea acestei sesizări a dus la prejudicierea imaginii în rândul colegilor și al superiorilor, aducându-i grave prejudicii la nivel profesional. Astfel, reclamantul a arătat că a fost obligat să redacteze un raport cu privire la aspectele menționate, situație ce i-a creat un disconfort de ordin moral, întrucât a fost nevoit să caute explicații pentru niște acuzații nefondate.
În plus, cele relatate au ajuns și la cunoștința colegilor de serviciu care necunoscând în detaliu toate aspectele au început să îi acorde un vot de neîncredere.
A menționat că nu este primul demers prin care pârâta încercă să îl defăimeze. Astfel în presă au apărut diferite articole în care se speculează diverse relații extraconjungale însoțite de fotografii de familie în care apar cei doi minori, care nu ar fi putut ajunge la publicația respectivă decât prin intermediul pârâtei care avea acces la ele.
După transmiterea notificării prin care i-a solicitat pârâtei să elibereze imobilul în presă au apărut articole în care se vorbea depre intențiile sale de a-și arunca familia în stradă, lucru total neadevărat.
A precizat că prin toate aceste demersuri pârâta folosindu-se de proprii copii încearcă să beneficieze cât mai mult de un bun care nu îi aparține. De altfel dispusa cu privire la imobil a fost clarificată de instanță în sensul că prin sentința nr._/07.09.2011 s-a dispus evacuarea pârâtei din imobil.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 58, 71, 72, 74 Cod civil.
La termenul din 10.04.2012 instanța în baza art. 167 Cod procedură civilă a încuviințat reclamantului proba cu înscrisuri, considerând-o utilă, concludentă și pertinentă pentru justa soluționare a cauzei.
În cadrul probei cu înscrisuri, reclamantul a depus la dosar următoarele: sesizare înregistrată sub nr. 4835/12.08.2011 la Garda Financiară Comisariatul General, raport înregistrat sub nr. 3210/21.09.2011 la Garda Financiară Comisariatul General, extras portal Judecătoria Sectorului 3, notificare nr. 164/02.06.2011, articole din presă, declarații extrajudiciare de martori.
Pârâta deși legal citată, nu s-a prezentat în fata instanței, nu a formulat întâmpinare și nu a propus probe.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1570/03.02.2010 a Judecătoriei Sectorului 3 pronunțată în dosarul nr._/301/2009 definitivă cu modificări prin decizia nr. 268A/05.04.2011 a Tribunalului București s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate de reclamant cu pârâta, iar minorii A. C. și Maia V. au fost încredințați pârâtei.
Imobilul în care locuia pârâta împreună cu cei doi minori, respectiv apartamentul situat în București, .. 30, ., etaj 8, . era bun propriu al reclamantului. În urma divorțului, reclamantul a solicitat pârâtei să elibereze apartament sens în care i-a comunicat prin executor notificarea nr. 164/02.06.2011. Având în vedere că pârâta nu a dat curs acestei solicitări, reclamantul a introdus acțiune în justiție prin care a solicitat evacuarea, acțiune care a fost admisă la data de 07.09.2011, astfel cum din extrasul de pe portalul instanțelor atașat la dosar.
La data de 12.08.2011, pârâta S. L. A. a înregistrat la Garda Financiară – Comisariatul General, instituție la care reclamantul își desfășoară activitatea profesională o sesizare prin care aducea la cunoștință comisarul general că reclamantul nu are o conduită socială corespunzătoarea funcției de comisar pe care o îndeplinește. Astfel, pârâta a susținut că reclamantul are un comportament agresiv față de ea și față de minori, că se folosește de funcția pe care o deține și pentru soluționarea problemelor personale, că a somat-o să elibereze imobilul în care locuiește cu minorii deși are unde să stea, că își implică colegii de serviciu în rezolvarea problemelor de familie, și față de cele prezentate a solicitat să i se comunice măsurile ce se vor dispuse. În urma acestei sesizări, reclamantul a fost obligat să prezinte un raport conducerii instituției în care să-și prezinte punctul de vedere cu privire la împrejurările expuse de pârâtă.
În aceeași perioadă în diferite publicații de tip tabloid au apărut diverse articole cu privire la pretinse relații extraconjugale ale reclamantului însoțite de fotografii în care apare acesta alături de minori.
Prin prezenta acțiune, reclamantul a înțeles să solicite obligarea pârâtei la plata de daune morale pe motiv că depunerea sesizării a dus la prejudicierea imaginii sale în rândul colegilor și a superiorilor și i-au adus grave prejudicii la nivel profesional. În plus reclamantul a susținut că pârâta i-a fost aduse prejudicii de imagine prin punerea la dispoziția tabloidelor a fotografiilor în care apare împreună cu minorii.
În privința susținerilor reclamantului în sensul că pârâta este cea care a furnizat presei fotografiile care au apărat în publicații, instanța reține că reprezintă simple afirmații nesusținute de materialul probator și prin urmare nu pot fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
În aceste condiții, instanța va analiza îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale doar prin raportare la sesizarea pe care pârâta a depus-o la Comisariatul General al Gărzii Financiare.
Cu titlu preliminar, instanța constată că față de data depunerii sesizării și anume 12.08.2011, condițiile răspunderii civile delictuale vor fi analizate prin raportare la dispozițiile vechiului cod civil având în vedere că potrivit art. 103 Legea 71/2011 obligațiile născute din fapte juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii lor, ori după caz, data săvârșirii lor.
Pe fondul cererii, instanța retine ca potrivit art. 998 Cod civil, orice fapta a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obliga pe acela din a cărui greșeala s-a ocazionat, sa-l repare, iar potrivit art. 999 Cod civil, omul este responsabil nu numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa. Din interpretarea acestor dispoziții legale rezulta ca pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existenta unei fapte ilicite, existenta unui prejudiciu, legătura de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu, precum si vinovăția autorului faptei ilicite.
Făcând aplicarea în cauză a acestor dispoziții legale, instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în persoana pârâtei, în sensul că, deși afirmațiile acesteia din sesizarea depusă la instituția în care își desfășoară activitatea reclamantul pot constitui fapte ilicite, totuși nu au fost de natură să producă reclamantului un prejudiciu moral.
Instanța constată că din probele administrate în dosar nu rezultă că aprecierile pârâtei din cadrul sesizării depuse la Garda Financiară cu privire la conduita din societate a reclamantului au avut vreun efect asupra percepției pe care colegii și superiorii o aveau cu privire la comportamentul reclamantului. Astfel, afirmațiile acestuia în sensul că această sesizare a dus la prejudicierea imaginii sale la serviciu aducându-i grave prejudicii la nivel profesional nu pot fi reținute de instanță întrucât nu sunt susținute de probele administrate. Reclamantul, deși a avut posibilitatea să dovedească aspectele legate de modul în care sesizarea făcută de pârâtă a condus la schimbarea percepției colegilor asupra probității sale morale, nu a înțeles să solicite administrarea de probe sub acest aspect, menționând în ședința publică din 10.04.2012 ca nu solicită audierea ca martorilor a colegilor de serviciu care au dat declarații în fața notarului public. Declarațiile celor doi colegi de serviciu ai reclamantului date în fața notarului public ce au fost depuse la dosar nu pot fi avute în vedere întrucât soluția instanței se poate întemeia doar pe probele administrate în mod direct cu respectarea principiului nemijlocirii conform art. 169 Cod procedură civilă. Singurul efect produs de sesizarea formulată de pârâtă a fost aceea că reclamantul a fost obligat să întocmească un raport prin care să își exprime punctul de vedere cu privire la situațiile expuse, iar redactarea raportului nu se poate reține că a produs acestuia o suferință psihică majoră de natură să îi afecteze respectul de sine. Astfel, instanța reține că din probele administrate nu rezultă că în urma completării acestui raport atitudinea reclamantului s-a schimbat, denotând trauma psihică prin care trecea.
Față de situația de fapt expusă mai sus, instanța constată că acțiunile pârâtei nu au produs daune morale, în sensul că nu au condus nici la alterarea percepției colegilor de serviciu asupra reclamantului și nici la pierderea respectului față de sine.
Pentru aceste motive, instanța reținând lipsa prejudiciului moral, în baza art. 998-999 Cod civil, va respinge cererea reclamantului de obligarea pârâtei la plata sumei de 1 leu cu titlu de daune morale, ca neîntemeiată.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța având în vedere pe de o parte că reclamantul a căzut în pretenții, iar pe de altă parte că din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă cuantumul cheltuielilor efectuate de acesta cu redactarea acțiunii, urmează a respinge cererea acestuia de obligarea a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. A. G., cu domiciliul ales la SCA P. și Asociații în București, .. 1, Ansamblul Gemenii Sitraco, ., etaj 4, sector 5, în contradictoriu cu pârâta S. L. A., cu domiciliul în București, .. 30, ., etaj 8, ., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.04.2012.
P. GREFIER
C. A. M. N.
Red. Dact. C.A/M.N 2 ex
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 23/2012. Judecătoria SECTORUL 3... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7406/2012.... → |
|---|
