Contestaţie la executare. Sentința nr. 5515/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5515/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 5515/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 4 BUCUREȘTI
....
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 5515
Ședința publică de la data de 04 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. M.-R.
GREFIER: N. A.-M.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de contestatorul A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI-AAAS(F. A.) în contradictoriu cu intimații G. M., L. D., M. C., M. D., M. V., P. I., T. A. Angel, T. A., D. R., F. G., K. G. Aldof, D. V., D. N., G. M. L., M. D., P. A., P. I., T. N. L. prin împuternicit T. C., V. G., C. C. mostenit. pt. C. A., M. G., S. P., B. C., G. M. M., V. I., V. I. C., în prezent Taerel C. A., O. G., I. G., P. D. S., B. F., B. S., I. E., I. I. D., M. I., M. A., M. A., I. M., M. A., M. I., C. A., N. Ș., P. V. L., Panoiu (C.)M. M. L., K. A., I. C., B. D., F. I., A. E., B. M., C. R., A. R., A. M., C. D., C. D., C. M., C. G., D. I., P. D. C. E., B. N., C. G., G. C., P. M., P. G., R. I., I. Z. A., T. C. G., C. V., S. I., S. M., B. F., S. P. pt. S. E., U. B., F. V., P. G., B. D. și cu terțul poprit B. DE I. EXPORT A ROMANIEI-EXIMBANK SA, având ca obiect: contestație la executare suspendarea executării silite.
Dezbaterile și cuvântul pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 27.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 04.05.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 12.08.2013, sub dosar nr._/302/2013, contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI -A.A.A.S. ( FOSTĂ A.V.A.S.) în contradictoriu cu intimații G. M., L. D., M. C., M. D., M. V., P. I., T. A. ANGEL, T. A., D. R., F. GHEGHINA, K. G. ADOLF, D. V., D. N., G. M. L., M. D., P. A., P. I., T. N. L. prin împuternicit T. C., V. G., C. C. moștenitor pentru C. A., M. G., S. P., B. C., G. M. M., V. I., V. I. C. în prezent TAEREL C. A., O. G., I. G., P. D. S., B. F., B. S., I. E., I. I. D., M. I., M. A., M. A., I. M., M. A., M. I., C. A., N. S., P. V. L., PANOIU (în prezent C.) M. M. L., K. A., I. C., B. D., F. I., A. E., B. M., C. R., A. R., A. M., C. D., C. D., C. M., C. G., D. I., P. D., C. E., B. N., C. G., G. C., P. M., P. G., R. I., I. Z. A., T. C. G., C. V., S. I., S. M., B. F., S. P. pentru S. E., U. B., F. V., P. G., B. D., și cu terțul poprit B. DE I. EXPORT A ROMANIEI-EXIMBANK SA a formulat contestație la executare, prin care a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, conform art. 403, alin.1 C.proc.civ., anularea actelor de executare efectuate de B. P. C. în dosarele de executare nr. 321/2012, nr 323/2012, nr 326/2012, nr 327/2012, nr 328/2012, nr 329/2012, nr 330/2012, nr 331/2012, nr 332/2012, nr 333/2012, nr 334/2012, nr 335/2012, nr 336/2012, nr 337/2012, nr 338/2012, nr 339/2012, nr 340/2012, nr 341/2012, nr 342/2012, nr 343/2012, nr 344/2012, nr 345/2012, nr 346/2012, nr 358/2012, nr 359/2012, nr 360/2012, nr 361/2012, nr 362/2012, nr 363/2012, nr 364/2012, nr 365/2012, nr 366/2012, nr 367/2012, constând în adresele de înființare a popririi și procesele-verbale de stabilire a cheltuielilor de executare, precum și întoarcerea executării silite.
Contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 403, alin. 1 C.proc.civ., aceasta fiind grav prejudiciată, întrucât veniturile obținute de AAAS cu titlu de venituri din procesul de privatizare se varsă la bugetul de stat, este prejudiciată, deoarece sunt solicitate sume foarte mari, așadar, prin executarea acesteia se va produce un prejudiciu mare și greu recuperabil AAAS, în același sens, există riscul de a se proceda la distribuirea sumei mai sus menționate până la soluționarea contestației la executare, fapt care i-ar prejudicia, creditorii sunt persoane fizice de drept privat, iar solvabilitatea acestora în viitor nu poate fi garantată, ceea ce ar îngreuna posibilitatea AAAS de recuperare a sumelor care au constituit obiectul procedurii de executare silită.
În conformitate cu dispozițiile art. II din Legea nr. 113/2013, pentru aprobarea OUG nr. 93/2013, pentru înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară, ,, ) A. pentru Administrarea Activelor Statului preia fără plată toate drepturile și obligațiile Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, rezultate din actele juridice prin care Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a fost obligată, ca parte responsabilă civilmente, la plata de despăgubiri către investitorii la Fondul Național de Investiții.
(2) A. pentru Administrarea Activelor Statului se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare și dobândește calitatea procesuală pe care aceasta o are, la data intrării în vigoare a prezentei legi, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent dacă este vorba de faza de judecată sau de executare silită”.
Rezultă că toate actele de executare efectuate asupra debitoarei CNVM nu își mai pot produce efectele, fiind nule de drept, ca urmare a încetării calității de debitoare a acesteia.
În acest context, executorii sunt obligați să emită alte acte de executare având în vedere că de la data intrării în vigoare a legii, data de 26.04.2013, calitatea de debitor o are AAAS, cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile, în speță OG nr. 22/2002, Codul de Procedură Civilă.
S-a solicitat să se constate nulitatea absolută a tuturor actelor de executare transmise, deoarece B. P. C. nu a solicitat instanței de executare competente, respectiv Judecătoriei Sectorului 5 București încuviințarea executării silite potrivit art. 3731 C.proc.civilă.
Ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr.113/2013, executorul judecătoresc este obligat să reia procedura de executare silită și să obțină o nouă încheiere de încuviințare a executării silite pe numele noii debitoare AAAS.
S-a învederat instanței faptul că începerea executării silite împotriva AAAS este nelegală, deoarece actele de executare efectuate în acest dosar încalcă prevederile OG nr. 22/2002, care prevede un regim special și derogatoriu de la dreptul comun.
Conform art.1 al acestui act normativ, ,,Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă”.
Conform art.2, ,, Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”.
În cazul de față, somațiile au fost transmise la data de 24.07.2013, în timp ce adresele de înființare a popririi au fost transmise la data de 07.08.2013, la doar 15 zile, cu nerespectarea termenului de grație de 6 luni.
Având în vedere că Legea nr. 113/2013 a fost adoptată la data de 23.04.2013, termenul de 6 luni acordat de legiuitor ca termen de grație pentru executarea voluntară a titlurilor executorii începe să curgă de la data preluării drepturilor și obligațiilor CNVM de către AAAS.
De asemenea, prin art. 3 din OG nr. 22/2002 se prevede că ,, În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Legiuitorul, prin dispoziții legale cu caracter imperativ, a exceptat patrimoniul AAAS de la urmărirea silită de drept comun, stabilind totodată calea de urmat pentru executarea obligațiilor stabilite prin titluri executorii împotriva AAAS.
Prin aceasta, patrimoniul debitorilor instituții publice nu a fost exceptat de la executarea silită, fiind stabilită doar o procedură specială de aducere la îndeplinire a obligațiilor stabilite prin titluri executorii.
Prin prevederile art. 2 din OG nr. 22/2002 a fost acordată posibilitatea debitorilor din categoria instituțiilor publice de a executa obligațiile de plată a sumelor de bani care le revin voluntar, într-un termen de 6 luni de la data la care au primit somația de plată comunicată de creditor.
D. în măsura în care instituțiile publice debitoare nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul de 6 luni, creditorul va putea trece conform art. 3 din OG nr. 22/2002 la executarea silită potrivit Codului de procedură civilă sau potrivit dispozițiile legale aplicabile în materie.
Este evident faptul că instituțiile publice nu pot efectua decât acele cheltuieli care au fost prevăzute în bugetul propriu de venituri și cheltuieli, buget aprobat prin hotărâre a Guvernului și care face parte din bugetul de stat. Așadar, termenul de 6 luni este perioada în care instituțiile publice pot face rectificările necesare, în vederea introducerii la titlurile de cheltuieli a sumelor necesare plății titlurilor executorii.
De asemenea, potrivit art. 4 din OG nr. 22/2002, ,, Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii”.
Pe cale de consecință, AAAS, în calitate de ordonator principal de credite, este singura instituție care poate dispune efectuarea de plăți către debitori, Biroul Executorului judecătoresc nu poate în această fază procesuală să înfăptuiască nici un act de executare silită.
În ceea ce privește natura juridică a termenului de 6 luni, reglementată de art. 2 din OG nr. 22/2002, acesta este un veritabil termen de grație acordat de lege debitorului instituție publică, prin care executarea creanțelor stabilite prin titlurile executorii în sarcina acestor debitori este amânată până la împlinirea termenului.
Așa cum a reținut și Curtea Constituțională printr-o decizie de speță, OG nr. 22/2002 instituie anumite limite ale executării, în sensul că aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse bănești ale instituțiilor publice, ci numai asupra acelora alocate de la buget în acest scop.
Prin urmare, contestatoarea apreciază că, creditorul trebuia să se adreseze direct AAAS, în vederea executării silite, și nu să treacă la executarea silită, ignorând dispozițiile imperative ale art. 3 din OG nr. 22/2002.
În consecință, se poate constata că au fost încălcate dispozițiile imperative ale OG nr. 22/2002, și toate actele de executare din acest dosar de executare sunt lovite de nulitate.
Executorul judecătoresc a stabilit în mod nelegal cheltuielile de executare, fără să prezinte un mod de calcul detaliat și temeiul legal al acestuia.
Deși executorul judecătoresc avea doar obligația de a trimite o notificare privind somația de plată, a considerat în mod nelegal faptul că somația de plată face parte din dosarul de executare, și a solicitat ca suma cuvenită creditorilor să fie plătită către el și nu a calculat onorariul executorului judecătoresc la prețul unei notificări. Cheltuielile de executare ar fi trebuit calculate pentru categoria ,,Notificare și alte acte de procedură, adică un onorariu situat între 20 de RON și 400 de RON.
Debitorul are dreptul să plătească de bunăvoie, în interiorul termenului de 6 luni, dar executorul judecătoresc calculează și pretinde onorarii fără a îndeplini acte de executare, astfel cum sunt acestea reglementate de Codul de Procedură Civilă.
S-au stabilit în sarcina AAAS sume de plată foarte mari cu titlu de cheltuieli de executare, fără a lua în considerare că în termenul de 6 luni, plata debitului poate fi făcută de bunăvoie.
Cheltuielile de executare nu au fost încuviințate de instanța de executare competentă.
S-a arătat că onorariul de executare a fost în mod nelegal stabilit, deoarece încalcă și dispozițiile art. 39, alin.1, ale Legii nr. 188/01.10.2000.
Dispoziția legală privitoare la onorariu trebuie interpretată restrictiv, în sensul că plafonul nu trebuie depășit sub nicio formă, deci nici prin adăugarea TVA-ului.
Referitor la acest aspect, atunci când a intenționat ca la onorariul maximal să se adauge și contravaloarea taxei pe valoare adăugată, legiuitorul a stipulat expres în conținutul actului normativ.
Trebuie respectat și principiul de drept ,,in dubio pro debitori” respectiv nu se poate interpreta actul normativ decât în favoarea debitorului, respectiv că suma datorată drept cheltuieli de executare cu tot cu TVA este de maxim 10% din valoarea creanței care face obiectul executării silite.
P. onorariul de avocat pretins creditorul trebuia să obțină un titlu executoriu separat, pe calea unei acțiuni în pretenții. Acestea reprezintă de fapt cheltuieli de judecată, iar nu cheltuieli de executare, astfel încât acestea nu pot fi pretinse pe calea executării silite prin includerea lor în cheltuielile de executare deoarece au un caracter juridic distinct. Mai mult, creditorul trebuia să facă dovada achitării acestui onorariu.
Onorariul de avocat nu poate fi încasat de la debitor, deoarece acestea nu a fost parte în contractul de asistență juridică, nefiindu-i deci opozabil, creditorii trebuiau să facă dovada achitării acestor onorarii, raportat la munca depusă de avocat în faza executării silite și la dispozițiile art. 274, alin.3 C.proc.civilă, acesta nu poate fi pus în sarcina debitorului urmărit. Astfel, conform actelor de executare, singura activitate întreprinsă de avocat este depunerea cererii de executare silită, avocatul neasistând la niciunul dintre actele de executare întreprinse de executorul judecătoresc. Mai mult, această sumă este exagerat de mare și nu se justifică.
A mai fost contestată valoarea despăgubirii stabilite, având în vedere faptul că executorul judecătoresc nu a ținut cont de criteriile de evaluare și de stabilire a despăgubirilor impuse prin Decizia Penală nr. 164 A, în sensul că a stabilit valoarea la zi a sumei investite la data de 24.05.2000, în loc de sumele efectiv investite la data achiziționării, astfel cum a impus Curtea de Apel.
Instanța de apel a statuat în mod clar că valoarea despăgubirii urmează a se calcula la valoarea efectiv investită la data achiziționării, iar nu la data de 24.05.2000, și această valoare a sumei efectiv investite urmează să se actualizeze cu rata inflației începând cu data de 24.05.2000.
Nu se poate verifica dacă executorul judecătoresc a ținut cont și de unitățile de fond care au fost răscumpărate.
În mod clar, creditorii au arătat că nu dețin și alte înscrisuri doveditoare ale achiziționării unităților de fond, astfel încât întocmirea actelor de executare având la bază numai certificatul de investitor încalcă dispozițiile Deciziei Penale nr. 164.
Prin Decizia Penală nr. 164A/18.06.2008, pronunțată de Curtea de Apel București, s-a dispus ,,înlăturarea dispozițiilor privind numărul unităților de fond menționate în dispozitivul sentinței penale apelate cu referire expresă la fiecare parte civilă. Despăgubirile cuvenite părților civile se vor acorda conform numărului unităților de fond astfel cum rezultă din cuprinsul carnetelor de investitor, confirmărilor de sold, ordinelor de plată, chitanțelor, alte acte doveditoare ale achiziționării și achitării către fond a contravalorii titlurilor de participare, potrivit Prospectului de ofertă publică continuă, precum și a Reglementărilor interne privind administrarea și funcționarea FNI”.
În luarea acestei decizii, Curtea a avut în vedere faptul că s-a preluat haotic baza de date de către Tribunal, că în dispozitiv au fost trecute nume, prenume și unități de fond greșite, că se impune stabilirea unor criterii ferme, care urmează a fi avute în vedere la despăgubirea acestora și nu stabilirea unor sume de bani sau un număr de unități de fond cu privire la care nu există garanții că sunt și cele corecte. Valoarea unităților de fond va fi raportată la momentul achiziționării acestora, despăgubirile fiind corespunzătoare sumelor inițial investite.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 387, 411, 399 și urm., 403, alin.1, 453, 404, C.proc.civ., art. 452 și urm. C.proc.civilă, Legea nr. 116/2013, Legea nr. 92/2011, OG nr. 22/2002, OUG nr. 51/1998.
În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Contestatoarea a depus la dosar un set de înscrisuri din dosarele de executare.
Prezenta cerere este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, a timbrului judiciar și a cauțiunii, potrivit prevederilor art. 86 din OUG nr. 51/1998, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 43/2005, coroborate cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 92/2011.
La data de 11.10.2013, intimații au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea contestației la executare ca fiind tardivă, raportat la termenul de 15 zile care curge de la data la care contestatorul a luat la cunoștință despre actul de executare, și a cererii având ca obiect suspendarea executării silite, ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, intimații au arătat în esență faptul că în dosarul de executare aflat pe rolul B. P. C. s-a obținut încuviințarea executării silite, cu respectarea dispozițiilor art. 3731 C.proc.civilă. AAAS se subrogă în drepturile și obligațiile CNVM, astfel încât orice act întocmit față de CNVM îi este opozabil.
Contestatoarea, ca instituție publică autonomă, nu poate invoca în favoarea sa, pentru a justifica neexecutarea unei hotărâri judecătorești, prevederile OG nr. 22/2002, și nu poate invoca în favoarea sa aplicarea prevederilor art. 6 din OG nr. 22/2002 dacă nu face dovada că nu își poate îndeplini obligația de plată în condițiile prevăzute la art.1, 2 sau 4 din OG nr. 22/2002. AAAS nu a făcut dovada lipsei de fonduri pentru a fi incidente dispozițiile OG nr. 22/2002, deși Sentința Penală nr. 423/20.03.2007 a rămas definitivă la data de 04.06.2009, AAAS nu a efectuat demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, cu toate că de la rămânerea definitivă a titlului executoriu au trecut mai bine de 2 ani, de asemenea, AAAS nu a făcut dovada că a solicitat ordonatorilor principali de credite bugetare a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plăți sumelor stabilite prin titluri executorii.
Dispozițiile invocate în favoarea sa de AAAS creează un avantaj discriminatoriu al instituțiilor publice față de o persoană fizică sau juridică obișnuită. A fost invocată în acest sens jurisprudența CEDO în cauzele Ș. împotriva Romaniei și S. P. împotriva Romaniei, susținând faptul că există un conflict între dispozițiile OG nr. 22/2002 și prevederile art. 6 CEDO, iar în baza art.11 și art. 20, alin.2 din Constituție, având în vedere forța supralegislativă a tratatelor internaționale în materia drepturilor omului față de dreptul intern, trebuie să fie înlăturate de la aplicarea prevederilor OG nr. 22/2002. Contestatoarea, în calitatea sa de instituție publică, nu se poate prevala de prevederile legale interne menționate pentru a nu executa o hotărâre judecătorească, iar neexecutarea îi este imputabilă, întrucât dispozițiile din Convenția Europeană a Drepturilor Omului au prioritate și incidență directă în speță.
S-a mai arătat că executorul judecătoresc a arătat în cuprinsul actului de executare în mod expres ce reprezintă fiecare sumă solicitată în plată.
La suma solicitată se adaugă și cheltuielile de executare, care sunt stabilite și calculate conform procesului-verbal de cheltuieli întocmit de executorul judecătoresc cu respectarea dispozițiilor legale în materie și a Ordinului nr. 2550/2006. În ceea ce privește onorariul de avocat, aceasta este datorat pentru mai mulți creditori față de care s-au efectuat toate formalitățile în vederea recuperării creanței, inclusiv asistare și reprezentare juridică în faza contestației la executare. Suma datorată de către AAAS în cadrul dosarelor de executare a fost în mod corect stabilită printr-un Raport de expertiză întocmit cu respectarea dispoziției date de către Curtea de Apel București prin pronunțarea Deciziei Penale nr. 164A din data de 18.06.2008.
S-a solicitat respingerea cererii având ca obiect întoarcerea executării silite, având în vedere că nu s-a procedat la o executare propriu-zisă în sensul de încasare a vreunei sume de bani.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 C.proc.civilă.
Intimații au solicitat judecarea prezentei cereri și în lipsă, în condițiile art. 411, alin.2 C.proc.civilă.
În probațiune, intimații au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Prin Încheierea din data de 18.11.2013, instanța a suspendat judecarea cauzei, în baza art. 1551 C.proc.civilă pentru neîndeplinirea obligațiilor contestatoarei, cauza fiind repusă pe rol la termenul din data de 07.08.2014.
Prin Sentința Civilă nr. 5416/14.08.2014, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 19.12.2014, sub dosar nr._ .
Instanța a administrat în soluționarea cererii proba cu înscrisuri.
Ca urmare a adresei instanței, au fost înaintate toate actele din dosarele de executare nr. 321/2012, nr 323/2012, nr 326/2012, nr 327/2012, nr 328/2012, nr 329/2012, nr 330/2012, nr 331/2012, nr 332/2012, nr 333/2012, nr 334/2012, nr 335/2012, nr 336/2012, nr 337/2012, nr 338/2012, nr 339/2012, nr 340/2012, nr 341/2012, nr 342/2012, nr 343/2012, nr 344/2012, nr 345/2012, nr 346/2012, nr 358/2012, nr 359/2012, nr 360/2012, nr 361/2012, nr 362/2012, nr 363/2012, nr 364/2012, nr 365/2012, nr 366/2012, nr 367/2012.
La termenul de judecată din data de 27.04.2015, instanța a respins excepția tardivității formulării contestației la executare, ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin Sentința penală nr. 423/20.03.2007, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2006 s-a dispus obligarea inculpaților, în solidar cu părțile responsabile civilmente . SOV INVEST SA, ., COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE la plata despăgubirilor civile către un număr de 130.798 părți civile, constituite în această calitate procesuală pe parcursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, la nivelul sumelor efectiv învestite, indexate cu rata inflației, începând de la data de 24 mai 2000 și până la achitarea lor, conform numărului de unități de fond învestite de fiecare parte civilă, executarea făcându-se pe baza prezentării certificatului de investitor în original și după anularea acestuia.
Creditorii s-au adresat cu cerere de executare silită către B. P. C., fiind întocmite dosarele de executare nr 321/2012, nr 323/2012, nr 326/2012, nr 327/2012, nr 328/2012, nr 329/2012, nr 330/2012, nr 331/2012, nr 332/2012, nr 333/2012, nr 334/2012, nr 335/2012, nr 336/2012, nr 337/2012, nr 338/2012, nr 339/2012, nr 340/2012, nr 341/2012, nr 342/2012, nr 343/2012, nr 344/2012, nr 345/2012, nr 346/2012, nr 358/2012, nr 359/2012, nr 360/2012, nr 361/2012, nr 362/2012, nr 363/2012, nr 364/2012, nr 365/2012, nr 366/2012, nr 367/2012 .
În cauză au fost întocmite rapoarte de expertiză contabilă extrajudiciară de către expertul contabil H. A. N. și C. P..
Prin încheierile de ședință, in majoritate din 22.08.2012 si respectiv 20.09.2012, 30.07.2012, 14.09.2012, 13.09.2012, 06.09.2012, 28.08.2012, pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București s-a încuviințat executarea silită a debitoarei COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE, la cererea creditorilor, în baza titlului executoriu reprezentat prin Sentința penală nr. 423/20.03.2007, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2006.
În cadrul dosarelor de executare au fost întocmite procesele-verbale de actualizare a creanței la data de 20.09.2012, au fost emise de asemenea procesele-verbale de cheltuieli de executare, precum și somațiile de plată, din data de 22.07.2013, prin care s-a pus în vedere debitoarei să se conformeze titlului executoriu în sensul de a achita creditorilor debitul. Somațiile de plată au fost comunicate debitoarei la data de 24.07.2013.
Prin adresele de înființare a popririi comunicate la data de 07.08.2013, în dosarele de executare nr 321/2012, nr 323/2012, nr 326/2012, nr 327/2012, nr 328/2012, nr 329/2012, nr 330/2012, nr 331/2012, nr 332/2012, nr 333/2012, nr 334/2012, nr 335/2012, nr 336/2012, nr 337/2012, nr 338/2012, nr 339/2012, nr 340/2012, nr 341/2012, nr 342/2012, nr 343/2012, nr 344/2012, nr 345/2012, nr 346/2012, nr 358/2012, nr 359/2012, nr 360/2012, nr 361/2012, nr 362/2012, nr 363/2012, nr 364/2012, nr 365/2012, nr 366/2012, nr 367/2012 ale B. P. C. s-a dispus înființarea popririi asupra conturilor contestatoarei la terțul poprit Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București și B. Comercială Română SA.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei în sensul că executorii judecătorești sunt obligați să emită alte acte de executare, având în vedere . Legii nr. 113/2013, instanța reține că potrivit art. II din Legea nr. 113/2013, pentru aprobarea OUG nr. 93/2013, pentru înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară, ,, A. pentru Administrarea Activelor Statului preia fără plată toate drepturile și obligațiile Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, rezultate din actele juridice prin care Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a fost obligată, ca parte responsabilă civilmente, la plata de despăgubiri către investitorii la Fondul Național de Investiții.
(2) A. pentru Administrarea Activelor Statului se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare și dobândește calitatea procesuală pe care aceasta o are, la data intrării în vigoare a prezentei legi, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent dacă este vorba de faza de judecată sau de executare silită”.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă faptul că începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 113/2013, contestatoarea AAAS a preluat de drept obligația de plată a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare și a dobândit de drept, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 113/2013 calitatea de debitor în cadrul dosarelor de executare mai sus menționate, actele de executare îndeplinindu-se începând de la data intrării în vigoare a legii în contradictoriu cu AAAS, nefiind necesară reluarea actelor de executare în contradictoriu cu AAAS.
Având în vedere că începând cu data de 26.04.2013, data intrării în vigoare a Legii nr. 113/2013, AAAS s-a subrogat de drept în toate drepturile și obligațiile procesuale ale Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare și a dobândit calitatea procesuală de debitoare pe care aceasta din urmă o avea în cadrul dosarului de executare, instanța apreciază că încheierile de încuviințare a executării silite pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București, ca instanță de executare, în contradictoriu cu debitoarea CNVM sunt opozabile și AAAS, nefiind necesară obținerea unei noi încheieri de încuviințare a executării silite în contradictoriu cu AAAS. În acest sens, instanța are în vedere și dispozițiile art. 3731, alin.3 C.proc.civilă, potrivit căruia ,,În temeiul încheierii prin care se admite cererea de încuviințare a executării silite, executorul judecătoresc poate proceda la executarea silită a obligației stabilite prin titlul executoriu în oricare dintre formele prevăzute de lege, dispozițiile art. 3711 alin. 3 aplicându-se în mod corespunzător. Încuviințarea executării silite este de drept valabilă și pentru titlurile executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviințate”.
Prin urmare, încheierile de încuviințare a executării silite pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București în cadrul dosarelor de executare sunt de drept valabile și pentru procesele-verbale de stabilire a cheltuielilor de executare emise, care constituie titluri executorii în conformitate cu art. 3717, alin. 4 C.proc.civilă.
Instanța apreciază că instanța de executare este Judecătoria Sectorului 4 București, în a cărei rază teritorială se află sediul terțului poprit Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București, în temeiul art. 373, alin.2 C.proc.civilă, potrivit căruia ,,Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”. Judecătoria Sectorului 5 București nu este instanță de executare, întrucât potrivit adresei înregistrate sub nr. 901/07.05.2014, EXIMBANK SA a comunicat AAAS faptul că nu a primit din partea B. P. C. adresele de înființare a popririi asupra conturilor acesteia.
În mod legal au fost pronunțate încheierile de încuviințare a executării silite de către această instanță de executare.
În ceea ce privește apărarea contestatoarei privind încălcarea dispozițiilor OG nr. 22/2002, instanța reține că potrivit art. 2 din OG nr. 22/2002, ,,Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului, iar potrivit art. 3 din același act normativ ,,În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Textul legal invocat prevede că doar în cazul lipsei de fonduri, care conduce la neînceperea sau la necontinuarea executării silite de bunăvoie, există un termen de 6 luni în care debitorul are obligația de a găsi resursele financiare necesare acoperirii debitului, termenul de 6 luni neavând natura juridică a unui termen de grație sau a unei proceduri prealabile.
P. a beneficia de dispozițiile de favoare ale Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 110/2007, respectiv de termenul de 6 luni pentru efectuarea plății stabilit de art. 2 din actul normativ menționat, contestatoarea trebuia să facă dovada că a efectuat demersuri în vederea obținerii fondurilor necesare achitării obligațiilor de plată. Din actele dosarului rezultă că deși somațiile de plată au fost comunicate AAAS la data de 24.07.2013, iar adresele de înființare a popririi au fost comunicate la data de 07.08.2013, nu a existat nici un demers al debitoarei în vederea achitării voluntare a obligației de plată, și nici un demers pentru a obține alocarea resurselor bugetare necesare realizării obligației de plată, situație în care nu se poate prevala de termenul de grație de 6 luni instituit de legiuitor prin art. 2 din Ordonanța Guvernului nr.22/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea art.110/2007.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 4 din OG nr. 22/2002, ,, Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
(2) Virările de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.
Prin urmare, debitoarea AAAS avea la dispoziție posibilitatea de a solicita ordonatorilor principali de credite virarea unor credite bugetare suplimentare sau avea chiar posibilitatea de a solicita o rectificare bugetară în acest sens. Sentința penală nr. 423/20.03.2007, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2006 a devenit irevocabilă la data de 04.06.2009, prin Decizia nr. 2098 din data de 04.06.2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, iar de la această dată și până la data formulării cererii de executare silită contestatoarea a avut un interval de timp rezonabil pentru a-și executa obligația de plată.
În sensul executării obligațiilor stabilite prin hotărâri judecătorești este și jurisprudența CEDO. Astfel, începând cu cauza Hornsby contra Greciei, Curtea a decis că dreptul de acces la justiție protejează și punerea în executare a hotărârilor definitive, care într-un stat care respectă preeminența dreptului nu pot rămâne fără efect în defavoarea unei părți, în caz contrar, accesul la justiție fiind iluzoriu.
Pe cale de consecință, s-a decis că executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp. Mai mult, în ce privește creanțele stabilite împotriva statului ori a autorităților publice, s-a reținut că administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al bunei administrări a justiției. În cauza Ș. împotriva României, Curtea a subliniat că executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces", în sensul art. 6 alin. 1 din Convenție, și că dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți. A mai arătat Curtea că dacă statul, debitor în baza unei hotărâri judecătorești, refuză sau omite să o execute ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi. Totodată, s-a subliniat că nu este oportun să-i ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție.
În Hotarârea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 29 iulie 2008, în Cauza T. impotriva Romaniei, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 386 din 9 iunie 2009, Curtea Europeană a reținut că a fost încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil, prin neexecutarea unei hotărâri judecatorești.
Instanța reține că procesele-verbale de calcul al cheltuielor de executare au fost în mod legal întocmite.
În ceea ce privește motivul de contestație în sensul că în mod greșit au fost stabilite cheltuieli de executare, cu toate că în interiorul termenului de 6 luni plata debitului poate fi făcută de bunăvoie, instanța reține că este neîntemeiată, având în vedere și considerentele expuse mai sus privind aplicabilitatea termenului de 6 luni instituit de dispozițiile art. 2 din OG nr. 22/2002, precum și faptul că potrivit art. 371, indice 7 C.proc.civ., ,,Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. P. actele sau activitățile dispuse din oficiu cheltuielile se avansează de către creditor.
Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară.
Sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii.
P. sumele stabilite potrivit prezentului articol procesul-verbal constituie titlu executoriu”.
Contestatoarea are obligația, în conformitate cu dispozițiile art. 371, indice 7 C.proc.civ., de a suporta toate cheltuielile de executare efectuate după data înregistrării cererii de executare silită și până la data realizării obligației, aceasta neputând fi exonerată de obligația de plată a cheltuielilor de executare.
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, instanța reține că prin procesele-verbale de stabilire a cheltuielilor de executare, onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 39, alin.1, lit. a, b, c respectiv d din Legea nr. 188/2000, în funcție de valoarea debitului actualizat.
Deși dispozițiile art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 nu prevăd în mod expres necesitatea adăugării TVA datorate de executorul judecătoresc bugetului de stat la cuantumul onorariului stabilit conform legii, potrivit art. 127 și art. 129 alin. 3 din Codul fiscal, taxa pe valoare adăugată reprezintă un impozit indirect și este datorată de persoana impozabilă (inclusiv de persoanele ce exercită profesii liberale, în anumite condiții) în toate cazurile în care se prestează un serviciu, taxa fiind inclusă în tariful final practicat de prestator pentru a fi suportată în final de beneficiarul serviciului. În consecință, beneficiarul serviciului prestat (în speță executarea silită), respectiv creditorul care solicită prestarea serviciului de către executor, este cel care în conformitate cu dispozițiile legale, va suporta în final și costul TVA datorate de prestatorul de servicii (executor) către bugetul de stat. În aceste condiții, TVA reprezintă pentru creditorul urmăritor o cheltuială efectuată în cursul executării silite.
Serviciul prestat de executorul judecătoresc fiind încadrat din punct de vedere contabil în categoria prestărilor de servicii pentru care se datorează taxa pe valoare adăugată în procent de 24%, în mod legal executorul judecătoresc a calculat TVA la cheltuielile de executare, suma constituind taxă pe valoare adăugată urmând a fi virată de executor la bugetul statului. Ca urmare a achitării acestei obligații fiscale, suma ce va rămâne efectiv executorului judecătoresc cu titlu de onorariu este doar maximul prevăzut de art.39 din Legea nr.188/2000.
Având în vedere dispozițiile art. 3711 alin. 3 și cele ale art. 3717 alin. 2 C.proc.civ, potrivit cărora cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, acesta va trebui să plătească creditorului toate cheltuielile de executare, inclusiv TVA inclus în tariful final al executorului judecătoresc. Instanța apreciază că nu ar fi fost necesară o prevedere distinctă în Legea 188/2000 cu privire la necesitatea calculării TVA și adăugării acestuia la onorariul calculat potrivit plafoanelor menționate în actul normativ, deoarece nu toate persoanele care desfășoară o profesie liberală datorează TVA, existând un regim special de scutire de plata taxei în anumite condiții stabilite de Codul fiscal, iar pe de altă parte deoarece Legea 188/2000 face referire la onorariul la care are dreptul executorul judecătoresc, fiind evident că acesta este îndreptățit la suma integrală calculată potrivit plafoanelor legale, și nu la o sumă mai mică.
Instanța reține că onorariul executorului judecătoresc este proporțional cu valoarea debitului care face obiectul executării silite, cu durata procedurii de executare și complexitatea actelor de executare efectuate de executorul judecătoresc. Onorariul executorului judecătoresc se determină raportat la întreaga activitate de executare silită pe care o presupune pentru executor deschiderea unui dosar execuțional și reprezintă prețul muncii fizice și intelectuale depuse de executor în timpul executării silite.
În ceea ce privește celelalte cheltuieli de executare, acestea au fost evidențiate în procesele-verbale privind cheltuielile de executare, executorul judecătoresc a detaliat modul de calcul al cheltuielilor de executare, de o manieră de natură a permite instanței de judecată verificarea legalității și temeiniciei acestora, fiind stabilite în conformitate cu Hotărârea UNEJ nr. 2/2007, având un cuantum rezonabil, și având un caracter cert, lichid și exigibil, procesul-verbal prin care au fost stabilite constituind titlu executoriu, în conformitate cu dispozițiile art. 371, ind.7, alin. 4 C.proc.civ..
Cu privire la legalitatea cheltuielilor de executare s-a pronunțat și Judecătoria Sectorului 4 București prin Sentința Civilă nr. 2890/01.04.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2013 irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 285/27.01.2015 pronunțată de Tribunalul București-Secția a V-a Civilă. Instanța a statuat cu putere de lucru judecat faptul că ,,In raport de motivele invocate de către contestator, instanta apreciaza neintemeiata si critica legata de cheltuielile de executare. Instanța a mai reținut faptul că ,, Onorariul executorului a fost raportat pentru fiecare dosar de executare la creanta de recuparat, stabilindu-se in concret un procent 10% din valoarea debitului, la care s-a adăugat TVA în cotă de 24%
În ceea ce privește cealalta categorie de cheltuieli de executare,acestea au fost stabilite în conformitate cu Hotărârea nr. 2/2007 a UNEJ, iar celelalte sume cuprinse intre 1800 si 2.800 lei reprezinta onorariul expertului contabil, perceput in raport de complexitatea lucrarii, valoarea stabilita, pentru toate onorariiile percepute expertul intocmind facturi fiscale care se regasesc in dosarele de executare silita. Procesul-verbal prin care au fost stabilite constituind titlu executoriu, în conformitate cu dispozițiile art. 371, ind.7, alin. 4 C.proc.civ si nu era necesara o incuviintare suplimentara a instantei de executare pentru aceste cheltuieli. Referitor la alte cheltuieli de executare, respectiv, onorariul avocatului faza de executare silita, acesta a fost stabilit pentru fiecare dosar de executare si achitat potrivit chitantelor depuse in dosarele de executare, instanta apreciaza ca si aceasta cheltuiala este justificata. In dosarul de executare exista dovezile certificate care atesta faptul ca intimatii a incheiat contract de asistenta juridica,pentru reprezentarea in faza de executare silita a intimatilor. In aceasta etapa, demersurile avocatului vizeaza obtinerea hotararilor judecatoresti, investirea cu formula executorie, redactarea actelor, consilierea partii, precum si colaborarea cu executorul pentru urgentarea executarii”. Pe cale de consecință, instanța va respinge criticile formulate de contestatoare cu privire la onorariul de avocat, onorariul de expert și alte cheltuieli de executare.
Procesele-verbale de actualizare a creanței din au fost întocmite în mod legal, cu respectarea dispozițiilor art. 3712, alin. 3 C.proc.civ., care prevede că ,,Dacă titlul executoriu conține suficiente criterii în funcție de care organul de executare poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda, la cererea creditorului, și la actualizarea acestei sume. În cazul în care titlul executoriu nu conține niciun asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanța a devenit exigibilă și până la data plății efective a obligației cuprinse în oricare dintre aceste titluri”. Debitul stabilit prin procesul-verbal de actualizare corespunde debitului menționat în somațiile de plată și în adresele de înființare a popririi.
În ceea ce privește modul de calcul al debitului, instanța reține că despăgubirile au fost în mod corect calculate, în acord cu dispozițiile titlului executoriu, printr-o expertiză contabilă extrajudiciară, expertul a pornit de la datele cuprinse în carnetul de investitor și a înmulțit numărul de unități de fond cu valoarea unei unități de fond, valoare care este menționată în certificatul de investitor, iar în continuare, acesta a actualizat suma obținută cu indicele de inflație comunicat de Institutul Național de S., actualizarea debitului fiind în acord cu dispozițiile art. 3712, alin. 3 C.proc.civ., suma finală fiind avută în vedere de executorul judecătoresc la efectuarea actelor de executare.
În ceea ce privește critica având ca obiect faptul că unii dintre creditori și-au răscumpărat unitățile de fond, instanța reține că, contestatoarea, căreia îi revine sarcina probei în condițiile art. 1169 C.civ., nu a făcut dovada acestei susțineri.
Instanța reține din actele și lucrările dosarului, că, carnetul de investitor, este singurul act care dovedește calitatea de investitor și dreptul de creanță. Din cuprinsul Deciziei nr. 164A/18.06.2008, pronunțată de Curtea de Apel București rezultă că instanța a stabilit criterii alternative, iar nu cumulative de cuantificare și acordare a despăgubirilor civile, copia carnetului de investitor conformă cu originalul fiind suficientă pentru determinarea cuantumului despăgubirilor.
Legalitatea modului de calcul a despăgubirilor a fost stabilită cu putere de lucru judecat prin Sentința Civilă nr. 2890/01.04.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2013 irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 285/27.01.2015 pronunțată de Tribunalul București-Secția a V-a Civilă.
De asemenea, adresele de înființare a popririi au fost în mod legal emise, somațiile sunt legale, iar actele de executare s-au desfășurat în baza încuviințării de executare silită pronunțată de instanța de executare.
P. considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, având în vedere legalitatea și temeinicia actelor de executare contestate, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea contestatoarei având ca obiect întoarcerea executării silite și restabilirea situației anterioare executării, potrivit art. 404, ind.1, alin.1 și art. 404, ind.2, alin. 1 C.proc.civ., instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 404, ind.1, alin.1 C.proc,civ., ,,În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia”, iar potrivit dispozițiilor art. 404, ind.2, alin. 1 C.proc.civ., ,,În cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării”. Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă concluzia că pentru a se dispune întoarcerea executării silite trebuie îndeplinită condiția desființării titlului executoriu sau a actelor de executare, această condiție nefiind îndeplinită în speță, întrucât titlul executoriu nu a fost desființat, iar actele de executare nu au fost desființate de instanța de executare, fiind menținute, motiv pentru care instanța va respinge cererea având ca obiect întoarcerea executării silite, ca neîntemeiată,
În ceea ce privește cerere contestatoarei având ca obiect suspendarea executării silite, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 403 C.proc.civ., ,,Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel”. Executarea silită poate fi suspendată până la soluționarea contestației la executare, și întrucât contestația la executare a fost soluționată prin prezenta sentință, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite ca fiind rămasă fără obiect.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare, formulată de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI-AAAS(F. A.), cu sediul în București, . Ș., nr. 50, sector 1, în contradictoriu cu intimații G. M., L. D., M. C., M. D., M. V., P. I., T. A. Angel, T. A., D. R., F. G., K. G. Aldof, D. V., D. N., G. M. L., M. D., P. A., P. I., T. N. L. prin împuternicit T. C., V. G., C. C. mostenit. pt. C. A., M. G., S. P., B. C., G. M. M., V. I., V. I. C., în prezent Taerel C. A., O. G., I. G., P. D. S., B. F., B. S., I. E., I. I. D., M. I., M. A., M. A., I. M., M. A., M. I., C. A., N. Ș., P. V. L., Panoiu (C.)M. M. L., K. A., I. C., B. D., F. I., A. E., B. M., C. R., A. R., A. M., C. D., C. D., C. M., C. G., D. I., P. D. C. E., B. N., C. G., G. C., P. M., P. G., R. I., I. Z. A., T. C. G., C. V., S. I., S. M., B. F., S. P. pt. S. E., U. B., F. V., P. G., B. D., toți cu domiciliul ales la cab. av. I. E. M., cu domiciliul în Ploiești, ., ., jud. Prahova, și cu terțul poprit B. DE I. EXPORT A ROMANIEI-EXIMBANK SA, cu sediul în București, ., nr. 6A, sector 1, ca neîntemeiată.
Respinge cererea având ca obiect întoarcerea executării silite, ca neîntemeiată. Respinge cererea având ca obiect suspendarea executării silite, ca rămasă fără obiect. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04.05.2015.
Președinte, Grefier,
M. M.-R. N. A.-M.
Red./Dact. Jud. M.M.R.. / 80 ex./ 2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5469/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3271/2015. Judecătoria... → |
|---|
