Contestaţie la executare. Sentința nr. 5755/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5755/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 5755/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 5755
Ședința publică din data de 06.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - N.-M. C.-S.
GREFIER - E. C. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea COMPANIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR (CNCI) și pe intimații K. L. B., K. M., K. A. E., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele: părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă; prin serviciul Registratură, la data de 24.04.2015, intimații au depus la dosar copia sentinței civile nr. 6381/2014 a Judecătoriei Sector 4 București; prin serviciul Arhivă, la data de 28.04.2015, a fost depus la dosar în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarul de executare silită nr. 390/2013, după care,
Instanța, având în vedere că prezenta cauză se află la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, procedând la verificarea și stabilirea competenței conform art. 131 C., și având în vedere sediul biroului executorului judecătoresc, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, prin raportare la dispozițiile art. 713 și art. 650 C. în forma de la data începerii executării silite.
De asemenea, instanța invocă din oficiu excepția tardivității cu privire la contestația la executare formulată împotriva executării silite înseși, împotriva încheierii din data de 30.07.2013 prin care s-au stabilit cheltuieli de executare, împotriva încheierii de încuviințare a executării silite, precum și cu privire la solicitarea de anulare a somației, față de dispozițiile art. 714 C..
În temeiul art. 255 raportat la art. 258 C., deliberând asupra probelor propuse în cauză, apreciind că sunt admisibile potrivit legii și duc soluționarea cauzei, instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile de la dosar, după care, reține cauza în pronunțare asupra excepției tardivității invocate din oficiu, asupra excepției autorității de lucru judecat invocată prin întâmpinare, precum și asupra fondului cauzei.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24.02.2015 pe rolul Judecătoriei sector 4 București, sub nr._, contestatoarea C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a chemat în judecată pe intimații K. L. B., K. M. și K. A. E., solicitând anularea executării silite din dosarul de executare nr. 390/2013 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați E. L. și Asociații, anularea încheierii privind cuantumul cheltuielilor de executare din 30.07.2013, anularea încheierii de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria sector 3 București, anularea adresei de poprire din 5.02.2015 și a actelor subsecvente, constatarea perimării executării silite, precum și suspendarea executării silite.
În motivare contestatoarea a învederat că ultimul act de executare a fost făcut în data de 7.10.2013, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 696-698 C.p.c. pentru constatarea perimării. De asemenea, a invocat lipsa calității sale de debitoare pe de o parte în raport de prevederile art. 23 alin. 4 din OUG nr. 96/2012 conform cărora CCSD, desființată prin Legea nr. 165/2013, a fost o entitate autonomă, fără personalitate juridică, fără buget propriu și fără conturi proprii, iar pe de altă parte față de prevederile Legii nr. 165/2013 și decizia nr. 249/2013 a Primului Ministru conform cărora CNCI este o entitate fără personalitate. Contestatoarea a mai susținut că și-a îndeplinit obligația în mod voluntar prin emiterea deciziei de compensare nr. 1865/30.09.2014 iar cheltuielile de executare nu au fost calculate corect și legal prin încheierea din 30.07.2013.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 711 și urm. C.p.c, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, Legea nr. 165/2013.
Contestatoarea a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților.
În dovedire contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri fără a depune la dosar vreun înscris.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în conformitate cu art. 30 din OG nr. 80/2013.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția autorității de lucru judecat a sentinței nr. 6381/2014 pronunțată de Judecătoria sector 4 București în dosarul nr._/4/2013 solicitând respingerea cererii în principal pentru existența autorității de lucru judecat iar în subsidiar ca neîntemeiată. Intimații au solicitat și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare intimații au învederat că sentința nr. 6381/2014 a Judecătoriei sector 4 București a devenit definitivă prin neapelare, prin aceasta fiind respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de aceeași contestatoare. Au mai susținut că data de la care începe să curgă termenul de perimare a executării este data la care acea sentință a devenit definitivă deoarece în dosarul respectiv s-au contestat actele de executare și s-a solicitat suspendarea executării silite. În ceea ce privește lipsa calității contestatoarei de debitoare, intimații au susținut că această problemă de drept a fost analizată ca apărare de fond în dosarul nr._/4/2013, fiind lipsită de relevanță existența sau inexistența personalității juridice a CNCI.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 711 și urm. C.p.c, art. 430 C.p.c, Legea nr. 188/2000.
În dovedire intimații au depus copia sentinței nr. 6381/2014 a Judecătoriei Sector 4 București.
Intimații au solicitat, la rândul lor, judecarea cauzei în lipsa părților.
Contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat, în esență, susținerile din cererea de chemare în judecată.
Din oficiu s-au solicitat copiile actelor de executare din dosarul nr. 390/2014 iar la termenul din 6.05.2015 instanța a invocat din oficiu excepția tardivității în ceea ce privește solicitarea de anulare a executării silite, a încheierii se stabilire a cheltuielilor de executare și a încheierii de încuviințare a executării silite, față de dispozițiile art. 714 C.p.c.
Analizând cu precădere excepția tardivității invocată din oficiu și excepția autorității de lucru judecat, în această ordine, față de dispozițiile art. 248 alin. 1 C.p.c. potrivit cărora, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, și art. 248 alin. 2 C.p.c. conform cărora, în cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 714 alin. 1 C.p.c., dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă (pct. 1), cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înștiințarea privind înființarea popririi (…) (pct. 2), debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării silite sau somația ori de la data la care a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație (pct. 3).
Din procesul verbal existent în copie la fila 60 reiese că încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare și încheierea de încuviințare a executării silite au fost comunicate Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la data de 7.10.2013 iar din cuprinsul sentinței nr. 6381/8.07.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București în dosarul nr._/4/2013 reiese că a mai existat o contestație la executare formulată la data de 17.10.2013 de aceeași contestatoare împotriva executării silite din dosarul nr. 390/2013, prin care s-a solicitat anularea acestei executări, anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din 30.07.2013 și a încheierii de încuviințare a executării silite, prezumându-se astfel că debitoarea a luat cunoștință de executare, de încheierea de încuviințare a executării și de încheierea referitoare la cheltuielile de executare în anul 2013, astfel încât contestarea încheierii de încuviințare a executării, a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare și a executării silite însăși la data de 24.02.2015, prin prezenta contestație, este vădit tardivă în raport de prevederile art. 714 C.p.c. menționate anterior. Termenul de 15 zile prevăzut de art. 714 C.p.c. s-a împlinit cu mult înainte de sesizarea instanței cu prezenta contestație în ceea ce privește contestarea executării silite însăși, a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare și a încheierii de încuviințare a executării silite.
În cauză sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod de procedură civilă față de dispozițiile art. 24 C.p.c. conform cărora dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ., cererea de executare silită în baza căreia s-a deschis dosarul de executare nr. 390/2013 fiind depusă la executor în data de 30.07.2013, după cum rezultă din viza executorului de pe cererea respectivă.
În consecință, instanța va admite excepția tardivității invocată din oficiu și va constata că este tardivă contestația la executare formulată împotriva executării silite înseși din dosarul nr. 390/2013, împotriva încheierii de încuviințare a executării și împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare. Totodată, va respinge ca rămasă fără obiect excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă cu privire la aceste capete de cerere, ca urmare a respingerii lor ca tardive.
Întrucât legalitatea adresei de poprire nu a fost analizată prin sentința nr. 6381/2014 a Judecătoriei sector 4 București, instanța constată neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat invocată cu privire la acest capăt de cerere. Pentru a se reține autoritatea de lucru judecat trebuie să existe o triplă identitate între litigiul judecat anterior și litigiul de față, respectiv identitate de părți, de obiect și de cauză. Astfel, conform art. 431 alin.1 C.p.c, nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
Cum între capătul de cerere având ca obiect anularea adresei de poprire și litigiul soluționat anterior prin sentința nr. 6381/2014 nu există identitate de obiect, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat cu privire la acest capăt de cerere.
Cât privește solicitarea de constatare a perimării executării silite, instanța reține că dosarul de executare nr. 390/2013 al Societății Civile Profesionale de Executare Silită E. L. și Asociații are ca obiect o executare pornită la cererea intimaților în temeiul sentinței nr. 211/2011 și a sentinței nr. 48/2012 pronunțate de Curtea de Apel Cluj. La data de 30.07.2013 s-a dispus înregistrarea cererii de executare silită și deschiderea dosarului de executare, s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 905,20 lei și s-a emis o înștiințare către debitoare cu privire la executare. La data de 11.09.2013 executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Sector 4 București în dosarul nr._/4/2013. Ulterior, la data de 5.02.2015, a fost emisă o adresă de poprire la terțul poprit Direcția de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București pentru suma de 6855,20 lei, din care 5950 lei, cheltuieli de judecată, iar 905,20 lei, cheltuieli de executare. Din copia dosarului de executare depusă la dosar nu reiese efectuarea vreunui act de executare între data de 7.10.2013, data comunicării unor acte de executare către debitoare, și data de 5.02.2015, data emiterii adresei de poprire, existența vreunui act prin care să se fi dispus suspendarea executării silite cu privire la acel dosar de executare și nici existența vreunei cereri din partea executorului către creditori pentru îndeplinirea vreunui act necesar continuării executării silite.
Întrucât nu se poate reține vreo culpă a creditorilor pentru neefectuarea unor acte de executare din octombrie 2013 până în februarie 2015, instanța va respinge ca neîntemeiată solicitarea de a se constata perimarea executării.
După cum s-a reținut mai sus, în cauză sunt aplicabile prevederile Noului Cod de procedură civilă iar potrivit art. 696 alin. 1 C.p.c, executarea silită se perimă de drept în cazul în care, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau un demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat în scris de către executorul judecătoresc.
Spre deosebire de reglementarea din Vechiul Cod de procedură, în Noul Cod de procedură civilă s-a introdus cerința existenței unei cereri scrise din partea executorului cu privire la îndeplinirea unui act sau a unui demers necesar executării, cerere căreia creditorii să nu îi fi dat curs, cerință ce nu este îndeplinită în cauza de față.
Cât privește pretinsa lipsă a calității de debitoare a contestatoarei, instanța reține că obligațiile puse în executare în dosarul de executare nr. 390/2013 au fost stabilite în sarcina Statului Român prin C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor iar potrivit art. 17 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, „În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare C. Națională, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru”, Comisie ce preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și funcționează până la finalizarea procesului de retrocedare, în conformitate cu art. 18 alin. 3 din același act normativ. În consecință, în mod corect s-a început executarea împotriva Statului Român prin C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor ce figurează ca titular al obligațiilor în cele două titluri executorii. Pretinsa lipsă a personalității juridice a debitoarei nu poate fi analizată în cauza de față deoarece constituie o apărare de fond ce nu poate fi invocată pe calea contestației în condițiile în care titlurile executorii sunt hotărâri judecătorești. În cadrul prezentei contestații se poate verifica doar dacă există identitate între persoana obligată prin titlul executoriu și cea împotriva căreia se fac acte de executare or această cerință este îndeplinită în cauza de față având în vedere dispozițiile Legii nr. 165/2013 menționate anterior. Conform art. 712 alin. 1 C.p.c, dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de drept sau de fapt pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 711 și urm. C.p.c, instanța va respinge contestația la executare formulată împotriva adresei de poprire din 5.02.2015 ca neîntemeiată.
Având în vedere soluția dată contestației la executare, nu se justifică suspendarea executării silite față de dispozițiile art. 718 alin. 1 C.p.c. care impun condiția existenței unor motive temeinice pentru a se putea suspenda executarea silită. În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiat și acest capăt de cerere.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată pretinse de intimați prin întâmpinare, instanța reține că aceștia sunt îndreptățiți la recuperarea cheltuielilor făcute cu acest proces numai în măsura în care cheltuielile sunt dovedite, având în vedere dispozițiile art. 451-453 C.p.c. Conform art. 453 alin. 1 C.p.c, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată iar conform art. 452 C.p.c, partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei. Pe de altă parte, potrivit art. 451 alin. 1 C.p.c, cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților, ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. 3, sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.
Întrucât cererea de chemare în judecată este respinsă, intimații sunt cei care au câștigat procesul dar la dosar nu au fost depuse dovezi cu privire la cheltuielile făcute de aceștia, motiv pentru care, având în vedere dispozițiile art. 452 C.p.c, instanța va respinge ca neîntemeiată solicitarea intimaților cu acest obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția tardivității invocată din oficiu cu privire la contestația la executare formulată împotriva executării silite înseși din dosarul nr. 390/2013 al B. E. și Asociații, împotriva încheierii din 30.07.2013 prin care s-au stabilit cheltuieli de executare și împotriva încheierii de încuviințare a executării silite.
Respinge contestația la executare privind pe contestatoarea COMPANIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR (CNCI), cu sediul în sectorul 1, București, Calea Floreasca nr. 202, și pe intimații K. L. B., cu domiciliul în Cluj-N., .. 11, ., CNP_, K. M., cu domiciliul în Cluj-N., .. 5, parter, ., CNP_, și K. A. E., cu domiciliul în Cluj-N., ., ., CNP_, formulată împotriva executării silite înseși din dosarul nr. 390/2013 al B. E. și Asociații, împotriva încheierii din 30.07.2013 prin care s-au stabilit cheltuieli de executare și împotriva încheierii de încuviințare a executării silite ca tardiv formulată.
Respinge ca rămasă fără obiect excepția autorității de lucru judecat a sentinței nr. 6381/8.07.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București în ceea ce privește contestația la executare formulată împotriva executării silite înseși din dosarul nr. 390/2013 al B. E. și Asociații, împotriva încheierii din 30.07.2013 prin care s-au stabilit cheltuieli de executare și împotriva încheierii de încuviințare a executării silite.
Respinge ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat a aceleiași sentințe în ceea ce privește contestația la executare formulată împotriva adresei de înființare a popririi din 5.02.2015.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect constatarea perimării executării silite.
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată împotriva adresei de poprire.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării silite.
Respinge ca neîntemeiată cererea intimaților privind obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6.05.2015.
Președinte, Grefier,
N.-M. C.-S.E. C. B.
Red./Dact. Jud. N.M.C.S, gref. E.C.B/25.05.2015/ 6 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5950/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 5825/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
