Contestaţie la executare. Sentința nr. 766/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 766/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 766/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 766
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2015
Instanța constituită din: Președinte - VERONICA SÎRBU Grefier – V. V.
Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă privind pe contestatoarea T. ..L. în contradictoriu cu intimata F. M. S.R.L., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 07.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța – având nevoie de timp pentru a deliera, în temeiul art. 396 alin. 1 din codul de procedură civilă (în continuare C.p.c.), a amânat pronunțarea la data de 22.01.2015, când – în aceeași compunere – a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei L. Gară la data de 19.11.2013 sub nr._, contestatoarea T. ..L. a formulat în contradictoriu cu intimata F. M. S.R.L. contestație la executare împotriva următoarelor acte de executare din dosarul nr. 1609/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc M. C., cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată:
somația din data de 30.10.2013;
înștiințarea privind începerea executării silite și înființarea popririi;
adresele de înființare a popririi;
încheierea din data de 30.10.2013 privind stabilirea cheltuielilor de executare;
încheierea de ședință din data de 10.10.2013 de încuviințare a executării silite, precum și împotriva tuturor celorlalte acte de executare.
În motivare, contestatoarea a arătat, în primul rând, că, ulterior pronunțării sentinței comerciale nr. 24/17.02.2011, a achitat în contul creanței suma de 5000 lei, conform O.P. nr. 268/12.09.2011.
Aceasta a adăugat că debitul neachitat la momentul începerii executării silite era de 11.432,36 lei, la care se adaugă sumele stabilite conform sentinței comerciale nr. 81/15.06.2011, respectiv 2339,3 lei și 1350 lei, rezultând un total de 15.121,66 lei.
În al doilea rând, contestatoarea a precizat că onorariul executorului judecătoresc depășește cu mult limita de 10% din debitul pretins, respectiv suma de 3041,14 lei.
În drept, aceasta a invocat art. 223, art. 453, art. 711 – art. 719 C.p.c.
Contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată ulterior, ca urmare a dispoziției instanței, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1000 lei (fila 32).
Intimata a depus întâmpinare la data de 23.12.2013 prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare, arătând că, într-adevăr contestatoarea a achitat la data de 12.09.2011 suma de 5000 lei, însă debitul total la momentul rămânerii irevocabile a celor trei titluri executorii era de 21.531,92 lei, rămânând de achitat suma de 16.531,92 lei, iar nu cea de 15.121,66 lei, la care s-a adăugat rata inflației și onorariul executorului judecătoresc.
Aceasta a invocat, de asemenea, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei L. Gară.
Prin sentința civilă nr. 84/03.02.2014 Judecătoria L. Gară a admis excepția de necompetență și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, pe rolul căreia dosarul s-a înregistrat la data de 04.06.2014 sub nr._ . Până la trimiterea dosarului acestei instanței, acesta a fost trimis din eroare Judecătoriei Sectorului 3 București, care l-a trimis Judecătoriei Sectorului 4 București prin sentința civilă nr. 5424/22.04.2014.
Ca urmare a dispoziției instanței, la data de 16.12.2014 a fost depus dosarul de executare nr. 1609/2013 (fila 7 și urm.). executorul judecătoresc a solicitat obligarea contestatoarei la achitarea sumei de 72 lei, reprezentând cheltuielile efectuate cu fotocopierea și înaintarea dosarului de executare.
Analizând lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
În fapt, prin cererea din data de 17.09.2013 (fila 67), intimata creditoare a solicitat executorului judecătoresc executarea silită a intimatei debitoare în baza titlurilor executorii reprezentate de sentința comercială nr. 24/17.02.2011 pentru suma de 17.881,92 lei, sentința comercială nr. 81/15.06.2011 pentru suma de 1350 lei și sentința comercială nr. 92/13.08.2011 pentru suma de 2339,30 lei, cuantificând debitul total la suma de 21.571,22 lei.
Prin sentința comercială nr. 24/17.02.2011 pronunțată de Judecătoria L. Gară în dosarul nr. 1938/249/C/2010 (fila 71) a fost obligată contestatoarea debitoare la plata către intimata creditoare a sumelor de 16.432,36 lei – debit restant, 1410,26 lei – dobândă legală, alături de actualizarea sumelor cu rata inflației, și de 39,3 lei – cheltuieli de judecată.
Această sentință a fost rectificată prin sentința comercială nr. 92/13.08.2011 pronunțată de Judecătoria L. Gară în dosarul nr. 1135/249/C/2010 (fila 74), în sensul că valoarea corectă a cheltuielilor de judecată este de 2339,3 lei.
Prin sentința comercială nr. 81/15.06.2011 pronunțată de Judecătoria L. Gară în dosarul nr. 430/249/C/2010 (fila 77) a fost anulată ca netimbrată cererea în anulare formulată de contestatoarea debitoare împotriva sentinței comerciale nr. 24/17.02.2011 și a fost obligată aceasta la plata către intimata creditoare a sumei de 1350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din 01.10.2013 executorul judecătoresc a admis cererea și a dispus deschiderea dosarului de executare silită nr. 1609/2013 (fila 66).
Executarea silită a fost încuviințată prin încheierea din camera de consiliu din data de 10.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2013 (fila 64).
Cheltuielile de executare au fost stabilite prin încheierea din data de 30.10.2014 (fila 63) în cuantum total de 3041,14 lei, din care 2674,68 lei (T.V.A. inclusă) – onorariul executorului judecătoresc.
Prin adresele din data de 30.10.2013 și din data de 01.07.2014 (fila 40 și urm.) executorul judecătoresc a înființat poprirea asupra conturilor contestatoarei deținute la instituțiile bancare din București, fiind înștiințată prin adresa din data de 01.07.2014 (fila 39).
Prin somația din data de 23.09.2014 (fila 26) contestatoarea a fost somată de executor să achite în termen de o zi debitul de 21.571,22 lei și cheltuielile de executare de 3041,14 lei.
Prin ordinul de plată nr. 268/12.09.2011 (fila 24 din dosarul Judecătoriei L. Gară) contestatoarea a virat în contul intimatei suma de 5000 lei, cum de altfel au afirmat ambele părți.
În drept, față de obiectul cererii de chemare în judecată și de argumentele invocate de părți, instanța face trimitere la dispozițiile relevante în materie din Codul de procedură civilă:
„Art. 452. Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.
Art. 453. (1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
(2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.
Art. 628. (3) De asemenea, executorul judecătoresc, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, potrivit criteriilor cuprinse în titlul executoriu. În cazul în care titlul executoriu nu conține niciun asemenea criteriu, executorul judecătoresc va proceda, la cererea creditorului, la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanța a devenit exigibilă și până la data plății efective a obligației cuprinse în oricare dintre aceste titluri.
Art. 669. (1) Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor.
(2) Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
Art. 711. (1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Art. 716. (2) Instanța sesizată va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate, dispozițiile art. 286 fiind aplicabile în mod corespunzător, și îi va pune în vedere părții interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea.”
Potrivit Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești:
„Art. 39. - (1) Executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: a) pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite; b) pentru creanțele în valoare de peste 50.000 lei, dar până la 80.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.000 lei plus un procent de până la 3% din suma care depășește 50.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite; c) pentru creanțele în valoare de peste 80.000 lei, dar până la 100.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.900 lei plus un procent de până la 2% din suma care depășește 80.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite; d) pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.”
În speță, instanța stabilește că suma totală pe care contestatoarea debitoare o datorează intimatei creditoare în baza celor trei titluri executorii sus-menționate este în cuantum total de 21.531,92 lei, respectiv 17.842,62 lei pentru sentința comercială nr. 24/17.02.2011, 2339,3 lei pentru sentința comercială nr. 92/13.08.2011 și 1350 lei pentru sentința comercială nr. 81/15.06.2011.
În mod greșit creditoarea intimată a inclus în cererea de executare silită suma de 39,3 lei în debitul datorat în baza sentinței comerciale nr. 24/17.02.2011, întrucât această sumă a fost stabilită greșit inițial de instanță, fiind stabilită ulterior corect la suma de 2339,3 lei, astfel cum s-a reținut mai sus.
Scăzând din această sumă totală de 21.531,92 lei suma de 5000 lei achitată de contestatoare la data de 12.09.2011, rezultă un debit datorat de 16.531,92 lei, indicat de altfel și de intimată prin întâmpinare.
Pe cale de consecință, instanța stabilește primul motiv al contestației drept întemeiat, întrucât – deși știa de suma de 5000 lei care a fost achitată de contestatoarea debitoare – intimata creditoare a solicitat executarea integrală a debitului datorat în baza titlurilor executorii sus-menționate, executorul judecătoresc procedând la somarea contestatoarei conform cererii intimatei, precum și la întocmirea tuturor actelor de executare în funcție de această sumă.
Față de cele ce preced, instanța apreciază că nu se poate continua executarea silită fără a se ține cont de suma de 5000 lei executată înainte de deschiderea dosarului de executare, impunându-se anularea în parte a somației și a adreselor de înființare a popririi.
Deși intimata afirmă prin întâmpinare faptul că suma totală pentru care a fost somată contestatoarea include rata inflației, astfel cum s-a prevăzut în prima sentință comercială, instanța constată că în dosarul de executare nu se regăsește nicio încheiere de actualizare a debitului principal, toate actele de executare fiind întocmite conform cererii de executare silită sus-menționate, în care intimata a indicat suma totală de 21.571,22 lei. Desigur, nimic nu împiedică executorul judecătoresc să calculeze în continuare această rată a inflației, la debitul corect de 16.531,92 lei.
Cu privire la onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 2674,68 lei, astfel cum a fost stabilit prin încheierea din data de 30.10.2014, având în vedere art. 39 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000, sus-citat, instanța stabilește că – față de debitul stabilit de instanță de 16.531,92 lei – acest onorariu depășește limita legală maximă, care este în cuantum de 2049,95 (T.V.A. inclusă).
Pentru a stabili cuantumul acestui onorariu, instanța face trimitere la art. 669 alin. 2 teza finală C.p.c., sus-citat, conform căruia onorariul executorului judecătoresc trebuie să fie proporțional cu activitatea depusă de acesta.
Având în vedere faptul că activitatea de recuperare a creanței desfășurată de executorul judecătoresc, respectiv deschiderea dosarului de executare, emiterea unei adrese către instanță în vederea încuviințării executării silite, înființarea popririi, înștiințarea debitorului despre această măsură și închiderea dosarului de executare, instanța apreciază că este necesar, rezonabil și echitabil, ca onorariul executorului să fie stabilit prin raportare la plafonul mediu, iar nu cu orientare spre cel maxim cum a fost stabilit prin încheierea sus-menționată.
În acest sens, instanța apreciază că nu există niciun element din dosarul de executare care să determine o complexitate peste medie a desfășurării executării, executarea silită prin poprire având aproximativ același grad de complexitate indiferent de cuantumul debitului executat.
Faptul că onorariul executorului judecătoresc este stabilit în funcție de valoarea debitului urmărit nu înseamnă că un debit mare permite stabilirea în mod automat a unui onorariu de executor în cuantumul maxim corespunzător debitului. Limitele maximale au în vedere mai degrabă prevenirea ca onorariul executorului să depășească debitul urmărit atunci când circumstanțele cauzei sunt foarte complexe, ceea ce nu este cazul în prezenta speță.
Față de aceste aspecte, instanța stabilește că un onorariu de 1500 lei (T.V.A. inclusă) este de natură să acopere în mod just activitatea executorului judecătoresc, atât pe cea desfășurată până în prezent, cât și pe cea viitoare.
Prin urmare, instanța va admite în parte contestația la executare și va anula în parte adresele de înființare a popririi din data de 30.10.2013 și din data de 01.07.2014, somația din data de 23.09.2014, precum și celelalte acte de executare emise în dosarul de executare nr. 1609/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc M. C., în sensul că în toate aceste acte debitul este reprezentat de suma de 16.531,92 lei, actualizată la zi cu rata inflației, conform art. 628 alin. 3 C.p.c., sus-citat. De asemenea, instanța va anula în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 30.10.2014, precum și actele de executare subsecvente, emise în același dosar de executare, în sensul că în toate aceste acte de executare suma reprezentând onorariul executorului judecătoresc se reduce la 1500 lei (T.V.A. inclusă).
Cu privire la capătul de cerere privind anularea încheierii de încuviințare a executării silite, având în vedere că la momentul pronunțării acestei încheieri erau îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege ce pot fi analizate în procedura sumară a încuviințării executării silite, instanța stabilește acest capăt de cerere ca fiind neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare.
De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 716 alin. 2 C.p.c., sus-citat, cheltuielile ocazionate de trimiterea dosarului de executare fiind în sarcina părții interesate din contestația la executare, respectiv contestatoarea, instanța o va obliga pe aceasta să achite executorului judecătoresc suma de 72 lei, reprezentând cheltuielile efectuate de către acesta cu fotocopierea și înaintarea dosarului de executare.
Cu privire la cheltuielile de judecată, având în vedere art. 452 și art. 453 C.p.c., sus-citat, precum și faptul că se va admite în parte contestația la executare, stabilindu-se astfel culpa procesuală comună a părților – a contestatoarei pentru neachitarea debitului și a intimatei pentru somarea debitoarei pentru o sumă calculată fără a ține seama de debitul deja achitat, instanța va obliga intimata să achite contestatoarei suma de 357,26 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară aferentă debitului redus. Instanța nu va include în cheltuielile de judecată și o parte din suma stabilită în sarcina contestatoarei pentru contravaloarea fotocopierii și înaintării dosarului de executare, întrucât această cheltuială nu a fost dovedită încă de contestatoare, conform art. 452 C.p.c.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea T. ..L., cu sediul în . Călărași, în contradictoriu cu intimata F. M. S.R.L., cu sediul în București, ., Sector 4.
Anulează în parte adresele de înființare a popririi din data de 30.10.2013 și din data de 01.07.2014, somația din data de 23.09.2014, precum și celelalte acte de executare emise în dosarul de executare nr. 1609/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc M. C., în sensul că în toate aceste acte debitul este reprezentat de suma de 16.531,92 lei, actualizată la zi cu rata inflației.
Anulează în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 30.10.2014, precum și actele de executare subsecvente, emise în același dosar de executare, în sensul că în toate aceste acte de executare suma reprezentând onorariul executorului judecătoresc se reduce la 1500 lei (T.V.A. inclusă).
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind anularea încheierii de încuviințare a executării silite.
Obligă contestatoarea să achite executorului judecătoresc suma de 72 lei plus T.V.A., reprezentând cheltuielile efectuate de către acesta cu fotocopierea și expedierea dosarului de executare.
Obligă intimata să achite contestatoarei suma de 357,26 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară aferentă debitului redus.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii, cerere de apel care se depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. S. V. V.
Red. Tehnored. 06.03.2015/V.S./4 Ex./2 Ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 785/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 763/2015. Judecătoria... → |
|---|
