Contestaţie la executare. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI

Sentința nr. 23/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 11389/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ

Sentința civilă nr._

Ședința publică din data de 23.09.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE - N.-M. C.-S.

GREFIER - E. C. B.

Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de contestatorul V. C. în contradictoriu cu intimații V. E. și B. E. JUDECĂTORESC P. C. G., având ca obiect contestație la executare și a cererii reconvenționale formulate de intimata V. E. în contradictoriu cu contestatorul V. C., având ca obiect constatarea perimării executării silite.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele: s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților; la data de 21.09.2015, prin serviciul Registratură, intimata V. E. a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, aferentă cererii reconvenționale, după care,

În temeiul art. 255 raportat la art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează atât pentru contestator cât și pentru intimata V. E. proba cu înscrisuri, constatând că este admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului, după care, reține cauza spre deliberare și pronunțare pe baza înscrisurilor de la dosarul cauzei.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 15.05.2015 pe rolul acestei instanțe sub nr._ contestatorul V. C., în contradictoriu cu intimații B. E. Judecătoresc P. C. G. și V. E., a solicitat constatarea nulității încheierii din 23.04.2015 emisă în dosarul de executare nr. 134/2013 și obligarea executorului judecătoresc să se adreseze Societății Civile de Avocați F. D. și Asociații în vederea furnizării datelor de identificare a debitoarei V. E. în condițiile art. 659 alin. 2 C.p.c.

În motivare contestatorul a învederat că s-a adresat Biroului E. Judecătoresc P. C. G. în data de 28.06.2013 cu solicitarea de a se începe executarea silită împotriva debitoarei V. E. în temeiul sentinței nr. 3489 din 15.02.2012 pronunțată de Judecătoria Iași pentru suma de 1250 lei, actualizată cu rata inflației, sumă ce reprezintă o diferență de onorariu de expert. Contestatorul a mai învederat că a solicitat executorului să întreprindă demersurile necesare în vederea aflării codului numeric personal al debitoarei dat fiind că nu cunoștea domiciliul debitoarei ci numai domiciliul procesual ales indicat de aceasta în dosarul nr._ în care a fost pronunțată sentința în baza căreia s-a solicitat începerea executării silite. Contestatorul a mai învederat că executorul avea posibilitatea aflării datelor de identificare ale debitoarei în conformitate cu art. 659 C.p.c. și că societatea de avocați la care a avut debitoarea domiciliul procesual ales nu putea refuza furnizarea informațiilor invocând Legea nr. 51/1995. De asemenea, a susținut că executorul judecătoresc a formulat o cerere de încuviințare a executării abia la 28.01.2014 și o cerere de solicitare a unor informații referitoare la debitoare de la Serviciul de Evidență a Persoanelor abia la începutul lunii ianuarie 2015. Contestatorul a susținut că încheierea din 23.04.2015 de închidere a dosarului nr. 134/2013 este nulă în raport de prevederile art. 656 alin. 1 lit. h și alin. 2 C.p.c. întrucât închiderea dosarului poate interveni numai dacă se constată vreunul din cazurile de încetare a executării silite ceea ce nu s-a făcut în cadrul dosarului nr. 134/2013.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 712 și urm. C.p.c.

În dovedire contestatorul a propus proba cu înscrisuri și a depus la dosar copia sentinței în baza căreia a solicitat executarea silită, copia cererii de executare silită și copia încheierii prin care s-a dispus închiderea dosarului de executare silită nr. 143/2013.

La primirea cererii s-au făcut din oficiu verificări în baza de date la care are acces instanța în conformitate cu art. 154 alin. 8 C.p.c. rezultatul acestor verificări fiind atașat la fila 16 din dosar.

Intimata V. E. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 4 București pe motiv că are domiciliul în . Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, și excepția perimării executării silite, învederând că există un interval de timp mai mare de 6 luni între primul act de executare și următorul act de executare, timp în care contestatorul, în calitate de creditor, nu a formulat vreo cerere în procedura executării silite. Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare intimata a mai susținut că cererea pentru obținerea datelor de identificare putea fi formulată nu numai de executor ci și de partea interesată în conformitate cu art. 659 alin. 2 C.p.c. De asemenea, a mai susținut că încheierea prin care s-a dispus închiderea dosarului de executare respectă normele legale aplicabile executării silite fiind incidente dispozițiile art. 702 pct. 2 C.p.c. întrucât executorul judecătoresc, fără aportul persoanei interesate s-a aflat în imposibilitatea de a valorifica eventuale bunuri urmăribile, nefiind primite informațiile necesare de la creditor.

La solicitarea instanței, au fost atașate la dosar, în data de 11.08.2015, copiile actelor de executare din dosarul nr. 134/2013.

Contestatorul a depus note de ședință ca răspuns la întâmpinarea formulată de intimată prin care a învederat că Judecătoria sector 4 București este competentă să soluționeze acest litigiu față de dispozițiile art. 713 și art. 650 C.p.c. în forma de la data la care s-a început executarea, conform cărora instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea. În ceea ce privește excepția perimării, contestatorul a susținut că nu este îndeplinită condiția ca rămânerea dosarului de executare în nelucrare să se datoreze culpei creditorului. În ceea ce privește posibilitatea de a fi făcut singur demersuri pentru aflarea datelor de identificare ale debitoarei, contestatorul a susținut că lipsa de diligență a executorului nu poate fi scuzată prin posibilitatea creditorului de a executa singur o . acte.

La termenul din 20.08.2015 instanța a respins ca neîntemeiată excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 4 București considerând că această instanță este competentă să soluționeze cauza față de dispozițiile art. 713 și art. 650 C.p.c. în forma de la data când a început executarea silită întrucât executorul judecătoresc avea sediul în sectorul 4 București. La același termen instanța a calificat excepția perimării invocată de intimată ca fiind de fapt o cerere reconvențională prin care se solicită constatarea perimării executării.

Cererea principală, având ca obiect contestație la executare, a fost timbrată cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 40 lei în conformitate cu art. 10 din OUG nr. 80/2013 iar cererea reconvențională, având ca obiect constatarea perimării executării silite, cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, în conformitate cu art. 27 din același act normativ.

Printr-o cerere depusă la data de 21.09.2015 intimata, prin avocat, a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților.

Analizând înscrisurile de la dosar, instanța reține că dosarul de executare nr. 134/2013 aflat pe rolul Biroului E. Judecătoresc P. C. G. a avut ca obiect o executare silită pornită împotriva debitoarei V. E. la cererea creditorului V. C., pentru suma de 1250 lei, în temeiul sentinței nr. 3489/15.02.2012 pronunțată de Judecătoria Iași. Cererea de executare silită a fost depusă la executor de V. C., prin avocat G. G., în data de 1.07.2013, dată la care executorul judecătoresc a pronunțat o încheiere prin care a dispus înregistrarea cererii și deschiderea dosarului de executare silită. Deși la cererea de executare silită a fost atașată copia împuternicirii avocațiale ./_/2013 iar în cuprinsul acesteia se menționează că semnătura clientului nu este necesară, mențiune prevăzută și în Anexa nr. II la Statutul profesiei de avocat din 3.12.2011, în 6.12.2013 executorul judecătoresc a solicitat mandatarului creditorului să depună la dosar împuternicirea avocațială semnată de client, obligație ca fost îndeplinită, după cum rezultă din copia împuternicirii aflată la fila 77 din dosar. Odată cu împuternicirea respectivă, creditorul, prin mandatar, a înștiințat executorul și cu privire la plata unui avans în cuantum de 300 lei din onorariu. La data de 27.01.2014 B. E. Judecătoresc a solicitat Judecătoriei sector 4 București încuviințarea executării silite, cererea respectivă fiind admisă prin încheierea din 31.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ . La data de 3.03.2014 B. E. Judecătoresc a solicitat Direcției de Evidență a Populației indicarea actualului domiciliu și a codului numeric personal ale debitoarei V. E., revenind cu aceeași solicitare la aceeași instituție în 19.12.2014 iar la data de 9.01.2015 instituția respectivă a răspuns în sensul că nu există nicio persoană cu numele V. E. care să locuiască sau să fi locuit la adresa indicată de executor. La data de 26.01.2015, B. E. Judecătoresc a comunicat Cabinetului de Avocat G. G. răspunsul primit de la Direcția de Evidență a Persoanelor și faptul că, fără a i se indica CNP-ul debitoarei, nu poate întreprinde acte de executare astfel încât va fi nevoit să închidă dosarul de executare. La data de 23.04.2015, B. E. Judecătoresc a emis o încheiere prin care a dispus închiderea dosarului de executare pe motiv că nu s-au putut identifica domiciliul real și codul numeric personal ale debitoarei.

Față de data înregistrării cererii de executare la executor, dispozițiile art. 81 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 conform cărora Legea nr. 134/2010 a intrat în vigoare la data de 15.02.2013 și dispozițiile art. 3 alin. 1 din același act normativ conform cărora dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ., se reține că în prezentul litigiu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 134/2010.

Având în vedere dispozițiile art. 703 alin. 1 C.p.c. conform cărora executarea silită încetează dacă s-a realizat integral obligația prevăzută în titlul executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare precum și alte sume datorate potrivit legii (pct. 1), executarea nu mai poate fi efectuată sau continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile sau a imposibilității de valorificare a unor astfel de bunuri (pct. 2), creditorul a renunțat la executare (pct. 3), a fost desființat titlul executoriu (pct. 4) sau a fost anulată executarea (pct. 5), precum și dispozițiile art. 660 alin. 5 C.p.c. conform cărora executorul judecătoresc poate solicita instanței de executare datele și informațiile la care se referă art. 154 alin. 8 C.p.c, instanța reține că imposibilitatea executorului de a afla domiciliul actual și codul numeric personal al debitoarei V. E. în urma demersurilor efectuate la Direcția de Evidență a Persoanelor și la Societatea de Avocați ce a avut la un moment dat relații contractuale cu debitoarea, nu constituie un motiv justificat pentru a se dispune încetarea executării silite. Dispozițiile art. 703 C.p.c cuprind o enumerare limitativă iar cazul prevăzut la pct. 2 C.p.c. nu poate fi interpretat în sensul că devine incident în cazul în care creditorul nu a indicat codul numeric personal al debitorului iar executorul nu a reușit să afle nici codul numeric personal al debitoarei și nici domiciliul actual al acesteia. Din înscrisurile comunicate de executor nu reiese formularea de către acesta a vreunei cereri către instanța de executare în temeiul art. 660 alin. 5 C.p.c. pentru aflarea datelor de identificare ale debitoarei deși, art. 154 alin. 8 C.p.c, prevede că „În scopul obținerii datelor și informațiilor necesare realizării procedurii de comunicare a citațiilor, a altor acte de procedură, precum și îndeplinirii oricărei atribuții proprii activității de judecată, instanțele au drept de acces direct la bazele de date electronice sau la alte sisteme de informare deținute de autorități și instituții publice. Acestea au obligația de a lua măsurile necesare în vederea asigurării accesului direct al instanțelor la bazele de date electronice și sistemele de informare deținute”. Este adevărat că modul de soluționare a unei astfel de cereri nu poate fi cunoscut dar, în urma rezoluției din 18.05.2015 dispusă de judecătorul învestit cu soluționarea prezentei contestații, în temeiul art. 154 alin. 8 C.p.c. pentru a se putea proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată către intimată și, ulterior, la citarea acesteia pentru termenele de judecată a fost accesată baza de date privind evidența persoanelor iar din acele verificări au rezultat atât codul numeric personal cât și domiciliul actual al debitoarei V. E..

Față de cele menționate mai sus, instanța reține că încheierea din 23.04.2015, prin care s-a dispus încetarea executării silite pe motiv că executarea silită nu putea continua din cauza lipsei datelor de identificare ale debitoarei, contravine dispozițiilor art. 703 C.p.c, motiv pentru care, în temeiul art. 712 și urm. C.p.c, instanța va admite în parte contestația la executare și va anula acel act, astfel încât B. E. Judecătoresc urmează a continua efectuarea executării silite, bineînțeles, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 188/2000 referitoare la competența sa, în condițiile în care debitoarea are domiciliul în circumscripția altei Curți de Apel decât cea în care se află sediul executorului.

Cât privește solicitarea creditorului de a se dispune obligarea Biroului E. Judecătoresc de a solicita Societății Civile de Avocatură F. D. și Asociații datele de identificare ale intimatei V. E., instanța reține că aceasta este neîntemeiată în condițiile în care din actele depuse la dosar nu reiese că acea societate cunoaște datele respective. Oricum, solicitarea respectivă a rămas și fără obiect în condițiile în care datele de identificare ale debitoarei au fost obținute din baza de date la care are acces instanța, în condițiile art. 154 alin. 8 C.p.c.

Cât privește cererea reconvențională formulată de intimată, instanța reține că executarea silită se perimă de drept, conform art. 697 C.p.c, în cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc. D. fiind că cerințele instituite de art. 697 C.p.c. pentru a se constata perimarea executării trebuie îndeplinite cumulativ, întrucât în dosarul de executare silită nr. 134/2013 singurele solicitări adresate în scris creditorului de către executor au fost cea din decembrie 2014 privind depunerea împuternicirii avocațiale cu semnătura clientului și cea din 26.01.2015 privind indicarea codului numeric personal al debitoarei, creditorul a răspuns primei solicitări iar la cea de-a doua acesta nu avea cum să răspundă în condițiile în care instanța de executare, nu creditorul, are acces la baza de date a Direcției de Evidența Persoanelor, instanța constată că nu a intervenit perimarea, ci aceasta poate continua în dosarul de executare nr. 134/2013. Față de cele arătate mai sus, nu se poate reține vreo culpă în sarcina creditorului pentru neindicarea codului numeric personal al debitoarei și a domiciliului actual al acesteia. Se are în vedere și faptul că cererea de executare în temeiul sentinței nr. 3489/15.02.2012 pronunțată de Judecătoria Iași nu a fost formulată de una dintre părțile din acea cauză ci de expertul în favoarea căruia s-a stabilit o diferență de onorariu în cuantum de 1250 lei iar în cuprinsul acelei sentințe nu sunt menționate nici codul numeric personal al debitoarei în sarcina căreia s-a stabilit obligația de a achita acea diferență, nici domiciliul acesteia, ci numai un domiciliu procesual ales și numele debitoarei, date insuficiente pentru a permite creditorului să obțină datele de identificare necesare pentru efectuarea executării silite.

În consecință, instanța va respinge cererea reconvențională ca neîntemeiată.

În ceea ce privește cererea intimatei V. E. de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că intimata este cea care a căzut în pretenții în cauza de față ca urmare a respingerii cererii reconvenționale, motiv pentru care, față de dispozițiile art. 453 C.p.c. conform cărora, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, nu este îndreptățită la recuperarea cheltuielilor făcute cu acest proces.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte contestația la executare privind pe contestatorul V. C., cu domiciliul în Iași, .. 16 A, ., ., județul Iași, CNP și pe intimații V. E., cu domiciliul în satul Pojorîta, ., ., CNP_, și B. E. JUDECĂTORESC P. C. G., cu sediul în sectorul 4, București, .. 25, ., ..

Anulează încheierea din 23.04.2015 prin care s-a dispus închiderea dosarului de executare nr. 134/2013 al Biroului E. Judecătoresc P. C. G. .

Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea Biroului E. Judecătoresc P. C. G. de a solicita Societății Civile de Avocatură F. D. și Asociații datele de identificare ale intimatei V. E..

Respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională privind constatarea perimării executării silite din dosarul de executare menționat anterior.

Ia act că nu s-a solicitat obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

Respinge ca neîntemeiată cererea intimatei V. E. de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.

Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Sector 4 București.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23.09.2015.

Președinte, Grefier,

N.-M. C.-S.E. C. B.

Red./Dact. Jud. N.M.C.S., Gref. E.C.B./2015/5 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI