Contestaţie la executare. Sentința nr. 876/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 876/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 876/2015
DOSAR NR._
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
Sentința civilă nr. 876
Ședința din Publică din data de 26.01.2015
INSTANȚA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. C.
GREFIER: M. F.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de contestatoarea AGENTIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ în contradictoriu cu intimatul D. T. având ca obiect: contestație la executare-suspendarea executării silite, întoarcere executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata prin avocat M. N., lipsind contestatoarea.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța în baza art. 104 alin 13 din Regulamentul de Ordine interioară al instanțelor judecătorești, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, față de lipsa contestatoarei.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul prin avocat M. N. depunând delegație avocațială de substituire la dosar, lipsind contestatoarea.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-au depus la dosar copiile certificate ale dosarului de executare nr. 226/2014.
Instanța, verificând din oficiu la prima zi de înfățișare competența acestei instanțe, potrivit art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză față de dispozițiile art.650 C.p.c.
Apărătorul intimatului depune la dosar copia sentintei civile nr. 4397 din data de 16.05.2013 pronunțata de Judecătoria Sector 5 București in dosarul nr._/302/2012.
Instanța pune in discuție excepția de netimbrare si excepția inadmisibilității invocata de intimat prin întâmpinare.
Apărătorul intimatului solicită admiterea excepției de netimbrare având in vedere caracterul de drepturi salariale care se solicită, motiv pentru care contestația ar trebuii timbrată conform legii.
Instanța respinge excepția de netimbrare ca neîntemeiată având in vedere calitatea contestatoarei in temeiul art. 30 din OUG 80/2013.
Cu privire la excepția inadmisibilității apărătorul intimatului arată că potrivit art. 786 alin 5 C.p.c. terțul poprit nu va putea face contestație împotriva popririi, el își va formula apărările în instanța de validare.
Instanța respinge excepția inadmisibilității contestației având in vedere ca in dosarul de executare terțul poprit are calitate de debitor.
Apărătorul intimatului solicită proba cu înscrisurile de la dosar.
In temeiul art. 258 C.p.c. instanța încuviințează pentru ambele parti proba cu înscrisurile de la dosar si nemaifiind alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, constată cauza in stare de judecată si acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul intimatului solicită respingerea contestației la executare; respingerea cererii de suspendare ca rămasă fără obiect pentru motivele expuse in întâmpinare; fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.06.2014 sub nr._, contestatoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat în contradictoriu cu intimatul D. T. contestație la executare împotriva executării silite și somației emisă în dosarul de executare nr. 226/2014, de B. CASAGRANDA S. A., solicitând anularea acesteia și suspendarea executării silite.
În motivare, contestatoarea a arătat că în fapt, actele de executare au fost efectuate în baza Sentinței Civile nr. 7887/26.09.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, prin care s-a dispus validarea popririi, această sentință fiind recurată, iar executorul judecătoresc a efectuat acte de executare fără a mai aștepta soluționarea irevocabilă a contestației la executare sau soluționarea recursului declarat împotriva cererii de validare a popririi.
Potrivit art. 780, alin.5 NCPC, ,, Nu sunt supuse executării silite prin poprire: a) sumele care sunt destinate unei afectațiuni speciale prevăzute de lege și asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziție”.
În conformitate cu dispozițiile art. 4, alin.3 din Legea nr. 500/2002, ,, Angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor bugetare aprobate, iar potrivit alin. 4 din același act normativ ,, Angajarea și utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate atrag răspunderea celor vinovați, în condițiile legii”.
Potrivit art.11, alin.1 din Legea nr. 500/2002, ,, Veniturile și cheltuielile bugetare sunt aprobate prin lege pe o perioadă de un an, care corespunde exercițiului bugetar”, iar potrivit prevederilor art. 12 din același act normativ ,, Veniturile și cheltuielile bugetare se înscriu și se aprobă în buget pe surse de proveniență și, respectiv, pe categorii de cheltuieli, grupate după natura lor economică și destinația acestora, potrivit clasificației bugetare”.
În conformitate cu dispozițiile art. 14 din Legea nr. 500/2002, ,, Cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale”, iar alin. 3 dispune în sensul că ,, Nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanță și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare”.
Contestatoarea a arătat în esență faptul că având în vedere că prin Sentința Civilă nr. 2136/30.09.2012, Judecătoria Reșița a admis contestația la executare formulată de Ministerul Finanțelor Publice pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice C. S. și a dispus anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 123/2012, titlul de creanță nu mai poate fi opus debitoarei, prin urmare, este nelegal ca terțul poprit să fie executat pentru debitor.
Prin această sentință, Judecătoria Reșița a reținut faptul că Sentința Civilă nr. 1843/23.10.2008, pronunțată de Tribunalul C. S. în dosarul nr._ nu cuprinde o creanță certă, lichidă și exigibilă. Contestatoarea a precizat că există o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care instanța a reținut că titlul de creanță în temeiul căruia s-a procedat la executarea silită nu este susceptibil de executare, cu alte cuvinte, dacă acest titlu executoriu nu poate fi pus în executare împotriva debitorului, cu atât mai mult acesta nu poate fi pus în executare împotriva terțului poprit ANAF, ANAF fiind devenită debitor din calitatea sa de terț poprit al DGFP C. S..
S-a solicitat instanței să dispună suspendarea executării silite, motivat de faptul că există riscul unei executări silite iminente, instituțiile publice beneficiază de un termen de 6 luni de la data primirii somației și nu pot fi supuse executării silite prin poprire.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711 NCPC și art. 7 din OG nr.22/2002.
S-a solicitat judecarea prezentei cauze și în lipsă.
Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare și a cererii de suspendare a executării silite.
Acesta a invocat, în primul rând, excepția netimbrării, deoarece contestația la executare nu are ca obiect venituri publice, neputând fi incidente nici art. 30 din Ordonanța de urgență nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și nici art. 229 din Codul de procedură fiscală.
În al doilea rând, intimata a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, deoarece contestatoarea are calitatea de terț poprit care nu s-a conformat sentinței de validare a popririi, iar – în virtutea art. 786 alin. 5 C.p.c. – aceasta nu poate formula contestație la executare.
S-a solicitat totodată respingerea cererii de suspendare a executării silite, având în vedere că titlul are putere executorie în baza legii, conform art. 377, alin.1, pct.1 CPP, având în vedere că hotărârea de validare a popririi este supusă dispozițiilor vechiului cod de procedură civilă.
S-a mai arătat că nu poate fi primită critica ANAF în sensul că somația ar fi fost informă și nu corespunde dispozițiilor Codului de Procedură Civilă, întrucât față de dispozițiile art. 782, alin.1 NCPC, raportat la art. 666, alin.2 NCPC, somația nu era necesară.
Intimata a mai precizat faptul că DGFP C.-S. a fost somată în mod legal, conform dispozițiilor OG nr.22/2002 prin somația nr. 123/16.03.2012, emisă de B. N. N., remisă debitorului conform dovezii de comunicare de la data de 19.03.2012, însă cu toate că a fost somată, intimata nu a primit nici un răspuns de la debitoarea DGFP C. S..
În ceea ce privește invocarea dispozițiilor OG nr.22/2002, textul OG nr. 22/2002 este aplicabil numai în cazul lipsei de fonduri, însă ANAF nu a pretins și nici nu a dovedit lipsa de fonduri.
De la comunicarea somației nr. 123/16.03.3012, debitoarea a avut la dispoziție 21 de luni, mai mult decât cele 6 luni prevăzute de lege fără ca debitoarea să întreprindă nicio măsură.
Argumentul contestatoarei privind caracterul definitiv și executoriu dar nu irevocabil al sentinței civile de validare a popririi pronunțată de către Judecătoria Sectorului 5 București nu poate atrage anularea somației sau a executării și a actelor subsecvente forța executorie a titlului fiind de la lege, astfel că executarea silită este legal derulată, în spiritul prevederilor legale.
În ceea ce privește invocarea dispozițiilor OUG nr. 71/2009, aceste dispoziții ar fi putut fi invocate doar dacă ar fi achitat sumele datorate creditorilor.
În drept, răspunsul la întâmpinare a fost întemeiat pe dispozițiile art. 201, alin.1 NCPC.
În probațiune, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În temeiul art. 255 și art. 258 C.p.c., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile de la dosar pentru ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin Sentința Civilă nr. 7887/26.09.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, instanța a admis în parte cererea de validare a popririi formulată de creditorul intimat, a validat poprirea înființată în dosarul de executare numărul 698/2012 al B. Casagranda S. A. și a obligat terțul poprit Agenția Națională de Administrare Fiscală să plătească creditoarei suma de_ lei debit și 5102 lei cheltuieli de executare.
Creditoarea a formulat la data de 20.05.2014, cererea de executare silită adresată B. Casagranda S. A., fiind format dosarul de executare nr.226/2014.
La data de 20.05.2014, a fost emisă somația de plată, prin care s-a pus în vedere debitorului ANAF să plătească creditoarei suma de_ lei, somația de plată fiind comunicată debitoarei ANAF la data de 26.05.2014.
Cu privire la motivul de contestație la executare în sensul că au fost emise acte de executare în temeiul hotărârii de validare a popririi, fără a se mai aștepta soluționarea contestației la executare împotriva adresei de înființare a popririi inițiale, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 791 NCPC, ,, Hotărârea de validare rămasă definitivă are efectul unei cesiuni de creanță și constituie titlu executoriu împotriva terțului poprit, până la concurența sumelor pentru care s-a făcut validarea.
(2) După validarea popririi, terțul poprit va proceda, după caz, la consemnarea sau plata prevăzută la art. 786, în limita sumei determinate expres în hotărârea de validare. În caz de nerespectare a acestor obligații, executarea silită se va face împotriva terțului poprit, pe baza hotărârii de validare, în limita sumei ce trebuia consemnată sau plătită”.
Prin urmare, executorul judecătoresc are dreptul de a efectua acte de executare împotriva terțului poprit care nu a executat obligația de plată în temeiul hotărârii de validare a popririi, care constituie titlu executoriu împotriva terțului poprit. Dispozițiile legale nu prevăd obligația executorului judecătoresc de a nu efectua acte de executare până la soluționarea contestației la executare.
Instanța nu poate reține nici argumentul contestatoarei în sensul că sentința civilă pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, titlul executoriu în prezentul dosar de executare, nu este încă irevocabilă, fiind pe rol judecarea recursului declarat împotriva acestei sentințe, deoarece sentința este executorie. În eventualitatea casării sentinței, contestatoarea are la îndemână o cerere de întoarcere a executării, în cazul în care sumele datorate au fost efectiv executate.
Contrar susținerilor contestatoarei, ANAF are calitatea de debitoare și îi incumbă obligația de plată în temeiul hotărârii de validare a popririi, care constituie titlu executoriu împotriva acestuia, cuantumul creanței fiind determinat prin titlul executoriu.
Cu privire la argumentul în sensul că potrivit prevederilor art.4, alin.3 și alin.4 din Legea nr. 500/2002, angajarea cheltuielilor bugetare se face numai în limita creditelor bugetare aprobate prin Legea bugetului de stat, instanța reține că, contestatoarea avea obligația de a face demersuri pentru a își prevedea în buget sumele necesare plății creanțelor la care a fost obligată prin titlul executoriu, neputându-și invoca propria culpă privind lipsa prevederii în buget a acestor sume.
Având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituția României, potrivit cărora, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile, instanța apreciază că, în cauză, se impune verificarea concordanței, în circumstanțele concrete ale cauzei, a dispozițiilor anterior enunțate cu prevederile art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, astfel cum acestea au fost interpretate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În primul rând, instanța reține că dreptul de a obține executarea unei sentințe sau a unei decizii reprezintă o parte integrantă din dreptul la un procesul echitabil, astfel cum s-a statuat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă, în aplicarea art. 6 din Convenție, ce vizează protecția preeminenței dreptului indisolubil legat de noțiunile de societate democratică și stat de drept.
Astfel, în hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 24 martie 2005, în cauza Ș. c. României, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1048 din 25.11.2005, Curtea Europeană a reținut că a fost încălcat dreptul reclamantei la un proces echitabil, prin neexecutarea unei hotărâri judecătorești.
Prin această hotărâre, Curtea a statuat că executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces", în sensul art. 6 alin. 1 din Convenție, iar dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți (par. 23-25) (idem cauza Hornsby c. Greciei, Imobiliara Saffi c. Italiei, A. c. României).
Mai mult, instanța reține că atât terțul poprit ATCPMB, cât și debitoarea ANAF reprezintă instituții ale statului. Or, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că statul și instituțiile sale, în calitate de debitori, nu pot invoca lipsa fondurilor, ca motiv pentru neexecutarea hotărârilor judecătorești prin care s-au stabilit creanțe împotriva lor (Shmalko contra Ucrainei, Katsyuk contra Ucrainei, P. contra Moldovei).
Totodată, în cauza Ș. contra României, Curtea a reținut că dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi, iar mai mult, nu este oportun să-i ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție.
În aceeași cauză Curtea a constatat și încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție prin refuzul autorităților de a plăti despăgubirile recunoscute în favoarea reclamantei printr-o hotărâre judecătorească.
De asemenea, în cauza Bourdov c. Rusiei (hotărâre din 7 mai 2002), Curtea a stabilit că o autoritate a statului nu ar putea invoca lipsa resurselor financiare pentru a onora o datorie rezultată dintr-o hotărâre judecătorească. Reclamantul nu trebuie să fie în imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri care să afecteze însăși substanța dreptului, din cauza dificultăților financiare ale statului (par. 35).
În concret, în cauza de față instanța reține că obligația de plată avută față de creditorul din prezenta cauză îi era cunoscută debitoarei, câtă vreme aceasta a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească într-un proces în care debitoarea a fost parte și care i-a fost comunicată.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a arătat că dreptul de a primi efectiv salariul câștigat pentru munca prestată reprezintă un „bun” în accepțiunea Articolului 1 Protocolul 1 din Convenție (Bahçeyaka v. Turkey, nr._/01, § 34, 13 Iulie 2006; Erkan v. Turkey (dec.), nr._/03, 24 Martie 2005; Schettini and others v. Italy (dec.), nr._/95, 9 Noiembrie 2000; Størksen v. Norway, no._/92).
Așadar, prin susținerea în sensul că angajarea cheltuielilor bugetare se face numai în limita sumelor aprobate, se aduce atingere acestui drept care devine, în acest mod, un drept iluzoriu, fapt care este de natură să înfrângă prevederile Protocolului 1 la CEDO.
Instanța constată că argumentele contestatoarei privind faptul că debitorul inițial nu mai poate fi executat și că nu este determinată în mod cert câtimea creanței inițiale sunt întemeiate.
Astfel, prin sentința civilă numărul 2136 din data de 30.09.2013 pronunțată de Judecătoria Reșița, irevocabilă prin decizia civilă numărul 67 R din data de 05.03.2014 pronunțată de Tribunalul C. S. s-a constatat că sentința civilă nr. 1843/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul C.-S. nu cuprinde o creanță certă și lichidă având în vedere faptul că în sentința civilă menționată s-a arătat că instanța nu poate suplini voința legiuitorului și nu poate acorda tuturor funcționarilor publici, indiferent de grad, clasă, treaptă de salarizare, suplimente în cuantum de 25 %. Prin aceeași sentință numărul 2136 din data de 30.09.2013 pronunțată de Judecătoria Reșița, irevocabilă prin decizia civilă numărul 67 R din data de 05.03.2014 s-a arătat că titlu executoriu în baza căruia a început executarea nu poate fi pus în executare deoarece nu cuprinde o creanță certă, lichidă și exigibilă din moment ce nu prevede cuantumul celor două stimulente și că cele două adrese semnate de debitoarea DGFP C. S. nu reprezintă acte administrative individuale ce recunosc unele drepturi ale salariaților și nu pot fi utilizate la punerea în executare.
De aceea, instanța constată că prin sentință numărul 2136 din data de 30.09.2013 pronunțată de Judecătoria Reșița, irevocabilă prin decizia civilă numărul 67 R din data de 05.03.2014 s-a statuat cu putere de lucru judecat faptul că executarea silită pornită în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1843/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul C.-S. este nelegală deoarece executarea însăși nu poate porni din cauza lipsei unei creanțe lichide, respectiv din cauza unei creanțe care nu poate fi determinată sau determinabilă.
Faptul că acea executare în legătură cu care s-a pronunțat sentință numărul 2136 din data de 30.09.2013 pronunțată de Judecătoria Reșița, irevocabilă prin decizia civilă numărul 67 R din data de 05.03.2014 a fost pornită de sindicat, nu înlătură puterea de lucru judecat, deoarece sindicatul a avut legitimitate procesuală dată de lege de a acționa în numele membrilor de sindicat, legitimitate recunoscută de legea 61/2011 art. 28. - (1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.
(2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres.
(3) În exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă.
De aceea, instanța constată că ceea ce s-a statuat cu putere de lucru judecat în cadrul unei contestații la executare, respectiv prin sentință numărul 2136 din data de 30.09.2013 pronunțată de Judecătoria Reșița, irevocabilă prin decizia civilă numărul 67 R din data de 05.03.2014 nu mai poate fi pus în discuție într-o altă contestație la executare începută într-un alt dosar de creditorul intimat. Totodată, instanța constată că efectele sentinței civile numărul Sentința Civilă nr .7887 din 26.09.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, au devenit caduce, din moment ce s-a statuat cu putere de lucru judecat că debitorul inițial DGFP C. S. nu poate fi executat deoarece nu există o creanță determinată și determinabilă.
În ceea ce privește apărarea contestatoarei privind încălcarea dispozițiilor OG nr. 22/2002, instanța reține că potrivit art. 2 din OG nr. 22/2002, ,,Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului, iar potrivit art. 3 din același act normativ ,,În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Textul legal invocat prevede că doar în cazul lipsei de fonduri, care conduce la neînceperea sau la necontinuarea executării silite de bunăvoie, există un termen de 6 luni în care debitorul are obligația de a găsi resursele financiare necesare acoperirii debitului, termenul de 6 luni neavând natura juridică a unui termen de grație sau a unei proceduri prealabile.
Pentru a beneficia de dispozițiile de favoare ale Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 110/2007, respectiv de termenul de 6 luni pentru efectuarea plății stabilit de art. 2 din actul normativ menționat, contestatoarea trebuia să facă dovada că neexecutarea până în prezent a obligației de plată stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu din cauză s-a datorat lipsei de fonduri, întrucât conform aceluiași articol, procedura specială reglementată de actul normativ în discuție nu se aplică automat tuturor debitorilor instituții publice, ci numai acelor debitori instituții publice care nu au putut începe sau continua executarea obligației de plată din cauza lipsei de fonduri, sarcina probei incumbându-le acestora. Or, în prezenta cauză, contestatoarea, deși a primit somația de plată, nu a făcut această dovadă, nu a adus la cunoștința executorului judecătoresc, deși avea cunoștință de obligația de plată, despre o eventuală imposibilitate de executare a obligației, ca urmare a lipsei fondurilor, situație în care nu se poate prevala de termenul de grație de 6 luni instituit de legiuitor prin art. 2 din Ordonanța Guvernului nr.22/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea art.110/2007.
Pe cale de consecință, instanța va admite contestația la executare, va anula actele de executare atacate .
În ceea ce privește cerere contestatoarei având ca obiect suspendarea executării silite, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 718, alin.1 NCPC ,, Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată”. Executarea silită poate fi suspendată până la soluționarea contestației la executare, și întrucât contestația la executare a fost soluționată prin prezenta sentință, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite ca fiind rămasă fără obiect.
Cu privire la cererea contestatoarei având ca obiect întoarcerea executării silite, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 722 NCPC, ,,În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia”. În conformitate cu dispozițiile art. 722, alin.2 NCPC, ,, Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit, fără însă a se aduce atingere drepturilor definitiv dobândite de terții de bună-credință”. Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă concluzia că pentru a se dispune întoarcerea executării silite trebuie îndeplinite în mod cumulativ două condiții, și anume condiția desființării titlului executoriu sau a executării silite, și condiția ca sumele care au făcut obiectul adresei de înființare a popririi să fi fost în mod efectiv virate de terțul poprit executorului judecătoresc și distribuite creditorului. Instanța reține că nu este îndeplinită cea de-a doua condiție, întrucât nu s-a făcut dovada că sumele care au făcut obiectul adresei de înființare a popririi au fost efectiv virate de terții popriți, motiv pentru care instanța va respinge cererea având ca obiect întoarcerea executării silite, ca neîntemeiată.
Va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de executare
În temeiul art. 716 alin.12 și art. 286 din C.p.civ, va obliga contestatoarea să achite către B. Casagranda S. A. suma de 13 lei reprezentând cheltuieli de fotocopierea dosarului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția de netimbrare ca neîntemeiată.
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii ca neîntemeiată.
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea AGENTIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ cu sediul in București, ., sector 5 în contradictoriu cu intimatul D. T. cu domiciliul ales la C.. Av. E. C. din Bucuresti, ., ., ..
Anulează somația din 20.05.2014 emis de B. Casagranda S. A. în dosarul de executare 226/2013 .
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Respinge cererea de întoarcere a executării silite ca neîntemeiată.
Obligă contestatoarea să achite B. Casagranda S. A. suma de 13 lei reprezentând fotocopierea dosarului de executare.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare care se depune la Judecătoria sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.01.2015
PREȘEDINTE GREFIER
Red. CC/Dact. FM- 4 ex
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1014/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 3569/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
