Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8994/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8994/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 8994/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
….
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8994
Ședința din Camera de consiliu de la 02.07.2015
Instanța constituită din:
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – C. M. D.
GREFIER – D. L. E.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. R. & R. S.A. în contradictoriu cu pârâta V. C., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în Camera de consiliu s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, în temeiul art. 131 Cod procedură civilă, procedând la verificarea competenței, la prima zi de înfățișare cu părțile legal citate, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, potrivit art. 1.028 raportat la art. 107 Cod procedură civilă.
Instanța, în temeiul art. 238 Cod procedură civilă, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 30 de zile.
Instanța, apreciind că este admisibilă, concludentă și utilă soluționării cauzei, în temeiul art. 258 Cod procedură civilă raportat la art. 255 Cod procedură civilă, încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, luând act că, deși legal citată, pârâta nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a solicita administrarea de probe. A fost respinsă proba cu interogatoriu, ca neutilă soluționării cauzei.
În temeiul art. 244 Cod procedură civilă, instanța constată terminată cercetarea judecătorească.
Potrivit art. 394 Cod procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate aspectele de fapt și de drept, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând, reține următoarele:
1. Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus la data de 27.02.2015, reclamanta S.C. R. & R. S.A. a solicitat instanței obligarea pârâtei V. C. (cnp_) la plata sumei de 185,33 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în baza contractului unic pentru furnizarea serviciilor de comunicații electronice nr._/15.09.2010, a penalităților de întârziere și a sumei de 355,26 lei, reprezentând clauze penale contravaloare echipamente.
În motivarea cererii reclamanta a arătat, în esență, că pârâtei i-au fost furnizate servicii în baza contractului unic pentru furnizarea serviciilor de comunicații electronice nr._/15.09.2010, conform facturilor fiscale nr._/18.04.2013,_/20.05.2013,_/18.06.2013,_/18.07.2013,_/20.08.2013, care nu au fost achitate.
De asemenea, reclamanta a precizat că în baza art. 3.6 din contract, pârâta datorează și penalități de întârziere de 0,2%, iar potrivit art. 5.5. din contract, aceasta datorează, cu titlu de clauză penală, suma de 712,11 lei, reprezentând contravaloarea abonamentelor neîncasate pentru o perioadă de 5 luni.
Astfel, reclamanta a apreciat că deține împotriva pârâtei o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1025-1032 C.p.c.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei, atașând la dosar, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul: contractul unic pentru furnizarea serviciilor de comunicații electronice, copiile facturilor fiscale și copiile altor acte.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 50 lei taxă judiciară de timbru, potrivit art. 6 alin. 1 teza întâi din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
2. Deși pârâtei i s-a transmis formularul de răspuns, însoțit de o copie a formularului de cerere și de copii de pe înscrisurile depuse de reclamantă, aceasta nu a răspuns în vreun fel.
3. A fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între părți s-a încheiat contractul unic pentru furnizarea serviciilor de comunicații electronice nr._/15.09.2010, în baza căruia au fost furnizate pârâtei servicii de comunicații pentru contravaloarea cărora au fost emise facturile fiscale nr._/18.04.2013,_/20.05.2013,_/18.06.2013,_/18.07.2013,_/20.08.2013. În același timp, instanța constată că părțile au stipulat în art. 3.5 din contract că beneficiarul are obligația de a achita contravaloarea serviciilor pe bază de abonament până în ultima zi a lunii în care sunt furnizate serviciile.
În drept, instanța constată că cererea, astfel cum a fost formulată, îndeplinește condițiile pentru a fi soluționată pe calea procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusă, potrivit art. 1025 C.p.c., care prevede că „prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței”.
Astfel, acțiunea promovată esteevaluabilă în bani și nu depășește, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, suma de 10.000 lei.
Instanța reține că art. 1.270 C.civ. consacră principiul forței obligatorii a contractului (pacta sunt servanda), dispunând în acest sens: “Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”. Rațiunea textului citat constă în asigurarea stabilității si siguranței raporturilor juridice generate de actele juridice.
Așa cum rezultă din art. 662 alin 2 C.p.c., o creanță este certă atunci când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși înscrisul constatator semnat de părți. Potrivit art. 662 alin 3 C.proc.civ. creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Totodată, potrivit art. 662 alin. 4 C.proc.civ. o creanță este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
În raport de prevederile menționate mai sus, pârâta are obligația contractuală de a plăti reclamantei contravaloarea serviciilor de comunicații ce i-au fost furnizate iar creanța reclamantei este certă, rezultând din contractul încheiat între părți (semnat și ștampilat de acestea) și facturile fiscale depuse la dosar, emise în executarea acestuia, este lichidă, fiind stabilită în bani prin facturile emise și exigibilă, deoarece s-a împlinit data scadentei obligației de plată prevăzută în contract, coroborată cu fiecare factură fiscală în parte.
Instanța reține că pârâta nu a negat raportul juridic obligațional stabilit între părți, după cum nu a contestat nici existența și întinderea creanței invocate de reclamantă și nici nu a dovedit stingerea obligațiilor prin vreunul din modurile reglementate de lege.
Referitor la penalitățile de întârziere, instanța reține că nerespectarea obligațiilor contractuale asumate atrage răspunderea pârâtei. În cauza de față penalitățile de întârziere, echivalând cu o clauză penală, au fost inserate în contractul încheiat între părți care, potrivit principiului de drept pacta sunt servanta, reprezintă legea părților și trebuie respectat întocmai și cu bună-credință. Clauza penală este o convenție prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale, prin neexecutare înțelegându-se și executarea necorespunzătoare sau executarea cu întârziere, cum e cazul în speță.
Astfel, instanța reține că potrivit art. 3.6 din contract în cazul neefectuării plății la termen, R. & R. poate percepe o penalitate de 0,2 % pe zi de întârziere. Astfel, și penalitățile de întârziere reprezintă o creanță certă, lichidă (0,2 % pe zi de întârziere) și exigibilă (prima zi după data scadenței facturilor).
Referitor la sumele solicitate cu titlu de clauză penală, instanța constată că, contractul dintre părți a fost încheiat pe o perioadă de 12 luni, ce reprezintă durata inițială a contractului.
Conform art. 5.2. lit. a din contract, „În funcție de propria apreciere, R. & R. poate considera prezentul contract ca fiind reziliat de drept, fără a fi necesară punerea în întârziere a Beneficiarului, fără posibilitatea acordării vreunui termen, fără intervenția instanței și fără necesitatea îndeplinirii vreunei formalități, dacă: a) Beneficiarul nu plătește abonamentul lunar și/sau orice alte tarife aferente serviciilor furnizate și penalitățile de întârziere (dacă este cazul) în termen de cel mult 20 de zile de la expirarea termenului de plată”.
De asemenea, instanța reține că potrivit art. 5.5. din contract „dacă nu se prevede altfel în cadrul prezentului contract sau al clauzelor specifice, la încetarea prezentului contract, indiferent de motivul încetării (denunțare unilaterală, reziliere, anulare, etc.), beneficiarul are obligația să plătească către R. & R. toate sumele restante și/sau penalitățile de întârziere aferente, având totodată obligația să predea societății R. & R. toate echipamentele primite în custodie sau neachitate integral, precum și să plătească societății R. & R., dacă încetează contractul înainte de expirarea duratei inițiale sau a duratei extinse, după caz, în mod necondiționat, cu titlu de clauză penală, o sumă totală formată din: ... (iv) 60 euro pentru nerestituirea celorlalte echipamente DTH ori accesoriilor acestora”.
Având în vedere toate considerentele expuse, în baza art. 1.030 C.proc.civ., instanța va admite cererea, va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 185,33 lei, reprezentând debit principal și suma de 355,26 lei, reprezentând contravaloarea clauzelor penale contractuale, toate rezultate din facturile nr._/18.04.2013,_/20.05.2013,_/18.06.2013,_/18.07.2013,_/20.08.2013, precum și la plata dobânzii contractuale penalizatoare calculată de la data exigibilității fiecărei facturi și până la data sesizării instanței, precum și în continuare, până la data plății efective.
Totodată, în conformitate cu art. 1.031 alin. 1 rap. la art. 451 alin. 1 și art. 452 C.proc.civ, instanța o va obliga la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru de 50 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. R. & R. S.A., înregistrată la Registrul Comerțului cu nr. J40/_/1994, CUI_, cu sediul în București, .. 75, Forum 2000 Building, Faza I, ., în contradictoriu cu pârâta V. C., CNP_, cu domiciliul în București, . nr. 4, sector 4.
Obligă pe pârâtă la plata sumei de 185,33 lei, reprezentând debit principal și suma de 355,26 lei, reprezentând contravaloarea clauzelor penale contractuale, toate rezultate din facturile nr._/18.04.2013,_/20.05.2013,_/18.06.2013,_/18.07.2013,_/20.08.2013.
Obligă pe pârâtă la plata dobânzii legale penalizatoare calculată de la data exigibilității fiecărei facturi și până la data sesizării instanței, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare, calculate în continuare, până la data plății efective.
Obligă pe pârâtă la plata taxei judiciare de timbru de 50 de lei.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.07.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red.jud.C.D./Dact.D.E./4ex.
| ← Comisie rogatorie internaţională. Sentința nr. 6105/2015.... | Aplicare amendă civilă. Sentința nr. 08/2015. Judecătoria... → |
|---|
