Contestaţie la executare. Sentința nr. 6915/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6915/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 6915/2015
ROMÂNIA
Judecătoria Sectorului 4 București
Sediu: .-4, Sector 4 Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6915
Ședința publică din data de 26.05.2015
Instanța constituită din:
Președinte: EUGENIA DAHORE
Grefier: T. C. M.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de contestatorii M. P. și M. A., ambii cu domiciliul în sector 4, București, ., ., . în contradictoriu cu intimata D. I. XX cu sediul ales la SCA "D. și M." în Șoseaua N. T. nr. 94, ., sector 1 și R. B. ROMÂNIA S.A. cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la SCA N. N. D. Kingston Peterson cu sediul profesional în .. 1A, ., Complexul Bucharest Business Park, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile și cuvântul asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 19.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de astăzi.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 24.11.2014 sub nr._, contestatorii M. P. și M. A.,, în contradictoriu cu intimata D. I. XX și R. B. ROMÂNIA S.A, au formulat contestație la executare impotriva somatiei imobiliare, a adresei de poprire si a procesului verbal de cheltuieli efectuate in dosarul de executare nr. 9340/2014 al B. C. V. si M.- A. D., pentru anularea acestor acte,, micsorarea onorariului executorului judecatoresc. solicitand totodata lamurirea intinderii si aplicării titlului executoriu, in sensul ca sumele pretinse la plata au fost calculate in baza unor clauze abuzive ce au dus la majorarea substanțiala a debitului, fapt care a dus la imposibilitatea de plata, constatarea nulitatii absolute a clauzei de la art.4.1 referitoare la dobanda creditului care prevede ca dobanda creditului este de 5,45% in primele 3 luni si crereste brusc dupa la o dobanda de 8,25%, iar art. 4.4 prevede ca banca va modifica rata dobânzii fara acordul clientului, constatarea nulitatii absolute a clauzei privitoare la comisionul de acordare care este de 120 euro plus 2,8% din suma creditului. Ca o consecința a constatării caracterului abuziv al clauzelor aratate,sa se dispuna repunerea pârtilor in situatia anterioara astfel: prin restituirea sumelor nedatorate plătite cu titlu de dobanda sau comison. In situatia in care acestea sunt pretinse de către banca si neincasate sa se constate ca acestea nu sunt datorate. Menținerea convenției de credit după înlăturarea clauzelor abuzive daca se constata ca mai au de achitat rate.
In motivarea contestației, contestatorii au arătat că cererea se incadreaza in materia protectiei consumatorilor care reglementează raporturile juridice dintre comerciati si consumatori si anume Legea 193/2000 privind clauzele abusive încheiate intre comercianți si consumatori, Legea 296/2004 privind codul consumului, OG 21/1992 privind protecția consumatorilor.
Pentru calificarea unei clauze ca fiind abuziva se refera la deteriorarea echilibrului actual prin abuzul de putere al profesionistului care impune, la momentul semnării contractului, clauze care ii creaza un avantaj in detrimentul consumatorului. Condiția menționata este îndeplinita in contractual ce fundamentează prezenta acțiune prin faptul ca statuteaza in mod exclusiv in favoarea intimate o . drepturi foarte importante precum: Dreptul de a calcula si modifica dobânzile dupa anumite cotatii si norme interne ale băncii fara a solicita acordul celilalte parti din contract. Dreptul de a majora aproape inca odata rata dobânzii de la 5,45 la 8,25 %.Dreptul de a solicita un comision de 120 euro plus 2,8% din credit mai exact suma de 1596 euro la acordare. Referitor la cea de a treia condiție (nerespectarea cerințelor bunei credințe ), îndeplinirea acestei cerințe rezulta din comportamentul general al intimate. Neacordarea de explicații si informații suficiente astfel incata consumatorul sa nu poata lua o decizie in deplina cunoștința de cauza la momentul semnării contractului. Dupa o lecturare a contractului puteti observa ca si daca ai anumite studii juridice tot trebuie sa treci peste acest contract de cateva ori pana sa iti dai seama de ceea ce semnezi sis a nu mai spunem de cei care nu au cunsotinte juridice.
Clauzele ce formeaza obiectul prezentei acțiuni sunt clauze abuzive fiind indeplinite condițiile legale pentru a putea fi constatata nulitatea lor absoluta si pentru a fi inlaturate din contract sau a fi inlocuite . le faca pe deplin compatibile cu legislația protecției consumatorului.
Mai mult decât atat OG 50/2010 prevede la art. 36 “pentru creditul acordat creditorul poate percepe numai: comision de analiza dosar, comision administrare credit, comision de administrare cont current. Nu se poate menține un astfel de comision de acordare in cuantum de 120 euro plus 2,8% din credit (1596 euro), o stfel de clauza creaza in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor, astfel incat este abuziva, din perspective art. 4 alini din Legea 193/2000.
Mai mult decât atat, in cuprinsul contractului nu avem o definiție a ceea ce inseamna acest comision de acordare.
Referitor la dobanda din acest contract Clauza nr. 4.1 din contract se refera la modalitatea de calcul a dobânzii aplicabila creditului, care prevede ca la data incheierii creditului dobanda este de 5,45% dupa primele 3 luni creste la 8,25%, iar dupa primul an devine variabila si se calculeaza si modifica de către banca unilateral.
Dezechilibrul contractual pe care il generează clauza cuprinsa in art.4.1 din contractual de credit al subsemnatului, care permite băncii modificarea in mod unilateral a cuantumului dobânzii, este evident intrucat se stipulează in mod expres faptul ca “Banca poate modifica dobanda, fara consimțământul imprumutatului.”
Aceasta componenta a dobânzii permite Băncii ca, in mod arbitrar, sa modifice cuantumul dobanzii(pretul folosinței banilor), afectand astfel interesele legitime ale subsemnatului in calitate de consumator, intrucat nu se poate sti cu precizie prețul produsului cumparat, acest pret nefiind predictibil.
Reaua credința a băncii este demonstrata in primul rand prin faptul ca Banca m-a convins sa inchei contractual de credit prin acordarea dobânzii aparent atractive, la începutul derulării contractului, urmând ca dupa aceasta perioada dobanda sa devină din ce in ce mai mare.
In al doilea rand clauza care permite băncii calculul dobânzii subsemnatului in funcție de condițiile dominante ale pieței sau a modificărilor circumstanțelor in care acesta a fost initial stabilita precum si in raport de politicile de creditare ale băncii precum si clauza care permite băncii modificarea in mod unilateral a cuantumului dobânzii acorda un drept discreționar Băncii de a modifica acordul de voința format la momentul semnării contractului de credit.
Mai mult decât atat modaliatatea de cuantificare a dobânzii intra in contradicție cu cu alte prevederi legale - art. 54 din Codul Consumatorului, punctual 1 si 3 din OG NR. 21/1992, Legea 193/2000 cat si Directiva nr. 93/13/CEE a Consiliului Comunității Europene conțin o lista a clauzelor care sunt considerate abuzive . In aceasta lista la alin 1 litera p, se menționează ca “este abuziva clauza prin care se da posibilitatea unui furnizor de servicii (Banca ) sa creasca prețul “ ; art. 14 din Legea nr. 190/1999 si art. 8 din Legea 289/2004 - dispoziții care au fost nesocotite la incheierea contractului.
Odata constatata nulitatea absoluta a clauzei care stabilește ca Banca poate modifica dobanda in consecința, solicita instanței sa dea efect dispozițiilor legale aplicabile in materie si sa dispună ca nivelul dobânzii variabile sa fie stabilit in funcție de un indice de referința obiectiv in cazul de fata Robor, marja adaugata de banca sa fie conform celor stabilite de către parti. si revenirea la dobanda de 5,25%.
Mai mult decât atat, considera nu sunt indeplinite condițiile art. 662 c.p.civ creanța nu este certa, lichida si exigibila ea fiind calculate in baza unui contract de credit care conține clauze abuzive atat asupra comisioanelor dar si asupra dobânzii.
Petentii inteleg sa conteste si calitatea de creditor a D. I. XX, in raport de dispozițiile Codului civil art. 1579 c. civ.” “cesiunea nu este opozabilă debitorilor decât din momentul comunicării ei”ori in speța, petentii sustin ca nu au primit de la noul asa zis creditor instiintare cu privire la incheierea contractului de cesiune dintre APS FUND ALPHA UZAVRENEY INVESTICNI FOND A.S si D. I. XX ” fata de terti, cesiunea de creanța devine opozabila prin indeplinirea unor formalitati de publicitate< astfel,="" pentru="" ca="" cesiunea="" sa="" fie="" opozabila="" debitorului,="" este="" necesar="" fie="" sa="" i="" se="" notifice="" cesiunea="" de="" către="">cedent sau de cesionar fie sa accepte acesta prin act autentic. Mai mult decât atat, nu au primit nici notificarea pentru declararea scadentei anticipate a creditului si mai mult ca sigur ca nu exista aceasta notificare intrucat nu a fost transmisa si apreciaza executarea silita prematura.
Referitor la micșorarea onorariului executorului judecătoresc in raport de munca prestata, acesta a perceput un onorariu care apare ca fiind excesiv. Acest onorariu in cuantum 10.704,81 in momentul de fata nu este in concordanta cu dispozițiile Legii 188/2000 si O.M 2550/C/2006in fapt consider ca TVA-ul nu poate fi suportat de către subsemnatul, mai ales ca pentru emiterea celor cateva adrese se percep 10.704,81 lei, nu poate fi decât un abuz din partea executorului judecătoresc.
In drept, art art. 711, art 712, art. 718 alin. (1) și alin. (4) pct. 1, art. 782 Cod. Proc. Civ., art. 6 din Legea nr. 193/2000, art. 6 alin. (1) din Directiva nr. 93/13/CEE.
Cererea a fost timbrata cu taxa de timbru in suma de 1000 lei.
Intimata D. I. XX A.G. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata. Asolicitat introducerea fortata in cauza a R. B. Romania SA, fata de imprejurarea ca ratele de credit achitate pana la data scadentei anticipate au fost platite catre R., iar o eventuala recalculare a acestora si obligare la restituirea unei parti opereaza doar impotriva R.. Arata faptul ca nu are calitate procesuală pasivă în raport de capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractule și obligarea la restituirea unor sume de bani achitate de către contestatori către R. anterior cesionării creanței către
Referitor la calitatea de creditor a intimatei si dreptul acesteia de a pomi executarea silită, invoca dispozitiile art. 1566 alin.l coroborat cu art. 1567 alin.2 din Codul civil și art. 1568 alin.l cod civil prin care se arată faptul că cesiunea este legal făcută dacă respectă formele prevăzute de lege iar ca efect al cesiunii de creanță, cesionaml dobândește toate drepturile cedentului în legătură cu creanța cedată inclusiv garanțiile aferente acesteia.Prin contractul de cesiune de creanță din data de 14.08.2013 R. în calitate decedent a transferat către APS Fund Alpha uzavreny investicni fond, a.s. în calitate de cesionar, creanțele rezultând din unele contracte de credit declarate exigibile anticipat de către bancă ca urmare a neîndeplinirii de către debitori a obligației de plată a ratelor scadente. La data de 28.08.2013 APS Fund Alpha uzavreny investicni fond, a.s. a cesionat către D. I. XX AG creanțele preluate de la R. în baza contractului amintit în paragraful anterior. Cesionarul este în imposibilitate de a deveni parte în contractul de credit având în vedere că la data cesiunii de creanță contractul era reziliat. Totodată, în măsura în care s-ar constata nulitatea unor clauze constatate abuzive și pe cale de consecință s-ar dispune repunerea în vigoare a contractului de credit, continuarea acestuia nu poate opera cu subscrisa deoarece repunerea părților în situația anterioară presupune ca persoanele respective să fi fost părți în contract ori în situația de față D. nu a fost parte în contract și nici nu i-a fost cesionat contractul, ci doar dreptul de creanță izvorând din acest contract care a fost reziliat de R. anterior cesiunilor succesive. Pe de alta parte, apărările și excepțiile ce pot fi opuse cesionarului privesc exclusiv plata creanței și nu validitatea titlului. In drept, art 205 si urm C.. In probatiune inscrisuri.
Intimata R. B. ROMÂNIA S.A a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata, pentru urmatoarele motive: A precizat ca pus la dispoziția contestatorilor propunerea de contract, iar aceștia au avut posibilitatea să îl studieze și nu au fost în niciun fel constrânși să îl semneze imediat. Contractul conține mențiunea expresă că toate clauzele au fost negociate și reprezintă voința reală a părților + art. 19.9 din Contractul de credit-Dobânda contractuală a fost agreată de părți astfel: 5,45% primele 3 luni; 8,25% începând cu cea de a patra lună contractuală. Este eronată afirmația contestatorilor în sensul că R. _sa rezervat dreptul să crească dobânda de la 5.45% la 8.25%. în realitate, după cum se poate lesne observa din simpla parcurgere a clauzei 4.1, dobânda de 5.45% era o dobândă promotională. aplicabilă numai în primele 3 luni ale Contractului. Dobânda care urma să se aplice din luna a patra, pentru tot restul perioadei de creditare, era de 8.25%. iar acest lucru a fost expres prevăzut în contract In plus, potrivit clauzei 4.4 din Contract, dobânda urma să fie fixă numai în primul an al Contractului, din al doilea an părțile agreând posibilitatea ca dobânda să varieze, însă numai în funcție un criteriu obiectiv și care scapă controlului băncii, respectiv evoluția pieței financiare/monetare.
Datorită Graficului de rambursare, parte integrantă din Contract, împrumutații au avut posibilitatea să cunoască încă de la momentul încheierii Contractului toate sumele pe care le vor avea de plătit lunar (decelate pe dobândă, principal și comision de administrare - comisionul de administrare a fost negociat pentru a fi o), până la ultima rată.
Potrivit declarațiilor contestatorilor din cererea de acordare a împrumutului, aceștia mai aveau credite la trei alte bănci în afară de subscrisa, respectiv BCR, BRD și VBR, precum ;i un al doilea credit la R.. Pe cale de consecință, nu se poate susține în mod rezonabil că cei doi contestatori erau neavizați și deci nu puteau înțelege clauzele contractuale.
A invocat intimata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, intrucat nu este inițiator sau participant la executarea silită împotriva debitorilor, motiv pentru care noi nu are calitate procesuală în ceea ce privește cererile referitoare la executarea silită propriu-zisă, ci numai în ceea ce privește capetele de cerere privind presupusul caracter abuziv al clauzelor contractului de credit bancar ce constituie titlu executoriu. A invocat exceptia lipsei de obiect a capetelor de cerere privind anularea clauzelor abuzive, intrucat contractul de credit încheiat între părți a fost declarat scadent anticipat din culpa contestatorilor, efectele acestei convenții încetând. Din aceste motive, acțiunea prin care se urmărește modificarea/anularea clauzelor contractuale nu mai are obiect. Soluția imposibilității analizării unui contract de credit declarat scadent anticipat este confirmată de poziția Agenției Naționale pentru Protecția Consumatorilor, prin Adresa nr. 3672/16.04.2014: ’Aspectele prezentate se referă la un contract de credit închis la data de 27.01.2014, prin rambursare totală anticipată, astfel că între dumneavoastră și banca la momentul de față nu mai există relație contractuală. Pentru ca un contract sa poata fi analizat prin prima Legii nr. 193/2010, acesta este necesar să fie în curs de derulare în momentul analizării așa cum se prevede la art. 13 alin. (1) din același act normativ.
A mai invocat exceptia inadmisibilitatii contestatiei la executare, prin raportare la calea de atac distincta prevazuta de legislatia speciala. Legea nr. 193/2000 este o lege specială, de strictă aplicare, care reglementează o procedură particulară de atacare a clauzelor abuzive: de exemplu, prevede o procedură în fața ANCP înainte de sesizarea instanței, iar, în cazul sesizării instanței, prevede sancțiuni particulare aplicabile contractului și efecte speciale ale hotărârii judecătorești. Așa fiind, cât timp contestatorii au ales ca timp de peste 6 ani să nu se prevaleze de prevederile legii speciale, neatacând titlul executoriu și modalitatea de stabilire a dobânzii contractuale sau a comisioanelor, ei nu se pot prevala în prezent de posibilitatea prevăzută de art. 712 alin. 2 C. pr. civ., o astfel de contestație la titlu fiind inadmisibilă.
A invocat exceptia prescriptiei dreptului de a solicita anularea clauzelor abuzive si a dreptului de a solicita restituirera prestatiilor, considerand ca nulitatea este una relativa, avand la baza viciile de consimtamant, termenul de invocare fiind cel de 3 ani. A mai invocat exceptia nulitatii capetelor de cerere privind restituirea sumelor platite in plus cu titlu de doband si comisioane, aratand ca petentii nu au precizat ce sumă solicită a le fi restituită cu titlu de dobândă plătită în plus și comisioane plătite în plus și cu atât mai puțin nu a indicat modul de calcul a unor astfel de sume, deși această obligație le incumba în totalitate.
Pe fondul cauzei, sustine ca Legea 193/2000 nu interzice nicio clauză, ci prevede criteriile pe care trebuie să le îndeplinească o clauză pentru a nu produce efecte abuzive. Nu se interzice un anumit conținut, ci o anumită modalitate de stabilire a acelui conținut.
Clauza cuprinsă în contractul de credit încheiat între subscrisa și petenti reglementează posibilitatea Băncii de a ajusta rata dobânzii în funcție de variațiile semnificative de pe piața monetară/financiară, nu îndeplinește niciuna dintre condițiile cumulative prevăzute de Legea 193/2000, pentru a fi apreciată abuzivă. Clauza referitoare la rata dobânzii se asociază cu obiectul principal al Contractelor de credit. Conform art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000: „(6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Clauzele contestate au o redactare clară și inteligibilă, fără utilizarea unor termeni ambivalenți sau echivoci. Mai mult chiar, cuprind cifre și procente exprimate matematic: dobânda inițială este de 5,54% și este valabilă primele 3 luni contractuale - această dobândă este fixă, fiind incontestabil caracterul inteligibil al acesteia; dobânda percepută începând cu a patra lună contractuală este de 8,25% această dobândă este fixă și deci inteligibilă; dobânda devine variabilă începând cu cel de al doilea an contractual, urmând să se actualizeze în funcție de variațiile indicelui obiectiv de referință EURIBOR - și această clauză contractuală este clară, întrucât convenirea unei dobânzi variabile este permisă de lege, iar dobânda în acest caz variază în funcție de un indice obiectiv și public (EURIBOR);
Comisionul de acordare este clar prevăzut în contract, fiind compus dintr-o sumă fixă la care se adaugă un procent aplicat la suma creditului - nu se poate susține în mod rezonabil că o astfel de clauză nu este clară, sau că împrumutații nu au înțeles ce sumă au de plătit cu titlu de comision de acordare; Dobânzile și comisioanele exprimă o componentă a costului / prețului creditului (componentă ce trebuie plătită), respectiv, contravaloarea unui serviciu din prestat din partea băncii. Soluția a fost confirmată de practica înaltei Curți de Justiție și Casație, care califică comisioanele și dobânda ca fiind parte integrantă din prețul contractului de credit, neputând fi supuse controlului instanței. Comisionul de acordare a creditului reprezintă una din spezele contractuale aferente creditului. Legalitatea perceperii comisionului de acordare a fost menționată și de OUG nr. 50/2010, acesta fiind denumit comision de analiză dosar, denumirea sa justificând practic perceperea acestui comision. El se achită o singură dată, pentru operațiunile realizate de angajații băncii cu ocazia acordării creditului, operațiuni ce presupun efectuarea unui număr mare de verificări și parcurgerea unui număr semnificativ de documente.
Clauza referitoare la dreptul Băncii de a modifica unilateral rata dobânzii, justificat de evoluția pieței monetare și financiare a fost acceptată de împrumutați în cunoștință de cauză, aceștia nesolicitând în discuțiile prealabile semnării o eventuală reformulare sau eliminare Clauza referitoare la dreptul Băncii de a modifica unilateral rata dobânzii, justificat de evoluția pieței monetare și financiare nu creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților.
Banca a operat majorări de dobânda la credite doar atunci când piața financiară a suferit schimbări dramatice și când a devenit nesustenabilă pentru Bancă menținerea dobânzilor la nivelurile existente (existând deci o motivație întemeiată în sensul Legii nr. 193/2000), și, chiar și atunci, nu a fost transferată clienților întreaga creștere a costurilor de finanțare, cea mai mare parte fiind suportată în continuare de către Bancă. Condițiile pieței nu au justificat, de-a lungul derulării Contractului de Credit, diminuarea ratei dobânzii. Chiar și în condițiile scăderii indicelui EURIBOR, per total, elementele de natura variabila din componenta dobânzii nu s-au diminuat, ci, din contră, au înregistrat creșteri. Clauza care dă dreptul Băncii să majoreze rata dobânzii nu poate fi considerată prin ea însăși de natura a crea dezechilibru, de vreme ce, conform prevederii respective, majorarea dobânzii trebuie sa fie și este justificată si, mai mult, dă nașterea dreptului corelativ al Clientului de a termina Contractul de Credit dacă apreciază oportun.
In drept, art 205 si urm C.. In probatiune:inscrisuri.
Contestatorii au formulat raspuns la întâmpinare, reluand, in esenta, argumentele prezentate in contestatie, solicitand in cadrul raspunsului la intampinare repunerea partilor in situatia anterioara prin compensarea si intoarcerea executarii in conditiile in care a fost vandut apartamentul ce a reprezentat garantia contractului de credit, restituirea sumelor nedatorate si platite pana la finalizarea contractului. Au formulat si completare la actiune prin care solicita sa se constate nulitatea absoluta a clauzei nr 19.6 din contractul de creditare referitoare la dreptul bancii de a cesiona contractul. In plus, au precizat si faptul ca banca nu a făcut dovada că ar fi negociat clauza supusă discuției așa încât aceasta apare ca abuzivă. Caracterul abuziv este însă determinat mai ales de dezechilibrul semnificativ pe care l-a creat clauza inserată in art. 19.6, între drepturile Băncii și obligațiile reclamantului Dezechilibrul creat între drepturile și obligațiile părților din contractul de credit nr. 08515BTH0536 din 30.05.2008 este evident atâta vreme cât creanța Băncii asupra reclamantului a fost cesionată pârâtei 2, societate nebancară, supusă nu normelor speciale din domeniul bancar, ci normelor generale, iar reclamantul nu mai este la adăpostul nici al legislației specifice din domeniul protecției consumatorilor și nici la adăpostul convenției încheiate cu Banca.
De asemenea, caracterul abuziv al clauzei inserate in art. 19.6 rezultă din modalitatea evaziva si incompleta in care a fost redactată, in măsura in care clientul, lipsit de cunoștințe juridice, putea presupune, cel mai probabil, chiar daca ar fi agreat acea clauza, ca cesiunea s-ar produce către un creditor având același statut, respectiv de societate bancara si nici . o societate cu răspundere limitata care nu este supusă niciunei reglementari protective pentru client. Nulitatea este sancțiunea prin care actul juridic este lipsit de efectele ce contravin legii care interesează ordinea publică sau bunele moravuri, fraudează legea sau interesele individuale. Sancțiunea este fundamentată și în condițiile în care actului juridic îi lipsește cauza sau aceasta este ilicită, imorală sau falsă. Prevederile art. 966 c.civ. statuează asupra lipsei efectelor unei obligații fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită. Contractul de cesiune de creanță are o cauză imorală câtă vreme, deși contractul de credit a fost unul garantat, cf. art. 11.1., atât de reclamant, cât și de garantul ipotecar, in solidar și, de asemenea, și prin instituirea unei ipoteci de rang I asupra unui imobil aparținând garantului si împrumutatului, Banca nu a încercat sub nicio formă să-și îndestuleze creanța urmărind fie garanții, fie garanția imobiliară.
Referitor la Contractul de cesiune, sustin petentii ca acesta nu le este opozabil întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de opozabilitate care se realizeaza prin: o acceptare a cesiunii de către debitor printr-un inscris, a cărui singura condiție este sa aiba data certa (deci, poate fi un inscris sub semnătură privata cu data certa); o notificarea scrisa a cesiunii, pe suport hârtie sau în format electronic, aceeași notificare este ceruta si in cazul cesiunii unei universalități de creanțe pentru realizarea opozabilității fata de debitorul cedat. In ambele cazuri, notificarea poate fi facuta fie de cesionar, fie de cedent, insa cedentul nu are obligația legala de a o întocmi, -daca notificarea este facuta de cedent, debitorul cedat trebuie sa execute prestația direct fata de cesionar, opozabilitatea fiind facuta de la data comunicării notificării; P. la primirea unei asemenea dovezi, debitorul poate sa suspende plata, caci comunicarea cesiunii nu produce efecte daca dovada scrisa a cesiunii nu este comunicata debitorului. Din actele depuse la dosar de intimate nu reiese ca au luat la cunoștința de încheierea contractului de cesiune..
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri.
La solicitarea instanței, a fost depus dosarul de executare silita nr. 9340/2014 al B. C. V. si M.- A. D. .
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
In fapt, la data de 30.05.2008, intre R. B. ROMÂNIA S.A s-a încheiat cu împrumutații M. P. și M. A. contractul de credit nr. 08051BTH0536/30.05.2008, pentru suma de 57.000 EURO, reprezentând credit pentru nevoi personale nenominalizate, pe o durata de 360 luni.
Ca urmare a neachitării la timp a ratelor, creditul a fost declarat scadent anticipat, asa cum rezulta din notificarea nr_/19.07.2013 aflata la f 178 dos.
Prin contractul de cesiune de creanță din data de 14.08.2013 R. în calitate de cedent a transferat către APS Fund Alpha uzavreny investicni fond, a.s. în calitate de cesionar, creanțele rezultând din unele contracte de credit declarate exigibile anticipat de către bancă ca urmare a neîndeplinirii de către debitori a obligației de plată a ratelor scadente, printre care si creanta petentilor.
La data de 28.08.2013 APS Fund Alpha uzavreny investicni fond, a.s. a cesionat către D. I. XX AG creanțele preluate de la R. în baza contractului de credit nr. 08051BTH0536/30.05.2008.
Intimata, D. I. XX AG, la data de 23.09.2014, s-a adresat cu cerere de executare silita, fiind constituit dosarul de executare nr. 9340/2014 al B. C. V. si M.- A. D. . Prin somația din data de 29.10.2014 emisa de B. C. V. si M.- A. D. , petentii au fost somați sa achite suma de 57.000 euro la cursul BNR din ziua platii si 10.704,81 lei cheltuieli de executare.
Impotriva petentilor a fost demarata executarea silita prin poprire, si imobiliara asupra imobilului situat in București, ., ., .> Asa cum se poate observa, petentii au solicitat si lamurirea intinderii si aplicarii titlului executoriu, iar potrivit art 712 corob cu art 713 Cciv .In cazul in care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanta judecatoreasca, se pot invoca in contestatia la executare aparari de fond impotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede in acest scop o alta cale de atac. Retinem ca procedura de executare silită a fost începută în baza unui contract de credit, declarat de lege titlu executoriu.
In jurisprudența europeană s-a admis că este posibilă invocarea în contestația la executarea silită imobiliară,a existenței clauzei abuzive, care ar conduce la vânzarea unui imobil - locuință debitorului ipotecar (Cauza Aziz - C-415/11). In prezenta cauza se contestă executarea silita inclusiv somatia imobiliara.
Faptul ca nu s-a facut uz de procedura prevazuta de lg. 193/2000, nu impiedica examinarea apararilor debitorului de catre instanta de executare, intrucat orice persoana care se considera prejudiciata de clauzele abuzive prevatute . adeziune sau standard preformulat, in temeiul art 12 alin 4 din lg. 193/2000, poate invoca nulitatea clauzei pe cale de actiune ori pe cale de exceptie, in conditiile legii, astfelca instanta va inlatura exceptia inadmisibilitatii contestatiei la executare, cu raportare la prevederile legii speciale nr 193/2000.
Legat de constatarea nulitatii clauzei abuzive, instanta face trimitere la Decizia ICCJ nr 686 din 21 februarie 2013, conform careia “Consecința constatării caracterului abuziv al unor clauze din contractul de credit este echivalentă cu constatarea nulității absolute a acestora, nefiind aplicabilă sancțiunea existentă în cazul nulității relative, și anume anularea clauzei respective.
Prin urmare, neputând fi vorba de o nulitate relativă, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, nulitatea absolută putând fi invocată oricând, dreptul la acțiune al reclamanților neputând fi apreciat ca prescris.”
In consecinta, instanta va inlatura apararea de fond a intimatei privind invocarea prescriptiei dreptului de a solicita anularea clauzelor contractuale si a dreptului de a solicita restituirea prestatiilor.
Instanta constata ca motivul esential evocat de contestatori, pentru care apreciaza netemeinica si nelegala executarea silita, pune in discutie caracterul cert, lichid si exigibil al creantei. In conformitate cu disp. art. 662 C. - (1) Executarea silita nu se poate face decat daca creanta este certa, lichida si exigibila.
(2) Creanta este certa cand existenta ei neindoielnica rezulta din insusi titlul executoriu.
(3) Creanta este lichida atunci cand obiectul ei este determinat sau cand titlul executoriu contine elementele care permit stabilirea lui.
(4) Creanta este exigibila daca obligatia debitorului este ajunsa la scadenta sau acesta este decazut din beneficiul termenului de plata.
Practic, Contestatorii sustin ca executarea silita a fost pornita pentru o suma mai mare decat cea datorata, iar acesta diferenta ar rezulta din perceperea unor costuri abuzive de catre banca, constand in comisioane si prin calculul nelegal al dobanzii.
Instanta retine ca potrivit art. 6 din Legea nr. 193/2000, ,,Clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua”, petenta dorind ca prin formularea acestui capat de cerere să deducă analizei instanței de judecată clauza pe care le consideră ca fiind abuziva, și în cazul în care instanța de judecată va constata caracterul abuziv al clauzei, acesta să nu își mai producă efectele juridice în privința contestatoarei, cu consecința anularii tuturor formelor de executare silita si desfiintarea popririi. Deși este adevărat că Legea nr. 193/2000 nu prevede, ca sancțiune, anularea clauzelor cu caracter abuziv, ci inopozabilitatea (sau ineficacitatea) acestora în raport cu consumatorul, însă, regimul juridic al acestei sancțiuni este practic identic cu al nulității absolute, acest lucru decurgând din practica Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Astfel, în ce privește natura interesului protejat, norma respectivă ocrotește un interes general, si nu unul individual, așa cum susține pârâta, fiind evident faptul că legea ocrotește o categorie generică, aceea a consumatorilor, și nu o persoană particulară, strict determinată.
Legea nr. 193/2000 nu reprezintă decât transpunerea în legislația românească a Directivei nr. 93/13/CEE, or, potrivit jurisprudenței Curții Europene de Justiție, dispozițiile acestei directive sunt de ordine publică (cauza Mostaza Claro).
Tot în acest sens, în cauza C-76/10 Pohotovost’ s.r.o. Vs Iveta Corčkovská, în considerentul nr.50 s-a precizat că „dată fiind natura și importanța interesului public pe care se întemeiază protecția pe care Directiva nr.93/13/CEE o asigură consumatorilor, art.6 din acesta trebuie să fie considerat ca o normă echivalentă cu normele naționale care ocupă, în cadrul ordinii interne, rangul de ordine publică.
În același sens, în cauza Salvat Editores SA v José M. Sánchez Alcón Prades C-241/98, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a arătat că recunoaște judecătorului puterea de a declara din oficiu, ca nule, clauzele abuzive ale unui contract” arătând totodată că această putere „se încadrează pe deplin în contextul general al protecției speciale pe care directiva tinde să o recunoască interesului colectivității, care, făcând parte din ordinea publică economică, depășește interesele specifice ale unor părți. Există, cu alte cuvinte un interes public ca aceste clauze prejudiciabile pentru consumator să nu-și producă efectele”.
Potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 193/2000, ,,1) Prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.
(2) Prin profesionist se înțelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, precum și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acesteia”.
Astfel, petentii au calitatea de consumator, iar intimata are calitatea de comerciant, aceasta încheind contractul de credit în cadrul activității comerciale, potrivit disp. art. 2 alin. 2 din această legea nr.193/2000.
În conformitate cu disp. art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Potrivit dispozițiilor alineatului 2 al aceluiași articol, o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Potrivit disp. art. 2 alin. 3 din lege, faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens
Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus menționate rezultă că pentru a reține existența unei clauze abuzive, instanța trebuie să verifice îndeplinirea următoarelor condiții: clauza contractuală în litigiu să nu fi fost negociată direct cu consumatorul; prin ea însăși creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților; dezechilibrul creat este în detrimentul consumatorului, nefiind respectată cerința bunei credințe. Fără a încălca prevederile legii, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de: a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia; b) toți factorii care au determinat încheierea contractului; c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde. Instanța nu constata îndeplinite aceste condiții, avand in vedere urmatoarele motive: Potrivit dis part 4.1 din contractul de credit nr. 08051BTH0536/30.05.2008, partile au agreat o dobânda contractuală de 5,45% primele 3 luni si de 8,25% începând cu cea de a patra lună contractuală, urmând să se actualizeze în funcție de variațiile indicelui de referință LIBOR/ EURIBOR/BUBOR.
Asa cum se poate observa, dobânda este prevăzută în contract și reprezintă rezultatul acordului de voință, al consimțământului liber exprimat al părților, iar controlul judiciar poate fi exercitat doar asupra condițiilor de valabilitate sau de executare a contractului, dar nu se poate substitui voinței părților pentru a stabili o altă rată a dobânzii, astfel cum solicitat petentii ca nivelul dobânzii variabile sa fie stabilit in funcție de un indice de referința obiectiv in cazul de fata Robor, marja adaugata de banca sa fie conform celor stabilite de către parti. si revenirea la dobanda de 5,25%.
In acest sens este si practica Inaltei Curti de Casatie si Justitie conform careia „ instanța judecătorească nu poate interveni, în sensul modificării, unei clauze contractuale, substituindu-se astfel acordului de voință al părții. Stabilirea modului de calcul al dobânzii, urmare a declarării nulității clauzei inițiale care prevedea acest calcul, nu este în atribuția instanței judecătorești, neputând fi decât rezultatul exclusiv al negocierii dintre părți. Instanța de judecată poate elimina o clauză contractuală, ca efect al constatării/declarării nulității acesteia, însă nu o poate înlocui, chiar și în situația din speța în care există norme legale imperative cu privire la dobânda din contractele de credit".„Astfel, atâta vreme cât nu mai există o clauză în contract cu privire la modul de calcul al dobânzii, clauză asupra căreia instanța nu poate dispune, urmând a fi negociată de către părți, cererea de restituire integrală a sumelor plătite nedatorat nu poate fi primită.”
Cu atat mai mult, astfel de capete de cerere nu pot fi solutionate de instanta de executare, intrucat in astfel de cauze nu mai intra in discutie un contract de credit in derulare, apararile debitorilor in astfel de situatii fiind analizate doar prin prisma caracterului cert, lichid si exigibil al creantei ceruta in cadrul executarii silite. Sintetizand, este intemeiata apararea intimatei privitor la acest aspect, chiar daca a fost argumentat sub forma exceptiei lipsei de obiect a capetelor de cerere privind anularea clauzelor abuzive.
În cauza de față, nu există nici un indiciu din care să rezulte că părțile ar fi convenit un mod de calcul al dobânzii,in functie de indicele Robor, care este o rata medie a dobanzii la care bancile romanesti se imprumuta intre ele in lei stabilita de BNR, partile convenind ca indicii de referinta sa fie LIBOR/ EURIBOR/BUBOR.
Instanta retine ca variația ratei dobânzii trebuie să fie independentă de voința furnizorului de servicii financiare, raportată la fluctuațiile unor indici de referință verificabili, menționați în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru;
Dobânda poate varia în funcție de dobânda de referință a furnizorului de servicii financiare, cu condiția ca aceasta să fie unică pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv și să nu fie majorată peste un anumit nivel, stabilit prin contract”.
In raport de criteriile prevăzute mai sus, petentii nu au dovedit faptul că rata dobânzii a variat în raport de criterii subiective, care țin de propria voință a furnizorului de servicii, sau că variația dobânzii de referință nu a avut un nivel unic pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv sau că ar fi fost majorată peste nivelul stabilit în contract.
Clauza referitoare la rata dobânzii se asociază cu obiectul principal al contractului de credit, acesta fiind elementul esențial, prețul contractului, în acord cu art. 4 din Directiva nr. 93/3/CEE transpusă de către Legea nr. 193/2000. Din contra, R. nu a modificat dobânda stabilită în Anexa 1 la contractul de credit respectând întrutotul prevederile art.4.3 din contract. Cuantumul procentual al dobânzii nu a fluctuat acesta rămânând fix respectiv 8,25% conform graficului de rambursare.
Asa cum a aratat si intimata, art.4.4 din contractul de credit prevede doar o posibilitate pentru creditoare, respectiv modificarea poate fi realizată doar în condițiile unei evoluții a pieței care ar justifica acest lucru, insa o astfel de modificare a dobânzii nu a operat.
In ceea ce priveste comisionului de acordare, instanta retine ca potrivit dis part 5.1 din contractul de credit, „pentru un credit in euro, imprumutatul va plati comision de acordare a creditului in suma de 120 euro plus 2,8% din suma creditului platibil o singura data, la semnarea prezentului contract”
Potrivit dispozițiilor art. 95 din OUG nr. 50/2010, ,, ,,Prevederile prezentei ordonanțe de urgență nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, cu excepția dispozițiilor art. 371, ale art. 66-69 și, în ceea ce privește contractele de credit pe durată nedeterminată existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, ale art. 50-55, ale art. 56 alin. (2), ale art. 57 alin. (1) și (2), precum și ale art. 66-71”. Pentru contractele aflate în curs de derulare, creditorii au obligația ca, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, să asigure conformitatea contractului cu dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență. (2) Modificarea contractelor aflate în derulare se va face prin acte adiționale în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
Din interpretarea prevederilor art. 95 din OUG nr. 50/2010 rezultă că dispozițiile art. 371, și cele ale art. 66-69 din prezenta ordonanță de urgență se aplică inclusiv contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Prin urmare, la data intrării în vigoare a OUG nr. 95/2010, Contractul de credit nr. 08051BTH0536/30.05.2008, pentru suma de 57.000 EURO se afla în curs de derulare, având în vedere că acesta a fost încheiat pentru o perioadă de 360 de luni.
Conform art.36 alin.l și 2 din OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori: ” (1) Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor și, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor. (2) Comisionul de analiză dosar și cel unic vor fi stabilite în sumă fixă, aceeași sumă fiind percepută tuturor consumatorilor cu același tip de credit în cadrul aceleiași instituții de credit.”
Comisionul de acordare a fost perceput o singura data si era destinat a acoperi costurile de analiză și gestionare a dosarului în vederea acordării și derulării creditului. Asa cum evidentiaza si graficul de rambursare aflat la fila 13 dos, intimata R. nu a perceput nici un alt comision de administrare sau gestiune pe parcursul derulării contractului.
Referitor la calitatea de creditor a intimatei D. I. XXX si dreptul acesteia de a porni executarea silita, retinem urmatoarele:
Prin contractul de cesiune de creanță din data de 14.08.2013 R. în calitate de cedent a transferat către APS Fund Alpha uzavreny investicni fond, a.s. în calitate de cesionar, creanțele rezultând din unele contracte de credit declarate exigibile anticipat de către bancă ca urmare a neîndeplinirii de către debitori a obligației de plată a ratelor scadente. La data de 28.08.2013 APS Fund Alpha uzavreny investicni fond, a.s. a cesionat către D. I. XX AG creanțele preluate de la R. în baza contractului de credit nr. 08051BTH0536/30.05.2008.
Potrivit dispozitiilor legale, art 1566-1568, corob cu art 1573 Cciv, cesiunea este acel contract prin care se transfera un drept de creanță, contract care poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit contract. Fiind un contract consensual, care se perfectează în momentul stabilirii acordului de voință al părților contractante, creanța se transmite către cesionar în momentul perfectării contractului, cesionarul devenind creditor în locul cedentului, pentru valoarea nominală a creanței, indiferent de prețul pe care l-a plătit.
Creanta rămâne neschimbată, păstrându-și natura sa, și garanțiile care o însoțeau, iar în cazul în care creanța constă într-o sumă de bani va continua să producă aceeași dobândă.
In temeiul art. 1.578 Cciv - (1) Debitorul este tinut sa plateasca cesionarului din momentul in care: a) accepta cesiunea printr-un inscris cu data certa; b) primeste o comunicare scrisa a cesiunii, pe suport hartie sau in format electronic, in care se arata identitatea cesionarului, se identifica in mod rezonabil creanta cedata si se solicita debitorului sa plateasca cesionarului. In cazul unei cesiuni partiale, trebuie indicata si intinderea cesiunii. (2) Inainte de acceptare sau de primirea comunicarii, debitorul nu se poate libera decat platind cedentului. (3) Atunci cand comunicarea cesiunii este facuta de cesionar, debitorul ii poate cere acestuia sa ii prezinte dovada scrisa a cesiunii. (4) P. la primirea unei asemenea dovezi, debitorul poate sa suspende plata. (5) Comunicarea cesiunii nu produce efecte daca dovada scrisa a cesiunii nu este comunicata debitorului.
In ceea ce priveste modalitatea de comunicare a cesiunii, instanta constata ca cesiunea din 14.08.2013, prin care R. a cesionat creanța către APS Fund Alpha uzavreny investicni fond, precum si cesiunea din 28.08.2013, prin care APS Fund Alpha uzavreny investicni fond, a.s. a cesionat către D. I. XX AG creanțele preluate de la R. în baza contractului de credit nr. 08051BTH0536/30.05.2008,- cele 2 acte fiind apropiate ca data- a fost notificată contestatorilor, prin adresa nr. 6091/11.09.2013, prin recomandata cu confirmare de primire la 04.10.2013, potrivit dovezii de la f 162 dos executare. Comunicarea notificarii cesiunii nu trebuie confundata cu luarea efectiv la cunostinta, intrucat in astfel de situatii, ori de cate ori debitorul cedat refuza primirea sau nu se prezinta pentru ridicarea corespondentei, iar recomandata este returnata, s-ar putea usor prevala de inopozabilitatea cesiunii, invocand necomunicarea actului, astfel cum sustin petentii ca nu au luat la cunostinta de cesiunea catre intimataD. I. XX.
Potrivit art 1582 Cciv(1) Debitorul ( in speta contestatorii) poate sa opuna cesionarului ( respectiv intimatei D. I. XX) toate mijloacele de aparare pe care le-ar fi putut invoca impotriva cedentului ( intimata R. B. ROMANIA SA ). Astfel, el poate sa opuna plata facuta cedentului inainte ca cesiunea sa ii fi devenit opozabila, indiferent daca are sau nu cunostinta de existenta altor cesiuni, precum si orice alta cauza de stingere a obligatiilor survenita inainte de acel moment. (2) Debitorul poate, de asemenea, sa opuna cesionarului plata pe care el insusi ori fideiusorul sau a facut-o cu buna-credinta unui creditor aparent, chiar daca au fost indeplinite formalitatile cerute pentru a face opozabila cesiunea debitorului si tertilor. Din economia textului se poate observa faptul că apărările și excepțiile ce pot fi opuse cesionarului privesc exclusiv plata creanței si aspecte care tin de validitatea titlului. Petentii nu pot invoca faptul ca au efectuat plati catre R. anterior cesiunii catre D. I. XX, chiar presupunand ca acesata cesiune le-a devenit opozabila odata cu instiintarea efectuata de executor de a comunica toate bunurile si veniturile. F 43 dos. In consecinta, instanta va inlatura apararea petentilo in sensul ca intimata nu are calitatea de creditor si dreptul de a porni executarea silita.
Referitor la capatul de cerere in constatarea nulitatii absolute a clauzei nr 19.6 din contractul de credit referitor la dreptul bancii R. B. ROMÂNIA S.A de a cesiona contractul, instanta retine ca acest capat de cerere este tardiv formulat fata de dispozitiile art 204 C., modificarea cererii, sub sanctiunea decaderii, putand fi facuta numai pana la primul termen de judecata. Oricum, instanta a analizat nemultumirea petentilor privind calitatea de creditor a intimatei D. I. XXX, cu raportare la contractul de cesiune si sustinerile privind inopozabilitatea contractului. In subsidiar, amintim ca din perspectiva L. 193/2000 care introduce în legislația internă Directiva 93/13/CEE, raportată la disp. Codului civil, rezulta ca art. 3 (2) din L. 193/2000 reglementează un fine de neprimire al criticilor privind clauzele abuzive, cu referire la alte clauze contractuale inserate în contract insa în temeiul unor alte acte normative Directiva 93/13 pornește de la prezumția absolută că dispozițiile de drept național aplicabile între părțile contractului nu conțin condiții inechitabile. Ca atare, clauzele care transpun aceste dispoziții nu pot avea caracter abuziv, iar in cazul dedus judecatii sunt incidente disp 1566-1568, corob cu art 1573 Cciv. Cat priveste intemeierea nulitatii acestei clauze pe dreptul comun, in sensul ca ar contine o cauza imorala iar petentul nu mai este la adăpostul legislației specifice din domeniul protecției consumatorilor și nici la adăpostul convenției încheiate cu Banca, acesta critica nu poate fi primita avand in vedere argumentele expuse anterior. S-a aratat faptul ca in cadrul contestatiei la executare instanta poate cenzura clauzele abuzive dintr-un contract de credit, in contradictoriu atat cu cedentul, creditor initial, cat si cu cesionarul, iar in caz de constatare, hotararea este opozabila si creditorului care a preluat creanta prin cesiune, creanta care se poate modifica sub aspectul lichiditatii acesteia in cadrul executarii silite, daca ar rezulta sume nedatorate, rezultate in urma aplicarii clauzelor abuzive. In consecinta, petentii nu pot invoca vreo vatamare sub acest aspect, in sensul ca odata cu cesiunea creantelor pierd beneficiul invocarii legislatiei speciale.
In raport de motivele invocate de către contestator, instanta apreciaza neintemeiata si critica legata de cheltuielile de executare Potrivit art. 669C.proc.civ., ,,Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu cheltuielile se avansează de către creditor.
Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 668, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia. (3) Sunt cheltuieli de executare: 1. taxele de timbru necesare declanșării executării silite; 2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; 3. onorariul avocatului în faza de executare silită; 4. onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului; 5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită; 6. cheltuielile de transport; 7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite. Totodata, conform art 39 alin 3 din Legea nr. 188/2000 “ Executorii judecatoresti nu pot conditiona punerea in executare a hotararilor judecatoresti de plata anticipata a onorariului.
Sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin incheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii.Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol incheierea executorului constituie titlu executoriu- art. 669 alin 6 coroborat cu art 638 pct 1 C.”.
Potrivit incheierii de stabilire cheltuieli din data de 20.10.2014, suma de 10.704,81 lei se compune din suma de 9.514,81 lei cu TVA aferent onorariilor de executor pentru recuperare debit, suma de 98 lei taxe postale, 62 lei cheltuieli papetarie, 248 lei cheltuieli cu efectuarea actelor de executare, 60 lei taxa notare urmarire silita in CF, 40 lei taxe timbru, 496 lei comunicare acte de procedura, 248 lei consultatii constituire dosar. Onorariul perceput de executorul judecătoresc pentru recuperarea debitului respectă prevederile art. 37, alin. 1, lit. d din Legea nr. 188/2000 și ale Ordinului nr. 2550/2006, pentru creantele in valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de pana la 1% din suma care depaseste 100.000 lei din valoarea creantei ce face obiectul executarii silite. la care se putea adauga TVA în cotă de 24%. La un debit de 53.901,56 eur, s-a stabilit un onorariu de 9.514,81 lei cu TVA .
Având în vedere dispozițiile art. 669 C.proc.civ, potrivit cărora cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, acesta va trebui să plătească creditorului toate cheltuielile de executare, inclusiv TVA inclus în tariful final al executorului judecătoresc. Instanța apreciază că nu ar fi fost necesară o prevedere distinctă în Legea 188/2000 cu privire la necesitatea calculării TVA și adăugării acestuia la onorariul calculat potrivit plafoanelor menționate în actul normativ, deoarece nu toate persoanele care desfășoară o profesie liberală datorează TVA, existând un regim special de scutire de plata taxei în anumite condiții stabilite de Codul fiscal, iar pe de altă parte deoarece Legea 188/2000 face referire la onorariul la care are dreptul executorul judecătoresc, fiind evident că acesta este îndreptățit la suma integrală calculată potrivit plafoanelor legale, și nu la o sumă mai mică.
În ceea ce privește cealalta categorie de cheltuieli de executare, 98 lei taxe postale, 62 lei cheltuieli papetarie, 248 lei cheltuieli cu efectuarea actelor de executare, 60 lei taxa notare urmarire silita in CF, 40 lei taxe timbru, 496 lei comunicare acte de procedura, 248 lei consultatii constituire dosar, acestea au fost stabilite in temeiul art 669 alin 3 pct 5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită; 6. cheltuielile de transport; 7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite si constau in (, inregistrare dosar, formare dosar, redactare acte, emitere adrese la fiecare tert poprit, deplasare pe teren, costuri transport, cheltuieli postale etc) Odata cu abrogarea Hotararii UNEJ nr 2/2007 aceste cheltuieli se stabilesc de executorul judecatoresc in temeiul art 669 C. si Statutul UNEJ.
Prevederile art. 39, alin. 1 din Legea nr. 188/2000, nu fac niciun fel de distinctie referitioare la modalitatea de executare demarata pentru recuperarea creantei, dupa cum acesta este mai dificila si mai putin dificila, ci permit executorului judecatoresc, in orice situatii in care se executa silit creante avand ca obiect plata unei sume de bani, „ stabilirea unui onorariu maxim, chestiunea onorariului fiind distincta de stabilirea celorlalte costuri ale executarii.
Conform art. 711 C. Impotriva executarii silite, precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare.Aceasta întrucât actele de executare silită trebuie să fie îndeplinite cu stricta respectare a prevederilor legale, spre a nu se prejudicia drepturile părților sau a altor persoane, contestația la executare fiind mijlocul procedural prin care părțile vătămate prin executare se pot plânge instanțe competente, în scopul de a obține desființarea actelor ilegale de executare.
Pentru considerentele expuse mai sus, având în vedere că actele de executare contestate ,somatie imobiliara, adresa de poprire si incheiere de stabilire cheltuieli,efectuate in dosarul de executare nr. 9340/2014 al B. C. V. si M.- A. D. au caracter legal și temeinic, instanța va respinge contestația la executare si contestatia la titlu, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cerere contestatorului având ca obiect suspendarea executării silite, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 718 alin 1 C.proc.civ., ,,Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță determinat potrivi alin 2 din art 718 C.”. Executarea silită poate fi suspendată până la soluționarea contestației la executare, și întrucât contestația la executare a fost soluționată prin prezenta sentință ,motiv pentru care instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite ca fiind rămasă fără obiect.
In ceea ce priveste cererea intimatei R. B. ROMANIA SA privind cheltuielile de judecata in cuantum de 8.245,38 lei reprezentând onorariu avocat, instanta va admite cererea in parte, fata de aplicarea disp art. 451 alin. 2 Cod procedura civila, conform cărora judecatorii au dreptul sa micsoreze onorariile avocatilor, ori de câte ori va constata motivat ca acesta este vadit disproportionat, in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei, masura luata de instanta neavand nici un efect asupra raporturilor dintre avocat si clientul sau. Asadar, prin aplicarea acestui text legal nu se intervine în contractul de asistenta judiciara încheiat între parte si avocat, ci doar se apreciaza în ce masura onorariul partii care câstiga procesul trebuie suportat de partea care a pierdut.
Instanța constată că acest onorariu a fost achitat, astfel cum rezultă din extrasul de cont depus de intimata la dosar, onorariu aferent facturii . nr_/24.03.2015. Asa cum a retinut si Curtea europeana a Drepturilor Omului (în cauza C. contra România (Hotarârea din 26 mai 2005, în cauza Johanna Huber contra România, Hotarârea din 21 februarie 2008), cheltuielile efectuate trebuie sa fie necesare si efectuate real în limita unui cuantum rezonabil.La aprecierea cuantumului onorariului instanta trebuie sa tina seama, nu numai de valoarea pretentiilor, ci si de complexitatea cauzei, precum si de munca depusa de avocat. F. a se contesta activitatea avocatului care a reprezentat intimata, se constata ca un onorariu de 4122,69 lei reprezinta o cheltuiala rezonabila, coroborat cu aplicarea disp art 453 alin2 C., actiunea fiind admisa in parte. Asadar,in considerarea culpei procesuale a pârâtilor în declanșarea litigiului de față, în conformitate cu dispozițiile art. 451, art 452. art 453 alin 2C. proc. civ., instanța, va obliga contestatorii la plata către reclamanta a cheltuielilor de judecată efectuate în acest proces și probate, în cuantum de 4122,69 lei, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestatia la executare si contestatia la titlu formulată de contestatori M. P. și M. A., ambii cu domiciliul în sector 4, București, ., ., ., în contradictoriu cu intimata R. B. ROMÂNIA S.A. cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la SCA N. N. D. Kingston Peterson cu sediul profesional în .. 1A, ., sector 1, Complexul Bucharest Business Park si D. I. XX cu sediul ales la SCA "D. și M." în Șoseaua N. T. nr. 94, ., ., sector 1, ca neîntemeiată.
Respinge cererea având ca obiect suspendarea executării silite, ca rămasă fără obiect.
Respinge capatul de cerere in constatarea nulitatii absolute a clauzei nr 19.6 din contractul de credit referitor la dreptul bancii de a cesiona contractul, ca tardiv formulat.
Admite in parte cererea intimatei R. B. ROMANIA SA si obliga contestatorii la plata sumei de 4122,69 lei cheltuieli de judecata catre intimata.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
E. D. T. C. M.
Red./ Jud. E.D./6 ex./2015
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 5276/2015. Judecătoria... | Întoarcere executare. Sentința nr. 6881/2015. Judecătoria... → |
|---|
