Contestaţie la executare. Sentința nr. 6174/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6174/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 6174/2015
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6174
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 14.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. F.
GREFIER: S. O. A.
Pe rol, pronunțarea în cauza civilă privind pe contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, în contradictoriu cu intimatul S. V., având ca obiect contestație la executare - suspendarea executării silite.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29.04.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la data de 14.05.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 10.06.2014 sub nr._, astfel cum a fost completată la data de 30.06.2014 (f. 16-19) și precizată la data de 25.03.2015 (f. 85), contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR (în continuare ”A.N.R.P.”), în contradictoriu cu intimatul S. V., a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 1028/2014 al B.E.J.A. ”D. Gont, L. Gont și M. P.”, anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 20.06.2014 și anularea raportului de expertiză încheiat la data de 28.02.2014, solicitându-se totodată și suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații.
În motivare, contestatoarea a arătat că modalitatea de plată a despăgubirilor este prevăzută de art. 18 alin. 5 din H.G. nr. 1120/2006, iar achitarea acestor compensații este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.
Astfel, s-a susținut că ignorarea acestor prevederi legale poate duce la crearea unor angajamente de plată fără acoperire bugetară și are drept efect acordarea despăgubirilor cu prioritate anumitor persoane, în detrimentul celor aflați la ordine.
Contestatoarea a mai invocat și nerespectarea dispozițiilor O.G. nr. 22/2002, iar învederându-se prevederile art. 1 și din O.G. nr. 22/2002 s-a susținut că se prevede un termen de 6 luni în interiorul căruia instituția publică este obligată să dispună toate măsurile ce se impun pentru efectuarea plăților, această fază având un conținut atipic și derogator de la dreptul comun.
Totodată, contestatoarea a invocat și prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 10/2014.
În ceea ce privește modalitatea de actualizare a sumelor, contestatoarea a învederat prevederile art. 18 alin. 6 din H.G. nr. 1120/2006.
S-a mai invocat și că onorariul de avocat în cuantum de 12.000 lei este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită, precum și că aceste cheltuieli nu pot fi rambursate decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil, iar contestatoarea a invocat și prevederile art. 451 alin. 2 V.C.pr.civ.
În drept, au fost invocate prevederile art. 711 C.pr.civ., Legea nr. 290/2003, H.G. nr. 1120/2006 și O.U.G. nr. 10/2014.
La data de 19.02.2014, intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației (f. 67).
În motivare, intimatul a arătat că limitarea în raport de sumele aprobate anual cu această destinație are aplicabilitate doar în cadrul termenelor expres prevăzute de dispozițiile legale.
De asemenea, a mai invocat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a susținut în esență că, dacă plata s-ar efectua în funcție de limitarea sumelor prin bugetul de stat, atunci obligația ar fi sub condiție pur potestativă. Totodată, se încalcă și prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În ceea ce privește dispozițiile O.G. nr. 22/2002, s-a susținut că beneficiul termenului de grație de 6 luni este condiționat de dovada neexecutării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri.
Cu privire la prevederile art. 2 din O.U.G. nr.10/2014, intimatul a susținut că acestea nu sunt incidente în cauză, întrucât textul de lege invocat face referire la suspendarea pe o perioadă de 6 luni a plății voluntare a despăgubirilor.
În urma adresei emise de instanță din oficiu, B.E.J.A. ”D. Gont, L. Gont și M. P.” a comunicat în copie certificată dosarul de executare nr. 1028/2014.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
În urma cererii creditorului S. V. din data de 20.03.2014, B.E.J.A. ”D. Gont, L. Gont și M. P.” a format dosarul de executare nr. 1028/2014 pentru punerea în executare a titlului reprezentat de Hotărârea nr. 563/18.03.2011 emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 290/2003 – Instituția Prefectului – Județul T., împotriva debitoarei contestatoare A.N.R.P.
Prin această hotărâre s-a stabilit valoarea compensațiilor cuvenite creditorului în temeiul Legii nr. 290/2003, la suma totală de 75.136,43 lei.
În cadrul dosarului de executare nr. 1028/2014 s-a întocmit un raport de expertiză contabilă extrajudiciară de către expert B. F. prin care s-a procedat la actualizarea debitului cuvenit creditorului cu rata inflației calculată din anul 2011 și până la data de 28.02.2014, rezultând astfel un debit actualizat în cuantum de 81.096 lei (f. 46-49).
La data de 22.05.2014 executorul judecătoresc a emis somația de plată în temeiul art. 2 din O.G. nr. 22/2002, prin care a pus în vedere contestatoarei să ia măsurile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor rezultate din titlul executoriu (f. 54), somația de plată fiind comunicată contestatoarei la data de 23.05.2014 (f. 60).
Ulterior, la data de 20.06.2014 s-a emis încheierea prin care executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare în cuantum total de 21.808,82 lei, din care suma de 12.000 lei reprezintă onorariu de avocat (f. 65).
Analizând criticile contestatoarei, instanța constată faptul că Ordonanța de urgență nr. 10/2014 a intrat în vigoare la data de 14.03.2014, iar art. 2 din aceasta, astfel cum era în vigoare la momentul emiterii somației de plată, stipula următoarele: ”Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, plata voluntară a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998, și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006” (s.n.).
Astfel cum reiese din acest text de lege, instanța reține că suspendarea plății privea numai plățile efectuate voluntar, iar nu și cele efectuate ca urmare a executărilor silite, nefiind astfel aplicabil în prezenta cauză în raport de momentul introducerii cererii de executare silită și emiterii somației de plată.
Referitor la apărările contestatoarei privind modalitatea de plată a despăgubirilor, instanța constată că, potrivit art. 18 alin. 5 lit. c din H.G. nr. 1120/2006, astfel cum erau în vigoare atât la momentul emiterii Hotărârii nr. 563/18.03.2011, dar și la momentul începerii executării silite, plata compensațiilor trebuia efectuată eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
În raport de aceste dispoziții legale, instanța constată că, deși a expirat termenul de plată, contestatoarea nu și-a îndeplinit obligația de a achita despăgubirile.
De asemenea, instanța reține faptul că aceasta avea obligația conform art. 622alin. 1 C.pr.civ. de a-și executa de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlul executoriu în sarcina sa, iar faptul că aceasta avea conturile blocate ca urmare a altor executări silite și nu avea disponibil pentru plata debitului nu poate constitui un motiv de anulare a executării silite, acest aspect nefiind imputabil creditorului, ci mai degrabă contestatoarei, instituție publică care avea obligația de a-și lua toate măsurile necesare pentru a asigura plata despăgubirilor la care a fost obligată prin titluri executorii.
Referitor la apărările contestatoarei privind modalitatea de actualizare a despăgubirilor, instanța reține că, potrivit art. 18 alin. 6 din H.G. nr. 1120/2006, suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior.
Analizând aceste prevederi legale, instanța apreciază că din interpretarea dispozițiilor art. 18 alin. 6 din H.G. nr. 1120/2006 reiese că acestea își aveau aplicabilitate numai în ipoteza în care despăgubirile ar fi fost plătite voluntar de către contestatoare, cu respectarea termenelor stipulate la art. 18 alin. 5 lit. c din H.G. nr. 1120/2006.
În caz contrar, așa cum reiese prin analogie și din considerentele deciziei nr. 21/19.03.2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, instanța apreciază că, în virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului, creditorul are dreptul de a obține actualizarea întregii sume stabilite cu titlu de compensații în raport cu indicele de inflație calculat începând cu momentul stabilirii acestora.
În raport de aceste considerente, instanța reține că actualizarea creanței s-a făcut în mod legal în cadrul dosarului de executare contestat, prin raportul de expertiză contabilă extrajudiciară.
În ceea ce privește apărările invocate privind nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut de dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 22/2002, instanța constată că art. 2 din O.G. nr. 22/2002 prevede următoarele: „Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.”
Potrivit art. 3 din aceeași ordonanță „în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.”
Analizând aceste texte legale, instanța apreciază că aceste dispoziții legale nu acordă în orice situație instituției publice beneficiul unui termen de grație de 6 luni pentru a-și îndeplini obligația stabilită prin titlul executoriu, ci numai în situația în care executarea nu poate începe sau continua din lipsă de fonduri. Acest termen de 6 luni a fost instituit pentru ca instituția publică, în situația în care nu deține fondurile necesare, să facă demersurile pentru a le obține și a-și executa obligația stabilită în sarcina sa.
Astfel cum rezultă din dosarul de executare, instanța reține că executorul judecătoresc a emis și comunicat somația de plată în vederea respectării prevederilor O.G. nr. 22/2002, iar numai dacă debitorul înainta dovezi privind lipsa de fonduri către executorul judecătoresc s-ar fi putut pune în discuție posibilitatea acordării unui termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor.
În atare situație, nerespectarea prevederilor O.G. nr. 22/2002 nu constituie un motiv de anulare a întregii executări silite și anularea actului de executare nelegal emis s-ar fi putut pune în discuție mai degrabă ulterior momentului emiterii somației de plată sau în ceea ce privește adresa de înființare a popririi, care nu a fost contestată în prezenta cauză, însă numai în măsura în care contestatoarea ar fi făcut dovada lipsei de fonduri.
În consecință, instanța apreciază că în cauză nu pot fi reținute apărările referitoare la prevederile O.G. nr. 22/2002.
În ceea ce privește cheltuielile de executare reprezentate de onorariul de avocat, instanța reține că acest onorariu de avocat reprezintă o cheltuială de executare silită ce este suportată în final de către debitorul urmărit în conformitate cu dispozițiile art. 669alin. 2 și 3 C.pr.civ.
Instanța reține că onorariul de avocat perceput pentru faza de executare silită poate fi redus în conformitate cu prevederile art. 669 alin. 2 teza finală C.pr.civ., în raport de activitatea efectiv îndeplinită, iar instanța apreciază și că, de principiu, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun cu privire la cheltuielile de judecată.
În conformitate cu dispozițiile art. 451 alin. 2 C.pr.civ., instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.
Acest text este aplicabil în faza executării silite, având în vedere că executarea silită este ce-a de-a doua fază a procesului civil, după judecată, precum și faptul că legea recunoaște creditorului posibilitatea de a executa silit sumele reprezentând cheltuielile de executare, astfel cum sunt individualizate în actul emis de către organul de executare, iar debitorul nu poate fi lipsit de calea de atac împotriva modului în care acestea au fost stabilite și a cuantumului acestora. Totodată, conform art. 2 C.pr.civ., dispozițiile codului de procedură civilă constituie procedura de drept comun în materie civilă, iar acesta se aplică și în alte materii în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziții contrare.
În ceea ce privește onorariul de avocat inclus în cheltuielile de executare și contestat în prezenta cauză, instanța constată că onorariul de avocat în cuantum de 12.000 lei a fost dovedit în faza de executare silită prin factura nr. 47/15.06.2014 emisă de C.. Av. I. Pitut, ce se află depusă la dosarul de executare (f. 40).
Deși instanța apreciază faptul că acordarea de asistență juridică în faza de executare silită de către avocat presupune consultanța acordată părții înaintea depunerii cererii sau asistarea acesteia cu ocazia întocmirii actelor de procedură în fața organului de executare, precum și activități legate de obținerea copiilor de pe hotărârile judecătorești și legalizarea acestora, totuși în cauza de față instanța apreciază că onorariul de avocat în cuantum de 12.000 lei este excesiv și disproporționat față de obiectul executării silite, complexitatea redusă a acesteia și munca efectiv îndeplinită de avocat.
Totodată, instanța apreciază faptul că onorariul de avocat apare ca fiind excesiv și având în vedere că rolul principal în faza de executare silită aparține executorului judecătoresc care îndeplinește actele de executare silită și care a și perceput de altfel un onorariu inferior celui avocațial, iar debitorul nu poate fi împovărat prin plata și a unor cheltuieli de executare excesive reprezentate de onorariul de avocat, în condițiile în care munca desfășurată de avocat pe parcursul executării silite este redusă ca însemnătate, acesta având un rol redus în faza de executare silită. Mai mult, instanța constată că în cauză nici nu s-a făcut dovada de către intimat a activităților efectuate de avocat în faza de executare silită care să justifice includerea în cheltuielile de executare a unui onorariu de avocat în acest cuantum.
În raport de aceste considerente, întrucât onorariul de avocat este disproporționat, instanța îl va reduce la suma de 1.500 lei, apreciind că acest cuantum este justificat și reprezintă o cheltuială de executare silită ce este suportată în final de către debitorul urmărit în conformitate cu dispozițiile art. 669alin. 2 și 3 C.pr.civ.
Această soluție nu contravine art. 34 din Legea nr. 51/1995, deoarece nu se intervine în contractul de asistență judiciară, care își produce pe deplin efectele între părți, ci doar se apreciază în ce măsură onorariul părții îndreptățite trebuie suportat de partea care a căzut în pretenții.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 711 alin. 1 și art. 719 alin. 1 C.pr.civ., instanța va admite în parte contestația la executare și va anula în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare emisă la data de 20.06.2014 în dosarul de executare nr. 1028/2014 al B.E.J.A. ”D. Gont, L. Gont și M. P.”, în sensul reducerii onorariului de avocat de la suma de 12.000 lei, la suma de 1.500 lei, urmând în consecință a se dispune îndreptarea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 1028/2014 al B.E.J.A. ”D. Gont, L. Gont și M. P.” cu privire la cheltuielile de executare, în sensul că aceasta sunt în cuantum de 11.308,82 lei, iar nu de 21.808,82 lei.
Totodată, față de considerentele mai sus expuse, instanța urmează a se respinge contestația la executare pentru rest, ca neîntemeiată.
Întrucât măsura suspendării executării silite nu s-ar fi putut dispune decât până la soluționarea în fond a contestației la executare, astfel cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 718 alin. 1 C.pr.civ., instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202 sector 1, în contradictoriu cu intimatul S. V., CNP:_, cu domiciliul în Timișoara, ., ., jud. Timișoara.
Anulează în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare emisă la data de 20.06.2014 în dosarul de executare nr. 1028/2014 al B.E.J.A. ”D. Gont, L. Gont și M. P.”, în sensul reducerii onorariului de avocat de la suma de 12.000 lei, la suma de 1.500 lei.
Dispune îndreptarea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 1028/2014 al B.E.J.A. ”D. Gont, L. Gont și M. P.” cu privire la cheltuielile de executare, în sensul că aceasta sunt în cuantum de 11.308,82 lei, iar nu de 21.808,82 lei.
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare pentru rest.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. F. S. O.A.
Red./Dact. Jud. M.F./4ex./
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6144/2015. Judecătoria... | Întoarcere executare. Sentința nr. 5276/2015. Judecătoria... → |
|---|
