Contestaţie la executare. Sentința nr. 7060/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7060/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 7060/2015
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7060
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 28.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. F.
GREFIER: S. O. A.
Pe rol, pronunțarea în cauza civilă privind pe contestatoarea . GROUP SA, în contradictoriu cu intimata S.C.A. C. & ASOCIAȚII și terțul poprit B. SA, având ca obiect contestație la executare - întoarcere executare.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13.05.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la 28.05.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 22.05.2014 sub nr._, contestatoarea . GROUP SA, în contradictoriu cu intimata S.C.A. C. & ASOCIAȚII și terțul poprit B. SA, a formulat contestație la executare împotriva executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 1224/2014 al B.E.J.A. ”D. Gont, L. Gont și M. P.”, solicitând anularea încheierii de încuviințare a executării silite pronunțate la data de 28.04.2014 în dosarul nr._/4/2014, anularea executării silite, precum și întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare și restituirea sumei în cuantum de 106.939,66 lei, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat că facturile fiscale de la poziția 30-50 din opis au fost achitate de aceasta la data de 16.04.2014, anterior încuviințării executării silite, astfel încât la data încuviințării executării silite aceste facturi fiscale nu conțineau o creanță certă, lichidă și exigibilă.
De asemenea, a susținut că facturile fiscale de la pozițiile 1-30 din tabelul anexat de executorul judecătoresc, nr._/08.11.2013, în cuantum total de 98.147,46 lei, nu conțin creanțe certe, lichide și exigibile, întrucât nu reprezintă o obligație de plată a societății, facturile fiscale nefiind acceptate la plată prin semnătură și ștampilă de către societate.
Astfel, a învederat prevederile art. 277 alin.2 C.pr.civ. și art. 155 alin. 1 din Codul Fiscal, susținând că facturile fiscale emise în temeiul contractului de asistenta de juridică nr._/06.01.2012 nu sunt semnate și ștampilate de societate, ci numai de către intimată, situație în care nu fac dovada cuprinsului lor și nu reprezintă creanțe certe, lichide și exigibile. Totodată, s-a invocat și că facturile fiscale emise în temeiul contractelor de asistență juridică nr._/30.06.2010 și nr._/16.12.2010 nu reprezintă o obligație de plată asumata de societate, întrucât numai factura acceptată face dovada împotriva debitorului, potrivit art. 46 C... 102 alin.1 din Legea nr.71/2011.
Contestatoarea a mai invocat că încheierea de încuviințare a executării silite încalcă dispozițiile art. 700 C.pr.civ., întrucât executarea silită a contractelor de asistenta juridică menționate a fost suspendată provizoriu prin Încheierea pronunțată la data de 19.07.2013 de Judecătoria Sectorului 2 în dosarul nr._/300/2013 până la soluționarea cererii de suspendare a executării formulată în dosarul nr._/300/2013. Totodată, față de acest motiv contestatoarea a mai susținut și că executarea silită și actele de executare sunt lovite de nulitate, fiind întocmite ulterior suspendării executării silite a executării silite.
Contestatoarea a mai invocat și că executarea facturilor fiscale de la pozițiile 1-30 din tabelul întocmit de executorul judecătoresc în cuantum total de 98.147,46 lei, reprezentând onorariu de avocat, este lovită de nulitate întrucât încalcă dispozițiile art. 632 rap. la art. 665 alin. 5 pct. 7 C.pr.civ. și art. 1.270 C.civ.
Sub acest aspect, a învederat că facturile fiscale de la poziția 30-50 din opis au fost achitate la data de 16.04.2014, anterior încuviințării executării silite prin încheierea din 28.04.2014. Facturile fiscale de la pozițiile 2-4,6-8, 10-18, 20 din tabel nu au fost acceptate la plată de societate, nu sunt semnate și ștampilate de aceasta, ci numai de intimată, astfel încât nu constituie o obligație de plată a societății noastre și nu reprezintă creanțe certe, lichide și exigibile.
În ceea ce privește factura fiscală de la poziția 1 din tabel, nr._/29.01.2014 reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 299,9 lei, contestatoarea a susținut că a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 2.1. din contractul de asistenta juridică nr._/30.06.2010 și după încetarea de drept a contractului, întrucât onorariul de avocat agreat de părți este fix, în cuantum de 10% +TVA calculat la valoarea pretențiilor solicitate în fiecare dosar procesual încredințat, iar onorariul fix se aplică o singură dată pentru toate fazele procesuale, inclusiv eventuala punere în executare silită. Ori, intimata a emis factura fiscală după încetarea la data de 30.06.2011 a contractului de asistență juridică nr._, conform art. 5 din contract.
În ceea ce privește factura fiscală nr._/05.02.2014 (poziția 5 din tabel) în cuantum de 1.686,43 lei, reprezentând onorariu de succes pentru dosarul nr._/299/2012, contestatoarea a susținut că intimata a emis această factura fiscală în temeiul contractului de asistentă juridică nr._/16.12.2010, însă fața de data introducerii cererii de chemare în judecată, 28.03.2012, factura fiscală trebuia emisă în temeiul contractului de asistență juridică nr._/06.01.2012. De asemenea, onorariul de succes a fost stabilit de către intimata cu încălcarea dispozițiilor art. 2.1.5.2. alin. 2 din contractul de asistență juridică nr._/06.01.2012, întrucât societatea nu a încasat sumele obținute, iar în cazul dosarelor de regres administrativ procentul onorariului de succes se aplică la sumele efectiv încasate neincluzându-se în cuantumul acestora valoarea cheltuielilor de judecată.
Referitor la factura fiscală nr._/05.02.2014 (poziția 9 din tabel), reprezentând diferența onorariu fix în dosarul nr._/30.06.2010, în cuantum de 1.021,47 lei, contestatoarea a susținut că a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 1 din contractul de asistenta juridică nr._/30.06.2010, întrucât societatea a predat către intimată dosarul de daună nr. RCC/BO/_/07 la data de 28.07.2010 și aceasta a introdus cererea de chemare în judecată împotriva pârâtului după împlinirea termenului de prescripție extinctivă, la data de 10.08.2010, astfel încât dosarul nr._/299/2010* a fost soluționat irevocabil în sensul respingerii acțiunii ca fiind prescris dreptul la acțiune al societății.
În ceea ce privește factura fiscală nr._/05.02.2014 (poziția 19 din tabel), emisă în temeiul contractului de asistenta juridică nr._/06.01.2012, reprezentând diferența onorariu fix avocat în dosarul nr._/318/2012 în cuantum de 2.987,41 lei, contestatoarea a susținut că a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 2 din contract întrucât intimata nu i-a comunicat cererea precizatoare a cererii de chemare în judecată pentru a justifica diferența de onorariu fix.
În ceea ce privește factura fiscală nr._//04.03.2014 (poziția 21 din tabel), reprezentând onorariu de succes în cuantum de 3.185,75 lei pentru dosarul nr._ în temeiul contractului de asistenta juridică nr._/30.06.2010, contestatoarea a susținut că intimata trebuia să factureze onorariul de succes conform contractului de asistenta juridică nr._/16.12.2010, întrucât acțiunea ce a format obiectul dosarului nr._ a fost introdusă pe rolul instanțelor de judecată în anul 2011. Astfel, intimata trebuia să factureze onorariul de succes conform art. 2.1.5.2. din contractul de asistenta juridică nr._/16.12.2010, de 4%+TVA din valoarea pretențiilor admise.
Referitor la factura fiscală nr._/04.03.2014 (poziția 22 din tabel), reprezentând onorariu de succes în cuantum de 11.214,81 lei în dosarul nr._/299/2010 conform contract de asistenta juridică nr._/30.06.2010, contestatoarea a susținut că a fost emisă cu încălcarea art. 2.2. din contract, întrucât intimata nu a calculat penalitățile până la data la care sentința civilă 9577/2011 din 19.05.2011 pronunțată în dosarul nr._/299/2010 a devenit executorie, respectiv până la data de 20.06.2011.
Referitor la factura fiscală nr._/04.03.2014 (poziția 23 din tabel), reprezentând onorariu de succes în cuantum de 2.838,96 lei în dosarul nr._/301/2012 în temeiul contractului de asistenta juridică nr._/06.01.2012, contestatoarea a susținut că a fost emisă de intimata cu încălcarea dispozițiilor art. 2.1.5.2. alin. 2 din contract, întrucât onorariul de succes în cazul dosarelor de regres administrativ se aplică la sumele efectiv încasate, neincluzându-se în cuantumul acestora valoarea cheltuielilor de judecată. Dosarul nr._/301/2012 a avut ca obiect acțiunea în regres administrativ împotriva S.C. asigurare Reasigurare Astra S.A., iar intimata a emis factura fiscală nr._/04.03.2014 cu încălcarea dispozițiilor art. 2.1.5.1. alin. 2 din contractul de asistenta juridică nr._/06.01.2012, facturând onorariul de succes deși societatea nu a încasat sumele la care a fost obligată S.C. Asigurare Reasigurare Astra S.A. prin sentința civilă nr._/13.11.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3.
Aceleași apărări au fost invocate și cu privire la factura fiscală nr._/04.03.2014 (poziția 24 din tabel), reprezentând onorariu de succes în cuantum de 685,56 lei în dosarul nr._/1748/2012 în temeiul contractului de asistență juridică nr._/06.01.2012, susținându-se că dosarul nr._/1748/2012 având ca obiect acțiunea în regres administrativ împotriva S.C. Euroins S.A., iar S.C. Euroins S.A. nu a achitat suma de 5.931,85 lei, astfel încât intimata trebuia să calculeze onorariul de succes la suma efectiv încasată de societate, respectiv suma de 294,21 lei.
În ceea ce privește factura fiscală nr._/04.03.2014 (poziția 25 din tabel) reprezentând onorariu de succes în cuantum de 852,81 lei în dosarul nr._/303/2011 conform contract de asistenta juridică nr._/30.06.2010, contestatoarea a susținut că intimata trebuia să factureze onorariul de succes conform contractului de asistenta juridică nr._/16.12.2010, întrucât acțiunea ce a format obiectul dosarului nr._ a fost introdusă pe rolul instanțelor de judecată în anul 2011. Astfel, intimata trebuia să factureze onorariul de succes conform art. 2.1.5.2. din contractul de asistenta juridică nr._/16.12.2010, respectiv 4%+TVA din valoarea pretențiilor admise.
Referitor la factura fiscală nr._/11.03.2014 (poziția 26 din tabel), reprezentând diferența onorariu fix în cuantum de 5.496,23 lei în dosarul nr._/299/2010 în temeiul contractului de asistență juridică nr._/30.06.2010, contestatoarea a susținut că a fost emisă încălcarea dispozițiilor art. 2.1. din contract, întrucât intimata a stabilit, cu încălcarea dispozițiilor contractuale și a art. 1.270 C.civ. diferența onorariu fix pentru dosarul nr._/299/2010 în cuantum de 5.496,23 lei, justificând că reprezintă 10% din penalitățile de întârziere în condițiile în care societatea a achitat onorariul fix de avocat în cuantum de 5.866,87 lei reprezentând 10% din valoarea pretențiilor atât pentru debitul principal cât și pentru penalitățile facturate, iar în hotărârea judecătorească nu este precizat cuantumul acestora astfel încât să se justifice diferența solicitată față de onorariul de avocat achitat inițial.
Referitor la factura fiscală nr._/11.03.2014 (poziția 27 din tabel), reprezentând onorariu de succes în cuantum de 2.058,28 lei în dosarul nr._/302/2010 conform contract de asistenta juridică nr._/30.06.2010, contestatoarea a susținut că a fost emisă cu încălcarea art. 2.2. din contract. Astfel, intimata nu are dreptul la onorariul de succes conform art. 2.2. din contractul de asistenta juridică, deoarece aceasta a predat dosarul nr._/302/2010 societății la data de 06.03.2014 deși nu a pus în executare silită sentința civilă 1017/09.02.2011 pronunțată în dosarul nr._/302/2010, conform art. 2.1. din contract, iar executarea silită a acestei hotărâri judecătorești s-a prescris.
În ceea ce privește factura fiscală nr._/11.03.2014 (poziția 28 din tabel), reprezentând onorariu de succes în cuantum de 21.190,56 lei în dosarul nr._ în temeiul contractului de asistenta juridică nr._/06.01.2012, contestatoarea a susținut că intimata a emis factura fiscală cu încălcarea art. 2.1.5.2. și art. 2.1.5.3. din contract. Astfel, potrivit dispozițiilor contractuale, onorariul de succes se calculează procentual la diferența dintre valoarea pretențiilor solicitate și cele admise de instanță de judecată, iar intimata nu avea dreptul la onorariul de succes conform art. 2.1.5.2. și art. 2.1.5.3. din contractul de asistenta juridică_/06.01.2012 pentru dosarul nr._, întrucât prin sentința civilă nr._/11.06.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul menționat s-a admis excepția netimbrării acțiunii invocată de instanță din oficiu și s-a anulat acțiunea formulată ca netimbrată.
În ceea ce privește factura fiscală nr._/11.03.2014 (poziția 29 din tabel), reprezentând onorariu de succes în cuantum de 382,90 lei în dosarul nr._/301/2012 în temeiul contractului de asistenta juridică nr._/06.01.2012, contestatoarea a susținut că a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 2.1.5.2.-2.1.5.3. din contract, întrucât onorariul de succes este de 4%+TVA care se aplică la valoarea pretențiilor admise, însă intimata nu a calculat penalitățile de întârziere pentru a justifica onorariul de succes facturat.
Contestatoarea a mai învederat că onorariile de avocat stabilite de către intimată încalcă și criteriile CEDO referitoare la caracterul rezonabil la cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul de avocat raportat la muncă îndeplinită de avocat dar și dispozițiile art. 127 din Statutul profesiei de avocat referitoare la stabilirea onorariilor avocatului în raport cu dificultatea, amploarea sau durata cazului, precum și art. 128 care prevăd că onorariile se stabilesc liber între avocat și client, iar avocatul are obligația să aducă la cunoștință clientului onorariile pe care le propune pentru asistență și reprezentare. De asemenea, potrivit art. 3.4. din Codul Deontologic al Avocaților din Uniunea Europeană adoptat de Uniunea Națională a Barourilor din România prin Decizia nr. 1486/27.10.2007, avocatul trebuie să îl informeze pe client cu privire la tot ceea ce cere cu titlu de onorariu, iar valoarea însumată a onorariilor sale trebuie să fie echitabilă și justificată, în conformitate cu legea și cu normele deontologice la care avocatul este supus.
În drept, au fost invocate prevederile art. 711 alin. 3 și art. 719 alin. 1 C.pr.civ.
În dovedire, contestatoarea a depus la dosar înscrisuri.
Cererea de chemare în judecată a fost timbrată cu o taxă judiciară de timbru în cuantum total de 1.300 lei.
La data de 24.12.2014, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare (f. 189-204, vol. I)
În motivare, intimata a arătat că a solicitat inițial executarea silită a . Group SA pentru suma de 123.121,06 lei aferentă unui număr de 50 de facturi, astfel cum sunt acestea au fost evidențiate în anexa cererii de executare silită, iar urmare a plății facturilor de la poziția nr. 30-50 din anexa cererii de executare silită a formulat o cerere de diminuare debit prin care a solicitat executorului executarea sumei de 98.147,46 lei.
Intimata a expus contextul demarării procedurii de executare silită împotriva debitoarei și a arătat în esență că a solicitat conducerii O. achitarea facturilor restante, însă aceasta a refuzat neîntemeiat de a achita aceste facturi.
Intimata a susținut că izvorul de drept al obligației de plată a sumelor de bani aferente facturilor îl reprezintă contractul de asistenta juridică și acest act juridic reprezintă titlul executoriu în baza căruia subscrisa am demarat executarea silită, astfel că nesemnarea și neștampilarea facturilor nu afectează în niciun fel certitudinea și exigibilitatea sumelor cuprinse în acestea. Mai mult, facturile au fost trimise către O. și în niciun moment acestea nu au fost restituite., iar fiecare factură depusă la dosar de către contestatoare poartă mențiunea „Aprobat pentru suma de ....”, facturile fiind verificate de persoana desemnată de O. în acest sens, semnând fiecare factură în parte.
Rferitor la nulitatea absolută a executării silite față de suspendarea provizorie admisă în dosarul procesual nr._/300/2013, intimata a susținut că ceea ce s-a suspendat provizoriu a fost executarea silită demarată în cadrul dosarului de executare nr. 929/2013 și nicidecum titlul executoriu.
Referitor la facturile nr._/29.01.2014, nr._/05.02.2014, nr._/05.02.2014 și nr._/11.03.2014, intimata a arătat că a emis facturile și a solicitat plata diferenței de onorariu fix calculat conform prevederilor contractului de asistenta juridică încheiat cu contestatoarea în termenul general de prescripție. De asemenea, se pot emite facturi după încetarea duratei contractului, contractul fiind valabil încheiat, valid și producând în continuare efecte juridice pentru toate dosarele încredințate în baza acestuia.
Intimata a mai susținut că toate dosarele încredințate de contestatoarea din prezenta cauză, indiferent de calitatea procesuală a contestatoarei, aveau ca și obiect o sumă de bani cu titlu de debit principal și dobânzi legale sau penalități de întârziere care se calculau până la data achitării efective a debitului principal solicitat prin cererea introductivă de instanță. Așadar, valoarea obiectului dosarelor încredințate creștea odată cu trecerea timpului clientul fiind îndreptățit să solicite accesoriile debitului principal până la momentul la care se achita debitul principal, astfel că și onorariul avocațial fix, stabilit procentual suferea modificări.
S-a mai adăugat și că în numele O. intimata a fost depus cereri de recuperare pe cale separată atât a diferențelor de onorariu avocațial fix, cât și a întregului onorariu avocațial fix, după caz, acțiuni care se soluționează în mod favorabil inclusiv cu privire la recuperarea diferențelor de onorariu fix.
În ceea ce privește motivul de contestație cu privire la factura de la poziția nr. 9, intimata a arătat că prescripția dreptului material la acțiune nu îi este imputabilă, acest aspect fiind comunicat la momentul respectiv clientului. Astfel, dosarul nr._/299/2010* a fost predat către intimată în vederea instrumentării după 2 ani, 11 luni și aproximativ 20 de zile de când a început să curgă termenul de prescripție, împreună cu alte 336 de dosare, fără a se menționa termenul de prescripție deși era foarte apropiat (câteva zile lucrătoare, deși trecuseră aproxmativ 2 ani, 11 luni și 20 de zile de când se putea face direct executarea silită).
În ceea ce privește factura de la poziția nr. 26, intimata a învederat că instanța de judecată nu este obligată să individualizeze cuantumul, ci modul de calcul al penalităților de întârziere acordate, însă când le-a acordat, automat onorariul fix se calculează și cu privire la acestea.
Referitor la factura nr._/05.02.2014, intimata a arătat că această factură a fost emisă ca urmare a soluționării favorabile în mod irevocabil a dosarului nr._/299/2012, iar modul de calcul al onorariului de succes este pe larg prezentat în anexa la factură, iar în cuprinsul facturii și anexei la aceasta s-a strecurat o eroare materială, în sensul că această factură a fost emisă în baza contractului de asistenta juridică nr._/06.01.2012 și nu_/16.12.2010, însă acest aspect nu este de natură să afecteze legalitatea facturii în speță cu atât mai mult cu cât procentul în funcție de care se stabilește onorariul de succes este tot de 4%.
Referitor la factura nr._/04.03.2014, s-a arătat că aceasta reprezintă onorariu de succes ca urmare a soluționării favorabile a dosarului nr._, iar astfel a a aplicat în mod corect onorariul de succes în conformitate cu prevederile contractului de asistenta juridică nr._/30.06.2010, întrucât dosarul nr._ e dosar declinat din dosarul nr._/301/2010 înregistrat pe rolul instanțelor de judecată la 14.07.2010.
Referitor la factura nr._/04.03.2014, intimata a precizat că aceasta reprezintă onorariu de succes ca urmare a soluționării favorabile a dosarului nr._/301/2012, iar O. nu face dovada presupuselor sume neîncasate și față de care consideră că trebuia să se calculeze onorariile de succes aferente. Mai mult, în acest dosar pentru care a fost emisă factura, partea căzute în pretenții este, la rândul ei, societate de asigurare în funcțiune și solvabila.
De asemenea, intimata a susținut că O. nu i-a comunicat niciodată sumele obținute din executările silite în dosarele de regres încercând astfel evitarea plății onorariului de succes.
Referitor la factura nr._/04.03.2014, intimata a învederat că în mod similar s-a procedat și cu titlul executoriu aferent dosarului procesual nr._/1748/2012, însă în această situație titlul executoriu a fost predat direct către O. pentru punere în executare încă din luna martie.
Referitor la factura nr._/04.03.2014, intimata a susținut că a aplicat în mod corect onorariul de succes în conformitate cu prevederile contractului de asistenta juridică nr._/30.06.2010, întrucât dosarul nr._/303/2011 e dosar declinat din dosarul nr._/301/2010, înregistrat pe rolul instanțelor de judecată la data de 14.07.2010.
Referitor la factura nr._/11.03.2014, s-a susținut că intimata a obținut pentru O. o soluție favorabilă și a predat titlul executoriu în vederea punerii în executare încă din anul 2012 către B. J. G.. Mai mult, onorariul de succes se cuvine intimatei ca urmare a obținerii soluției favorabile ce a rămas irevocabilă prin nerecurare și nu pentru faptul că a pus sau nu în executare silită hotărârea.
Referitor la factura nr._/11.03.2014, intimata a precizat că, deși la prima vedere nu poate rezulta decât că dosarul procesual nr._ s-a respins ca netimbrat de către instanță de judecată de fond, în realitate, netimbrarea cererii de chemare în judecată de către contestatoare s-a datorat înțelegerii intervenite între părțile dosarului procesual nr._ în sensul că între părți s-a perfectat o tranzacție. Așadar, este evident că tranzacția la care s-a ajuns a fost încheiată tocmai ca urmare a demersurilor juridice întreprinse de intimată pentru clientul O., ceea ce nu justifica în niciun mod refuzul de plată de către O. a onorariului de succes cuvenit contractual. De altfel, încheierea tranzacției s-a datorat cererii de chemare în judecată formulate de S. „C. & Asociații” în faza procesuală a fondului cauzei.
În ceea ce privește factura nr._/11.03.2014, intimata a arătat în esență că din anexa facturii rezulta fără putință de tăgadă nu numai că a specificat penalitățile de întârziere, dar a și detaliat modul de calcul atât a penalităților cât și a onorariului de succes efectiv.
La data de 26.01.2015, contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare (f. 275-290, vol. I).
Prin răspunsul la întâmpinare contestatoarea a reiterat în esență apărările formulate prin contestația la executare, iar totodată a mai adăugat că B.E.J.A. D. G., L. G. și M. P. nu i-a comunicat facturile fiscale care se execută, ci doar un tabel cu 50 de facturi fiscale emise de către intimată la datele de 29.01.2014, 05.02.2014, 04.03.2014, 11.03.2014 și 26.03.2014, în cuantum total de 123.121,06 lei. Pe acest tabel este efectuată mențiunea “98.147,46 lei diferență în urma diminuării debitului”, fără a se preciza ce facturi fiscale nu se mai execută.
S-a mai arătat și că facturile fiscale emise de intimată și neacceptate la plată nu au fost înregistrate în contabilitatea societății contestatoare, iar potrivit art. 46 C.. considera că facturile fiscale emise de intimata au fost acceptate tacit trebuia să existe o manifestare de voință a reprezentantului legal al societății, întrucât simplă tăcere a destinatarului facturii nu poate avea semnificația unei acceptări tacite. De asemenea, s-a mai arătat că, deși facturile cuprind mențiunea “bun de plată pentru suma de ” și cuprind numele “C. D.”, totuși nu au fost semnate de directorul Direcției Juridice la acel moment, dl. C. D..
În ceea ce privește dispozițiile art. 8 din contractul de asistenta juridică nr._/30.06.2010, contestatoare a arătat că aceste prevederi se referă exclusiv la cauzele în care intimata o reprezenta la momentul încetării contractului de asistenta juridică nr._/30.06.2010.
Totodată, susținerile intimatei din întâmpinare în sensul că aceasta a facturat și dobânda legală și penalitățile de întârziere aferente debitului principal în dosarele în care aceasta a încasat onorariul fix dovedesc faptul că facturile neachitate de la pozițiile 1-30 din opisul întocmit de executorul judecătoresc nu reprezintă creanțe certe, lichide și exigibile.
Contestatoarea a mai susținut și că onorariul fix se percepe o singură dată conform art. 2.1. alin. 2 din contractul de asistenta juridică, procentual la valoarea pretențiilor, iar faptul că ulterior plății onorariului fix către intimata a calculat și dobânda legală sau penalitățile de întârziere, care nu au fost precizate la momentul introducerii acțiunii, echivalează cu invocarea propriei culpe și dovedesc faptul că intimata a încălcat dispozițiile contractuale învederate.
În ceea ce privește susținerile intimatei în sensul că a introdus acțiuni pe rolul instanțelor de judecată pentru recuperarea onorariului de avocat achitat de societate cu titlu de cheltuieli de judecată, contestatoare a precizat că aceasta era obligația intimatei, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o la momentul judecării cauzei pentru a cărei reprezentare juridică societatea i-a achitat onorariul avocațial.
La data de 03.04.2015, terțul poprit Banca Comerciala R. SA a depus la dosar întâmpinare, prin care a arătat că banca a procedat de îndată la înființarea popririi asupra conturilor debitoarei, iar astfel și-a îndeplinit obligațiile ce-i incumbă în baza art. 786 C.pr.civ. (f. 264, vol. III).
La data de 16.04.2015, intimata a depus la dosar și un tabel prin care a detaliat modalitatea de calcul a onorariilor avocațiale pentru fiecare factură (f. 272-276, vol. III).
La data de 27.04.2015, contestatoarea a depus la dosar note de ședință la care a anexat și un tabel prin care a indicat pentru fiecare factură în parte criticile invocate, de care a înțeles a se folosi în cauză (f. 407-415, vol. III).
De asemenea, prin aceste note de ședință, contestatoarea a mai invocat că facturile emise de aceasta și neacceptate la plată care formează obiectul dosarului de executare nr. 1224/2014 au fost emise cu încălcarea dispozițiilor contractuale ale celor trei contracte de asistenta juridică, după încetarea de drept a celor trei contracte de asistenta juridică și după împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.
În ceea ce privește facturile reprezentând diferența onorariu fix, contestatoarea a susținut că este prescris dreptul intimatei întrucât aceasta putea să emită pretenții cu privire la diferențele aferente dobânzii legale în termen de 3 ani de la data când a emis facturile reprezentând onorariu fix, conform art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, pentru facturile emise anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, respectiv în termenul de un an prevăzut de art. 2.520 alin. 1 pct. 6 Noul Cod Civil, pentru facturile emise ulterior intrării în vigoare la data de 01.10.2011 a Noului Cod Civil.
De asemenea, în privința facturilor reprezentând onorariu de succes pentru dobânda legală/penalitățile de întârziere calculate de intimată, s-a susținut că este prescris dreptul intimatei, întrucât aceasta putea solicita onorariul de succes pentru dobânda/penalitățile de întârziere în termen de un an de la pronunțarea sentințelor. Având în vedere că cinci dintre sentințe sunt pronunțate după . Noului Cod Civil, se aplică termenul special prevăzut de art. 2.520 alin. 1 pct. 6 C.civ.
În urma adresei emise de instanță din oficiu, B.E.J.A. ”D. Gont, L. Gont și M. P.” a comunicat în copie certificată dosarul de executare nr. 1224/2014.
În cauză instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, părțile depunând înscrisuri doveditoare.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
În urma cererii intimatei creditoare S.C.A. C. & ASOCIAȚII, înregistrate la B.E.J.A. ”D. Gont, L. Gont și M. P.” la data de 10.04.2013, pe rolul acestui birou de executor judecătoresc s-a format dosarul de executare silită nr. 1224/2014 pentru punerea în executare a titlurilor executorii reprezentate de contractele de asistență juridică nr._/30.06.2010, nr._/16.01.2012 și nr._/16.12.2010, împotriva contestatoarei debitoare . GROUP SA.
La cererea de executare silită contestatoarea a anexat un tabel prin care a defalcat debitul total în cuantum de 123.121,06 lei (solicitat inițial prin cererea de executare silită) în raport de facturile emise pentru onorariul avocațial pus în executare silită – 50 facturi (f. 2, vol. II), aceste facturi fiind de asemenea depuse la dosarul de executare și fiind însoțite de hotărârile judecătorești pronunțate în litigiile în raport de care s-au calculat onorariile avocațiale.
Ulterior, la dosarul de executare silită intimata a înaintat o adresă prin care a arătat că o parte din aceste facturi au fost achitate, iar astfel debitul rămas pentru executare silită este în cuantum de 98.147,46 lei (f. 376, vol. II).
Executarea silită a fost încuviințată prin încheierea pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București la data de 28.04.2014 în dosarul nr._/4/2014 (f. 379, vol. II).
La data de 06.05.2014, executorul judecătoresc a întocmit încheierea prin care a stabilit cheltuielile de executare în cuantum de 8.792,20 lei (f. 377, vol. II), iar la aceeași dată a emis adresa prin care a dispus înființarea popririi asupra conturilor deținute de contestatoare la terțul poprit Banca Comercială Română până la concurența sumei totale de 106.939,66 lei, din care suma de 98.147,46 lei reprezintă debit, iar suma de 8.792,20 lei cheltuielile de executare (f. 378, vol. II).
Ca urmare a virării debitului și a cheltuielilor de executare potrivit recipisei de consemnare nr._/1/09.05.2014 (f. 387, vol. II), la data de 14.05.2014 executorul judecătoresc a emis încheierea prin care a dispus încetarea executării silite în temeiul art. 702 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ. (f. 391, vol. II).
În ceea ce privește contractele de asistență juridică puse în executare silită, instanța constată că acestea au fost încheiate între intimată - societatea de avocatură C. & Asociații – și contestatoarea O. (fostă ”. Insurance Group SA”), în calitate de client, și aveau ca obiect acordarea de asistență și reprezentare juridică în dosarele clientului în care acesta este parte, indiferent de calitatea procesuală a acestuia.
La art. 2 din fiecare contract s-a stabilit modul de calcul al onorariului datorat de client în raport de obiectul litigiilor, dar și termenul de plată al onorariilor.
Astfel, potrivit art. 2 din contractul nr._/30.06.2010, onorariul agreat de părți este fix, în cuantum de 10% calculat la valoarea pretențiilor solicitate de/făță de client în fiecare dosar procesual încredințat de client și se va plăti în lei, după înregistrarea cererii introductive pe rolul instanțelor judecătorești, la cursul de schimb valutar din data emiterii facturii de către S. C. & Asociații, în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii facturii emise de S.. Potrivit art 2.2. din același contract, onorariul de succes este de 15% plus TVA din valoarea pretențiilor aferente hotărârilor definitive și irevocabile favorabile clientului, iar sumele se facturează semestrial pentru dosarele care s-au finalizat în perioada de referință și se vor achita de către client în termen de 5 zile de la data comunicării de către S. C. clientului a facturii pentru fiecare dosar finalizat favorabil.
Prin contractele nr._/16.12.2010 și nr._/16.01.2012 s-a stabilit la art. 2 cuantumul onorariului fix și de succes precum și termenele de plată ale acestora, convenindu-se în esență un onorariu fix de 97 euro + TVA și un onorariu de succes în procent de 4% +TVA din valoarea pretențiilor, acest din urmă onorariu urmând a se factura semestrial pentru dosarele care s-au finalizat în perioada de referință.
Analizând criticile contestatoarei, instanța constată că prin încheierea pronunțată la data de 18.07.2013 de Judecătoria Sectorului 2 în dosarul nr._/300/2013 s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite a ce face obiectul dosarului de executare nr. 929/2013 al B.E.J.A. ”D. Gont, L. Gont și M. P.” până la soluționarea cererii de suspendare a executării formulate în dosarul nr._/300/2013 (f. 162-163, vol. I).
Astfel, în condițiile în care s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite efectuate într-un alt dosar de executare (nr. 929/2013), iar nu în cel care face obiectul prezentei contestației la executare (nr. 1224/2014), instanța apreciază ca neîntemeiate criticile contestatoarei cu privire la motivele de nulitate invocate sub acest aspect, în condițiile în care suspendarea provizorie a avut ca obiect suspendarea executării silite, iar nu a titlurilor executorii.
În ceea ce privește susținerile contestatoarei cu privire la achitarea facturilor de la pozițiile 30-50 din tabelul anexat cererii de executare silită (f. 2, vol. II), instanța constată că din susținerile contestatoarei și debitoarei rezultă că aceste facturi au fost achitate. Cu toate acestea, instanța constată că aceste facturi au fost achitate de către debitoare la data de 16.04.2015, așa cum rezultă din susținerile contestatoarei coroborate cu dovezile depuse la dosar – ordin de plată (f. 110, vol. I), așadar ulterior introducerii cererii de executare silită și deschiderii dosarului de executare (10.04.2013), situație în care nu se poate reține că executarea silită a fost nelegal declanșată odată cu introducerea cererii de executare, întrucât la acel moment debitul nu era achitat nici cel puțin parțial.
De asemenea, instanța mai constată că, urmare a achitării parțiale, la dosarul de executare silită intimata a înaintat o adresă prin care a recunoscut achitarea parțială a debitului (f. 376, vol. II), iar astfel actele de executare au fost efectuate numai pentru diferența de debit în cuantum total de 98.147,46 lei, ce reprezintă suma rezultată din cumularea sumelor cuprinse în facturile de la pozițiile nr. 1-29 din tabelul anexat cererii de executare.
În raport de aceste aspecte instanța apreciază că încuviințarea executării silite nu a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale.
În ceea ce privește apărările contestatoarei privind existența creanței certe, lichide și exigibile, instanța constată că titlurile executorii în baza cărora s-a început executarea silită sunt reprezentate de cele trei contracte de asistență juridică (nr._/30.06.2010, nr._/16.01.2012 și nr._/16.12.2010 – care constituie titluri executorii potrivit art. 31 alin. 3 din Legea nr. 51/1995), iar nu de facturile anexate cererii de executare silită, facturi care servesc mai degrabă la defalcarea debitului pus în executare silită.
Astfel, în condițiile în care prin cele trei contracte de asistență juridică nu s-a prevăzut necesitatea acceptării facturilor emise în temeiul contractelor de asistență juridică de către debitoare pentru a se plăti sumele, instanța apreciază că, pentru a se pune în executare silită debitele datorate, nu era necesar a se accepta la plată de către contestatoare facturile emise de intimata creditoare.
În ceea ce privește apărările contestatoarei privind prescrierea dreptului de a se cere executarea silită, în cauză instanța le apreciază ca fiind neîntemeiate.
Sub acest aspect, instanța apreciază că debitoarea pornește de la o ipoteză greșită, în cauză nefiind aplicabil termenul de prescripție de 1 an invocat de către contestatoare și prevăzut de art. 2520 din Codul Civil adoptat prin Legea nr. 287/2009 (în vigoare din data de 01.10.2011), întrucât instanța reține că acest termen privește numai dreptul material la acțiune, iar nu dreptul de a se cere executarea silită, așa cum reiese și din prevederile art. 2500 și 2501 din Codul Civil adoptat prin Legea nr. 287/2009 (în continuare ”N.C.Civ.”), care stabilesc obiectul de reglementare al dispozițiilor respective și care se referă numai la ”dreptul material la acțiune”, dar și în mod neîndoielnic din prevederile art. 2516 alin. 2 N.C.Civ. care stipulează că ”prescripția dreptului de a obține executarea silită a unei hotărâri judecătorești sau arbitrale ori a altui titlu executoriu este supusă dispozițiilor Codului de procedură civilă, afară de cazul în care acestea din urmă ar fi neîndestulătoare”.
Așadar, în cauză instanța reține că termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită pentru creanțele puse în executare era de 3 ani, acest termen fiind prevăzut de art. 706 alin. 1 din codul de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010 (în vigoare de la 15.02.2013), care se aplică pentru prescripțiile începute după . Noului Cod de procedură civilă, și de art. 6 din Decretul nr. 167/1958 și art. 405 alin. 1 din Codul de procedură de la 1865, care se aplică pentru prescripțiile începute înainte de . Noului Cod de procedură civilă.
De asemenea, acest termen începe a curge de la momentul când se naște dreptul de a se cere executarea silită, iar în cauza de față instanța reține că, atât în ceea ce privește onorariul de avocat de succes, cât și în ceea ce privește diferența de onorariu fix, acest termen începe a curge ulterior momentului rămânerii definitive și irevocabile a hotărârilor judecătorești pronunțate în litigiile pentru care au fost percepute.
Sub acest aspect, cu titlu prealabil, deși în contractele de asistență juridică nu se fac referiri la aplicabilitatea acestora în raport de litigiile în care s-au pronunțat servicii de asistență juridică, având în vedere și susținerile părților din cauză, instanța apreciază că fiecare din aceste contracte se aplică litigiilor în care s-au prestat servicii de asistență juridică în raport de momentul predării intimatei de către contestatoare a documentației necesare introducerii cererilor de chemare în judecată.
Cu privire la termenul de prescripție pentru executarea silită a onorariului de succes, instanța constată că din contractele de asistență juridică reiese că acest onorariu urma a se factura semestrial pentru dosarele care s-au finalizat în perioada de referință.
De asemenea, în ceea ce privește onorariul fix, așa cum reiese din contractele de asistență juridică, instanța apreciază că intimata creditoare avea dreptul la acest onorariu calculat la valoarea pretențiilor care au făcut obiectul litigiilor.
Totodată, contrar susținerilor contestatoarei, instanța apreciză că, deși în contractele de asistență juridică se precizează că acesta se aplică o singură dată (art. 2.1), totuși această clauză face referire la fazele procesuale, ceea ce presupune că nu trebuie calculat pentru fiecare fază procesuală distinct, ci pentru întregul litigiu. Mai mult, întrucât pe parcursul ligiului pot interveni modificări sub aspectul obiectului litigiului, inclusiv în ceea ce privește cuantumul penalităților/dobânzile legale acordate de instanță care se calculau până la data plății efective, instanța reține că intimata putea percepe diferențele de onorariu fix (față de cel perceput odată cu introducerea acțiunii în raport de valoarea de la acel moment a pretențiilor) după momentul rămânerii definitive și irevocabile a hotătărârilor pronunțate în litigiile respective, întrucât creanța privitoare la aceste sume dobândea caracter lichid începând de la acel moment.
Așadar, dreptul la acțiune cu privire la diferențe de onorariu fix nu se putea naște anterior rămânerii definitive și irevocabile a hotătărârilor pronunțate în litigiile respective, iar termenul de prescripție nu se putea calcula nici în raport de momentul perceperii pentru prima dată a onorariului fix, așa cum a susținut contestatoarea.
În consecință, în raport de aspectele mai sus menționate și având în vedere creanțele puse în executare ce sunt defalcate prin facturile depuse la dosarul de executare, instanța apreciază că până la momentul introducerii cererii de executare silită nu se împlinise termenul de prescripție de 3 ani pentru dreptul de a se cere executarea silită.
În continuare, urmează a se analiza criticile contestatoarei referitoare la creanțele menționate în facturile de la pozițiile 1-29 din tabelul anexat de intimată cererii de executare silită.
În ceea ce privește facturile nr._/ 29.01.2014,_/05.02.2014,_/05.02.2014,_/05.02.2014,_/05.02.2014,_/05.02.2014,_/05.02.2014,_/05.02.2014,_/05.02.2014,_/05.02.2014,_/05.02.2014,_/05.02.2014,_/05.02.2014,_/05.02.2014,_/05.02.2014,_/05.02.2014,_/04.03.2014 și_/04.03.2014, ce se află depuse la dosarul de executare, instanța apreciază că acestea nu au fost emise cu încălcarea prevederilor contractuale invocate de contestatoare și menționate la art. 2 din contractele de asistență juridică puse în executare. În acest sens, instanța are în vedere motivele mai sus expuse referitoare la modalitatea de calcul a onorariului fix calculat la valoarea pretențiilor care au făcut obiectul litigiilor, care se aplică prin analogie și în ceea ce privește onorariul onorariul de succes calculat.
În acest sens, în ceea ce privește onorariul fix, instanța mai are în vedere și că s-au pus în executare numai diferențe de onorariu fix în urma finalizării litigiilor, în raport de valoarea totală a pretențiilor, iar nu și onorariul fix deja perceput la momentul introducerii acțiunilor în raport de valoarea de la acel moment a pretențiilor.
Astfel, facturile pentru diferențele de onorariu fix au fost emise tocmai în considerarea faptului că după soluționarea definitivă/irevocabilă a dosarelor din instanță putea fi evaluat întregul cuantum al dobânzilor/penalităților de întârziere, facturile privind diferența de onorariu fix fiind emise tocmai în considerarea diferențelor de dobânzi/penalități de întârziere.
În plus față de aceste motive, în ceea ce privește creanțele cuprinse în facturile nr._/04.03.2014 (f. 103, vol. II), nr._/11.03.2014 (f. 125, vol. II), nr._/11.03.2014 (f. 137, vol. II) și nr._/11.03.2014 (f. 126, vol. II), instanța constată că intimata a calculat penalitățile/dobânzile conform anexei la facturi, iar totodată instanța apreciază că aceasta era îndreptățită la onorariul de succes calculat la valoarea penalităților calculate până la achitarea integrală a debitului, așa cum acestea au fost acordate de instanța care a judecat litigiul respectiv, iar nu numai până la momentul dobândirii caracterului executoriu al hotărârii pronunțate.
De asemenea, contrar susținerilor contestatoarei, instanța mai reține că în hotărârile judecătorești respective nu era nevoie a se indica cuantumul penalităților/dobânzii, în condițiile în care s-au indicat criteriile după care urmează a se determina aceste sume. Totodată, cu referire la factura nr._/11.03.2014, instanța mai apreciază că din contractul de asistență juridică nr._/30.06.2010 nu reiese că achitarea onorariului de succes era condiționată de punerea în executare a hotărârii favorabile contestatoarei (sentința civila nr. 1017/09.02.2011 pronunțată în dosarul nr._/302/2010), această opțiune de punere în executare a titlului executoriu obținut fiind a contestatoarei, care era titulara dreptului de a cere executarea silită. Astfel, nu poate fi imputată intimatei o eventuală intervenire a prescripției dreptului de a se cere executarea silită.
Referitor la creanța cuprinsă în factura nr._/05.02.2014, cu privire la care contestatoarea a susținut că trebuia emisă în temeiul contractului de asistență juridică nr._/06.01.2012, instanța constată că în anexa acesteia s-a indicat eronat contractul de asistență juridică ca fiind nr._/16.12.2010, deși se aplica contractul nr._/16.01.2012 în raport de momentul declanșării litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr._/299/2012 al Judecătoriei Sectorului 1 București. Cu toate acestea, instanța reține că această eroare materială nu a avut ca efect calcularea eronată a onorariului de succes, întrucât prin ambele contracte de asistență juridică s-a stabilit același cuantum de 4 %, situație în care nu există nicio vătămare produsă debitoarei, iar astfel nu se poate reține nelegalitatea executării pentru această creanță.
Totodată, deși contestatoarea a susținut că nu a încasat suma de bani rezultată din hotărârea judecătorească pronunțată în dosarul nr._/299/2012 al Judecătoriei Sectorului 4 București, instanța reține această apărare ca fiind neîntemeiată, întrucât din corespondența purtată între părți și dovada atașată acesteia reiese chiar că debitul aferent acelui dosar de daună se încasase până în luna februarie 2014 (a se vedea filele 133-138).
Referitor la creanța cuprinsă în factura nr._/05.02.2014 (f. 68, vol. II), instanța constată că aceasta cuprinde diferență de onorariu fix, care se plătește indiferent de soluția pronunțată, iar nu onorariu de succes, care nu se putea percepe decât în ipoteza unei soluții favorabile contestatoarei în acel litigiu. Totodată, instanța apreciază că debitoarea contestatoare trebuia să facă dovada că i-a predat în timp util intimatei dosarul pentru a se formula acțiunea, pentru ca prescrierea dreptului material la acțiune să îi fie imputabilă intimatei.
În ceea ce privește creanța cuprinsă în factura nr._/05.02.2014 (f. 95, vol. II), contrar susținerilor contestatoarei instanța reține că nu era nevoie a i se comunica acesteia cererea precizatoare de către intimată din care să rezulte majorarea pretențiilor și să justifice diferența de onorariu fix, întrucât o asemenea obligație nu era prevăzută în contractul de asistență juridică nr._/06.01.2012, iar mai mult, instanța constată că valoarea pretențiilor modificate rezultă chiar din sentința pronunțată de instanță în litigiul respectiv în raport de care s-a emis factura.
În ceea ce privește creanțele cuprinse în facturile nr._/04.03.2014 și nr._/04.03.2014, care au fost emise de către intimată pentru serviciile prestate în litigii de regres administrativ, situație în care contestatoarea a apreciat că datora onorariul de succes numai în raport de sumele efectiv încasate, instanța reține în cauză că încasarea sumelor de bani în urma soluționării favorabile a litigiilor respective rezultă implicit din mențiunile efectuate de reprezentanții acesteia pe aceste facturi – ”bun de plată pentru suma de …” (a se vedea filele nr. 133 și 137, vol. I). Această împrejurare denotă că societatea contestatoare a recunoscut datoria rezultată din aceste facturi și implicit încasarea sumelor ce au făcut obiectul litigiilor de regres administrativ de la societatea de asigurare pârâtă din acele litigii.
Chiar dacă mețiunea nu este însoțită și de semnătura unei persoane, instanța apreciază totuși că aceasta face dovadă contra debitoarei care a înscris mențiunea, în raport de prevederile art. 277 alin. 2 din C.pr.civ., aplicabil prin analogie.
Referitor la creanța cuprinsă în factura nr._/04.03.2014 (f. 118, vol. II), cu privire la care contestatoarea a susținut că a fost emisă eronat în temeiul contractului nr._/30.06.2010, instanța reține că această factură a fost emisă în mod corect în temeiul acestui contract, în condițiile în care din decizia nr. 1864/01.10.2012 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/303/2011 rezultă că acțiunea a fost inițial introdusă la data de 09.11.2010 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, care a declinat ulterior dosarul la Judecătoria Sectorului 6 București. Astfel, la momentul introducerii acțiunii părțile nici nu încheiaseră contractul de asistență juridică nr._/16.12.2010.
În cauza de față instanța mai reține că suma totală cuprinsă în cele 28 de facturi mai sus menționate de instanță (pozițiile nr. 1-27 și 29 din tabelul anexat cererii de executare silită), în cuantum total de 74.273,89 lei, constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă, conform art. 662 C.pr.civ.
Dispozițiile art. 662 din Codul de procedură civilă (în forma în vigoare de la momentul începerii executării silite – anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 138/2010), stipulează următoarele: ”(1) Executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă. (2) Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. (3) Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat saucând titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. (4) Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată”.
Astfel, în raport de aceste dispoziții legale, instanța apreciază că intimata creditoare deținea o creanță certă (existența onorariilor datorate rezultând din cele trei contracte de asistenă juridică), lichidă (cuantumul sumelor putând fi stabilit cu ajutor elementelor cuprinse în titlurile executorii, prin care se indică procentul de onorariu cuvenit în raport de valoarea obiectului litigiului) și exigibile (obligația de plată fiind ajunsă la scadență).
Totodată, în cauză instanța reține ca fiind neîntemeiate apărările contestatoarei referitoare la emiterea facturilor și perceperea onorariilor după încetarea contractelor de asistență juridică ca urmare a expirării perioadei contractuale. În acest sens, instanța reține că, deși contractele de asistență juridică s-au încheiat pe o durată determinată, totuși pentru litigiile și dosarele ce au fost instrumentate de către intimată (societate de avocatură) în baza acestor contracte de asistență juridică, în ipoteza în care contractele de asistență juridică nu au încetat din alt motiv sau au fost denunțate, acestea își vor produce efectele juridice între părți chiar dacă litigiile respective s-au derulat și finalizat după perioada contractuală menționată în contracte.
De asemenea, instanța reține că instanța nici nu poate aprecia asupra caracterului rezonabil al onorariilor de avocat puse în executare silită de către intimată (așa cum a solicitat contestatoarea), întrucât aceste onorarii sunt stabilite prin cele trei contracte de asistență juridică încheiate între părți, care au forță obligatorie între acestea potrivit art. 969 din Codul Civil de la 1864 și respectiv art. 1270 din Noul cod civil (acesta din urmă aplicabil contractului încheiat în anul 2012), iar nu solicitate pe calea cheltuielilor de judecată în proces.
În cauza de față instanța apreciază totuși ca fiind întemeiate criticile contestatoarei cu privire la creanța menționată în factura nr._/11.03.2014 (f. 132, vol. II), în sensul că aceasta nu era datorată de către contestatoare.
Astfel, instanța constată că suma de 21.190,56 lei, menționată în această factură emisă în temeiul contractului nr._/06.01.2012, reprezintă onorariu de succes aferent dosarului nr._ al Judecătoriei Sectorului 1 București.
Întrucât prin sentința civilă nr._/11.06.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 1 București s-a anulat ca netimbrată actiunea în care contestatoarea a avut calitatea de reclamnată (f. 134, vol. II), instanța reține așadar că hotărârea pronunțată în acest dosar nu i-a fost favorabilă contestatoarei, iar în consecință intimata nu avea dreptul la onorariu de succes.
Chiar dacă s-a încheiat o tranzacție între părțile acelui litigiu (f. 139-143, vol. II), instanța apreciază că nu se poate reține că intimata ar fi avut dreptul la onorariul de succes, întrucât o asemenea stipulație nu a fost inserată în contractul de asistență juridică nr._/06.01.2012, intimata având dreptul oricum la onorariul fix, iar dispozițiile contractuale nu pot fi interpretate în favoarea creditorului în ipoteza anulării respectivei acțiuni, chiar dacă părțile au încheiat o tranzacție.
În ceea ce privește motivele încheierii tranzacției și sprijinul acordat de intimată în acest sens, instanța apreciază că nu pot fi reținute apărările intimatei în acest sens, în condițiile în care instanța constată că între contestatoare și Protector Broker de Asigurare, parte la tranzacție, au existat mai multe litigii ce au făcut obiectul acelei tranzacții, iar părțile au înțeles să le stingă prin încheierea tranzacției din data de 23.03.2012.
Astfel, instanța reține că suma de 21.190,56 lei cuprinsă în factura nr._/11.03.2014 nu era datorată de către contestatoare, situație în care executarea silită pentru recuperarea a acestei sume este nelegală.
În consecință, față de considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 711 alin. 1 și art. 719 alin. 1 C.pr.civ., instanța va admite în parte contestația la executare și va anula în parte executarea silită efectuată în dosarul de executare silită nr. 1224/2014 al B.E.J.A. ”D. Gont, L. Gont și M. P.”, în sensul că executarea silită efectuată în acest dosar de executare are ca obiect un debit principal în cuantum de 74.273,89 lei, iar nu de 98.147,46 lei, urmând a respinge ca neîntemeiată contestația la executare pentru rest.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite, instanța reține că, potrivit art. 722 alin. 1 C.pr.civ., ,,în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului”.
Astfel, instanța reține că, urmare a anulării parțiale a executării silite conform celor mai sus expuse, contestatoarea are dreptul la întoarcerea executării silite prin restituirea sumei reprezentate de debitul executat în plus - 21.190,57 lei, urmând astfel a fi obligată la restituirea acestei sume.
Pentru o sumă de 2.683 lei instanța va respinge ca lipsită de obiect cererea de întoarcere a executării silite, având în vedere că la data de 10.04.2015 intimata a restituit voluntar contestatoarei o sumă de 2.683 lei conform ordinului de plată anexat la dosar (f. 362, vol. III), ce reprezintă diferențe de onorariu aferente a patru facturi din cele ce au făcut obiectul executării silite și cu privire la care intimata a recunoscut că a calculat greșit onorariul conform tabelului depus la dosar (f. 274, vol. III), emițând în consecință factura de stornare nr._/10.04.2015 (f. 360, vol. III).
Totodată, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de întoarcere a executării silite pentru restul sumei de 74.273,89 lei, față de menținerea actelor de executare pentru diferența de creanță, conform celor mai sus expuse.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța reține în prezenta cauză că, atât contestatoarea (față de respingerea parțială a contestației la executare), cât și intimata (față de măsura admiterii parțiale a contestației la executare), sunt parțial în culpă procesuală.
Conform art. 453 alin. 1 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar potrivit alin. 2, când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.
De asemenea, instanța constată că în cauză numai contestatoarea a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, contestatoarea solicitând taxele de timbru, un onorariu de avocat în cuantum de 4.960 lei, dovedit prin ordinul de plată din data de 24.10.2014 (f. 2, vol. III) și cheltuieli de fotocopiere a dosarului de executare, achitate conform ordinul de plată din data de 05.03.2015 (f. 2, vol. III).
În raport de cele mai sus expuse și de aceste prevederi legale, instanța urmează a obliga intimata să plătească contestatoarei cheltuieli de judecată în cuantum total de 2.539,80 lei, din care 1.500 lei reprezintă onorariul de avocat redus în raport de admiterea în parte a cererii, 300 lei taxă judiciară de timbru achitată pentru întoarcerea executării silite, 250 lei taxă judiciară de timbru achitată și acordată proporțional în raport de pretențiile cu privire la care s-a admis contestația la executare, iar 489,80 lei cheltuieli de fotocopiere a dosarului de executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea . GROUP SA, cu sediul în București, .. 51, sector 1, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J40/_/2001, cod unic de înregistrare CUI_, cod IBAN RO 17 RNCB_ deschis la B.C.R. Sucursala Lipscani, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Cabinetului de Avocat P. D., în București, .. 1, ., biroul A3, sector 5, în contradictoriu cu intimata S.C.A. C. & ASOCIAȚII, cu sediul secundar în Bucuresti, ., ., Mezanin, Sector 3, avand Cod fiscal RO_, și terțul poprit BANCA COMERCIALA R. SA, cu sediul în București, .. 5, sector 3.
Anulează în parte executarea silită efectuată în dosarul de executare silită nr. 1224/2014 al B.E.J.A. ”D. Gont, L. Gont și M. P.”, în sensul că executarea silită efectuată în acest dosar de executare are ca obiect un debit principal în cuantum de 74.273,89 lei, iar nu de 98.147,46 lei.
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare pentru rest.
Admite în parte cererea de întoarcere a executării silite.
Obligă intimata să restituie contestatoarei suma de 21.190,57 lei, reprezentând debit principal executat în plus.
Respinge ca lipsită de obiect cererea de întoarcere a executării silite pentru suma de 2683 lei și ca neîntemeiată pentru suma de 74.273,89 lei.
Obligă intimata să plătească contestatoarei suma de 2.539,80 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 10 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red./Dact. Jud. M.F./5ex./
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7070/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7229/2015. Judecătoria... → |
|---|
