Contestaţie la executare. Sentința nr. 7098/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7098/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 7098/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
….
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7098
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 28.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – I. O. P.
GREFIER – D. L. E.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A REZERVELOR DE STAT ȘI PROBLEME SPECIALE – UNITATEA în contradictoriu cu intimatul D. A. D., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatoarea, prin consilier juridic cu împuternicire la dosar (fila 113), lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin serviciul Arhivă, contestatoarea a depus la dosar set de înscrisuri, un exemplar fiind comunicat intimatului anterior termenului de judecată.
Contestatoarea, prin consilier juridic, depune la dosar dovada achitării cheltuielilor ocazionate de xerocopierea dosarului de executare.
Nefiind cereri prealabile, instanța acordă cuvântul pe probe.
Contestatoarea, prin consilier juridic, solicită proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, apreciind ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, în temeiul art. 258 Cod procedură civilă, încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat instanța apreciază terminată cercetarea procesului și acordă cuvântul pe fond.
Contestatoarea, prin consilier juridic, solicită admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată; fără cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise la dosar.
Instanța, în temeiul art. 394 Cod de procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 13.08.2014 contestatoarea ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A REZERVELOR DE STAT ȘI PROBLEME SPECIALE – UNITATEA TERITORIALĂ 350 a solicitat, în contradictoriu cu intimatul D. A. D., anularea actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 258/2014 al B. Casagranda-S. A., inclusiv a adresei de înființare a popririi din 18.07.2014, comunicată la data de 31.07.2014, precum și încetarea executării silite.
În motivare, contestatoarea a arătat că are calitatea de organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, astfel încât intră sub incidența prevederilor OG nr. 22/2002. executorul a procedat la înființarea popririi fără a respecta termenul prevăzut de actul normativ menționat.
A susținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Ordinului MAI nr. 138/2012 și ale OUG nr. 71/2009, potrivit cu care formele de executare sunt suspendate de drept, plata debitului urmând a fi efectuată eșalonat.
A invocat nelegalitatea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, onorariul executorului depășind nivelul maxim prevăzut de lege.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 61 din Legea nr. 188/2000, art. 711 și urm. Cod procedură civilă, OUG nr. 71/2009, OG nr. 22/2002.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a învederat că drepturile de hrană acordate de angajator angajaților, în conformitate cu legislația în vigoare, nu sunt drepturi salariale, deci, nu sunt impozabile și nu intră în sfera de aplicabilitate a Ordinului MAI nr. 138/2012, invocat de contestatoare.
A susținut că debitul a fost achitat de către debitoare, în mod voluntar, ulterior începerii executării silite, astfel încât în mod nereal executorul a consemnat că a fost executat silit. De asemenea, a susținut că în mod abuziv executorul a emis acte de executare împotriva creditorilor, pentru recuperarea cheltuielilor de executare, fără a face toate demersurile legale pentru executarea debitorilor inițiali, nefiind dovedită insolvabilitatea acestora.
Prin urmare, a concluzionat intimatul, se impune admiterea contestației și anularea actelor de executare.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
Au fost atașate actele din dosarul de executare nr. 258/2014 al B. Casagranda-S. A..
Analizând actele dosarului instanța reține următoarele:
La data de 03.06.2014 creditorul a solicitat B. Casagranda-S. A. începerea executării silite împotriva debitoarelor Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale și Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale – Unitatea Teritorială 350, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 4545/07.05.2013 a Tribunalului București, fiind format dosarul de executare nr. 258/2014.
Conform titlului executoriu, debitoarele au fost obligate la plata drepturilor bănești reprezentând norma de hrană actualizate cu indicele de inflație începând cu 01.01.2008 până la data pronunțării hotărârii, raportat la data încadrării fiecărui reclamant și la perioada lucrată.
La data de 03.06.2014 executorul a emis somația prin care a pus în vedere contestatoarei să achite debitul restant, în conformitate cu dispozițiile OG nr. 22/2002. Somația a fost comunicată la data de 12.06.2014, conform dovezii de comunicare aflate la dosar (fila 44).
La data de 18.07.2014 executorul a dispus înființarea popririi asupra sumelor de bani datorate contestatoarei de terții popriți Ministerul Afacerilor Interne, Trezoreria Municipiului București și Trezoreria Ilfov, până la concurența sumei de 16.123 lei, din care 13.678 lei debit și 2.445 lei cheltuieli de executare, stabilite prin încheierea întocmită la aceeași dată.
Instanța consideră că apărările contestatoarei referitoare la nelegalitatea executării silite ca urmare a încălcării actelor normative prin care s-a stabilit plata eșalonată a debitului nu mai pot fi formulate la acest moment.
Potrivit art. 712 alin. 3 Cod procedură civilă, nu se poate face o nouă contestație de către aceeași parte pentru motive care au existat la data primei contestații.
Or, la momentul comunicării somației debitoarea a luat cunoștință de titlul executoriu și de cuantumul debitului urmărit, putând formula contestație prin care să invoce nelegalitatea executării silite înseși, pentru încălcarea dispozițiilor Ordinului MAI nr. 138/2012 și ale OUG nr. 71/2009.
În consecință, aceste apărări sunt tardive și nu vor mai fi luate în considerare.
În ceea ce privește nerespectarea OG nr. 22/2002, instanța constată că executorul a procedat la emiterea somației, în care a pus în vedere debitoarei să se conformeze acestor dispoziții legale.
Prin adresa nr. 3432/19.06.2014 debitoarea a comunicat executorului că va face demersuri în vederea procurării fondurilor pe calea rectificării bugetare, iar la data de 23.09.2014 i-a adus la cunoștință că debitul a fost achitat la data de 15.09.2014, conform statului de plată anexat.
Față de răspunsul debitoarei, executorul avea obligația de a stopa executarea, debitoarea având la dispoziție termenul de 6 luni prevăzut de art. 2 din OG nr. 22/2002 pentru îndeplinirea voluntară a obligației.
În cauză, poprirea a fost înființată la 25.07.2014, anterior expirării termenului de 6 luni, însă debitoarei nu i s-a produs o vătămare, întrucât terții popriți nu au consemnat vreo sumă de bani, așa cum rezultă din adresele comunicate executorului, fiind invocate dispozițiile OMFP nr. 2336/2011 (fila 59).
Referitor la cheltuielile de executare, instanța reține că, potrivit art. 39 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000, executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: „… a) pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10 % din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite;…”.
Astfel, instanța constată că onorariul executorului judecătoresc se încadrează în limitele prevăzute de lege, suma incluzând și TVA.
Apărările intimatului din întâmpinare nu au legătura cu cauza, deoarece vizează acte de executare emise împotriva sa de executorul judecătoresc, prin care se urmărește recuperarea cheltuielilor de executare. Aceste acte au fost emise ulterior introducerii prezentei contestații la executare și nu fac obiectul litigiului, în lipsa unei cereri precizatoare formulate de contestatoare.
Față de cele mai sus expuse, în temeiul art. 711 și urm. Cod procedură civilă, instanța va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A REZERVELOR DE STAT ȘI PROBLEME SPECIALE – UNITATEA TERITORIALĂ 350, cu sediul în Popești Leordeni, ., județul Ilfov, în contradictoriu cu intimatul D. A. D., cu domiciliul în Popești Leordeni, ., ..S., ., ., ca neîntemeiată.
Cu apel în 10 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.05.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red.jud.I.P./Dact.D.E./4ex.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 7031/2015. Judecătoria SECTORUL... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7102/2015. Judecătoria... → |
|---|
