Întoarcere executare. Sentința nr. 204/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 204/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 204/2015
DOSAR NR._
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
Sentința civilă nr. 204
Ședința din Publică din data de 12.01.2015
INSTANȚA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. C.
GREFIER: M. F.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de contestatorul A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI în contradictoriu cu intimații H. C., U. C., M. G. S., R. G. si M. I. și terțul poprit ACTIVITATEA DE T. SI contabilitate PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCURESTI având ca obiect: contestație la executare-suspendarea executării silite-întoarcere executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța în baza art. 104 alin 13 din Regulamentul de Ordine interioară al instanțelor judecătorești, dispune lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței, față de lipsa părților.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar prin serviciul Registratură de către intimați, întâmpinare.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar reținând cauza in pronunțare asupra excepției autorității de lucru judecat, invocată de intimați prin întâmpinare si asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.11.2014, prin declinare de la Judecătoria sectorului 1 București, contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI-A.A.A.S. în contradictoriu cu intimații H. C., U. C., M. G. S., R. G. si M. I. si terțul poprit ACTIVITATEA DE T. SI contabilitate PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCURESTI a formulat contestație la executare, prin care a solicitat instanței suspendarea executării silite, anularea somației din data de 15.09.2014, a procesului verbal de cheltuieli de executare din data de 15.09.2014, a rapoartelor de expertiză extrajudiciară efectuate de B. M. B., în dosarul de executare 42/2011, cu cheltuieli de judecată. De asemenea, s-a solicitat și întoarcerea executării silite.
În motivarea contestației, contestatoarea că în fapt nu au fost respectate prevederile OG 22/2002, a invocat excepția prescripției dreptului de a cerere executarea silită.
Veniturile obținute de AAAS cu titlu de venituri din procesul de privatizare se varsă la bugetul de stat.
Contestatoarea a mai arătat că înțelege să conteste valoarea despăgubirilor stabilite, deoarece nu s-a ținut cont de unitățile răscumpărate, iar cheltuielile de executare nu sunt justificate.
Potrivit dispozițiilor art. 379, alin. 1 C.proc.civ., ,,Nicio urmărire asupra veniturilor nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă”.
Contestatoarea a mai precizat că, cheltuielile de executare nu îndeplinesc cerințele impuse de art. 379, alin. 3 C.proc.civ., privind caracterul cert al creanței.
În drept, contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 399 C.proc.civ., și art. 401 C.proc.civ, OG nr. 22/2002.
Contestatoarea a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza art. 242, pct. 2 C.proc.civ..
În probațiune, contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri.
Prezenta cerere este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, a timbrului judiciar și a cauțiunii, potrivit prevederilor art. 86 din OUG nr. 51/1998, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 43/2005, coroborate cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 92/2011.
Intimații au depus întâmpinare la dosar prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat față de dosarul_, iar pe fond a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată față de faptul că debitoarea nu a întreprins nicio măsură pentru plata debitului că despăgubirile au fost corect stabilite fiind calculate la data ultimei tranzacții efectuate, că onorariul executorului a fost în mod corect stabilit.
În drept, intimații au invocat prevederile art. 114 ind. 1 alin.2 și 115 din C.p.civ.
La data de 05.11.2014 contestatoarea și-a completat acțiunea în sesnsul că solicită și anularea popririi din data de 16.10.2014.
Ca urmare a adresei instanței, au fost înaintate toate actele din dosarul de executare nr. 42/2011.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Sentința penală nr. 423/20.03.2007, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2006 s-a dispus obligarea inculpaților, în solidar cu părțile responsabile civilmente . SOV INVEST SA, ., COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE și A. la plata despăgubirilor civile către un număr de 130.798 părți civile, constituite în această calitate procesuală pe parcursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, la nivelul sumelor efectiv învestite, indexate cu rata inflației, începând de la data de 24 mai 2000 și până la achitarea lor, conform numărului de unități de fond învestite de fiecare parte civilă, executarea făcându-se pe baza prezentării certificatului de investitor în original și după anularea acestuia, în dispozitivul sentinței civile mai sus menționate fiind și intimații din prezenta cauză, această sentință, definitivă prin decizia penală nr. 2098/04.06.2009, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală, cu modificări, atât în recurs cât și în apel prin Decizia Penală nr. 164/A/18.06.2008, a Curții de Apel București -Secția a II-a Penală și P. cauze cu minori și Familie fiind învestită cu formulă executorie.
Creditorii intimați au formulat cerere de executare silită către B. M. B., fiind întocmit dosarul de executare nr. 42/2011.
La data de 18.02.2011 a fost încuviințată executarea silită de Judecătoria sectorului 4 București, în dosarul numărul_ .
La data de 13.05.2011 s-a încheiat un proces verbal de stabilire cheltuieli de executare .
La data de 13.05.2011 a fost emisă adresă de înființare a popririi la Activitatea de T. și Activitate Publică a Municipiului București.
La data de 02.08.2012 s-a emis somație către CNVM punându-i-se în vedere să achite suma de_,61 lei, somația fiind primită de CNVM la data de 02.08.2012.
La data de 15.09.2014 s-a încheiat un proces verbal de stabilire cheltuieli de executare .
La data de 15.09.2014 s-a emis somație de plată către AAAS., comunicată la data de 13.10.2014.
La data de 16.10.2014 contestatoarei i-a fost comunicată înștiințarea de poprire la Direcția de trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București, adresă atașată de contestatoare la dosar .
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de intimați prin întâmpinare, instanța constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că prezenta contestație la executare are ca obiect anularea actelor de executare din 2014, iar în dosarul_ au fost contestate alte acte de executare din 2013, neexistând identitate de obiect. De aceea, instanța va respinge excepția autorității de lucru judecat ca neîntemeiată.
Pe fond,
Instanța constată că Legea nr. 113/2013 prevede următoarele: ”Art. II. - (1) A. pentru Administrarea Activelor Statului preia fără plată toate drepturile și obligațiile Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, rezultate din actele juridice prin care Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a fost obligată, ca parte responsabilă civilmente, la plata de despăgubiri către investitorii la Fondul Național de Investiții. (2) A. pentru Administrarea Activelor Statului se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare și dobândește calitatea procesuală pe care aceasta o are, la data intrării în vigoare a prezentei legi, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent dacă este vorba de faza de judecată sau de executare silită. (3) Executarea obligațiilor de plată ale Autorității pentru Administrarea Activelor Statului prevăzute la alin. (1) se asigură din veniturile bugetului de venituri și cheltuieli aferente activității de privatizare și de valorificare a activelor statului.”
În raport de aceste dispoziții legale, instanța apreciază că, deși a intervenit subrogarea Autorității pentru Administrarea Activelor Statului în drepturile și obligațiile Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare cu privire la executarea silită efectuată și contestată în prezenta cauză, totuși aceasta nu afectează legalitatea actelor de executare emise înainte de . Legii nr. 113/2013 și nu presupune faptul că trebuie să se efectueze din nou acte de executare silită împotriva contestatoarei.
Astfel, instanța apreciază că actele de executare comunicate anterior Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare îi sunt opozabile și contestatoarei A. pentru Administrarea Activelor Statului, iar subrogarea prevăzută de dispozițiile legale mai sus menționate nu presupune nicidecum repunerea în termenul de formulare a contestației la executarea silită însăși, așa cum se interpretează implicit de contestatoare, întrucât aceasta preia procedura din stadiul în care se află.
De aceea, instanța constată că apărările referitoare la procesul verbal de stabilire a debitului, respectiv calcularea unităților de fond investite și valoarea acestora nu mai pot fi analizate în prezenta contestație, ci doar o dată cu somația din 02.08.2012, situația fiind aceeași și în cheltuielilor de executare.
Instanța reține că această executare datează de mai mulți ani și au fost emise mai multe acte de executare, înștiințări de popriri, chiar somația din data de 02.08.2012, iar contestatoarea nu a comunicat executorului judecătoresc după primirea acestora faptul că este în imposibilitatea de a-și îndeplini obligația stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu ca urmare a lipsei de fonduri. Obligația de plată avută față de creditori îi era cunoscută debitorului câtă vreme aceasta a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească pronunțată într-un proces în care debitorul a fost parte, hotărâre care, de altfel, i-a și fost comunicată. Debitorul nu s-ar putea considera surprins de începerea executării silite împotriva sa și de înființarea în cadrul acesteia a măsurii popririi asupra conturilor sale. Potrivit dispozițiilor art. 3731 alin.1 C.pr.civ., este cel care trebuie să aibă inițiativa executării voluntare a obligației stabilite în sarcina sa printr-un titlu executoriu.
Referitor la apărările contestatoarei privind nelegalitatea calculării debitului, instanța apreciază că acestea privesc executarea silită însăși și puteau fi invocate numai la momentul primirii somației în 2012, iar aceste critici nu mai pot fi analizate în prezenta cauză, prin care instanța este ținută să analizeze legalitatea adresei de înființare a popririi, față de care contestatoarea este în termenul de formulare, procesul verbal din 15.09.2014 reluând cheltuielile de executare anterioare la care s-a adăugat doar cheltuieli legate de emiterea unor acte de executare.
Instanța va respinge apărarea debitoarei potrivit căreia cheltuielile de executare încalcă dispozițiile Ordinului Ministerului Justiției nr. 2550/14.11.2006.
Retinem că onorariul perceput de executorul judecătoresc respectă prevederile art. 37, alin. 1, lit. d din Legea nr. 188/2000 și ale Ordinului nr. 2550/2006, 1) 10 din valoarea creanței.
Potrivit art. 3717 C.proc.civ., ,,Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. P. actele sau activitățile dispuse din oficiu cheltuielile se avansează de către creditor.
Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară.
Sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii.P. sumele stabilite potrivit prezentului articol procesul-verbal constituie titlu executoriu”.
Deși dispozițiile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 nu prevăd în mod expres necesitatea adăugării TVA datorate de executorul judecătoresc bugetului de stat la cuantumul onorariului stabilit conform legii, potrivit art. 127 și art. 129 alin. 3 din Codul fiscal, taxa pe valoare adăugată reprezintă un impozit indirect și este datorată de persoana impozabilă (inclusiv de persoanele ce exercită profesii liberale, în anumite condiții) în toate cazurile în care se prestează un serviciu, taxa fiind inclusă în tariful final practicat de prestator pentru a fi suportată în final de beneficiarul serviciului. În consecință, beneficiarul serviciului prestat (în speță executarea silită), respectiv creditorul care solicită prestarea serviciului de către executor, este cel care în conformitate cu dispozițiile legale, va suporta în final și costul TVA datorate de prestatorul de servicii (executor) către bugetul de stat. În aceste condiții, TVA reprezintă pentru creditorul urmăritor o cheltuială efectuată în cursul executării silite.
Serviciul prestat de executorul judecătoresc fiind încadrat din punct de vedere contabil în categoria prestărilor de servicii pentru care se datorează taxa pe valoare adăugată în procent de 24%, în mod legal executorul judecătoresc a calculat TVA la cheltuielile de executare, suma constituind taxă pe valoare adăugată urmând a fi virată de executor la bugetul statului. Ca urmare a achitării acestei obligații fiscale, suma ce va rămâne efectiv executorului judecătoresc cu titlu de onorariu este doar maximul prevăzut de art.37 alin.1 lit. d din Legea nr.188/2000.
Având în vedere dispozițiile art. 3711 alin. 3 și cele ale art. 3717 alin. 2 C.proc.civ, potrivit cărora cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, acesta va trebui să plătească creditorului toate cheltuielile de executare, inclusiv TVA inclus în tariful final al executorului judecătoresc. Instanța apreciază că nu ar fi fost necesară o prevedere distinctă în Legea 188/2000 cu privire la necesitatea calculării TVA și adăugării acestuia la onorariul calculat potrivit plafoanelor menționate în actul normativ, deoarece nu toate persoanele care desfășoară o profesie liberală datorează TVA, existând un regim special de scutire de plata taxei în anumite condiții stabilite de Codul fiscal, iar pe de altă parte deoarece Legea 188/2000 face referire la onorariul la care are dreptul executorul judecătoresc, fiind evident că acesta este îndreptățit la suma integrală calculată potrivit plafoanelor legale, și nu la o sumă mai mică.
În ceea ce privește cealaltă categorie de cheltuieli de executare, cuprinzând consultanta in vederea constituirii dosarului, emitere proces verbal de actualizare debit, emitere adrese popriri, cheltuieli de transport, taxe de timbru, formare arhivare dosar,. eliberare acte dosar, etc, acestea au fost stabilite în conformitate cu Hotărârea nr. 2/2007 a UNEJ, procesul-verbal prin care au fost stabilite constituind titlu executoriu, în conformitate cu dispozițiile art. 371, ind.7, alin. 4 C.proc.civ.
Instanța reține că și adresa de înființare a popririi respectă dispozițiile legale, având în vedere că a fost emisă somația în anul 2012, iar contestatoarea nu a invocat lipsa fondurilor.
P. considerentele expuse mai sus, având în vedere că actele de executare efectuate de B. M. B., în dosarul de executare nr. 42/2011 au caracter legal și temeinic, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cerere contestatoarei având ca obiect suspendarea executării silite, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 403 C.proc.civ., ,,Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel”. Executarea silită poate fi suspendată până la soluționarea contestației la executare, și întrucât contestația la executare a fost soluționată prin prezenta sentință, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite ca fiind rămasă fără obiect.
Față de faptul că actele de executare nu vor fi anulate, instanța va respinge cererea de întoarcere a executării silite ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 alin.1 din c.p.civ., va lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
P. ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția autorității de lucru judecat ca neîntemeiată.
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul in București, ., nr. 50, sector 1 în contradictoriu cu intimații H. C., U. C., M. G. S., R. G. si M. I. toți cu domiciliul ales la C.. Av. Iofciulescu E. M. cu sediul in Ploiești, ., ., Județul Prahova și terțul poprit ACTIVITATEA DE T. SI CONTABILITATE PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCURESTI cu sediul in Bucuresti, Splaiul Unirii, nr. 6-8, sector 4, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
Respinge cererea de întoarcere a executării silite ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.01.2015
PREȘEDINTE GREFIER
Red. CC/Dact FM -6 ex
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 206/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 226/2015. Judecătoria... → |
|---|
