Contestaţie la executare. Sentința nr. 206/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 206/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 206/2015
ROMÂNIA
DOSAR NR._
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 206
Ședința publică de la 12.01.2015
Instanța constituită din:
Președinte – C. C.
Grefier - F. M.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI-A.A.A.S. în contradictoriu cu intimatul B. J. și terțul poprit A. DE T. ȘI contabilitate PUBLICĂ, având ca obiect contestație la executare - suspendarea executării silite.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța în baza art. 104 alin 13 din Regulamentul de Ordine interioară al instanțelor judecătorești, dispune lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței, față de lipsa părților.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza in stare de judecată si o retine spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus la data de 03.12.2014, contestatoarea A. pentru Administrarea Activelor Statului - A.A.A.S. a formulat, în contradictoriu cu pe intimatul B. J. și cu terțul poprit A. De T. și contabilitate Publica a Municipiului București, contestație la executare împotriva executării silite desfășurate în dosarul de executare nr. 230/2012 al B.E.J.A D., I. și Crafcenco, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea popririi comunicată contestatoarei prin adresa nr._ din 18.11.2014, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare și întoarcerea executării silite, în situația admiterii contestației la executare.
În prealabil, contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare pentru că este grav prejudiciată prin continuarea executării silite, fiind îndeplinite cerințele prev. de art. 403 C.proc.civ., întrucât este poprită o sumă foarte mare, aceasta fiind privată de sumele necesare desfășurării activității în condiții optime.
Pe fond, contestatoarea a învederat că în cauză a intervenit perimarea executării silite față de data emiterii somației, 15.11.2013 și data emiterii adresei de înființare a popririi, 11.11.2014, trecând o perioada de apropare un an în care nu s-au efectuat acte de executare silită,.
S-a contestat, de asemenea, modul de stabilire a creanței în adresa de înființare a popririi, precum și prescripția dreptului de a solicita executare silită.
În drept, contestatoarea a invocat prevederile art. 399 și 403 alin. 1 C.pr.civ, solicitând judecarea cauzei și în lipsă conform art. 242 pct. 2 C.proc.civ.
În dovedirea cererii, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar, în copie, acte din dosarul de executare.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar conform art.86 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.51/1998, republicată, privind valorificarea unor active ale statului.
Intimatul nu a depus întâmpinare la dosar, însă a depus concluzii scrise la dosar prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
Legal citat, terțul poprit A. de T. și Contabilitate Publică a Municipiului București nu a formulat întâmpinare.
La solicitarea instanței, s-a atașat, în copie, dosarul de executare nr. 230/2012 al B.E.J.A D., I. și Crafcenco .
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 20.03.2012, intimatul B. J. s-a adresat B.E.J.A D., I. și Crafcenco în vederea punerii în executare silită a titlului executoriu reprezentat de sentința comerciala nr. 4534/28.03.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr._/3/2007.
La data de 04.05.2012, a fost întocmit procesul verbal, prin care executorul judecătoresc a procedat la actualizarea creanței ci indicele de inflație, rezultând o creanță actualizată de_,29 lei, iar prin același proces-verbal au fost stabilite cheltuieli de executare în cuantum total de 8390,64 lei, din care 8222,44 lei, reprezentând onorariu de executor, inclusiv TVA.
La data de 06.04.2012, a fost încuviințată executarea silită a debitoarei A. pe raza sectorului 4 București, deci inclusiv prin poprire în mâinile terțului poprit A. de T. și Contabilitate Publică a Municipiului București, prin încheierea pronunțată în dosarul nr._/4/2012.
La data de 04.05.2012 s-a dispus înființarea popririi asupra conturilor debitoarei deținute la terțul poprit A. de T. și Contabilitate Publică a Municipiului București, până la concurența sumei totale de_,93 lei, debitoarea fiind înștiințată cu privire la poprirea conturilor sale.
Prin sentința civilă nr._/10.12.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2012, rămasă irevocabilă prin nerecurare la data de 22.01.2013 (f. 21-23), s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoare în contradictoriu cu intimatul B. J. și terțul poprit A. de T. și Contabilitate Publică a Municipiului București și s-a anulat adresa de înființare a popririi emisă la data de 04.05.2012 în dosarul de executare nr. 230/2012 al B.E.J.A D., I. și Crafcenco, s-a respins contestația la executare pentru rest ca neîntemeiată și s-a respins cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Ulterior pronunțării acestei sentințe, la data de 09.01.2013, a fost întocmit un nou proces-verbal, prin care executorul judecătoresc a procedat la actualizarea creanței cu indicele de inflație, rezultând o creanță actualizată de_,82 lei, iar prin același proces-verbal au fost stabilite cheltuieli de executare în cuantum total de 8428,91 lei, din care 8270,71 lei, reprezentând onorariu de executor, inclusiv TVA.
La aceeași dată, executorul judecătoresc a emis o somație de plată în sensul art. 2 din OG nr. 22/2002 prin care contestatoarea a fost somată să achite suma totală de_,73 lei.
La data de 11.11.2014 a fost întocmit un nou proces-verbal, prin care executorul judecătoresc a procedat la actualizarea creanței cu indicele de inflație până în septembrie 2014, rezultând o creanță actualizată de_,25 lei, iar prin același proces-verbal au fost stabilite cheltuieli de executare în cuantum total de 8601,85 lei, din care 8223,65 lei, reprezentând onorariu de executor, inclusiv TVA.
La data de 11.11.2014 a fost înființată poprirea asupra conturilor debitoarei aflate la Trezoreria municipiului București până la concurența sumei de_,10 lei.
La data de 03.12.2014, AAAS a formulat contestație la executare pe care instanța o apreciază ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Cu titlu prealabil, instanța reține că prezenta contestație la executare are ca obiect doar poprirea și procesul-verbal din data de 11.11.2014 emise în dosarul de executare nr. 230/2012 al B.E.J.A D., I. și Crafcenco, astfel că în speță nu devine incidentă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 8264 din 12.08.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, prin care au fost supuse controlului instanței acte de executare diferite, emise anterior în același dosar de executare.
În ceea ce privește invocarea de către contestatoare a excepției prescripției dreptului de a cere și efectua executarea silită a A., în temeiul dispozițiilor art. 405, și art.720, ind. 8 C.proc.civ., instanța reține că prin sentința civila nr._/10.12.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2012, a fost analizată problema prescripției dreptului de a cere executarea silită a sentinței comerciale nr. 4534/28.03.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr._/3/2007, iar motivul de contestație la executare invocat de către contestatoarea AAAS împotriva aceluiași intimat și terț poprit a fost respins ca neîntemeiat.
În aceste condiții, având în vedere faptul că sentința pronunțată este irevocabilă, instanța apreciază că nu mai poate fi analizată pe calea prezentei contestații problema de drept soluționată anterior, întrucât se opune puterea de lucru judecat provizorie a sentinței sus menționate. Este vorba despre efectul pozitiv al puterii lucrului judecat, care se manifestă ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit. Cu alte cuvinte, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumției se impune din nevoia de ordine și stabilitate juridică, pentru a evita pronunțarea a două hotărâri contradictorii care nu ar fi decât în măsura să genereze incertitudine și să pună în discuție chiar eficiența unei hotărâri judecătorești și a constatărilor de fapt pe care aceasta le cuprinde. Astfel cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție în jurisprudența sa, potrivit art.1200 pct.4, în relația dintre părți, prezumția lucrului judecat are caracter absolut, înseamnă că ceea ce s-a dezlegat jurisdicțional într-un prim litigiu va fi opus părților din acel litigiu și succesorilor lor în drepturi, fără posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat. Întrucât prezumția de lucru judecat are caracter absolut față de părți, contestatorul nu poate să pretindă în prezentul litigiu stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior, pentru că aceasta ar însemna încălcarea efectului pozitiv al puterii de lucru judecat a hotărârii irevocabile susmenționate.
În plus, în condițiile în care depunerea cererii de executare silită a avut loc înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a cere executare silită, astfel cum s-a reținut în considerentele sentinței civile nr._/10.12.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2012, instanța reține că efect întrerupător al cursului prescripției a avut, conform art. 4052 alin. 1 lit. b și d C.pr.civ., cu aceeași consecință a începerii curgerii unui nou termen de prescripție, și depunerea cererii de executare silită de către intimat, precum și fiecare act de executare silită întreprins ulterior de executorul judecătoresc în dosarul de executare și care nu a fost anulat, astfel că termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită nu era împlinit nici la data emiterii somației și a procesului-verbal din 09.01.2013, susținerile contestatoarei în sens contrar fiind, așadar, nefondate.
În ceea ce privește susținerile contestatoarei referitoare la modul de stabilire a cheltuielilor de executare, instanța constată faptul că acestea au fost în mod legal stabilite de executorul judecătoresc prin procesul-verbal din 11.11.2014.
Astfel, instanța constată că potrivit art. 39 alin.1 lit.d din Legea nr. 188/2000, modificată prin OUG nr.144/2007, executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele:
d) pentru creanțele în valoare de peste_ lei, onorariul maxim este de 6300 lei, plus un procent de până la 1% din suma care depășește_ lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
Astfel cum, s-a reținut și anterior, contestatoarea nu se află în niciun termen de grație, astfel încât executorul nu era obligat să pretindă un onorariu corespunzător doar emiterii unei somații.
În raport de debitul în mod legal actualizat de executorul judecătoresc, instanța reține că prin procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare au fost stabilite sub limita maximală cheltuielile de executare reprezentate de onorariul executorului judecătoresc, suma incluzând și TVA.
Referitor la adăugarea TVA la cuantumul onorariului maximal al executorului judecătoresc, instanța constată că potrivit art. 125 din Codul Fiscal, taxa pe valoarea adăugată (TVA) este definită ca un impozit indirect, datorat la bugetul statului de către persoanele impozabile care desfășoară activități economice, constând în livrarea de bunuri, execuția unor lucrări sau prestarea unor servicii.
Această taxă se calculează asupra creșterii de valoare, adăugată de fiecare agent economic care participă la ciclul realizării unui produs sau la executarea unei lucrări, urmând a fi suportată de către consumatorul final.
În conformitate cu art. 137 alin.1 lit.a din Codul fiscal, baza pentru calcularea TVA este constituită din tot ceea ce reprezintă contrapartida obținută sau care urmează a fi obținută de către furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terț, inclusiv subvențiile direct legate de prețul acestor operațiuni.
Din analiza textelor legale amintite instanța reține că nu executorul judecătoresc trebuie să suporte TVA, ci creditorul, în calitate de beneficiar al serviciului prestat, suma respectivă urmând a fi recuperată de la debitor, în baza art. 3717 alin.2 Cod procedură civilă.
Instanța mai reține că dacă executorul judecătoresc ar trebui să includă TVA în onorariul maxim stabilit de lege, s-ar ajunge în situația în care acesta ar încasa veniturile maximale permise de lege, diminuate cu 24% lipsind astfel de eficiență juridică prevederile Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006 prin care au fost stabilite limitele onorariului și cele ale art.37 lit.a din Legea nr. 188/2000, modificată prin OUG nr.144/2007. De asemenea s-ar ajunge la o discriminare între executorii judecătorești și celelalte categorii de persoane impozabile, plătitoare de TVA.
În consecință, instanța apreciază că onorariul a fost în mod legal calculat de către executorul judecătoresc, adăugarea TVA la onorariul maximal fiind făcută pentru ca executorul să poată încasa efectiv suma respectivă, acest mod de calcul fiind în concordanță cu regulile care reglementează TVA.
Instanța reține că onorariul executorului judecătoresc este proporțional cu valoarea debitului care face obiectul executării silite, cu durata procedurii de executare și complexitatea actelor de executare efectuate de executorul judecătoresc. Onorariul executorului judecătoresc se determină raportat la întreaga activitate de executare silită pe care o presupune pentru executor deschiderea unui dosar execuțional și reprezintă prețul muncii fizice și intelectuale depuse de executor în timpul executării silite, neincluzând, așadar, și cheltuielile pe care le implică efectuarea unui act de executare concret.
Referitor la includerea în procesul-verbal de executare a celorlalte cheltuieli de executare, instanța reține posibilitatea pentru executor de a include în cheltuielile de executare, în afara onorariului, și sumele aferente îndeplinirii unor acte de executare, este prevăzută în mod expres în Statutul profesiei de executor judecătoresc (Hotărârea Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești nr. 2/2007) și în Ordinul Ministerului Justiției nr. 2550 din 14 noiembrie 2006, astfel încât criticile contestatoarei sub acest aspect sunt neîntemeiate.
Față de toate cele de mai sus, văzând dispozițiile art. 399 și urm. C.pr.civ., instanța va respinge contestația la executare ca neîntemeiată, precum și cererea de întoarcere a executării silite, iar față de soluționarea contestației la executare la acest termen de judecată, având în vedere dispozițiile art.403 alin.1 C.pr.civ., instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI-A.A.A.S., cu sediul în sector 1, București, . Ș., nr. 50, în contradictoriu cu intimatul B. J., cu domiciliul în sector 5, București, ., ., .>și terțul poprit A. DE T. ȘI CONTABILITATE PUBLICĂ, cu sediul în sector 4, București, .. 6-8, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Respinge cererea de întoarcere a executării silite, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.01.2015.
Președinte, Grefier,
Red. Cc/Dact. MF/ 4 ex.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 208/2015. Judecătoria SECTORUL... | Întoarcere executare. Sentința nr. 204/2015. Judecătoria... → |
|---|
