Modificare măsuri privind copilul. Sentința nr. 20/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 20/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 12804/2015
DOSAR NR._
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 20.10.2015
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE M. F.
GREFIER D. M. G.
------------------
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta N. G. M. și pe pârâtul R. S. C., având ca obiect modificare măsuri privind copilul.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 07.09.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 21.09.2015, 30.09.2015, 12.10.2015 iar ulterior pentru data de astăzi, 20.10.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 01.10.2014, pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, sub număr de dosar_, reclamanta N. G.-M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul R. S. C., ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună exercitarea exclusivă a autorității părintești pentru minorul R. Edward V. de către aceasta, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că, prin sentința civilă nr. 5851/04.06.2013 a Judecătoriei Sectorului 4 București, rămasă definitivă prin neapelare, instanța a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între aceasta și pârât prin acordul părților, exercitarea în comun a autorității părintești, de către ambii părinți, cu privire la minor, stabilirea domiciliului acestuia la reclamantă, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 275 lei lunar, precum și stabilirea unui program de vizitare a minorului în favoarea pârâtului în prima și a treia sâmbătă din lună, între orele 10-12.
Reclamanta a subliniat faptul că, în cauză, au intervenit împrejurări excepționale de natură a modifica măsurile dispuse anterior de instanță cu privire la exercițiul autorității părintești, respectiv: pârâtul nu și-a respectat obligația de plată a pensiei de întreținere, motiv pentru care a întreprins demersurile legale în vederea popririi sumelor de bani corespunzătoare; pârâtul este total dezinteresat de minor, nu l-a mai vizitat pe minor din luna aprilie 2014, iar cu ocazia întâlnirilor avute până la acel moment acesta fiind agresiv cu reclamanta în prezența copilului; pârâtul este consumator de droguri.
În ceea ce privește posibilitatea părinților de a-i asigura minorului o bună dezvoltare fizică și intelectuală, reclamanta a arătat că ea este singura care se ocupă de creșterea și îngrijirea fiului său, pârâtul nefiind implicat în viața acestuia, motiv pentru care minorul nu este atașat de tatăl său. În plus, aceasta a precizat că mediul în care se află minorul în prezent, respectiv la domiciliul mamei, precum și posibilitățile sale financiare sunt de natură a-i asigura copilului o dezvoltare fizică și intelectuală potrivite cu vârsta sa. În acest sens, reclamanta a menționat că, având în vedere că pârâtul este consumator de droguri și a manifestat, în repetate rânduri, violențe verbale asupra sa, acesta nu poate reprezenta un reper moral pentru minor. În motivarea susținerilor sale, reclamanta a adus o . argumente bazate pe un studiu în materia violenței domestice.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 398 și 507 cod civil și ale Legii 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
În dovedire, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, martori și interogatoriul pârâtului, fiind depuse la dosar următoarele înscrisuri: sentința civilă nr. 5851/04.06.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosar nr._/4/2012 (f. 8-10), certificat naștere reclamantă (f. 11), certificat naștere minor (f. 12) și carte de identitate reclamantă (f. 13).
Taxa judiciară de timbru, în cuantum de 20 lei, stabilită conform art. 15 lit. e) din O.U.G. 80/2013, a fost achitată, în acest sens fiind anexată chitanța nr. ACC_ /11.12.2014 (f.19).
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantă.
În motivare, pârâtul a arătat că, de la rămânerea definitivă a hotărârii de divorț și până la introducerea prezentei cereri de chemare în judecată, nu a intervenit nicio situație excepțională de natură a justifica exercitarea autorității părintești exclusiv de către reclamantă. Astfel, acesta a precizat că motivul formulării cererii este dat de dorința reclamantei de a părăsi România, în vederea stabilirii cu minorul în Italia, unde se află și bunica lui.
În ceea ce privește susținerile reclamantei în sensul neplății de către pârât a pensiei de întreținere, acesta din urmă a arătat că sunt neîntemeiate.
De asemenea, pârâtul a precizat că afirmațiile referitoare la nevizitarea minorului din aprilie 2014 sunt nefondate, singurele motive pentru care acesta a lipsit la unele dintre întâlniri fiind date de atitudinea mamei copilului care i-a refuzat accesul la copil în repetate rânduri și de programul de lucru care s-a suprapus uneori cu cel de vizitare.
În plus, pârâtul a solicitat respingerea afirmațiilor reclamantei cu privire la faptul că este consumator de droguri sau că ar fi fost violent față de aceasta.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile Codului civil.
În dovedire, pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri, testimonială și cu interogatoriul reclamantei.
Prin încheierea din data de 11.05.2015, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, proba testimonială cu doi martori și proba cu interogatoriul pârâtului sub aspectul exercitării exclusive a autorității părintești. În plus, s-a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul pârâtului.
Prin cererea, atașată la dosar la fila 18, reclamanta a solicitat audierea unui singur martor, respectiv a numitului N. C..
La data de 26.01.2015 a fost depus la dosar prin Serviciul Registratură referatul de anchetă socială întocmit de Primăria Sector 4 București – Serviciul Autoritate T. (f. 31).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
În fapt, din căsătoria părților, încheiată la data de 25.02.2012 în București și înregistrată la Registrul Stării civile nr. 126/25.02.2012 (cf. sentinței nr. 5851/04.06.2013 a Judecătoriei Sectorului 4 București, f. 8-10), s-a născut minorul R. Edward V., în vârstă de trei ani, conform certificatului său de naștere (f.12).
Prin sentința civilă mai sus menționată, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți prin acordul acestora. În plus, instanța a hotărât ca autoritatea părintească privind pe minorul R. Edward V., născut la data de 25.04.2012, să fie exercitată în comun de către ambii părinți, ca locuința acestuia să fie stabilită la domiciliul mamei, obligarea pârâtului la plata unei sume de 275 de lei lunar cu titlu de pensie de întreținere, de la 10.12.2012 și până la majorat, precum și stabilirea unui program de vizitare în favoarea acestuia din urmă.
În drept, instanța reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 403 Cod civil care prevăd posibilitatea instanței de tutelă, în cazul schimbării împrejurărilor, de a modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați, la cererea oricăruia dintre aceștia.
Art. 503 alin. 1 Cod civil instituie regula conform căreia părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească, art. 487 Cod civil stabilind că aceștia au dreptul, dar și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor convingeri, însușirilor și nevoilor minorului. Dispozițiile menționate trebuie privite prin prisma art. 483 Cod civil care prevede că părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al minorului.
Cu toate acestea, art. 398 alin. 1 Cod civil stabilește, cu titlu de excepție, că autoritatea părintească poate fi exercitată numai de către unul dintre părinți, doar dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului.
Instanța reține că, prin sentința civilă nr. 5851/04.06.2013 a Judecătoriei Sectorului 4 București prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți, s-a hotărât exercitarea autorității părintești în comun, de către ambii părinți.
În aceste condiții, instanța urmează a verifica dacă, în cauză, ca urmare a schimbării unor împrejurări, există motive întemeiate care să justifice exercitarea autorității părintești doar de către unul dintre părinți, având în vedere și interesul superior al minorului.
În primul rând, în ceea ce privește interesul superior al minorului, instanța reține că, în determinarea acestuia, conform art. 2 alin. 6 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului se au în vedere nevoile de dezvoltarea fizică, psihologică, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate și de apartenență la o familie, istoricul copilului, referitor la eventuale situații de abuz, neglijare sau exploatare, capacitatea părinților de a răspunde nevoilor concrete ale minorului și menținerea relațiilor personale cu persoanele față de care acesta a dezvoltat relații de atașament.
În ceea ce privește dezvoltarea fizică, psihologică, de educație, sănătate și apartenență la o familie ale minorului, instanța reține că minorul locuiește împreună cu mama sa. În plus, din raportul de anchetă socială efectuată la locuința reclamantei (f. 31-32), reiese că minorul este dezvoltat normal în raport de vârsta sa biologică, fiind atașat de mama și bunicul său matern.
În consecință, instanța reține că interesul superior al minorului este respectat, acesta fiind dezvoltat normal în raport de vârsta sa, având sentimentul apartenenței la familia extinsă.
De asemenea, instanța constată, din răspunsurile pârâtului la interogatoriu (f. 46), dar și din declarația martorului N. C. (f. 44 - 45), existența contribuției tatălui la creșterea copilului sub forma pensiei de întreținere lunare. În plus, instanța menționează că, nerespectarea programului de vizitare al copilului, astfel cum a fost stabilit prin sentința civilă nr. 5851/04.04.2013 a Judecătoriei Sectorului 4 București, nu este de natură a justifica exercitarea exclusivă a autorității părintești de reclamantă.
Art. 36 alin. 7 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului circumstanțiază sintagma de “motive întemeiate”, stabilind posibilitatea pentru instanță de a decide ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte în cazul alcoolismului, bolii psihice, dependenței de droguri a celuilalt părinte, violenței față de copil sau față de celălalt părinte, condamnărilor pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiunilor cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și pentru orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești. Instanța constată, din probatoriul administrat, inexistența unui astfel de risc pentru minor, afirmațiile reclamantei referitoare la consumul de droguri al pârâtului nefiind dovedite în cauză, declarațiile martorului N. C. fiind indirecte bazându-se pe relatările altor persoane care nu au fost identificate pentru a putea fi audiate de către instanță..
În aceste condiții, instanța reține neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 403 Cod civil, interesul superior al minorului impunând ca acesta să fie crescut de ambii părinți, iar copilul să se bucure de prezența acestora cât mai mult timp posibil, în vederea asigurării unui echilibru psihic și emoțional, fiind necesară în viața minorului și prezența tatălui.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 403 Cod civil, instanța va respinge cererea reclamantei având ca obiect exercitarea autorității părintești exclusive cu privire la minorul R. Edward V., ca neîntemeiată.
În temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va lua act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulata de reclamanta N. G. M. cu domiciliul procesual ales la C.. av. P. C. din București, Ale. A. Moruzzi nr. 2, ., ., sector 3, în contradictoriu cu pârâtul R. S. C. cu domiciliul in București, .. 49A, sector 5, citat si la locul de munca Institutul Național de Neurologie și Boli Neurovasculare București - secția neurologie cu sediul in .-12, Sector 4, București.
Ia act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 19/2015.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 6472/2015. Judecătoria... → |
|---|
