Pretenţii. Hotărâre din 03-04-2015, Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 4136/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 12.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. B.
GREFIER: R. N.
Pe rol judecarea acțiunii civile formulată de reclamanta G. L. S. în contradictoriu cu pârâtul E. N., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință de cameră de consiliu, au răspuns reclamanta prin avocat V. P. cu împuternicire avocațială la dosar, fila 1, și pârâtul prin avocat V. Antonella, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței atașarea dosarului nr._/3/2009, după care:
Apărătorul pârâtului arată cu privire la extrasele de cont depuse la dosar de partea adversă că pe ele apare menționat contractul pentru care sunt achitate. Solicită emiterea de adresă către bancă pentru a se trimite înscrisurile conformate cu originalul, întrucât apreciază că mențiunea s-a făcut după ce s-a câștigat procesul.
Reclamanta prin avocat arată că se opune solicitării formulate de partea adversă și că ordinul de plată nu este completat de funcționarul bancar, ci de către client, funcționarul bancar efectuând mențiuni doar cu privire la suma depusă, iar mențiunile la care face referire pârâta sunt în afara rubricilor standardizate, evidențiindu-se numărul contractului în baza căruia s-au făcut plățile. Arată că sumele din contract sunt fixe, nu variază, sumele din contract fiind aceleași cu sumele de plată din extrase și că banca nu va putea comunica decât relații cu privire la mențiunile introduse în rubricile standard. Arată că nu contestă faptul că mențiunile privind numărul contractului, pe unul din ordinele de plată regăsindu-se chiar . de asistență juridică. Arată că acestea au fost adăugate de reclamantă și că nu au vreo legătură cu plățile efectuate, fiind dosar pentru evidență. Arată că plata a fost efectuată și mențiunile nu influențează valabilitatea actului.
Apărătorul pârâtului arată că insistă în cererea formulată, pentru a vedea ce datorează efectiv pârâtul.
Instanța respinge ca neutilă cauzei solicitarea pârâtei de a se emite adresă pentru a se comunica ordinul de plată depus de reclamantă la dosar, întrucât reclamanta a recunoscut faptul că mențiunile din partea de sus a ordinelor de plată, aflate în copie la filele nr. 143-145, au fost adăugate ulterior întocmirii actului, de către reclamantă.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reclamanta prin avocat solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtei la plata sumei de_,21 lei, cheltuieli de judecată ocazionate de dosarul Tribunalului București cu nr._/3/2009, în care partea adversă a căzut în pretenții și este obligată la plata cheltuielilor de judecată conform art. 274 Cod procedură civilă și 998 cod civil vechi. Arată că suma solicitată este compusă din onorariu de avocat, costuri de transport, cheltuieli de mediere. Arată că avocatul a fost prezent la fiecare termen de judecată. Solicită și în prezentul dosar obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată constând în timbraj și onorariu de avocat.
Pârâtul prin avocat solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Arată că onorariile de avocat au fost achitate după încheierea dezbaterilor în apel și recurs și că nu s-a făcut dovada plății acestora, precum și că nu e îndeplinită condiția contemporaneității onorariului de avocat cu desfășurarea procesului, neputându-se constata realitatea, necesitatea acestora și caracterul lor rezonabil. Arată că potrivit art. 452 Cod procedură civilă, dovada cheltuielilor de judecată se face cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor, ceea ce nu s-a întâmplat. Cu privire la cheltuielile de transport arată că acestea au fost făcute la date care nu reprezintă termene de judecată în dosar, iar la proces avocatul părții adverse nu a fost prezent decât odată, precum și că s-au depus mai multe bilete pentru aceeași dată. Cu privire la suma achitată la ONRC arată că este vorba de o furnizare de informații fără legătură cu prezentul dosar. Cu privire la expertiza extrajudiciară efectuată arată că pârâtul nu este obligat să plătească aceste cheltuieli. Cu privire la procedura medierii, arată că aceasta este gratuită, conform legii, iar legea nu prevede obligativitate premedierii, obligativitatea ședințelor de informare cu privire la avantajele medierii fiind declarată neconstituțională. Arată că mediatorul trebuie să aibă sediul pe raza instanței competente cu soluționarea litigiului. Solicită cheltuieli de judecată și depune la dosar dovada efectuării acestora.
Reclamanta prin avocat arată cu privire la data la care s-au efectuat plățile că în general clienții nu achită de îndată onorariul avocațial, iar acest lucru nu este imputabil avocatului, precum și că medierea era obligatorie la data procesului din care se solicită pretenții în prezentul dosar.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, urmează să amâne pronunțarea, motiv pentru care
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 27.03.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
DOSAR NR._
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. B.
GREFIER: R. N.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, urmează să amâne pronunțarea, motiv pentru care
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 03.04.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4136
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. B.
GREFIER: R. N.
Pe rol judecarea acțiunii civile formulată de reclamanta G. L. S. în contradictoriu cu pârâtul E. N., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12.03.2015 când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 27.03.2015 și 03.04.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei comerciale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 30.03.2014 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, sub nr._, reclamanta G. L. S. a chemat în judecată pe pârâtul E. N. solicitând instanței obligarea pârâtului la plata sumei de_,91 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorarii avocațiale, onorarii de expert, onorariu mediator și cheltuieli de transport, ocazionate de soluționarea dosarului nr._/3/2009.
În motivarea cererii sale, în esență, reclamanta a prezentat parcursul dosarului nr._/3/2014 al Tribunalului București, soluționat irevocabil în favoarea acesteia, prin respingerea cererii de chemare în judecată formulate de pârât pentru plata cheltuielilor efectuate cu imobilul în litigiu.
Reclamanta a susținut caracterul real, necesar și rezonabil al cheltuielilor de judecată solicitate, arătând că pârâtul este cel care se află în culpă procesuală, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru admiterea prezentei cereri.
Referitor la onorariile avocațiale, s-a arătat că cel în cuantum de_,3 lei a fost stabilit în temeiul contractului de asistență juridică nr. 45/20.01.2011, iar cel în cuantum de_,06 lei a fost stabilit în temeiul contractului de asistență juridică nr. 754/01.11.2012. S-a mai arătat că reclamanta a fost nevoită să suporte costurile de transport pe ruta București – C., onorariul de expert, precum și cheltuielile ocazionate de procedura de informare cu privire la avantajele medierii, obligatorie în condițiile speței.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 274 alin. 1 V.C.proc.civ., art. 998-999 C.civ. 1864, art. 453 N.C.proc.civ.
În probațiune, reclamanta a depus la dosar, un set de înscrisuri în copii certificate pentru conformitate cu originalul (f. 9-88, 95-104).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1427,77 lei.
La data de 04.09.2014, pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată, iar în subsidiar cenzurarea cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă, în temeiul art. 274 alin. 2 C.proc.civ., cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâtul a arătat, în esență, referitor la onorariile avocațiale, că nu se poate reține realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil, în condițiile în care din extrasele de cont depuse de reclamantă nu reiese pentru ce anume sunt banii care au fost virați în contul societății de avocatură, iar sumele au fost achitate la mult timp după finalizarea litigiului. Totodată, s-a invocat cuantumul foarte mare al onorariilor în raport cu munca efectiv depusă de avocații reclamantei, care coroborat cu aspectul plății după finalizarea litigiului, poate conduce la concluzia că sumele achitate reprezintă onorarii de succes. Referitor la cheltuielile de transport solicitate de reclamantă, s-a arătat că pe unele dintre bilete de călătorie depuse de reclamantă nu este menționată ruta și data călătoriei, iar cele pe care este menționată data și ruta nu pot fi avute în vedere întrucât la data respectivă nu a existat termen de judecată în dosarul nr._/3/2009. Totodată, a susținut că reclamanta nu a fost prezentă personal la nici un termen de judecată de la instanța de fond, apel sau recurs în dosarul nr._/3/2009, iar călătoriile din anul 2013 au fost efectuate după finalizarea litigiului la data de 02.11.2012. Referitor la suma de 177,70 lei achitată pentru obținerea de informații de la Oficiul Național al Registrului Comerțului, s-a arătat că acestea nu au legătură cu dosarul nr._/3/2009, reclamanta nefăcând dovada necesității efectuării lor. Referitor la onorariul de expertiză extrajudiciară de 1000 lei, s-a arătat că expertiza extrajudiciară a fost solicitată de reclamantă din proprie inițiativă, nefiind folosită în instanță și nefiind validată sau avută în vedere de Curtea de Apel. Referitor la cheltuielile pentru expertiza tehnică imobiliară în cuantum de 1510,35 lei, a susținut că nu datorează comisionul bancar dar nici costul trimiterilor prin poștă, câtă vreme din înscrisuri nu reiese scopul pentru care aceste cheltuieli au fost făcute și nici dacă au vreo legătură cu dosarul sus-menționat. Cât privește cheltuielile aferente parcurgerii procedurii de informare cu privire la avantajele medierii în sumă de 472 lei, pârâtul a susținut că nu poate fi obligat la plata acestora, întrucât procedura informării cu privire la avantajele medierii este gratuită, iar prin decizia Curții Constituționale nr. 266/2014, obligativitatea ședinței de informare a fost declarată neconstituțională.
În susținerea întâmpinării, pârâtul a depus un set de înscrisuri în copii certificate pentru conformitate cu originalul (f. 119-130).
La data de 06.10.2014, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat înlăturarea argumentelor invocate de pârât prin întâmpinare și admiterea cererii introductive. A susținut în mod detaliat caracterul real, necesar și rezonabil al onorariilor avocațiale, arătând că acestea rezultă din contractele de asistență juridică, facturile fiscale și extrasele de cont depuse la dosar și din efectuarea propriu-zisă a activităților specific avocațiale, iar cuantumul este proporțional cu complexitatea cauzei, numărul de termene acordate și munca depusă de avocați, nefiind stabilit nici un onorariu de succes pentru litigiul respectiv. Referitor la cheltuielile de transport s-a arătat că acele călătorii au fost efectuate întotdeauna dus-întors pe ruta București-C., așa cum rezultă din documentația anexată cererii introductive. Referitor la cheltuielilor reprezentând onorarii de expert, s-a susținut că acestea prezintă caracter necesar și au fost efectuate în scopul soluționării juste a litigiului. Cât privește cheltuielile suportate de reclamantă cu ocazia parcurgerii procedurii de informare cu privire la avantajele medierii, s-a arătat că la data introducerii cererii de chemare în judecată în prezentul dosar, 31.03.2014, procedura menționată era obligatorie, iar reclamanta a fost nevoită să se adreseze unui mediator și să achite contravaloarea serviciilor prestate de acesta. S-a mai arătat că gratuitatea procedurii vizează etapa informării părților, informare care nu s-a putut realiza întrucât pârâtul nu s-a prezentat.
La termenul de judecată din data de 29.01.2015, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, în cadrul căreia reclamanta a mai depus la dosar copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe ordine de plată (f. 143-146), iar la solicitarea instanței, a fost atașat dosarul nr._/3/2009, fond, apel și recurs, al Tribunalului București.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1987/22.12.2010 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2009, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul E. N. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și G. L. S., fiind obligată aceasta din urmă să plătească reclamantului suma de_ lei, reprezentând contravaloare cheltuieli necesare și utile efectuate cu privire la imobilul situat în București, .. 6, parter, . suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 17A/19.01.2012, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2009, a fost admis apelul declarat de apelanta pârâtă G. L. S. împotriva sentinței civile nr. 1987/22.12.2010, în contradictoriu cu intimatul-reclamant E. N., a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de obligare a pârâtei G. L. S. la plata cheltuielilor necesare și utile, totodată fiind respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-pârât Ministerul Finanțelor Publice.
Pe parcursul etapei apelului din dosarul nr._/3/2009, pârâta G. L. S. a fost reprezentată de Societatea Civilă de Avocați S. & Asociații, în baza contractului de asistență juridică nr. 45/20.01.2011 (seria_), reprezentanții pârâtei depunând cererea de apel și fiind prezenți la șapte termene de judecată, când au formulat concluzii orale cu privire la aspectele puse în discuție de Tribunal și cu privire la cererea de apel. Cuantumul onorariului achitat societății de avocați pentru etapa apelului din dosarul nr._/3/2009 a fost de_,3 lei, astfel cum rezultă din ordinul de plată nr. 41/07.03.2011 și ordinul de plată din 09.11.2012 (f. 144-145) și cum s-a stabilit în contractul de asistență juridică nr. 45/20.01.2011 (2480 Euro la cursul BNR din ziua plății) și în facturile nr. 3437/FIN/ID/08.03.2011 și nr. 4411/FIN/ECO/09.11.2012 (f. 39-45). Instanța mai reține că pe parcursul soluționării etapei apelului în dosarul nr._/3/2009, reclamanta G. L. S. a mai achitat suma de 1510,35 lei, reprezentând onorariu de expert și cheltuieli de expediere pentru expertiza tehnică imobiliară dispusă de instanță (f. 73-78), suma de 1000 lei reprezentând onorariu pentru expertiza tehnică extrajudiciară întocmită la solicitarea reclamantei (f. 69-72) și suma de 177,70 lei, reprezentând furnizarea informații ONRC (f. 63-67).
Prin decizia civilă nr. 6733/02.11.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._/3/2009, irevocabilă, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de reclamantul E. N. și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr. 17A/19.01.2012, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2009.
Pe parcursul etapei recursului din dosarul nr._/3/2009, pârâta G. L. S. a fost reprezentată de Societatea Civilă de Avocați S. & Asociații, în baza contractului de asistență juridică nr. 754/01.11.2012 (seria_), reprezentantul pârâtei depunând concluzii scrise și fiind prezent la singurul termen de judecată acordat în cauză, când au formulat concluzii orale cu privire la cererile de recurs. Cuantumul onorariului achitat societății de avocați pentru etapa recursului din dosarul nr._/3/2009 a fost de_,06 lei, astfel cum rezultă din ordinele de plată din 09.11.2012 și 14.12.2012 (f. 143,145) și cum s-a stabilit în contractul de asistență juridică nr. 754/01.11.2012 (2480 Euro la cursul BNR din ziua plății) și în facturile nr. 4412/FIN/ECO/09.11.2012 și 4570/FIN/ECO/14.21.2012 (f. 46-51).
Potrivit art. 453 alin. 1 C.proc.civ.: „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părți care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
Potrivit art. 451 alin. 1 C.proc.civ., „cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului”. De asemenea, potrivit art. 451 alin. 2 C.proc.civ., „instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.”
Fundamentul juridic al obligării părții care a pierdut procesul („a pierdut procesul”, în exprimarea Codului) la suportarea cheltuielilor de judecată avansate de partea care a câștigat procesul este culpa procesuală a părții care a pierdut procesul.
Culpa procesuală este relevată de fapta ilicită a generării litigiului în cadrul căruia s-au avansat cheltuielile de judecată în discuție. Așadar, temeiul juridic de drept substanțial al cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată este reprezentat de răspunderea civilă delictuală, reglementată de dispozițiile art. 1349 și 1357 C.civ. 2009 (art. 998-999 C.civ. 1864).
În dosarul nr._/3/2009, s-a admis apelul declarat apelanta pârâtă G. L. S. împotriva sentinței civile nr. 1987/22.12.2010, în contradictoriu cu intimatul-reclamant E. N., fiind respinsă, ca inadmisibilă, cererea de obligare a pârâtei G. L. S. la plata cheltuielilor necesare și utile, iar ulterior a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul E. N. împotriva deciziei pronunțate în apel, astfel că reclamantul E. N. este cel care a pierdut procesul, purtând culpa procesuală pentru declanșarea acestuia și declararea recursului.
În ceea ce privește posibilitatea solicitării cheltuielilor de judecată pe cale separată, în cazul în care nu au fost solicitate în cadrul procesului care le-a generat, această posibilitate este recunoscută la nivel jurisprudențial și doctrinar, fiind totodată consacrată expres prin decizia nr. 19/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.
Pentru ca partea care a câștigat litigiul să obțină rambursarea cheltuielilor de judecată, trebuie să se probeze că sumele solicitate cu titlul de cheltuieli de judecată au fost avansate de partea care a câștigat procesul în timpul și / sau în legătură cu soluționarea procesului și au un caracter real, necesar și rezonabil.
Analizând aceste cerințe prin raportare la datele speței de față, instanța constată că reclamanta G. L. S. a achitat societății de avocați S. & Asociații angajată pentru prestarea apărării în cadrul apelului și recursului din dosarul nr._/3/2009, onorariul de avocat în sumă de_,3 lei, pentru faza apelului, precum și onorariul de avocat în sumă de_,06 lei, pentru faza recursului, astfel cum s-a reținut mai sus. De asemenea, reclamanta a achitat și suma de 1500 lei, reprezentând onorariu de expert pentru expertiza tehnică imobiliară dispusă de instanță care a soluționat apelul în dosarul nr._/3/2009.
Instanța nu va reține susținerile pârâtei în sensul că onorariile avocațiale nu ar avea caracter real, întrucât din extrasele de cont depuse de reclamantă nu ar reieși pentru ce anume sunt banii care au fost virați în contul societății de avocatură, iar sumele au fost achitate la mult timp după finalizarea litigiului. Astfel, în primul rând, instanța reține că pe ordinul de plată din 09.11.2012 (f. 145) se menționează să suma totală de_ lei fost achitată pentru contractele_ și_ parțial, așadar pentru cele două contracte de asistență juridică încheiate cu reclamanta pentru dosarul nr._/3/2009. În al doilea rând, deși pe celelalte două ordine de plată din 07.03.2011 și 14.12.2012 (f. 143-144) nu se menționează contractul de asistență juridică pentru care au fost achitate, instanța constată că sumele și datele din cele trei ordine de plată concordă cu sumele și datele din facturile emise de societatea de avocați în temeiul celor două contracte de asistență juridică încheiate cu reclamanta pentru dosarul nr._/3/2009, aspect care, coroborat cu faptul că în cauză nu s-a făcut dovada că sumele respective ar fi fost achitate de reclamantă pentru eventuale alte contracte de asistență juridică încheiate cu acea societate de avocați, conduce la concluzia rezonabilă că reclamanta a plătit suma totală de_,36 (_,3+_,06) lei pentru contractele de asistență juridică nr. 45/20.01.2011 (seria_) și 754/01.11.2012 (seria_), încheiate pentru faza apelului și recursului din dosarul nr._/3/2009.
În ceea ce privește împrejurarea că reclamanta a achitat o parte din onorariile avocațiale după finalizarea etapei apelului și a recursului în dosarul nr._/3/2009, acest aspect nu poate conduce la concluzia nedatorării onorariilor avocațiale de către pârâtă, întrucât cuantumul onorariilor avocațiale fusese stabilit încă de la încheierea contractelor de asistență juridică, din 20.01.2011 și respectiv 01.11.2012, care reprezentau titluri executorii pentru avocat, conform art. 31 alin. 3 din Legea nr. 51/1995, iar posibilitatea părții de recuperare a cheltuielilor de judecată pe cale separată este recunoscută expres, astfel cum s-a arătat anterior, ceea ce înseamnă implicit că pot fi admise ca și cheltuieli de judecată solicitate pe cale separată onorarii avocațiale achitate de parte după terminarea litigiului, însă cu respectarea termenului de prescripție a dreptului la acțiune. De asemenea, instanța nu poate reține susținerea pârâtului în sensul că onorariile avocațiale stabilite prin cele două contracte de asistență juridică încheiate de reclamantă ar reprezenta onorarii de succes, întrucât din cuprinsul contractelor de asistență juridică rezultă că cele două onorarii au fost fixe, nefiind stabilite pentru atingerea de către avocat a unui anumit rezultat, pentru a fi îndeplinite condițiile art. 129 alin. 6 din Statutul Profesiei de Avocat, unde este definit onorariul de succes.
În privința cuantumului onorariilor de avocat, instanța constată că apelul a fost soluționat după opt termene de judecată, a fost soluționată după opt termene de judecată, după ce a fost încuviințată și administrată proba cu expertiză tehnică imobiliară, iar recursul a fost soluționat la primul termen de judecată.
Instanța constată că onorariile avocațiale de_,3 lei pentru etapa apelului și_,06 lei pentru etapa recursului, sunt vădit disproporționate în raport cu natura pricinii, numărul termenelor acordate în cauză, complexitatea cauzei, precum și activitatea desfășurată de avocați, pentru fiecare etapă procesuală în parte, astfel că aceste onorarii vor fi reduse la 8000 lei pentru etapa apelului, respectiv 3000 lei pentru etapa recursului.
Astfel cum prevăd și dispozițiile art. 451 alin. 2 teza finală C.proc.civ., prin această soluție nu se intervine în raporturile dintre avocat și clientul său, contractul de asistență juridică producându-și pe deplin efectele între părți, ci doar se apreciază în ce măsură onorariul părții îndreptățite trebuie suportat de partea care a pierdut procesul, față de complexitatea cauzei și efortul concret depus de avocatul părți îndreptățite.
Instanța va respinge solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la plata onorariului în cuantum de 1000 lei pentru expertiza extrajudiciară din dosarul_/3/2009, întrucât aceasta nu reprezintă o cheltuială necesară pentru buna desfășurare a procesului, din moment ce a fost efectuată la inițiativa reclamantei, fără a fi solicitată de instanță și fără a fi avută în vedere la soluționarea cauzei de către instanță, care a dispus efectuarea unei expertize judiciare în specialitate construcții. De asemenea, instanța nu va dispune obligarea pârâtului la plata comisionului bancar și a cheltuielilor de expediere pentru onorariul de 1500 lei pentru expertiza judiciară, neputând reține caracterul necesar al acestor cheltuieli, întrucât efectuarea plății onorariului prin transfer bancar și expedierea dovezii de achitare prin poștă au reprezentat opțiunea reclamantei, care avea posibilitatea să plătească onorariul și în numerar la Biroul Local de Expertize și să depună dovada achitării personal la dosarul cauzei.
De asemenea, în ceea ce privește cheltuielile pentru obținerea informațiilor de la Oficiul Național al Registrului Comerțului (f. 63-67), instanța nu poate reține caracterul necesar al acestor cheltuieli, întrucât din actele dosarului reiese că obținerea informațiilor a fost efectuate la inițiativa reclamantei, fără a fi solicitată de instanță și fără a fi avută în vedere de aceasta la soluționarea cauzei.
În privința cheltuielilor de transport solicitate de reclamantă, din analiza încheierilor din dosarul nr._/3/2009, instanța constată că reclamanta nu a fost prezentă personal în instanță la nici un termen de judecată, prezentându-se doar între termenele de judecată sau după finalizarea cauzei la următoarele date: 25.03.2010 pentru xerocopierea unor acte din dosar (f. 79 dosar TB), 08.10.2010 pentru convocarea la expertiza de la fond, 11.05.2011 pentru studierea dosarului (f. 34 dosar C.), 22.08.2011 pentru convocarea la expertiza de la fond, 08.02.2013 pentru xerocopierea unor acte din dosar (f. 158 dosar TB), 19.02.2013 pentru legalizarea sentinței (f. 160 dosar TB). Pe de altă parte, instanța constată că pe majoritatea documentelor de călătorie depuse de reclamantă (f. 52-62) fie nu este menționată ruta, fie nu este menționată data călătoriei, fie niciuna dintre acestea. De asemenea, dintre cele pe care sunt menționate atât data, cât și ruta călătoriei, niciunul nu corespunde cu datele menționate anterior la care reclamanta a fost prezentă în București pentru a avea acces la dosarul instanței sau pentru efectuarea expertizei. În aceste condiții instanța nu poate reține cu certitudine că aceste cheltuieli de transport solicitate de reclamantă au fost efectuate pentru dosarul nr._/3/2009, astfel că va respinge și această solicitare a reclamantei.
În ceea ce privește cheltuielile aferente parcurgerii procedurii de informare cu privire la avantajele medierii, în cuantum de 472 lei (f. 79-88), deși la momentul introducerii prezentei cereri participarea la ședința de informare cu privire la avantajele medierii era obligatorie, conform art. 2 alin. 1, 11, 12 din Legea nr. 192/2006, nefiind publicată încă decizia Curții Constituționale nr. 266/2014, totuși instanța reține, pe de o parte, că serviciile prestate de mediator pentru ședința de informare privind avantajele medierii erau gratuite potrivit art. 2 alin. 14 din Legea nr. 192/2006, neputându-se percepe onorarii, taxe sau orice alte sume, indiferent de titlul cu care s-ar putea solicita, iar pe de altă parte, aceste cheltuieli nu sunt ocazionate de soluționarea dosarului nr._/3/2009, astfel cum le-a solicitat reclamanta, ci au fost efectuate în vederea soluționării prezentului dosar. Prin urmare, instanța nu va dispune obligarea pârâtului la plata cheltuielilor aferente parcurgerii procedurii de informare cu privire la avantajele medierii.
În consecință, instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată și, în temeiul art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va obliga pe pârât să plătească reclamantei suma de_ lei, reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de soluționarea dosarului nr._/3/2009, compusă din suma de 8000 lei onorariu avocațial redus pentru etapa apelului, 3000 lei onorariu avocațial redus pentru etapa recursului și 1500 lei onorariu expert.
În temeiul 453 alin. 1 și 2 C.proc.civ., constatând culpa procesuală a pârâtului în privința pretențiilor admise, instanța urmează să oblige pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 730 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă pretențiilor admise.
În temeiul 453 alin. 1 și 2 C.proc.civ., constatând culpa procesuală a reclamantului în privința pretențiilor respinse, instanța urmează să oblige reclamantul la plata către pârât a sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial redus de la suma de 3000 lei, conform chitanței nr. 49/03.09.2014, în limita admiterii în parte a cererii de chemare în judecată.
Văzând dispozițiile art. 453 alin. 2 C.proc.civ., instanța va compensa în parte cheltuielile de judecată și în final va obliga reclamanta la plata către pârât a sumei de 770 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta G. L. S. cu domiciliul în C., ., ., ., J. C. în contradictoriu cu pârâtul E. N., cu domiciliul în sector 4, București, .. 11, ., . obiect pretenții.
Obligă pe pârât să plătească reclamantei suma de_ lei, reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de soluționarea dosarului nr._/3/2009.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 730 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată aferente prezentului dosar.
Obligă reclamanta la plata către pârât a sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată aferente prezentului dosar.
Compensează în parte cheltuielile de judecată și în final obligă reclamanta la plata către pârât a sumei de 770 lei cu titlu de cheltuieli de judecată aferente prezentului dosar.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. M. N. R.
Red. M.B./Dact. M.B. și N.R./4 ex./2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3815/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Încheierea nr. 30/2015. Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
