Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 6384/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI

Sentința nr. 6384/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 6384/2015

ROMÂNIA

DOSAR NR._

JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 6384

Ședința publică de la 18.05.2015

Instanța constituită din:

Președinte – C. P.

Grefier – M. maria pană

Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. în contradictoriu cu pârâtul C. I., având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâtul personal lipsind reclamanta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,

Instanța procedează la legitimarea pârâtului care prezintă instanței actul de identitate . nr._/2006.

Instanța, verificând competența la primul termen de judecată în temeiul dispozițiilor art. 131 Cod procedură civilă, constată că instanța este legal investită competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.

În temeiul dispozițiilor art. 238 Cod de procedură civilă instanța estimează durata cercetării procesului la 30 de zile.

Pârâtul solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri.

Instanța în temeiul dispozițiilor art. 258 Cod de procedură civilă încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri apreciind-o ca fiind concludentă, pertinentă și utilă cauzei, putând duce la dezlegarea pricinii.

Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat în temeiul dispozițiilor art. 392 Cod de procedură civilă, instanța declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă părților cuvântul.

Pârâtul arată că recunoaște serviciile prestate de reclamantă, a achitat parțial, iar pentru diferență a solicitat eșalonarea întrucât nu poate plăti integral.

Instanța în temeiul dispozițiilor art. 394 alin. 1 Cod de procedură civilă instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.12.2014, sub numărul_, astfel cum a fost modificată (fila 21) reclamantul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. în contradictoriu cu pârâtul C. I., solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 911,02 lei reprezentând contravaloare servicii medicale acordate pârâtului în cadrul unității reclamante pe perioada 15.04.2011 – 18.04.2011.

În fapt, a arătat reclamanta, în data de 15.04.2011 pârâtul a fost internat în S. C. Județean de Urgență C., fiind victima unei agresiuni, a beneficiat de asistență medicală, iar sumele ocazionate de internarea în spital și tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul Național de Asigurări de Sănătate, deoarece pârâtul nu a formulat plângere penală împotriva agresorului/autorului accidentului pentru a atrage incidența prevederilor art. 313 din Legea 95/2006, astfel că reclamantul a suferit o diminuare a patrimoniului fără a exista o justă cauză.

Solicită reclamantul a constata îndeplinite cerințele legale pentru a tragerea răspunderii civile delictuale a pârâtului.

Referitor la majorările de întârziere reclamantul a menționat că debitul total îl reprezintă potrivit art. 313 din Legea 95/2006 prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată și face parte din categoria altor sume care constituie venituri la bugetul general consolidat definit de art. 313 din Codul de procedură fiscală cu privire la conținutul cât și la cuantumul creanțelor fiscale.

Dispozițiile art. 22 Cod de procedură fiscală prevăd „obligația de a plăti la termenele legale, impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat; obligația de a plăti majorări de întârziere aferente impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligații de plată accesorii.”

Termenul de prescripție al dreptului la acțiune, a precizat reclamantul, este de 5 ani, stabilit potrivit art. 1 din art. 131 Cod procedură fiscală și începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, reprezentând o creanță bugetară, care face parte din categoria alte venituri bugetare, referitor la care reclamantului îi revine obligația de a recupera aceste sume de bani și a le returna Casei de Asigurări de Sănătate.

Întrucât cheltuielile de spitalizare nu au fost achitate la externarea pacientului din spital, solicită acordarea majorărilor de întârziere prevăzute de lege în temeiul art. 120 din OG 22/2002 privind Codul de procedură fiscală.

În drept, reclamantul a precizat ca temei de drept al acțiunii dispozițiile art. 998 și art. 999 cod civil din 1865 și art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art.30 din OUG 80/2013.

Reclamanta a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: decontul de cheltuieli de spitalizare privind pe pârât.

Pârâtul a fost legal citat, a fost prezent la judecată, a formulat întâmpinare la data de 03.03.2015, prin care a contestat în parte pretins inițial de reclamant, de 1311,02 lei, motivat de faptul că a efectuat o plată parțială de 400 lei conform chitanței nr. 1037/23.10.2013. Referitor la diferența de plată de 911,02 lei solicită să o achite în tranșe egale dată fiind împrejurarea că este pensionar.

Pârâtul a depus la dosar în copie certificată pentru conformitate cu originalul, chitanța nr. 1037/23.10.2013 în valoare de 400 lei și talon de pensie.

Analizând probele administrate instanța reține următoarea situație:

În perioada 15.04._11 pârâtul C. I. a fost internat în S. C. Județean de Urgență C., fiind victima unei agresiuni, a beneficiat de asistență medicală, iar sumele ocazionate de internarea în spital și tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul Național de Asigurări de Sănătate, deoarece pârâtul nu a formulat plângere penală împotriva agresorului/autorului accidentului pentru a atrage incidența prevederilor art. 313 din Legea 95/2006, astfel că reclamantul a suferit o diminuare a patrimoniului fără a exista o justă cauză reprezentând contravaloarea serviciilor medicale reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată și face parte din categoria altor sume care constituie venituri la bugetul general consolidat.

Prejudiciul a fost calculat conform decontului de cheltuieli în sumă de 1311,02 lei, sumă care nu a fost achitată la externarea pârâtului din spital, obligație care îi revine în temeiul art. 22 Cod de procedură fiscală care prevede „obligația de a plăti la termenele legale, impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat; obligația de a plăti majorări de întârziere aferente impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligații de plată accesorii.” de unde rezultă faptul că, în caz de neexecutare a obligației la termenul scadent, beneficiarul serviciilor are obligația de a suporta și majorări de întârziere.

La data 23.10.2013 pârâtul a achitat parțial debitul, respectiv suma de 400 lei, conform chitanței nr._/23.10.2013 în baza facturii fiscale nr. 1037/23.10.2013 emise de reclamant.

La data de 06 mai 2015 reclamantul a precizat cererea în sensul că solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 911,02 lei debit.

În drept, față de data producerii faptei prejudiciatoare, 15.04.2011, și în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea 287/2009, în vigoare începând cu data de 01.10.2011, instanța constată aplicabile dispozițiile Cod civil din 1865, respectiv dispozițiile privind răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, art. 998 și art. 999 Cod civil.

În temeiul dispozițiilor art. 24 din Legea 134/2010 (r1) și având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanței, 15.12.2014, constată aplicabile dispozițiile noului Cod de procedură civilă.

Termenul de prescripție al dreptului la acțiune, se reține că este de 5 ani, stabilit potrivit art. 1 din art. 131 Cod procedură fiscală și începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, reprezentând o creanță bugetară, care face parte din categoria alte venituri bugetare, referitor la care reclamantului îi revine obligația de a recupera aceste sume de bani și a le returna Casei de Asigurări de Sănătate.

Asupra fondului, instanța reține că pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unei raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul.

Fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, poate fi orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, cauzează prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane. De asemenea, inacțiunea poate constitui faptă ilicită ori de câte ori norma legală obligă pe o anumită persoană să acționeze într-un anumit mod iar cerința legală nu a fost respectată.

În ipoteza în care ne aflăm, din probele administrate în cauză rezultă că reclamantul a beneficiat de serviciile medicale în cadrul Spitalului ca urmare a unei agresiuni/accident, fără a formula plângere penală împotriva persoanei care i-a produs vătămările corporale. Această alegere a reclamantului coroborată cu plata parțială a debitului, reprezintă o recunoaște a faptei culpabile.

În ceea ce privește vinovăția, ca element al răspunderii civile, reprezintă atitudinea psihică pe care autorul faptei ilicite o are la momentul săvârșirii faptei ilicite, cât și față de urmările faptei. Art. 998 Cod civil se referă la răspunderea pentru ’’greșeală’’, iar art. 999 Cod civil precizează că răspunderea este angajată nu numai pentru ’’faptă’’ (în înțelesul de intenție) care și pentru ’’neglijență și imprudență’’.

Rezultă față de dispozițiile legale enunțate că răspunderea civilă delictuală este angajată pentru culpa cea mai ușoară.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie să existe un prejudiciu patrimonial/moral provocat de fapta ilicită.

Pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare, se cer a fi întrunite următoarele condiții: să fie cert, ceea ce presupune că acesta este sigur atât în privința existenței cât și a posibilității de evaluare (poate fi și viitor dar cert) și să nu fi fost reparat încă.

În cazul de față reclamantul afirmă un prejudiciu material constând în sumele de bani pe care le-a cheltuit pentru îngrijirea pârâtului în perioada de spitalizare.

Se constată că există o legătură de cauzalitate între vreo faptă ilicită a pârâtului și pierderea suferită de reclamant, neachitate la externarea pacientului din spital.

Având în vedere cele ce preced și obiectul și limitele procesului stabilite prin cererea precizatoare formulată de reclamant, ținând seama de principiul disponibilității prevăzut de art. 9 din Codul de procedură civilă, instanța apreciază întemeiată cererea astfel cum a fost modificată și urmează a obliga pârâtul la plata sumei de reclamantei 911,02 lei debit reprezentând contravaloare zile de spitalizare.

Referitor la solicitarea pârâtului de acordare a unui termen pentru executarea hotărârii, instanța o apreciază întemeiată având în vedere dispozițiile art. 397 alin. (3) Cod procedură civilă raportat la prevederile art. 1522 Cod civil și lipsa refuzului reclamantei de acordare a unui nou termen de grație privind obligațiile întârziate la plată, instanța va dispune eșalonarea obligației de plată a debitului în două rate, astfel: 461,02 lei cu termen de plată până la 31 mai 2015 și 450 lei cu termen de plată la 30 iunie 2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea formulată de reclamantul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. CF_ cu sediul în C., ., județul D. în contradictoriu cu pârâtul C. I. CNP_ cu domiciliul în București, sector 4, ., ., . astfel cum a fost modificată (fila 21).

Obligă pârâtul să achite reclamantei 911,02 lei debit reprezentând contravaloare zile de spitalizare.

Eșalonează obligația de plată a debitului în două rate, astfel: 461,02 lei cu termen de plată până la 31 mai 2015 și 450 lei cu termen de plată la 30 iunie 2015.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se judecă la Tribunalul București și se depune la Judecătoria sector 4 București.

Pronunțată în ședință publică azi, 18.05.2015.

PREȘEDINTE,GREFIER,

C. P. M. M. P.

Red. Jud. PC

Tehnored. MMP/8 ex

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 6384/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI