Contestaţie la executare. Sentința nr. 07/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 07/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 07-12-2015 în dosarul nr. 14912/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ nr._
Ședința publică din data de 07.12.2015
Instanța compusă din:
Președinte: MĂNESCU MARIA-RAMONA
Grefier: M. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de contestatoarea A. L. în contradictoriu cu intimații C. M. G. G. și C. G. G., având ca obiect „contestație la executare - suspendarea executării silite”.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședință publică din data de 23.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 07.12.2015, hotărând următoarele,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată la data de 01.07.2014, pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr._, contestatoarea A. L. în contradictoriu cu intimații C. M. G. G. și C. G. G., a formulat contestație la executare, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să că executarea începută de G. G. C. împotriva fiului său, M. G. G. C., ce face obiectul dosarului de executare nr. 818/2014 al B.E.J.A. D. G., L. G. și M. P. se realizează în baza unui titlu care nu este potrivit legii executoriu (indiferent că ne raportăm la Declarația notarială de recunoaștere sau la Contractul de garanție ipotecară); să desființeze pe cale de consecință toate actele de executare silită ce fac obiectul dosarului de executare nr. 818/2014 al B.E.J.A. D. G., L. G. și M. P. și care au fost realizate în baza înscrisului reprezentat de Declarația notarială de recunoaștere, inclusiv a publicațiilor de vânzare întocmite în cauză; în măsura în care au fost întocmite acte de executare și în baza înscrisului reprezentat de Contractul de garanție ipotecară să desființeze și aceste acte de executare și, pe cale de consecință a întregii executări silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 818/2014 al B.E.J.A. D. G., L. G. și M. P.; suspendarea executării silite, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației la executare, contestatoarea a arătat că în fapt, în perioada 2005 - 2008, în vederea realizării de investiții imobiliare în România, a împrumutat debitorului M. G. G. C., care desfășura astfel de investiții aici, mai multe sume de bani. Aceste sume au fost recunoscute expres de către debitor la 24.07.2008, când între contestatoare și acesta s-a semnat Contractul Cadru de Modificare a Contractelor de împrumut (MALA) autentificat, în care debitorul a recunoscut expres sumele primite de la contestatoare cu titlu de împrumut și s-au convenit termene stricte de plată.
A fost inițiată procedura arbitrală la Curtea de Arbitraj din Londra, iar prin hotărârea din data de 25.08.2009 tribunalul arbitral a constatat neîndeplinirea obligațiilor lui M. G. G. C. de restituire a împrumuturilor și obligarea acestuia la restituirea către contestatoare a sumei de 69.661.034,67 de euro.
Astfel, este creditoare a debitorului M. G. G. C. pentru suma de 69.661.034,67 de euro, potrivit hotărârii arbitrate mai sus menționate, hotărâre recunoscută irevocabil în România potrivit Sentinței nr. 1144 din 10.06.2011, pronunțate de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2010, hotărâre rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii apelului debitorului conform Deciziei civile nr. 290 A din 11 iulie 2012 pronunțate de Curtea de Apel București în dosarul nr._ și ca urmare a respingerii recursului debitorului conform Deciziei civile nr. 2770 din 24 septembrie 2013 pronunțate de înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ .
Creditorul G. G. C., care a început executarea silită în cadrul dosarului de executare nr. 818/2014, este tatăl debitorului M. G. G. C.. Creditorul și debitorul din prezentul dosar de executare, în baza unor presupuse contracte de împrumut încheiate în perioada 2004 și 2005, au constituit în mod fraudulos în favoarea tatălui la data de 20.10.2009 o ipotecă pe bunurile imobile ale fiului (debitorul), o parte dintre acestea fiind executate în prezenta procedură.
Contestatoarea a precizat că a contestat validitatea contractului de ipotecă mai sus menționat, astfel că la data de 25.02.2010, respectiv 26.02.2010, a formulat pe rolul Tribunalului București cu numărul de dosar_/3/2010, o acțiune în declararea simulației contractului de ipotecă, iar cu număr de dosar nr._/3/2010 acțiune pauliană împotriva aceluiași contract.
Totodată, a demarat în Elveția (țara de reședință a debitorului la acel moment) procedura falimentului împotriva debitorului M. G. C., procedură deschisă de către instanța elvețiană.
În cadrul procedurii de faliment a fiului, G. G. Chouaqui - tatăl, a formulat declarație de creanță declarație ce includea sumele care au fost recunoscute acum fraudulos de fiu, declarația fiind respinsă irevocabil de către lichidatorul judiciar care instrumentează falimentul lui M. G. C. - fiul, așa cum se menționează în procesul-verbal al adunării creditorilor debitorului din data de 12.06.2013.
G. G. C. a solicitat înscrierea în procedura de faliment a fiului său inclusiv cu presupusele contractele de împrumut, cu o valoare totală de 550.000,00 USD +686.500,00 Euro, pentru care în 2009 a fost constituit contractul de ipotecă în favoarea sa pe imobilele asupra cărora se desfășoară în prezent procedura de executare.
Lichidatorul judiciar a respins cererea de înscriere a lui G. G. C. reținând inexistența sumelor pentru care s-a solicitat înscrierea, deci implicit si inexistența celor două sume de 550.000,00 USD + 686.500,00 Euro, garantate cu ipotecă în România, iar împotriva deciziei acestuia nu a fost exercitată calea de atac.
M. G. C. a procedat la 01.11.2013 în mod fraudulos la întocmirea unui act juridic recognitiv, prin care a recunoscut presupusa existență a creanțelor de 550.000,00 USD + 686.500,00 Euro. la care se adaugă dobânda, în favoarea tatălui său, recunoaștere în baza căreia tatăl a demarat acum executarea silită. Actul de recunoaștere este reprezentat de Declarația notarială de recunoaștere a creanțelor legalizată sub nr. 464 din 01. 11. 2013 de N. Yvan Leupin - N. din localitatea Vevey pentru cantonul Vaud, Elveția, act ce reprezintă titlul executoriu în baza căruia urmează să se realizeze vânzarea la licitație publică a imobilelor din Sectorul 4, aflate în patrimoniul lui M. G. C..
Prin această declarație de recunoaștere se încearcă fraudarea intereselor contestatoarei, prin valorificarea bunurilor imobile în favoarea lui G. G. C., care nu are o creanță valabilă, profitând de ipoteca ce încă este înscrisă în Cartea Funciară, ipotecă de asemenea atacată de către contestatoare în fața instanțelor de judecată.
Contestatoarea a precizat că a contestat în instanță această Declarație notarială de recunoaștere prin Contestația la executare formulată împotriva executării silite începute de către cei doi în vederea urmăririi și scoaterii din patrimoniul lui M. G. G. a imobilelor din Sectorul 5, contestație la executare ce face obiectul dosarului nr._ .
Același demers judiciar a fost început de către pretinsul creditor G. G. C. și pentru imobilele din Sectorul 4 numai că Judecătoria Sectorului 4 a respins de trei ori cererea de încuviințare a executării silite, în primul dosar (_/4/2013) reținându-se că pretinsul creditor G. G. C. nu are titlu executoriu iar în celelalte două (_ și_ ) reținându-se autoritatea de lucru judecat din primul dosar.
În ciuda faptului că prin încheierea din 19.12.2014 a Judecătoriei Sectorului 4 se stabilise definitiv că Declarația de recunoaștere nu reprezintă titlu executoriu și că executarea respectivelor obligații bănești se putea face numai în baza izvorului contractual al acestora (pretinsele contracte de împrumut din perioada 2004 - 2005), a fost continuată executarea silită în baza aceluiași titlul executoriu și astfel că la data de 15.07.2014 a fost stabilită vânzarea la licitație publică a celor două imobile din Sectorul 4, vânzare ce urmează să se realizeze, după cum în mod expres rezultă din cuprinsul publicațiilor de vânzare, în baza Declarației notariale de recunoaștere.
Prin Decizia nr. 501A din 25.04.2014 pronunțată de Tribunalul București a fost admis apelul declarat de G. G. C. și a fost încuviințată executarea silită dar nu în baza Declarației de recunoaștere ci în baza Contractului de ipotecă. Or, așa cum reiese din publicațiile de vânzare, vânzarea la licitație publică nu se realizează în baza Contractului de ipotecă ci tot în baza Declarației de recunoaștere pentru care nu a fost obținută încuviințarea executării silite.
Executarea silită a fost realizată în lipsa unui titlu executoriu, indiferent că este vorba despre declarația de recunoaștere sau de contractul de ipotecă.
Actele de executare (inclusiv publicațiile de vânzare) efectuate în baza Declarației notariale de recunoaștere sunt efectuate în mod nelegal (Declarația notarială de recunoaștere nu este titlu executoriu. Executarea silită (inclusiv vânzarea la licitație publică) contestată prin prezenta se realizează în baza Declarației notariale de recunoaștere a creanțelor legalizată sub nr. 464 din 01.11.2013 de N. Yvan Leupin, pentru care nu a fost încuviințată executarea silită de către judecătoria Sectorului 4.
De asemenea, în încheierea din 19.12.2013 de respingere a încuviințării silite, rămasă definitivă prin neapelare și dobândind astfel autoritate de lucru judecat, se menționează că pentru a recupera sumele de bani solicitate în baza pretinselor contracte de împrumut din perioada 2004 - 2004 creditorul are posibilitatea de a invoca drept titluri executorii aceste contracte de împrumut în măsura în care îndeplinesc cerințele Legii nr. 36/1995.
Orice acte de executare, cum este în cazul de față vânzarea la licitație publică ce urmează a se ține la data de 15.07.2014, se pot realiza numai dacă a fost încuviințată executarea silită. Or, în cazul de față acest lucru nu s-a întâmplat, cererea de încuviințare a executării fiind respinsă de trei ori de Judecătoria Sectorului 4.
Faptul că prin decizia Tribunalului București a fost admis apelul declarat de creditorul G. G. Chouarqui și încuviințată executarea silită și pentru imobilele din Sectorul 4 nu înlătură caracterul ilegal al vânzării la licitație publică ce urmează a se desfășura pe data de 15.07.2014. Aceasta motivată de i) faptul că în publicațiile de vânzare se arată că executarea silită se desfășoară în baza titlului executoriu reprezentat de Declarația notarială de recunoaștere pentru care, așa cum am arătat, nu a fost încuviințată executarea; ii) Contractul de ipotecă în baza căruia s-a încuviințat executarea de către Tribunalul București nu este titlu executoriu potrivit legii, decizia fiind dată cu încălcarea legii.
Declarația notarială de recunoaștere a creanțelor legalizată sub nr. 464 din de N. Yvan Leupin - N. din localitatea Vevey pentru cantonul Vaud, Elveția, în baza căreia urmează să se realizeze vânzarea la licitație publică din data de 15.07.2014, trebuia recunoscută și declarată executorie pe teritoriul României potrivit procedurii instituite prin Convenția de la Lugano din 2007.
Proba caracterului executoriu revenea creditorului G. G. C. în cadrul procedurii de recunoaștere și declarare a caracterului executoriu pe teritoriul României, potrivit Convenției de la Lugano din 2007.
Potrivit art. 57 din Convenția de la Lugano 2007 "actele autentice înregistrate și care sunt executorii într-un stat obligat prin prezenta convenție sunt, la cerere, declarate executorii în alt stat obligat prin prezenta convenție, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 38 și următoarele. Instanța la care se introduce o acțiune în temeiul articolului 43 sau 44 respinge sau revocă cererea de încuviințare a executării numai dacă executarea actului autentic este vădit contrară ordinii publice din statul solicitat".
în măsura în care creditorul G. G. C. ar fi dorit punerea în executare pe teritoriul României a titlului reprezentat de Declarația notarială de recunoaștere a creanțelor legalizată sub nr. 464 din 01.11.2013 de N. Yvan Leupin - N. din localitatea Vevey pentru cantonul Vaud, Elveția trebuia să parcurgă procedura prevăzută de articolul 57 coroborat cu articolul 38 din Convenția de la Lugano din 2007.În lipsa unei recunoașteri și a unei încuviințări date de instanța competentă în continuare orice executare în baza respectivului titlu nu se putea face în mod legal.
Declarația notarială de recunoaștere a creanțelor legalizată sub nr. 464 din 01.11.2013 de N. Yvan Leupin, reprezentând titlul executoriu în baza căruia se realizează vânzarea la licitație publică are la bază o cauză ilicită.
Împotriva debitorului M. G. C., contestatoarea a solicitat și a fost deschisă în Elveția procedura falimentului, procedură în care a solicitat înscrierea și tatăl acestuia pentru sumele restante aferente presupuselor împrumuturi acordate acestuia în 2004 și 2005, respectiv, așa cum rezultă din declarația anexată prezentei cereri drept Anexa 4, care include și sumele de 550.000,00 USD + 686.500,00 Euro.
Prin decizia lichidatorului judiciar cererea lui G. G. C. de a fi înscris la masa credală a debitorului-fiu (M. G. G. C.) în faliment a fost respinsă, iar împotriva acestei decizii creditorul nu a declarat calea de atac permisă de lege, ceea ce echivalează cu decăderea din dreptul de a mai solicita respectivele sume.
Urmărind să eludeze decizia irevocabilă a lichidatorului judiciar de respingere a creanțelor, cele două părți. M. G. C. și G. G. C., au întocmit cu rea-credință un act recognitiv al acelorași sume de bani respinse.
Printr-un înscris recognitiv se urmărește recunoașterea existenței unui act juridic încheiat între părți, or dacă această existență a fost infirmată prin intermediul unei decizii irevocabile, care a dobândit putere de lucru judecat, actul prin care se recunoaște ulterior existența unor datorii care au luat naștere din acel act, este prin el însuși lipsit de eficiență juridică având la bază o cauză contrară legii și ordinii publice.
Contractul de ipotecă în baza căruia a fost încuviințată executarea silită de către Tribunalul București nu reprezintă titlu executoriu potrivit legii române (Legea 36/1995 ori Codul de procedură civilă).
Tribunalul București prin Decizia civilă nr. 501A/25.04.2014 a dispus admiterea apelului și încuviințarea executării silite în baza Contractului de garanție ipotecară autentificat sub nr. 3688/20.10.2009. În mod eronat s-a reținut de către instanța de judecată că acesta ar reprezenta titlu executoriu, contractul de ipotecă în cauză nu reprezintă titlu executoriu, întrucât niciunde în contractul de ipotecă nu se prevede care este data exigibilității sumelor menționate în cuprinsul acestuia și pentru care a fost constituită garanția. în concluzie, față de faptul că în contractul de ipotecă în baza căruia Tribunalul București a dispus încuviințarea executării silite, nu se prevede data la care creanțele respective devin exigibile devine clar că nu suntem în prezența unui titlu executoriu iar executarea silită a fost încuviințată în mod eronat. Prin urmare toate actele de executare realizate în baza acestui înscris rămân lipsite de temei juridic și se impun a fi desființate împreună cu întreaga executare silită.
În ceea ce privește cererea având ca obiect suspendarea executării silite, contestatoarea a arătat că sunt îndeplinite toate condițiile ce reies din economia art. 718 alin. (4) Cod proc. civ., necesare în vederea dispunerii suspendării executării până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare, anume: i) formularea prealabilă a unei contestații la executare, ii) înscrisul în baza căruia se face executarea nu este potrivit legii executoriu iii) temeinicia cererii de suspendare și urgența interesului în vederea suspendării, iv) cauțiunea prevăzută de lege nu trebuie plătită în această situație.
Având în vedere că executarea silită se realizează în baza unui înscris care nu este titlu executoriu și ținând cont și de dovezile temeinice în sensul că acest înscris care stă la baza executării silite are o cauză ilicită și urmează să fie desființat în cadrul dosarului nr._ (pentru Declarația notarială de recunoaștere) și dosarele nr._/3/2010,_/3/2010 (pentru Contractul de ipotecă) și având în vedere prejudiciul considerabil ce va fi suferit de Contestatoare în cazul unei executări intempestive, în sensul că dacă această executare continuă Contestatoarea va fi privată de dreptul de a mai executa imobilele în cauză, acestea fiind dobândite libere de sarcini de terții cumpărători iar prețul acestora ce va fi preluat de creditorul G. G. C., în virtutea ipotecii, de altfel contestate de Contestatoare, va fi practic imposibil de recuperat, în cauză se impune suspendarea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 818/2014.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 632, 649, 711, 718 NCPC.
În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Contestatoarea a depus la dosar un set de înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată, cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 1.000 RON+50 RON.
La data de 16.12.2014, intimatul G. G. C. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de interes, excepția tardivității, excepția inadmisibilității, potrivit art. 712, alin.4 și 5 NCPC, și excepția inadmisibilității, potrivit art. 712, alin.2 NCPC, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea contestației la executare și a cererii de suspendare a executării silite, ca neîntemeiate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că are calitatea de creditor al debitorului M. G. G. C., pentru sumele acordate acestuia cu titlu de împrumut printr-o . contract de împrumut încheiate între părți în perioada 2004-2005Acesta a încheiat cu debitorul Contractul de garanție ipotecă autentificat sub nr. 3688/20.10.2009, de BNP D. C., purtând asupra mai multor bunuri ale debitorului situate pe raze sectoarelor 3, 4, 5 București. Împrumuturile garantate prin Contractul de garanție ipotecă autentificat sub nr. 3688/20.10.2009, de BNP D. C. au fost recunoscute de debitor și prin declarația de recunoaștere a creanțelor din data de 01.11.2013, legalizată sub nr. 464 de notarul public Yvan Leupin purtând apostila nr._/14.11.2013. Contractul de garanței reală imobiliară este un contract perfect valabil, care face obiectul unei acțiuni în declararea simulației, acțiune care a fost respinsă în cadrul dosarului nr._/3/2010 și a unei acțiuni pauliene, carte face obiectul dosarului nr._/3/2010, care a fost suspendat până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/3/2010.
Executarea silită în dosarul de executare nr. 818/2014 a fost efectuată în baza titlurilor executorii reprezentate de Declarația de recunoaștere a creanțelor din data de 01.11.2013, legalizată sub nr. 464 de notarul public Yvan Leupin purtând apostila nr._/14.11.2013, declarație tradusă de către M. M. N., traducător autorizat sub nr. 1459/01.03.1999 și legalizată prin Încheierea nr. 4516/26.11.2013 de BNP Pelizaru E. A. și Contractul de garanție ipotecă autentificat sub nr. 3688/20.10.2009, de BNP D. C..
În ceea ce privește timbrajul, având în vedere că se invocă motive care țin chiar de fondul dreptului dedus judecății, contestându-se însăși existența creanței acestuia, s-a solicitat stabilirea unei taxe judiciare de timbru calculată la valoare de 550.000 de USD+686.500 Euro, la care se adaugă dobânda în valoare de 7% pe an.
S-a solicitat instanței de judecată stabilirea cuantumului cauțiunii necesare în vederea soluționării cererii de suspendare a executării silite, conform art. 718, alin.2 NCPC.
Intimatul a invocat excepția lipsei de interes a contestatoarei, având în vedere că a fost formulată de către un creditor chirografar, împotriva executării silite începute de către un creditor ipotecar, calitatea de creditor ipotecar conferindu-i un rang prioritar la distribuirea sumelor de bani obținute din executarea silită, potrivit art. 866 și 867 C.proc.civilă.
În al doilea rând, contestatoarea este lipsită de interes față de valoarea creanței pretinse, raportat la valoarea totală a creanței care se urmărește de către creditorul ipotecar. Față de valoarea creanței pretinse de contestatoare de 69.661.034, 67 de Euro, este evident că nu se poate reține nici măcar în parte acoperirea creanței contestatoarei, valorificarea bunurilor urmărite neacoperind nici măcar creanța intimatului, care este semnificativ mai mică decât creanța pretinsă de către contestatoare.
A mai fost invocată excepția tardivității formulării contestației la executare, având în vedere că termenul de 15 zile pentru formularea contestației la executare curge de la data la care contestatoarea a cunoscut actele contestate. Executarea silită în dosarul de executare nr. 818/2014 a fost înscrisă în Cartea Funciară la data de 30.05.2014, potrivit Încheierilor OCPI nr._ și nr._, termenul de 15 zile fiind împlinit la data de 16.06.2014, iar contestația la executare a fost formulată la data de 01.07.2014, cu nerespectarea termenului legal de 15 zile.
În motivarea excepției inadmisibilității, potrivit art. 712, alin.4 și 5 NCPC, intimatul a arătat că, creditorii neurmăritori care nu au intervenit în executarea pornită de alți creditori nu au posibilitatea de a formula contestație la executare.
Contestatoarea nu are calitatea de creditor intervenient și nici calitatea de participant la executarea silită, astfel încât contestația la executare formulată de aceasta este inadmisibilă.
Creditoarea față de urmărirea silită imobiliară pornită de intimat nu deține și nu invocă vreun drept real cu privire la bunurile urmărite imobile care fac obiectul executării silite, astfel încât față de dispozițiile imperative ale art. 712, alin. 5 NCPC, contestația la executare formulată de aceasta este inadmisibilă.
Intimatul a mai invocat excepția inadmisibilității contestației la executare cu privire la fondul dreptului, potrivit art. 712, alin. 2 NCPC, în motivarea căreia a arătat că formularea unor motive de fapt și de drept care privesc fondul dreptului dedus judecății este inadmisibilă pe calea contestației la executare, întrucât contestatoarea are la îndemână acțiuni specifice de desființare a titlului executoriu și a și uzat de astfel de căi, date fiind acțiunea în declararea simulației contractului de garanție ipotecară sau acțiunea pauliană împotriva acelui înscris.
Contestatoarea nu a contestat contractele de împrumut generatoare de creanțe, iar contestatoarea are la îndemână căi procesuale specifice pentru desființarea declarației de recunoaștere a creanței.
Pe fondul cauzei, intimatul a arătat că deține împotriva debitorului M. G. G. C. o creanță certă, lichidă și exigibilă, pentru care a pornit executarea silită împotriva acestuia. Decizia lichidatorului de respingere a înscrierii creanței acestuia la masa credală în procedura falimentului desfășurată în Elveția nu are putere de lucru judecat.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 37 din Legea nr. 637/2002, și în plus, această decizie a lichidatorului judiciar nu este recunoscută pe teritoriul României.
Lichidatorul nu infirmă existența creanțelor intimatului împotriva debitorului, ci apreciază că nu este competent, întrucât bunurile imobile se fală pe teritoriul unui alt stat.
Acesta a reținut exuistența creanței deținute împotriva debitorului, apreciind că aceasta nu poate fi valorificată în cadrul procedurii falimentului din Elveția, întrucât este garantată cu bunuri imobile aflate pe teritoriul altui stat.
Creanțele recunoscute prin titlul contestat există, existența acestora rezultând cu certitudine din extrasele de cont referitoare la plățile efectuate în baza contractelor de împrumut încheiate în perioada 2004-2005, contractele de împrumut nu au fost niciodată atacate sau contestate de către contestatoarea A. L., și au fost recunoscute prin contractul de garanție ipotecară, contract care este de asemenea valabil și care a fost încheiat în vederea garantării împrumuturilor, astfel cum s-a reținut și în cuprinsul dosarelor nr._/3/2010 și_ .
Intimatul a mai arătat că executarea silită se desfășoară în baza ambelor titluri executorii, respectiv Declarația de recunoaștere a creanțelor din data de 01.11.2013, legalizată sub nr. 464 de notarul public Yvan Leupin purtând apostila nr._/14.11.2013, declarație tradusă de către M. M. N., traducător autorizat sub nr. 1459/01.03.1999 și legalizată prin Încheierea nr. 4516/26.11.2013 de BNP Pelizaru E. A. și Contractul de garanție ipotecă autentificat sub nr. 3688/20.10.2009, de BNP D. C., pentru ambele titluri fiind încuviințată executarea silită. În acest sens este Decizia Civilă nr. 501A/25.04.2014, pronunțată de Tribunalul București-Secția a III-a Civilă, prin care s-a dispus încuviințarea executării silite cu privire la patrimoniul debitorului M. G. G. C.. Încheierile de încuviințare a executării silite nu se bucură de aceeași autoritate de lucru judecat ca și hotărârile judecătorești.
Executarea silită a fost încuviințată pentru ambele titluri executorii și de desfășoară în baza ambelor acte.
Declarația de recunoaștere a creanțelor din data de 01.11.2013, legalizată sub nr. 464 de notarul public Yvan Leupin purtând apostila nr._/14.11.2013, declarație tradusă de către M. M. N., traducător autorizat sub nr. 1459/01.03.1999 și legalizată prin Încheierea nr. 4516/26.11.2013 de BNP Pelizaru E. A. este act autentic și constituie titlu executoriu, în privința acestuia nefiind necesară urmarea procedurii prevăzute de Convenția de la Lugano din 2007.
Declarația de recunoaștere a creanțelor este un act autentic potrivit legii cantonale aplicabile în cauză pentru determinarea formei solemne a actului.
Declarația de recunoaștere a creanțelor din data de 01.11.2013 constituie titlul executoriu, legea aplicabilă în ceea ce privește efectele și executorialitatea actului fiind legea română, conform art. 2637 C..civil-
Declarația de recunoaștere a creanțelor din data de 01.11.2013 este legalizată sub nr. 464 de notarul public Yvan Leupin, motiv pentru care pentru recunoașterea semnăturii, a calității semnatarului și a ștampilei acestuia pe teritoriul României este necesară aplicarea apostilei, potrivit art. 3 din Convenția din data de 05.10.1961, această condiția fiind de asemenea îndeplinită, declarația purtând apostila nr._/14.11.2013.
În privința Declarației de recunoaștere a creanțelor nu există obligativitatea parcurgerii procedurii de recunoaștere și de punere în executare prevăzute de convenția de la Lugano, întrucât procedura de recunoaștere nu se aplică actelor autentice, ci oar hotărârilor și tranzacțiilor.
Procedura de punere în executare a Declarației de recunoaștere a creanțelor nu se aplică în cauza de față, pentru că acest act autentic nu este titlu executoriu în Elveția.
Declarația de recunoaștere a creanțelor din data de 01.11.2013 este un act legal și valabil, neavând la bază o cauză ilicită, prin respingerea acțiunii în declararea simulației fiind infirmată presupusa intenție de a frauda interesele contestatoarei.
Prin declarația de recunoaștere nu s-a urmărit indisponibilizarea bunurilor debitorului, ci recuperarea propriei creanțe a intimatului creditor, s-a făcut dovada acordării reale și efective a împrumutului.
Contractul de garanție ipotecă autentificat sub nr. 3688/20.10.2009, de BNP D. C. este titlu executoriu, acesta îndeplinind toate condițiile de fond prevăzute de lege pentru încheierea sa valabilă, inclusiv forma autentică cerută ad validitatem, iar contractul de ipotecă valabil încheiat constituie titlu executoriu.
Intimatul a solicitat respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată, întrucât în cauză nu există motive temeinice pentru a se dispune o astfel de măsură.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și urm. NCPC.
În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Intimatul a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri.
La data de 28.12.2014, intimatul M. G. G. C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată.
Intimatul a invocat excepția insuficientei timbrări, având în vedere că se invocă motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului.
A mai fost invocată excepția inadmisibilității, față de dispozițiile art. 712, alin. 4 NCPC, în motivarea căreia acesta a arătat că în măsura în care creditorii neurmăritori nu intervin în executarea silită pornită de alți creditori, este inadmisibilă o contestație la executare formulată de aceștia.
În lipsa unei cereri de intervenție, care să fie încuviințată de instanța de executare, creditorul neurmăritor devine un terț desăvârșit față de executare, astfel încât nu poate invoca impedimente în executarea silită pornită de alte persoane.
În ceea ce privește fondul contestației la executare, intimatul a arătat în esență că nu poate fi invocată autoritatea de lucru judecat față de încheieri prin care s-a respins cererea de încuviințare a executării silite. Convenția de la Lugano este inaplicabilă în prezenta speță, legea română este legea aplicabilă, în special în ceea ce privește caracterul de titlu executoriu al înscrisului în cauză.
Declarația de recunoaștere a creanțelor are caracter executoriu potrivit art. 101 din Legea nr. 36/1995.
Creanța creditorului este întemeiată, există, acest fapt fiind confirmat de existența contractelor de împrumut, a extraselor de cont care confirmă operațiunile de remitere materială a sumelor de bani care fac obiectul contractului de împrumut, iar despre existența creanței s-a reținut în hotărârile judecătorești pronunțate între aceleași părți, acțiunea în declararea simulației a fost respinsă.
Nu pot fi reținute nici susținerile privind efectele soluției dispuse de lichidatorul judiciar, având în vedere că în România nu există procedura insolvenței împotriva unei persoane fizice, iar soluția lichidatorului nu poate fi considerată o hotărâre judecătorească și nici nu s-a solicitat recunoașterea acesteia pe teritoriul României pentru a se putea prevala de autoritate de lucru judecat. Contractul de ipotecă este titlu executoriu.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și urm. NCPC.
În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscisuri.
La data de 20.01.2015, contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare.
În motivarea răspunsului la întâmpinare, aceasta a arătat în esență că în ceea ce privește susținerile intimatului privind timbrajul, susținerile nu au fost făcute în scopul desființării titlului executoriu, ci pentru ca instanța să aibă în vedere toate informațiile necesare pentru soluționarea prezentei cauze.
Contestatoarea a solicitat respingerea excepției lipsei de interes, având în vedere că, fiind creditor al debitorului M. G. G. C. este în mod direct prejudiciată de executarea silită efectuată de intimat, având în vedere nelegalitatea acesteia. Garanția ipotecară este contestată în cadrul dosarelor nr._/3/2010 și nr._/3/2010.
Contestatoarea a solicitat respingerea excepției tardivității formulării contestației la executare, întrucât primul act de executare de care a luat cunoștință sunt publicațiile de vânzare întocmite în cauză și comunicate la data de 25.06.2014, termen față de care contestația la executare a fost depusă în termen.
S-a solicitat respingerea excepției inadmisibilității, întrucât a dovedit calitatea de persoană interesată și vătămarea produsă prin execurarea silită contestată, cererea fiind admisibilă.
Este neîntemeiată și excepția inadmisibilității întemeiată pe art. 712, alin. 2 NCPC, textul de lege mai sus menționat are în vedere doar situația în care prin contestația la executare se invocă motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului, solicitând totodată și desființarea acestuia. Or, contestatoarea nu a solicitat desființarea Declarației notariale de recunoaștere a creanțelor.
Pe fondul cauzei, contestatoarea a arătat în esență faptul că intimatului i-a fost respinsă de 3 ori cererea de încuviințare a executării silite, iar susținerile intimatului în sensul că încuviințarea executării silite s-a dat cu privire la ambele înscrisuri se impune a fi respinsă.
Declarația nu a fost supusă procedurii de recunoaștere pe teritoriul României potrivit Convenției de la Lugano, aceasta nu este un act autentic, întrucât nu a fost redactată la notar, acesta legalizând doar semnăturile, ceea ce nu conferă acestuia caracterul de act autentic, aceasta nu este supusă legii române în ceea ce privește efectele și executorialitatea, ci aceasta este guvernată de legea elvețiană și trebuia recunoscut potrivit Convenției de la Lugano.
Contractul de garanție ipotecară autentificat sub nr. 3688/2009 nu este titlu executoriu, întrucât nu prevede scadența sumelor executare. Titlul executoriu poate fi numi contractul de împrumut, nu și contractul de ipotecă.
Contestatoarea a anexat răspunsului la întâmpinare un set de înscrisuri.
Prin încheierea din data de 02.03.2015, instanța a respins solicitarea apărătorului intimatului de stabilire a taxei judiciare de timbru în raport de valoarea rezultată din contractul de împrumut, ca neîntemeiată, prin aceeași încheiere instanța a respins excepția tardivității formulării contestației la executare, ca neîntemeiată.
Totodată, instanța a unit cu fondul cauzei excepția lipsei de interes a contestatoarei, și excepția inadmisibilității formulării contestației la executare.
Prin Încheierea din data de 09.03.2015, în baza art. 413, alin.1, pct.1 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța a suspendat judecarea cauzei, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._, având ca obiect contestație la executare și cerere având ca obiect suspendarea executării silite.
La data de 07.07.2015, intimatul a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, cauza fiind repusă pe rol prin Încheierea din data de 28.09.2015.
Prin cererea formulată în cadrul dosarului nr._ la termenul de judecată din data de 28.09.2015, contestatoarea A. L. în contradictoriu cu intimații C. M. G. G. și C. G. G., a solicitat instanței să dispună sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 712, alin.4 Noul C.proc.civilă, în măsura în care se interpretează că este admisibilă o contestație la executare formulată de un creditor neurmăritor numai în măsura în care acesta a intervenit în prealabil în executarea silită cu privire la care formulează contestația la executare, întrucât acestea încalcă dispozițiile art. 21, alin.2 din Constituția României, solicitând totodată și suspendarea judecării cauzei până la pronunțarea Curții Constituționale asupra excepției de neconstituționalitate.
Prin Încheierea din data de 09.11.2015, instanța a admis cererea de suspendare a executării silite și a dispus suspendarea executării silite ce formează obiectul dosarului de executare nr.818/2014 al B. D. G., L. G. și M. P., până la soluționarea contestației la executare obiect al dosarului nr._ al Judecătoriei sectorului 4 București.
Prin aceeași încheiere, instanța a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale, dispunând sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 712, alin.4 Noul C.proc.civilă (713, alin. 4 Noul C.proc.civilă în noua numerotare) în măsura în care se interpretează că este admisibilă o contestație la executare formulată de un creditor neurmăritor numai în măsura în care acesta a intervenit în prealabil în executarea silită cu privire la care formulează contestația la executare, în raport de dispozițiile art. 21, alin.2 din Constituția României, și totodată a respins cererea având ca obiect suspendarea judecării cauzei până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din data de 09.11.2015, instanța a calificat excepția puterii de lucru judecat în raport de Decizia Civilă nr. 1394/21.04.2015, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._ și de Sentința Civilă nr._/16.09.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2014, ca fiind o apărare pe fondul cauzei.
Instanța a administrat în soluționarea cererii proba cu înscrisuri. A fost atașat dosarul nr._/4/2015, având ca obiect suspendarea provizorie a executării silite.
Ca urmare a adresei instanței, au fost înaintate toate actele din dosarul de executare nr.818/2014 al B. D. G., L. G. și M. P..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 25.02.2014, creditorul C. G. G. a formulat cerere de executare silită, prin care a solicitat executarea silită împotriva debitorului C. M. G. G., în baza titlurilor executorii reprezentate de Declarația de recunoaștere a creanțelor din data de 01.11.2013, legalizată sub nr. 464 de notarul public Yvan Leupin purtând apostila nr._/14.11.2013, aplicată de către Cancelaria de Stat din Cantonul Vaud, Elveția, declarație tradusă de către M. M. N., traducător autorizat sub nr. 1459/01.03.1999 și legalizată prin Încheierea nr. 4516/26.11.2013 de BNP Pelizaru E. A. și Contractul de garanție ipotecă autentificat sub nr. 3688/20.10.2009, în vederea recuperării creanței în valoare de 550.000 USD și a sumei de 686.500 de Euro, și a dobânzii de 7% pe an aplicată asupra sumelor mai sus menționate, fiind format dosarul de executare nr. 818/2014 al B. D. G., L. G. și M. P., cererea de executare silită fiind admisă prin încheierea din data de 25.02.2014.
Prin Încheierea din data de 06.03.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, instanța a admis excepția autorității de lucru judecat, și a respins cererea de încuviințare a executării silite imobiliare pornită în dosarul de executare nr. 818/2014, constatând existența autorității de lucru judecat față de Încheierea din data de 19.12.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2013 și respectiv față de Încheierea din data de 20.02.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ .
Prin Decizia Civilă nr. 501A din data de 25.04.2014, pronunțată de Tribunalul București-Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, instanța a admis apelul declarat de creditorul C. G. G., și a modificat Încheierea din data de 06.03.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, în sensul că a admis cererea formulată de creditor și a dispus încuviințarea executării silite cu privire la patrimoniul debitorului C. M. G. G..
Prin încheierea executorului judecătoresc din data de 21.05.2014, au fost calculate cheltuielile de executare, în sumă totală de 88.950, 95 de RON.
La data de 21.05.2014, a fost emisă către debitor somația imobiliară, prin care acesta a fost somat să achite creditoarei în termen de 15 zile suma de 924.075 USD +1.076.853, 53 Euro, la cursul BNR de la data plății, reprezentând creanța, și suma de 88.950, 95 RON, reprezentând cheltuieli de executare silită, în caz contrar urmând a se proceda la urmărirea silită a imobilului situat în București, ., ., ., sectorul 4, somația de plată fiind comunicată la data de 23.05.2014.
La data de 21.05.2014, fost întocmită Încheierea de actualizare a creanței cu dobânda, pentru perioada de referință 29.11._14, fiind calculată o dobândă în valoare de 9611 Euro+7.700 de USD.
La data de 12.06.2014, a fost întocmită publicația de vânzare imobiliară, prin care s-a adus la cunoștință publică faptul că la data de 12.06.2014, va avea loc vânzarea la licitație publică a cotei de ½ din imobilul situat în București, ., ., sectorul 4.
Publicația de vânzare imobiliară a fost comunicată contestatoarei A. L. la data de 25.06.2014.
Prin Încheierea din data de 03.07.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2014, instanța a admis cererea de suspendare provizorie a executării silite, formulată de contestatoarea A. L., dispunând suspendarea provizorie a executării silite ce formează obiectul dosarului de executare nr.818/2014 al B. D. G., L. G. și M. P., până la soluționarea cererii de suspendare a executării silite formulată în cadrul contestației la executare obiect al dosarului nr._ al Judecătoriei sectorului 4 București.
Instanța mai reține faptul că prin hotărârea arbitrală nr._/25.08.2009, pronunțată de Curtea de Arbitraj Internațional de la Londra, s-a constatat neexecutarea culpabilă din partea pârâtului a obligațiilor rezultate din Contractul Cadru de Modificare a Contractelor de Împrumut (MALA), s-a dispus obligarea pârâtului M. G. G. C. la plata către A. L. a sumei de 69.661.034, 67 de Euro, a unei dobânzi de 5% pe an, de la data de 28.08.2009 până la data plății efective, a sumei de 153.520, 49 de Euro, cu titlu de cheltuieli rezultate din punerea în executare a contractelor de împrumiut încheiate între părți, a sumei de 181.913, 43 de Euro, cu titlu de cheltuieli de judecată rezultate din procesul arbitral, plus 89% din costurile arbitrajului în sumă de 36.329, 22 £.
Hotărârea arbitrală nr._/25.08.2009 a fost recunoscută în România prin sentința civilă nr. 1144F din 10.06.2011, pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosar nr._/3/2009.
Potrivit art. 248, alin. 1 din Noul C.Proc.Civ., ,, Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.
Analizând cu prioritate excepția lipsei de interes a contestatoarei în formularea prezentei contestații la executare, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 32, alin.1 NCPC, ,, Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală, în condițiile legii; b) are calitate procesuală; c) formulează o pretenție; d) justifică un interes.
Potrivit art. 33, teza I NCPC, ,, Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual”.
Pentru exercitarea acțiunii civile trebuie să fie îndeplinite patru condiții generale, și anume formularea unei pretenții, interesul, capacitatea procesuală și calitatea procesuală.
Prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă, respectiv oricare dintre formele procedurale care intră în conținutul acestuia. Interesul este avantajul efectiv pe care îl poate obține cel care acționează. Reclamantul trebuie să justifice în persoana sa interesul de a formula cererea. Condiția interesului trebuie să existe nu numai la declanșarea procedurii judiciare, ci pe tot parcursul procesului.
Interesul trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: să fie determinat, adică folosul pe care îl poate obține reclamantul să fie unul concret, iar nu abstract, legitim, corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale, personal, adică să aparțină celui care apelează la acțiunea civilă, născut și actual, adică să existe în momentul în care se apelează la mijlocul procesual din conținutul acțiunii.
Instanța apreciază că, contestatoarea justifică un interes în formularea prezentei contestații la executare, întrucât aceasta susține faptul că are la rândul său calitatea de creditoare a debitorului M. G. G. C., în baza hotărârii arbitrale nr._/25.08.2009, pronunțată de Curtea de Arbitraj Internațional de la Londra, hotărâre la care instanța a făcut referire în considerentele de mai sus.
În calitatea acesteia de creditoare, justifică un folos practic în formularea unei contestații la executare prin care urmărește anularea actelor de executare efectuate de un alt creditor împotriva debitorului său, întrucât în cazul în care instanța ar anula actele de executare efectuate în dosarul nr. 818/2014, patrimoniul debitorului M. G. G. C. nu ar fi diminuat cu valoarea creanței pe care o execută în prezent creditorul G. G. C., valoare de altfel substanțială, și astfel ar avea un obstacol mai puțin în încercarea de a valorifica creanța pe care o deține împotriva debitorului.
Nu prezintă relevanță față de obiectul prezentei cauze susținerile intimatului G. G. C. în sensul că are calitatea de creditor ipotecar, creanța acestuia având un rang prioritar față de creanța contestatoarei-creditor chirografar, sau că valoarea creanței invocate de creditoare este foarte mare și nu ar putea fi acoperită prin valorificarea bunurilor debitorului.
Pentru considerentele de mai sus, instanța va respinge excepția lipsei de interes a contestatoarei, ca neîntemeiată.
Deliberând asupra excepției inadmisibilității formulării contestației la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 712, alin. 2 Noul C.proc.civilă, instanța reține că, potrivit dispozițiilor acestui text de lege, ,, În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui”.
Intimatul susține că pe calea contestației la executare nu pot fi formulate critici împotriva titlurilor executorii, reprezentate în cauză de Declarația de recunoaștere a creanțelor din data de 01.11.2013, legalizată sub nr. 464 de notarul public Yvan Leupin purtând apostila nr._/14.11.2013, aplicată de către Cancelaria de Stat din Cantonul Vaud, Elveția, declarație tradusă de către M. M. N., traducător autorizat sub nr. 1459/01.03.1999 și legalizată prin Încheierea nr. 4516/26.11.2013 de BNP Pelizaru E. A. și Contractul de garanție ipotecă autentificat sub nr. 3688/20.10.2009, întrucât contestatoarea ar avea la îndemână mijloace procesuale specifice pentru desființarea acestora.
Instanța apreciază că față de vechea reglementare din art. 399, alin.3 vechiul c.proc.civilă, care făcea referire la ,,o altă cale de atac”, în reglementarea Noului Cod de Procedură Civilă, noțiunea de ,,o altă cale de atac” a fost înlocuită cu noțiunea de ,, o cale procesuală specifică pentru desființare”. Având în vedere modificarea terminologică intervenită în noua reglementare, instanța apreciază că voința legiuitorului a fost de a avea în vedere exclusiv mijloacele procesuale special prevăzute de lege în scopul atacării titlului executoriu. Or, acțiunea în anulare de drept comun pe care contestatoarea ar putea-o formula pentru anularea titlurilor în baza cărora se efectuează actele de executare în dosarul de executare nr. 818/2014 nu poate fi considerată o cale procesuală specifică pentru desființarea actului.
În acest fel a decis și Tribunalul București, prin Decizia Civilă nr. 1394A din data de 21.04.2015, pronunțată în dosarul nr._, soluția asupra excepției inadmisibilității formulării contestației la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 712, alin. 2 Noul C.proc.civilă impunându-se în prezenta cauză cu putere de lucru judecat.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge excepția inadmisibilității formulării contestației la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 712, alin. 2 Noul C.proc.civilă, ca neîntemeiată.
Deliberând asupra excepției inadmisibilității întemeiată pe dispozițiile art. 712, alin. 4 și 5 Noul C.proc.civilă, invocată de intimați, instanța reține că, potrivit art. 712, alin. 4 NCPC, ,, Creditorii neurmăritori au dreptul de a interveni în executarea efectuată de alți creditori, pentru a lua parte la executare sau la distribuirea sumelor obținute din urmărirea silită a bunurilor debitorului”, iar potrivit art. 712, alin. 5 NCPC, ,, În cazul procedurii urmăririi silite mobiliare sau imobiliare ori a predării silite a bunului imobil sau mobil, contestația la executare poate fi introdusă și de o terță persoană, însă numai dacă aceasta pretinde un drept de proprietate ori un alt drept real cu privire la bunul respectiv”.
Dispozițiile art. 712, alin. 4 și 5 Noul C.proc.civilă sunt situate în articolul intitulat ,,Condiții de admisibilitate”.
Art. 711 NCPC definește categoria subiectului activ al contestației la executare ca fiind ,,cei interesați sau vătămați prin executare”.
Dispozițiile art. 712 alin. 4 și 5 Noul C.proc.civ., situate ca și topografie a textelor după art. 711 NCPC, definesc sfera persoanelor interesate sau vătămate prin executare, altele decât debitorul împotriva căruia se desfășoară executarea silită, prin urmare, aceste dispoziții au caracter special față de art. 711 NCPC.
Prin urmare, poate formula contestație la executare creditorul neurmăritor, însă numai după ce intervine în procedura de executare silită cu privire la care formulează contestația la executare și care devine astfel parte în procedura de executare, precum și terța persoană care invocă un drept real asupra bunului mobil sau imobil supus executării silite.
Or, contestatoarea A. L. nu are calitatea de creditor intervenient în procedura de executare silită efectuată în dosarul de executare nr. 818/2014, întrucât nu a formulat cerere de intervenție în procedura de executare silită, în condițiile art. 690-696 Noul C.proc.civilă. Pe cale de consecință, aceasta nu are nici calitatea de participant la executarea silită în cadrul dosarului de executare nr. 818/2014.
Totodată, contestatoarea nu invocă nici un drept de proprietate sau vreun alt drept real asupra bunurilor imobile care fac obiectul executării silite imobiliare în dosarul de executare nr. 818/2014.
Instanța nu va reține argumentele contestatoarei în sensul că A. L. are calitatea de persoană interesată în sensul art. 711 alin. 1 C.proc.civ. întrucât are înscris un sechestru asigurator asupra imobilelor supuse executării silite, prin Încheierea din data de 04.11.2009, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2009, și că a demarat propria procedură de executare silită în cadrul dosarului de executare nr. 55/2014 aflat pe rolul B. H. F., întrucât calitatea de persoană interesată aparține creditorilor care devin parte în procedura de executare contestată, neavând relevanță faptul că aceștia au calitatea de creditori urmăritori într-o altă procedură de executare sau au înscrise măsuri asiguratorii asupra bunurilor urmărite, atât timp cât nu au intervenit în cadrul executării contestate sau nu au cerut conexarea dosarelor de executare silită. De altfel, aceste argumente au fost înlăturate și prin Decizia Civilă nr. 1394A din data de 21.04.2015, pronunțată de Tribunalul București-Secția a III-a Civilă în dosarul nr._ .
Deși contestatoarea a avut la dispoziție procedura formulării cererii de intervenție în cadrul executării silite desfășurate în dosarul nr. 818/2014, nu a utilizat această procedură, motiv pentru care prezenta contestație la executare este inadmisibilă, nefiind întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 712 alin. 4 și 5 Noul C.proc.civ..
Întrucât contestatoarea A. L. nu are nici calitatea de terț care invocă un drept real asupra bunurilor urmărite și nici calitatea de creditor care să fi intervenit în cadrul executării silite anterior formulării contestației la executare, instanța apreciază că prezenta contestație la executarea silită formulată este inadmisibilă, contestatoarea nefăcând parte din categoriile limitativ prevăzute de lege de persoane interesate sau vătămate care pot formula contestație la executare.
În acest sens, instanța va da eficiență efectului pozitiv al lucrului judecat care rezultă din Decizia Civilă nr. 1394A din data de 21.04.2015, pronunțată de Tribunalul București-Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, prin care instanța de apel a admis apelul formulat de apelantul-intimat G. G. C. împotriva sentinței civile nr. 5768/05.09.2014 pronunțată în dosarul nr._ de către Judecătoria Sectorului 5 București, în contradictoriu cu intimata-contestatoare A. L., și intimatul M. G. G. C., și a schimbat în parte sentința civilă apelată în sensul că a admis excepția inadmisibilității contestației în raport cu dispozițiile art. 712 al. 4 C.pr.civ și a respins contestația la executare ca inadmisibilă, precum și efectului pozitiv provizoriu al lucrului judecat care rezultă din Sentința Civilă nr._/16.09.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2014, prin care a fost respinsă contestația la executare, ca inadmisibilă.
Potrivit art. 430, alin.1 și 2 NCPC, ,, Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.
(2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă”, iar potrivit art. 430, alin. 4 NCPC, ,, Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie”.
Conform art. 431, alin.2 NCPC, ,, Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă”.
Instanța apreciază că soluțiile pronunțate de Tribunalul București în dosarul nr._, și respectiv de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2014 asupra excepției inadmisibilității contestației la executare formulată de A. L., executările silite fiind efectuate în temeiul acelorași titluri executorii, singura diferență fiind determinată de competența diferită a instanțelor de executare, se impun cu putere de lucru judecat, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța va admite excepția inadmisibilității formulării contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art. 712, alin. 4 și 5 Noul C.proc.civilă, urmând a respinge contestația la executare, ca inadmisibilă.
Față de soluția pronunțată asupra excepției inadmisibilității contestației la executare, instanța nu va mai analiza motivele de fond ale contestației la executare.
Instanța va respinge solicitarea contestatoarei având ca obiect obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, întrucât, în sarcina acestora, care nu au decăzut în pretenții, nu poate fi reținută culpa procesuală.
Instanța va lua act că intimatul G. G. C. și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
În temeiul dispozițiilor art. 717, alin.2 NCPC, potrivit căruia ,, Instanța sesizată va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate, dispozițiile art. 286 fiind aplicabile în mod corespunzător, și îi va pune în vedere părții interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea”, și constatând că la data de 27.11.2014, B. D. G., L. G. ȘI M. P. a înaintat copia certificată a dosarului de executare nr. 818/2014, solicitând instanței să pună în vedere contestatoarei să achite suma de 121 RON+TVA, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu fotocopierea și înaintarea dosarului de executare, instanța va obliga contestatoarea să achite către B. D. G., L. G. ȘI M. P. suma de 121 RON+TVA, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu fotocopierea și înaintarea dosarului de executare nr. 818/2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei de interes a contestatoarei, ca neîntemeiată.
Respinge excepția inadmisibilității formulării contestației la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 712, alin. 2 Noul C.proc.civilă, ca neîntemeiată.
Admite excepția inadmisibilității formulării contestației la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 712, alin. 4 și 5 Noul C.proc.civilă.
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A. L., cu sediul ales la SCA N., N., D., Kingston Petersen, cu sediul în .. 1 A, ., sector 1, complex Bucharest Business Park în contradictoriu cu intimații C. M. G. G., cu domiciliul ales în București, ., ., . și C. G. G., cu domiciliul ales la Societatea Civilă de Avocați P., R. și Asociații din București, ., ., ca inadmisibilă.
Respinge solicitarea contestatoarei având ca obiect obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Ia act că intimatul G. G. C. și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Obligă contestatoarea să achite către B. D. G., L. G. ȘI M. P. suma de 121 RON+TVA, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu fotocopierea și înaintarea dosarului de executare nr. 818/2014.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. M.-R. M. A.
Red./ jud. M.M.R. /5 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 12/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 11/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI → |
|---|
