Contestaţie la executare. Sentința nr. 12/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 13924/2015
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 12.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. F.
GREFIER: S. O. A.
Pe rol, pronunțarea în cauza civilă privind pe contestatoarea COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „C.F.R.” SA, în contradictoriu cu intimatul M. I., având ca obiect contestație la executare - întoarcere executare.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28.10.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la data de 12.11.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 20.08.2014 sub nr._, contestatoarea COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „C.F.R.” SA, în contradictoriu cu intimatul M. I., a formulat contestație la executare cu privire la dosarul de executare nr. 2215/2014 al B.E.J.A. ”D. G., L. G. și M. P.”, prin care a solicitat următoarele: anularea în parte a actelor de executare (adrese de înființare a popririi, raportul de expertiză contabilă efectuat de expert contabil Oprisanu C. V., precum și a tuturor a actelor subsecvente), în sensul diminuării sumei menționate în raportul de expertiză contabilă extrajudiciară efectuat de expert contabil O. C. V. cu suma de 1.355 lei; diminuarea cheltuielilor de executare pentru ipoteza în care se va admite prezenta contestație la nivelul sumei la care va fi obligată și refacerea acestora; întoarcerea executării prin repunerea părților în situația anterioară în sensul restituirii către aceasta a sumei de 1.355 lei în temeiul art. 722 alin. 1 C.pr.civ. pentru ipoteza în care se va admite prezenta contestație și aceasta va fi fost executată până la finalizarea acestui proces. Totodată, contestatoarea a solicitat și acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat că prin sentința nr. 8549/07.10.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2011, aceasta a fost obligată să plătească intimatului M. I. drepturile salariale constând în salariul anual suplimentar pentru anii 2008, 2009, 2010, echivalent cu salariul de încadrare din luna decembrie a fiecăruia dintre acești ani, iar prin sentința civilă nr._/03.12.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2012 a fost obligată să plătească reclamantului diferențele dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, conform art. 41 al 3 lit. a din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv plătite, pentru perioada 01.07._10, actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Contestatoarea a arătat că adresa de înființare a popririi a fost emisă pentru suma totală de 15.797,27 lei, iar potrivit raportului de expertiză contabilă extrajudiciară efectuat de expertul contabil O. C. V., suma care se pretinde a fi datorată creditorului este de 12.447 lei.
Potrivit contestatoarei, expertul contabil a întocmit raportul de expertiză pe baza fișelor de salarii pentru perioada analizată care atestă salariile intimatului, fișe comunicate de aceasta, iar în urma analizării raportului de expertiză rezultă că suma stabilită de expert cu titlu de salariu suplimentar este greșită, calculând în plus suma de 1.355 lei. Astfel, a precizat că rezultă o diferență pentru anul 2008 executată în plus în cuantum de 778 lei (având în vedere și că relațiile contractuale de muncă au început la data de 15.05.2008), pentru anul 2009 de 337 lei, iar pentru anul 2010 de 240 lei.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, contestatoarea a susținut că nu a primit încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare și prin urmare nu are cunoștință din ce este compusă suma de 3.350,27 lei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 711 și 722 C.pr.civ., Legea nr. 188/2000.
În dovedire, s-au anexat la dosar înscrisuri.
Contestația la executare a fost timbrată în mod legal cu o sumă de 149,85 lei (f. 43), conform cuantumului taxei reținute prin încheierea de reexaminare a taxei din data de 28.01.2015.
La data de 13.03.2015, intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației la executare, iar în subsidiar a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiate (f. 172-175, vol. I).
În motivare, în ceea ce privește excepția invocată, intimatul a învederat prevederile art. 712 C.pr.civ. și a arătat în esență că prin apărările formulate contestatoarea încearcă să modifice sentințele judecătorești prin care a fost obligată la plată, iar apărările contestatoarei în sensul că nu beneficiază în întregime de salariul suplimentar aferent anului 2008 sunt apărări de fond pe care contestatoarea le-ar fi putut invocă în fața primei instanțe care a judecat fondul și în calea de atac utilizată.
Pe fondul cauzei, intimatul a susținut că, întrucât contestatoarea nu a înțeles să execute voluntar hotărârile, a solicitat punerea în executare silită a titlurilor executorii, iar drepturile bănești cuvenite acestuia în sumă netă de 12.447 lei au fost stabilite prin expertiza contabilă extrajudiciară efectuată de expert contabil O. C. V.. Expertul contabil a stabilit valoarea drepturilor cuvenite prin raportate la fișele de salarii transmise acestuia chiar de către contestatoare. De asemenea, cheltuielile de executare au fost calculate de executorul judecătoresc în conformitate cu dispozițiile legale care reglementează activitatea acestora.
Potrivit intimatului, raportul de expertiză contabilă extrajudiciară prin care s-a stabilit modul de determinare a drepturilor bănești cuvenite acestuia a fost întocmit corect, calculul efectuat de către expertul contabil fiind susținut de documente justificative (fișe de salarii comunicate expertului de către contestatoare).
Intimatul a mai apreciat că are dreptul la întreg salariul suplimentar pentru anul 2008, susținând că din interpretarea dispozitivului sentinței civile nr. 8549/7.10.2013 pronunțate de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2011 rezultă în sarcina contestatoarei obligația de plată a unui salariu suplimentar echivalent cu salariul de încadrare din luna decembrie a fiecărui an, salariu care nu poate fi raportat la perioada lucrată în cursul unui an calendaristic.
Astfel, titlul executoriu este clar și se referă exclusiv la salariul de încadrare din luna decembrie.
În dovedire, intimatul a anexat la dosar înscrisuri.
La data de 14.04.2015, contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare (f. 202-203, vol. I), prin care a solicitat respingerea excepției de inadmisibilitate, iar totodată pe fondul cauzei a mai adăugat că expertul nu a avut în vedere și contractele colective de muncă la nivelul de unitate aferente anilor 2008-2010 și contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități.
În urma adresei emise de instanță, B.E.J.A. ”D. Gont, L. Gont și M. P.” a comunicat în copie certificată dosarul de executare nr. 2215/2014.
La termenul de judecată din data de 27.05.2015, instanța a respins ca neîntemeiată excepția de inadmisibilitate invocată de intimat și a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, iar din oficiu a dispus și efectuarea unei expertize contabile (f. 1-2, vol. II), în cauză fiind efectuat și depus la dosar raportul de expertiză contabilă de expertul Drăgulici D. la data de 02.07.2015 (f. 20-30, vol. II), fiind ulterior depus și răspunsul la obiecțiunile formulate de contestatoare (f. 68-77, vol. II).
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
În urma cererii creditorului intimat M. I., B.E.J.A. ”D. Gont, L. Gont și M. P.” a format la data de 09.05.2014 dosarul de executare nr. 2215/2014 pentru punerea în executare a titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 8549/07.10.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2011 și sentința civilă nr._/03.12.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2012, împotriva contestatoarei debitoare COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „C.F.R.” SA.
Prin sentința civilă nr._/03.12.2013, contestatoarea debitoare a fost obligată să plătească reclamanților din acel litigiu, printre care se află și intimatul creditor din prezenta cauză, diferențele dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, conform art. 41 al 3 lit. a din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv plătite, pentru perioada 01.07._10, proporțional cu perioada efectiv lucrată de fiecare dintre aceștia, actualizate cu rata inflației și dobânda legală de la data scadenței și până la data plății efective.
Prin sentința civilă nr. 8549/07.10.2013, contestatoarea debitoare a fost obligată să plătească reclamanților din acel litigiu, printre care se află și intimatul creditor din prezenta cauză, drepturile salariale constând în salariul anual suplimentar pentru anii 2008, 2009, 2010, echivalent cu salariul de încadrare din luna decembrie a fiecăruia dintre acești ani, sume actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
În cadrul dosarului de executare silită a fost efectuat un raport de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de către expert Oprisanu C. V. prin care au fost cuantificate sumele cuvenite intimatului, rezultând astfel suma totală de 12.447 lei, din care suma de 4.927 lei reprezintă salariu suplimentar pentru anii 2008-2010, conform tabelului anexat la acel raport de expertiză (f. 73, vol. I).
La data de 31.07.2014, executorul judecătoresc a emis încheierea prin care a procedat la stabilirea cheltuielilor de executare în cuantum total de 3.350,27 lei, din care suma de 1.543,43 lei reprezintă onorariul executorului judecătoresc (cu TVA inclus), 1.206,84 lei ”alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite”, iar 600 lei onorariu expert (f. 77, vol. I).
La aceeași dată executorul judecătoresc a emis adresele de înființare a popririi pentru recuperarea unei sume totale de 15.797,27 lei, alcătuite din debitul total în cuantum de 12.447 lei și cheltuielile de executare silită.
Ca urmare a recuperării debitului și a cheltuielilor de executare silită pentru care s-a dispus poprirea, la data de 19.08.2014 executorul judecătoresc a întocmit încheierea prin care a procedat la eliberarea sumei și încheierea prin care a constatat încetarea executării silite în temeiul art. 702 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ. (f. 170, vol. I).
Analizând criticile contestatoarei, instanța apreciază ca fiind întemeiate în parte susținerile acesteia privind suma reprezentând salariul suplimentar aferent perioadei 2008 – 2010 recunoscut în favoarea intimatului creditor prin sentința civilă nr._/03.12.2013 pronunțată de Tribunalul București.
În ceea ce privește criticile aduse de către contestatoare prin prezenta contestație la executare, instanța constată că acestea privesc cuantumul salariului suplimentar mai sus menționat, iar astfel instanța apreciază că acestea nu constituie apărări de fond împotriva titlului executoriu care să fie interzise în cadrul prezentei contestații în conformitate cu prevederile art. 712 alin. 2 din codul de procedură civilă (în forma în vigoare la momentul declanșării executării silite și anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 138/2014), așa cum a susținut intimatul, ci reprezintă apărări cu privire la cuantumul sumelor la care este îndreptățit acesta, ce sunt admisibile în cauză în condițiile în care cuantumul concret al drepturilor cuvenite nu s-a menționat în titlul executoriu, în dispozitiv precizându-se numai ce reprezintă aceste drepturi.
Întrucât în prezenta cauză contestatoarea a criticat corectitudinea calculelor efectuate prin expertiza extrajudiciară din faza de executare silită, a fost efectuată o nouă expertiză contabilă de către expert Drăgulici D., în cursul judecății, cu respectarea principiilor nemijlocirii și contradictorialității.
În acest sens, instanța reține că prin raportul de expertiză efectuat în cauză, însoțit și de răspunsul expertului la obiecțiuni, conform mențiunilor din titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 8549/07.10.2013, au fost calculate de către expertul contabil sumele datorate de către contestatoare intimatului cu titlu de salariu suplimentar, și actualizate cu indicele de inflație până la data de 30.06.2014 – dată avută în vedere prin raportul de expertiză contabilă extrajudiciară.
În raport de calculele efectuate de către expertul contabil desemnat în cauză, instanța reține că salariul suplimentar cuvenit intimatului pentru anii 2008, 2009 și 2010 este în cuantum total de 4.784 lei, așa cum acest calcul a fost menționat și refăcut de către expertul contabil prin răspunsul la obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de contestatoare (f. 68-69, vol. II), ca urmare a recalculării salariului suplimentar pentru anul 2008 avându-se în vedere salariul de încadrare din luna decembrie a fiecăruia dintre acești ani (în raport de obiecțiunea contestatoarei de la pct. 3).
În ceea ce privește apărarea contestatoarei privind calcularea salariului suplimentar pentru anul 2008 proporțional cu perioada lucrată de intimat, instanța constată că prin dispozitivul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 8549/07.10.2013, spre deosebire de dispozitivul sentinței civile nr._/03.12.2013, nu s-a menționat că salariul se acordă în raport de perioada efectiv lucrată, ci s-a făcut numai referire la salariul de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Astfel, în lipsa unei lămuriri a titlului executoriu sub acest aspect, instanța apreciază că în prezenta contestație la executare nu s-ar putea reduce salariul suplimentar cuvenit intimatului pentru anul 2008 în raport de perioada efectiv lucrată, în condițiile în care acesta a lucrat mai mult de jumătate din an potrivit susținerilor contestatoarei.
În consecință, instanța reține că debitoarea contestatoare datora intimatului suma de 4.784 lei cu titlu de salariu suplimentar cuvenit intimatului pentru anii 2008, 2009 și 2010 în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 8549/07.10.2013, iar astfel, față de reducerea cuantumului salariului suplimentar, instanța reține că debitul principal datorat de debitoare creditorului în dosarul de executare contestat era în cuantum total de 12.304 lei, iar nu de 12.447 lei.
În ceea ce privește cheltuielile de executare silită stabilite prin încheierea din data de 31.07.2014 emisă în dosarul de executare, instanța va modifica onorariul cuvenit executorului judecătoresc în raport de debitul principal redus, urmând a fi redus onorariul executorului judecătoresc la suma de 1.525,69 lei (din care suma de 295,38 lei reprezintă TVA aferent), de la suma de 1.543,43 lei (cu TVA inclus) .
Acest onorariu reprezintă onorariul maximal de 10% din valoarea debitului principal urmărit și calculat prin prezenta cauză, la care s-a adăugat TVA de 24%.
În ceea ce privește acest cuantum al onorariul executorului judecătoresc, incluzând TVA, instanța constată că potrivit art. 39 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000, executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele:„… a) pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10 % din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite;…”. Aceeași limită de 10 % din valoarea creanței este stabilită pentru forma de executare realizată prin poprire și prin Ordinul nr. 2550/2006 emis de Ministerul Justiției.
În consecință, onorariul executorului judecătoresc va fi stabilit la suma mai sus menționată.
Având în vedere considerentele mai sus expuse și diminuarea onorariului executorului judecătoresc, instanța reține că la debitul principal se adaugă cheltuieli de executare mai mici decât cele executate, în cuantum de 3.332,53 lei, iar nu de 3.350,27 lei.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 711 alin. 1 și art. 719 alin. 1 C.pr.civ., instanța va admite în parte contestația la executare și va anula în parte actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 2215/2014 al B.E.J.A. ”D. Gont, L. Gont și M. P.”, în sensul că executarea silită are ca obiect un debit principal de 12.304 lei, iar nu de 12.447 lei, la care se adaugă cheltuieli de executare silită în cuantum de 3.332,53 lei, iar nu de 3.350,27 lei.
Ca atare, se va dispune și îndreptarea actelor de executare efectuate în același dosar de executare, în sensul că executarea silită are ca obiect suma totală de 15.636,53 lei, reprezentând debit și cheltuieli de executare silită aferente, în loc de suma de 15.797,27 lei.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite, instanța reține că, potrivit art. 722 alin. 1 C.pr.civ., ,,în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului”.
Astfel, instanța reține că, urmare a anulării parțiale a actelor de executare conform celor mai sus expuse, contestatoarea are dreptul la întoarcerea executării silite prin restituirea sumei totale de 160,74 lei, alcătuită din diferența de debit în cuantum de 143 lei și diferența de cheltuieli de executare în cuantum de 17,74 lei, executate în plus.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța reține în prezenta cauză că intimatul este totuși în culpă procesuală prin admiterea în parte a contestației la executare în raport de criticile formulate de contestatoare.
Astfel, în temeiul art. 453 C.pr.civ., instanța va obliga intimatul să plătească contestatoarei cheltuieli de judecată în cuantum total de 321,92 lei, din care suma de 226,92 lei reprezintă cheltuielile de fotocopiere a dosarului de executare avansate de contestatoare (f. 215, vol. I), iar o sumă de 95 lei reprezintă cotă parte din onorariul de expert achitat în cauză de către contestatoare pentru întocmirea expertizei contabile (f. 6, vol. II), ce este acordat proporțional de instanță în raport de cuantumul debitului cu privire la care se va admite prezenta contestație la executare și debitul contestat.
În temeiul art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013, în raport de debitul cu privire la care s-a admis contestația la executare și admiterea cererii de întoarcere a executării silite, instanța va dispune restituirea către contestatoare a unei taxei judiciare de timbru în cuantum total de 70 lei din cuantumul de 945 lei achitat de către aceasta conform ordinului de plată nr. 119/21.01.2015 înregistrat la Volksbank Romania SA în raport de taxa datorată pentru debitul față de care s-a admis contestația (20 lei aferentă contestației la executare, iar 50 lei aferentă cererii de întoarcere executare).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „C.F.R.” SA, cu sediul în Mun. București, .. 38, sector 1, înregistrată la O.R.C sub nr. J_, având C.U.I_, în contradictoriu cu intimatul M. I., C.N.P._, cu domiciliul în București, Calea Griviței nr. 178, ., ., sector 1.
Anulează în parte actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 2215/2014 al B.E.J.A. ”D. Gont, L. Gont și M. P.”, în sensul că executarea silită are ca obiect un debit principal de 12.304 lei, iar nu de 12.447 lei, la care se adaugă cheltuieli de executare silită în cuantum de 3.332,53 lei, iar nu de 3.350,27 lei.
Dispune îndreptarea actelor de executare efectuate în același dosar de executare, în sensul că executarea silită are ca obiect suma totală de 15.636,53 lei, reprezentând debit și cheltuieli de executare silită aferente, în loc de suma de 15.797,27 lei.
Admite cererea de întoarcere a executării silite și obligă intimatul să restituie contestatoarei suma de 160,74 lei, reprezentând debit principal și cheltuieli de executare executate în plus.
Obligă intimatul să plătească contestatoarei cheltuieli de judecată în cuantum total de 321,92 lei, din care suma de 95 lei reprezintă onorariu expert acordat proporțional cu valoarea diferenței de debit executate în plus, iar suma de 226,92 lei reprezintă cheltuielile de fotocopiere a dosarului de executare avansate de contestatoare.
În temeiul art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013, dispune restituirea către contestatoare a unei taxei judiciare de timbru în cuantum de 70 lei din cuantumul de 945 lei achitat de către aceasta în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 4 București conform ordinului de plată nr. 119/21.01.2015 înregistrat la Volksbank Romania SA.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. F. S. O.A.
Red. M.F./Dact. S.O.A./4 ex./02.02.2016
| ← Pretenţii. Sentința nr. 11/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 26/2015. Judecătoria... → |
|---|
