Contestaţie la executare. Sentința nr. 699/2016. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 699/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 699/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 699
Ședința publică din data de 25.01.2016
Instanța compusă din:
Președinte: MĂNESCU MARIA-RAMONA
Grefier: M. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul C. G. în contradictoriu cu intimata P. B. ROMANIA SA, având ca obiect „contestație la executare - suspendarea executarii silite – întoarcere executare”.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședință publică din data de 11.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea astăzi, 25.01.2016, hotărând următoarele,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 05.05.2015, sub nr._, contestatorul C. G., în contradictoriu cu intimata P. B. ROMANIA SA a formulat contestație la executare împotriva executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 91/2015 al B. B. C. C., solicitând admiterea contestației la executarea silită, desființarea executării silite, anularea procesului-verbal încheiat la data de 24.04.2015, anularea încheierii de încuviințare a executării silite, anularea tuturor actelor de executare silită și întoarcerea executării silite, cu repunerea în situația anterioară prin predarea automobilului marca Skoda O. de culoare gri, cu numărul de înmatriculare_, sau prin plata actualizată a contravalorii acestuia, suspendarea executării silite, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației la executare, contestatorul a arătat că, a intervenit prescripția dreptului creditoarei de a solicita executarea silită.
Contestatorul a achiziționat autoturismul în anul 2010, conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 22.05.2010 de la numitul D. R., care la rândul său l-a achiziționat de la D. C. la data de 19.05.2010, acesta din urmă cumpărând autoturismul de la P. Inter Auto Romania SRL, iar contestatorului i s-a comunicat de către executorul judecătoresc faptul că titlul executoriu este reprezentat de Contractul de credit nr._/13.05.2010. S-a prescris dreptul de a cere executarea silită în raport de prevederile aplicabile la data neexecutării contractului de către debitorul obligației pentru care s-a garantat.
În subsidiar, contestatorul a solicitat instanței să se constate că a intervenit perimarea executării silite, conform art. 696 Noul C.proc.civilă.
Contestatorul a mai precizat faptul că executarea silită s-a efectuat împotriva altei persoane decât debitorul obligației de garanție. În momentul în care a solicitat actele autoturismului, i s-a prezentat contractul de vânzare-cumpărare încheiat între D. R. și D. C., factura emisă de P. Inter Auto Romania SRL pentru D. C., procese-verbale de predare-primire autoturism, din care nu reieșea că D. C. ar avea vreun credit garantat cu acel autoturism, întrucât la rubrica destinată numărului contractului de credit de pe formularul tip nu a fost consemnat nici un contract. I s-a predat cartea de identitate a mașinii în original, prin care i s-a confirmat faptul că autoturismul era liber de orice sarcini, și a plătit domnului D. R. suma de 13.500 de Euro, de la acea dată devenind proprietar al autoturismului pe care l—a folosit din anul 2010 și până la data de 24.04.2015.
S-a mai precizat că în anul 2011, a fost chemat la organele de poliție ale orașului Voluntari, care i-au adus la cunoștință faptul că P. B. Romania a depus o plângere în legătură cu acordarea unui credit numitului D. C. pentru cumpărarea autoturismului în cauză, anchetă prin care s-a dovedit că D. C. nu a solicitat și nu a primit nici un credit și că toate actele au fost făcute de o persoană sub o identitate falsă.
Executarea silită este nelegală față de lipsa consimțământului în contractul de garanție a numitului D. C..
Contestatorul a mai precizat faptul că a cumpărat autoturismul plătind pe loc prețul întreg și nu și-a asumat nicio garanție, neavând cunoștință că ar exista vreuna, altfel nu ar fi plătit prețul.
Acesta nu a fost parte în contractul de garanție invocat de creditoare și nu a încheiat sau semnat vreun contract prin care a preluat sau și-a asumat această garanție.
Debitorul nu mai este proprietarul autoturismului, pentru a se putea executa garanția. Art. 23 din Legea nr. 99/1999 prevede faptul că creditorul poate executa bunul afectat garanției atunci când acesta se află în posesia unui terț, iar nu în proprietatea acestuia.
Debitorul obligației principale este și debitorul obligației accesorii, iar schimbarea identității debitorului garanției se poate face numi prin acord sau contract și nu prin simplul fapt că s-a cumpărat bunul, fără a se transmite mai departe și garanția.
Creditoarea nu se poate folosi în cadrul executării silite pentru a îl deposeda de bun de un contract pe care ea însăși l-a denunțat ca fiind fals. Contractul de garanție fiind semnat prin fraudă de către altă persoană decât cel considerat debitor, este lovit de nulitate absolută, care poate fi invocată oricând și de către orice persoană interesată. Contractul este nul absolut pentru lipsa consimțământului lui D. C., și este întemeiat pe o cauză ilicită.
Toate actele de executare sunt nule, întrucât executorul își întemeiază executarea conform procesului-verbal încheiat pe art. 62-68 din Legea nr. 99/1999, or, în ceea ce privește executarea silită contestată, trebuiau aplicate prevederile Noului C.proc.civilă.
Garanția nu trebuia să fie executată, față de prevederile art. 23 din Legea nr. 99/1999, întrucât creditoarei i-a mai rămas posibilitatea de a executa suma de bani obținută din vânzarea autoturismului, iar nu direct împotriva autoturismului, care nu mai aparține de drept debitorului.
Contestatorul a mai solicitat întoarcerea executării silite, prin obligarea intimatei la înapoierea autoturismului, sau la plata contravalorii actualizate a acestuia în cazul în care autoturismul a fost vândut, precum și suspendarea executării silite.
Cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 711 și urm NCPC.
Cererea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 1350 RON.
În probațiune, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Contestatorul a solicitat judecarea prezentei cauze și în lipsă, în baza art. 411, alin.1, pct.2, teza ultimă C.proc.civilă.
Contestatorul a depus la dosar un set de înscrisuri.
La data de 09.06.2015, intimata P. B. ROMANIA SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată.
Intimata a invocat excepția netimbrării capătului de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat în esență că în fapt, a încheiat cu D. C., în calitate de împrumutat, contractul de credit nr._/13.05.2010, având ca obiect acordarea unui credit în valoare de 12.891 de Euro, în vederea achiziționării autoturismului marca Skoda O. cu numărul de înmatriculare_ . Potrivit art. 10 din contractul de credit nr._/13.05.2010 și art. 13 și urm. din Titlul VI al Legii nr. 99/1999, D. C. a constituit în favoarea P. B. ROMANIA SA o garanție reală mobiliară asupra autoturismului mai sus menționat, înscrisă în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare prin avizele 2010-_-LPF din data de 14.05.2010 și_09251o-DMR din data de 30.04.2015.
Pe parcursul derulării executării silite, debitorul D. C. nu a respectat termenele scadente pentru plata ratelor de credit, motiv pentru care în cursul anului 2010, a fost inițiată procedura executării silite împotriva debitorului, fiind constituit dosarul de executare nr. 89/2010 al B. M. A..
Având în vedere că bunul constituit drept garanție în favoarea intimatei de către împrumutatul D. C. nu a fost identificat în patrimoniul acestuia, în urma răspunsului nr._/12.11.2014, comunicat de către . SA, a aflat că polița de asigurare RCA obligatorie nr._ a fost emisă în perioada 06.06._14 pentru asiguratul C. G., motiv pentru care în temeiul art. 67 din Legea nr. 99/1999, titlul VI a formulat cerere de executare silită în vederea recuperării garanției, din posesia numitului C. G., iar în urma executării, la data de 24.04.2015, a fost ridicată garanția din posesia contestatorului, în conformitate cu prevederile art. 13, titlul VI din Legea nr. 99/1999.
S-a solicitat respingerea capătului de cerere privind prescripția dreptului creditoarei de a cere executarea silită, având în vedere că a fost inițiată executarea silită împotriva împrumutatului D. C. încă de la data de 18.10.2010, termenul de prescripție al dreptului de a cere executarea silită fiind întrerupt. Dreptul acesteia de a urmări bunul în posesia actualului proprietar- C. G. curge de la momentul luării la cunoștință a faptului că garanția era înmatriculată pe numele altei persoane, și anume începând cu data de 12.11.2014.
Dreptul acesteia de a își recupera garanția instituită asupra bunului mobil reprezentat de autoturismul marca Skoda O. cu numărul de înmatriculare_ este recunoscut atât de art. 10, 10.pct. 8 din contractul de credit nr._/13.05.2010 și de art. 23, alin.2 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999.
Executorul judecătoresc a respectat întocmai dispozițiile Codului de Procedură Civilă în privința elementelor pe care un proces-verbal trebuie să le conțină și în privința tuturor actelor întocmite în dosarul execuțional mai sus menționat.
Condiția de publicitate a fost îndeplinită în momentul înscrierii avizului de garanție în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
Contractul de garanție a fost înscris în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare anterior dobândirii de către contestator a dreptului de proprietate asupra acestuia, dreptul de proprietate devenindu-i opozabil contestatorului ca și terț dobânditor.
Potrivit art. 23, alin.2 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999, ,, Dacă debitorul nu își îndeplinește obligația și dispune de bunul sau de dreptul afectat garanției, creditorul are posibilitatea de a-și exercita dreptul asupra bunului afectat garanției, care se găsește în posesia unui terț, sau asupra produselor rezultate din acesta ori asupra ambelor”.
Din coroborarea dispozițiilor art. 67 cu cele ale art. 71, 75 și 76 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999 rezultă că noțiunea de ,,posesor al bunului afectat garanției” include și persoana împotriva căruia își poate exercita dreptul creditorul, deci și proprietarul actual al bunului.
Contractul de credit constituie titlu executoriu chiar și împotriva contestatorului, ca deținător al dreptului de proprietate al bunului, întrucât garanția a fost înscrisă în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, acesta fiind opozabil tuturor subdobânditorilor, deci inclusiv contestatorului, iar dreptul subdobânditorilor nu poate fi opus acesteia.
Contestatorul a cumpărat bunul pe riscul său și nu își poate invoca propria culpă. Din demersurile efectuate de către contestator, nu se poate reține buna-credință a acestuia la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Contestatorul avea posibilitatea de a efectua minime diligențe înaintea încheierii contractului de vânzare-cumpărare, prin consultarea AEGRM, care este un registru public.
D. înscrierii garanției reale mobiliare-14.05.2010 este anterioară datei încheierii contractului de vânzare-cumpărare-19.05.2010. C. G. are calitatea de debitor, în virtutea calității sale de proprietar al bunului afectat garanției, în baza art. 4, lit. a din Legea nr. 99/1999. Intimata a încercat recuperarea sumelor de la împrumutat, astfel cum rezultă din Procesul-verbal încheiat la data de 25.09.2014, în dosarul de executare nr. 89/2910, dar nu s-a reușit recuperarea niciunei sume cu titlu de debit sau de cheltuieli de executare.
Întâmpinarea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 205, Titlul VI al Legii nr. 99/1999, OUG nr. 99/2006.
În probațiune, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul contestatorului.
Intimata a solicitat judecarea prezentei cauze și în lipsă, în baza art. 411, alin.1, pct.2, teza ultimă C.proc.civilă.
Intimata a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri.
La data de 25.06.2015, contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției netimbrării capătului de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite.
La cercetarea penală s-a descoperit că numitul D. C. nu a semnat contractul de credit nr._/13.05.2010. Acesta a invocat în esență că garanția este nulă, contractul de credit este lovit de nulitate, față de faptul că intimata a denunțat contractul ca fiind încheiat prin mijloace frauduloase.
Intimata a înscris în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare un contract de credit nul absolut, care nu a fost încheiat cu D. C.. Intimata trebuia să aștepte rezolvarea dosarului penal pentru a își recupera paguba, în alt mod generând o îmbogățire fără justă cauză.
Potrivit art. 29 din Legea nr. 99/1999, ,, Înscrierea la arhivă nu conferă validitate unei garanții reale lovite de nulitate”.
La termenul de judecată din data de instanța a respins, ca neîntemeiată, excepția insuficientei timbrări a capătului de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite, iar la termenul de judecată din data de 14.12.2015, instanța a calificat ca fiind apărări de fond excepția prescripției dreptului creditoarei de a solicita executarea silită și excepția perimării executării silite.
Instanța a administrat în soluționarea cererii proba cu înscrisuri.
A fost atașat dosarul de executare nr.91/2015 al B. B. C. C..
Analizand actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 13.05.2010, a fost încheiat Contractul de credit nr._/13.05.2010, între P. B. Romania SA și D. C., având ca obiect acordarea unui credit pentru achiziționarea unui autoturism marca Skoda O. Business MPI . TMBBA21Z9AC009830, în valoare de 14.992, 05 de Euro, pentru o perioadă de 84 de luni.
În conformitate cu dispozițiile art. 10, pct. 10.1 din Contractul de credit, împrumutatul a constituit în favoarea P. B. Romania SA o garanție reală mobiliară asupra autoturismului achiziționat prin contractul de credit marca Skoda O. Business MPI . TMBBA21Z9AC009830 în valoare de 14.992, 05 de Euro, garanția reală mobiliară fiind înscrisă în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare la data de 14.05.2010, ora 22:00, sub nr. 2010-_-LPF.
La data de 22.04.2015, creditoarea P. B. Romania SA a formulat cerere de executare silită adresată B. B. C. C., împotriva împrumutatului D. C., solicitând obligarea acestuia la predarea autoturismului, fiind format dosarul de executare nr.91/2015.
Prin Procesul-verbal din data de 24.04.2015, s-a procedat la ridicarea și predarea autoturismului marca Skoda O. Business MPI . TMBBA21Z9AC009830.
Prin încheierea nr. 91/24.04.2015, s-a dispus de către executorul judecătoresc încetarea executării silite.
Instanța mai reține că prin Contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat la data de 22.05.2010, contestatorul C. G. a achiziționat de la vânzătorul D. R. autoturismul marca Skoda O. Business MPI . TMBBA21Z9AC009830.
La data de 19.05.2010 numitul D. R. a încheiat contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit cu numitul D. C., având ca obiect autoturismul marca Skoda O. Business MPI . TMBBA21Z9AC009830.
În ceea ce privește apărarea de fond a contestatorului privind prescripția dreptului creditoarei de a cere executarea silită, intimata susține că termenul de prescripție al dreptului de a cere executarea silită a început să curgă de la data de 12.11.2014, când prin adresa înregistrată sub nr._/12.11.2014, . SA a comunicat B. M. A. că pentru autoturismul marca Skoda Octaivia . TMBBA21Z9AC009830 cu numărul de înmatriculare 9-965-MDR, a fost încheiată polița de asigurare RCA obligatorie nr._/06.06.2014, valabilă până la data de 06.12.2014, pentru asiguratul C. G. (fila 36).
Intimata mai susține că a formulat cerere de executare silită în vederea recuperării creanței și a cheltuielilor de executare împotriva numitului D. C., fiind deschis dosarul de executare nr. 89/2010, la B. A. M., iar la data de 25.09.2014, a fost încheiat procesul-verbal prin care s-a consemnat faptul că nu s-a recuperat nicio sumă de bani cu titlu de debit sau de cheltuieli de executare silită, având în vedere lipsa bunurilor mobile sau a disponibilităților bănești ale debitoarei.
Termenul de prescripție al dreptului de a cere executarea silită este guvernat de dispozițiile art. 405 din vechiul cod de procedură civilă, întrucât termenul de prescripție al dreptului de a cere executarea silită a titlului executoriu a început să curgă înaintea intrării în vigoare a noului cod de procedură civilă, în conformitate cu dispozițiile art. 6 din Legea nr. 76/2012 fiind aplicabile normele legale în vigoare de la momentul în care a început să curgă termenul de prescripție al dreptului de a cere executarea silită.
Potrivit dispozițiilor art. 405 C.proc.civ., ,, Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.”Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită. Prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.”
Aceste dispoziții sunt preluate și în dispozițiile art. 706, alin.1 și 2 NCPC, care prevede că ,, Dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită”. Prescripția stinge dreptul de a obține executarea silită și orice titlu executoriu își pierde puterea executorie”.
Potrivit art. 4052 C.proc.civilă, ,, Cursul prescripției se întrerupe: b) pe data depunerii cererii de executare, însoțită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent; d) pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare”.După întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție.
Prescripția nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.
La data de 20.09.2010, creditoarea P. B. ROMANIA SA, a formulat cerere de executare silită împotriva împrumutatului D. C., în vederea recuperării debitului restant în valoare de 13.353, 61 de Euro, în temeiul Contractului de credit nr._/13.05.2010, cerere adresată B. A. M., fiind format dosarul de executare nr. 89/2010, anterior creditul fiind declarat scadent anticipat.
În cadrul dosarului de executare nr. 89/2010 au fost efectuate acte de executare în cursul anilor 2010, 2011 și 2012, fiind obținute încheieri de încuviințare a executării silite la data de 16.11.2010, 19.04.2011,03.05.2011, 10.05.2012, 24.05.2012, fiind emise somațiile din data de 13.04.2011, respectiv din data de 14.08.2012, procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 13.04.2011, și fiind emise adrese de înființare poprire la data de 28.06.2011 și respectiv la data de 14.08.2012, asupra veniturilor obținute de la terțul poprit ., și fiind emise adrese în vederea identificării bunurilor și veniturilor debitorului, către Direcția de Impozite și Taxe Locale Sectorul 4, Brigada de Poliție Rutieră București.
Prin adresa înregistrată sub nr._/12.11.2014, . SA a comunicat B. M. A. că pentru autoturismul marca Skoda O. . TMBBA21Z9AC009830 cu numărul de înmatriculare 9-965-MDR, a fost încheiată polița de asigurare RCA obligatorie nr._/06.06.2014, valabilă până la data de 06.12.2014, pentru asiguratul C. G..
La data de 24.04.2015, a fost încheiat Procesul-verbal de închidere a dosarului de executare nr. 89/2010, întrucât s-a constatat că în prezentul dosar nu a fost recuperată nicio sumă cu titlu de debit sau cheltuieli de executare, având în vedere relațiile mai sus menționate privind lipsa bunurilor urmăribile și a disponibilităților bănești ale debitorului, creditorul a retras titlul executoriu.
Instanța apreciază că termenul de prescripție al dreptului de a cere executarea silită a fost întrerupt prin depunerea cererii de executare silită în cadrul dosarului de executare silită nr. 89/2010 al B. M. A., cerere urmată de efectuarea de acte de executare succesive, cu respectarea termenului de prescripție de 3 ani, termenul de prescripție fiind întrerupt prin fiecare act de executare încheiat, după întrerupere începând să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani.
Împrejurarea invocată de contestator în sensul că, creditoarea a retras titlul executoriu nu poate avea semnificația unei renunțări la cererea de executare silită, întrucât în cadrul dosarului nr. 89/2010 nu se regăsește nicio cerere scrisă de renunțare la executarea silită din partea creditoarei, ci doar o mențiune a executorului judecătoresc în sensul că, creditoarea a retras titlul executoriu. Creditoarea a manifestat diligență în efectuarea și continuarea actelor de executare silită în cadrul dosarului de executare nr. 89/2010, neavând o atitudine pasivă care să poată fi sancționată cu prescripția executării silite, iar motivul pentru care a fost încheiat Procesul-verbal de închidere dosar din data de 24.04.2015 l-a constituit imposibilitatea obiectivă de executare silită a debitorului D. C. din cauza lipsei bunurilor urmăribile sau a disponibilităților bănești ale acestuia. Dispozițiile art. 3715, lit. b C.proc.civilă de la 1865 prevăd faptul că ,, Executarea silită încetează dacă: nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile ori a imposibilității de valorificare a unor astfel de bunuri; în aceste cazuri, executorul va remite personal creditorului sau reprezentantului acestuia titlul executoriu, menționând pe acesta cauza restituirii și partea de obligație ce a fost executată”.
Trebuie să fie avută în vedere și împrejurarea că la data de 24.04.2015 se realizase executarea silită prin predarea bunului afectat garanției reale mobiliare, autoturismul marca Skoda O. . TMBBA21Z9AC009830 cu numărul de înmatriculare 9-965-MDR.
Nu se poate reține incidența perimării executării silite în dosarul de executare nr. 89/2010. Dispozițiile art. 390 C.proc.civ., sub imperiul cărora s-a desfășurat executarea silită, prevăd o excepție de la regula instituită prin art. 389 C.proc.civ., în sensul că ,,Dispozițiile art. 387 și 389 nu se aplică în cazurile când legea încuviințează executarea fără somație”. Potrivit art. 454 C.proc.civ., ,, Poprirea se înființează fără somație, prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înștiințându-se totodată și debitorul despre măsura luată”.
Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale rezultă concluzia în sensul că atunci când executarea silită se realizează în modalitatea popririi, caz în care nu este obligatorie emiterea somației, nu sunt aplicabile dispozițiile legale în materia perimării executării silite.
Or, având în vedere că în dosarul de executare nr. 89/2010, modalitatea de executare este poprirea, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 389 C.proc.civ., care reglementează perimarea executării silite.
Instanța constată totodată că nu a intervenit perimarea executării silite. Potrivit art. 697, alin.1 NCPC, ,, În cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perimă de drept”. Actele de executare silită din dosarul de executare nr. 91/2015 au fost efectuate la un interval de timp mai mic de 6 luni, cererea de executare silită fiind depusă la data de 22.04.2015, iar executarea silită fiind încetată ca urmare a recuperării bunului la data de 24.04.2015.
În ceea ce privește susținerea contestatorului în sensul că persoana D. C. pe care executorul judecătoresc l-a consemnat ca fiind debitorul obligației de garanție în procesul-verbal nu și-a asumat niciodată această obligație, nu este debitorul obligației de garanție, obligația de garanție fiind nulă prin fraudarea obținerii creditului, chiar creditoarea formulând plângere penală în acest sens, instanța reține că la data de 22.09.2010, P. B. Romania SA a formulat la Inspectoratul Județean de Poliție Ilfov o plângere penală privind 3 posibile cazuri de fraudă prin înșelăciune și uz de fals, împotriva numiților D. C., U. M.-R., și I. M.-F., în cuprinsul plângerii arătând faptul că la data de 15.06.2010, numitul D. C. CNP_, s-a prezentat la sediul P. B. Romania SA unde a depus o declarație pe propria răspundere în care susținea că nu a solicitat nici un credit de la această bancă și că a aflat de credit la 11.06.2010 când a primit la adresa de domiciliu extras de cont trimis prin poștă, prejudiciul cauzat acesteia fiind de 12.891, 80 de Euro, reprezentând valoarea creditului acordat și 314, 55 de Euro, reprezentând valoarea dobânzilor restante, aceasta având și un drept de garanție reală mobiliară accesorie contractului de credit. A fost format dosarul penal nr. 5501/P/2010.
Prin Ordonanța din data de 14.09.2015, emisă de P. de pe lângă Judecătoria B., s-a dispus clasarea cauzei privind plângerea penală formulată de P. B. Romania SA împotriva numiților D. C., U. M.-R., și I. M.-F., având ca obiect infracțiunile de înșelăciune și de uz de fals, întrucât nu există probe că aceste persoane ar fi săvârșit infracțiunile, precum și disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de autori necunoscuți, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată constând în aceea că în perioada 27.04._10, au falsificat actele de identitate aparținând numiților D. C., U. M.-R., și I. M.-F., precum și cereri de deschidere de cont, adeverințe de venit, fișe fiscale și contracte individuale de muncă pe numele acestora, în baza acestei documentații obținând un număr de 3 credite auto de la P. B. Romania SA.
Instanța reține că nu s-a pronunțat nicio soluție de către instanțele de judecată prin care să se dispună anularea titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr._/13.05.2010 cu garanție reală mobiliară, și nici instanța de judecată nu a fost învestită cu soluționarea vreunui capăt de cerere privind anularea contractului de credit, în cauza penală fiind continuate cercetările sub acest aspect, astfel încât nu pot fi reținute apărările contestatorului privind nulitatea contractului de credit și a clauzei de garanție reală mobiliară prevăzută la art. 10 din contract.
Cu privire la susținerea contestatorului în sensul că nu a cumpărat autoturismul cu garanția susținută de creditoare, neavând cunoștință de existența garanției reale mobiliare, instanța reține că, astfel cum s-a arătat anterior, garanția reală mobiliară a fost înscrisă în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare la data de 14.05.2010, anterior cumpărării autoturismului de către contestatorul C. G.. Potrivit art. 9, alin.2 din Legea nr. 99/2999, ,, Garanția reală acordă creditorului garantat dreptul de a-și satisface creanța cu bunul afectat garanției înaintea oricărui creditor negarantat și înaintea altor creditori ale căror garanții reale sau drepturi asupra bunului afectat garanției au un grad de prioritate inferior, potrivit dispozițiilor cuprinse în cap. III”.
Art. 28 din Legea nr. 99/2999 prevede că ,, Față de terți, inclusiv față de stat, o garanție reală și celelalte sarcini reale asupra bunurilor supuse dispozițiilor prezentului titlu au rangul de prioritate stabilit în momentul în care garanția reală sau sarcinile reale au fost făcute publice prin una dintre metodele prevăzute în acest capitol”. Prin urmare, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a autoturismului, garanția reală mobiliară constituită asupra acestui autoturism era opozabilă contestatorului, care este prezumat că are cunoștință de existența garanției reale mobiliare, iar acesta nu poate invoca împrejurarea că nu a fost parte în contractul de garanție reală mobiliară.
Potrivit art. 23, alin.2 din titlul VI al Legii nr. 99/1999, în vigoare la data încheierii contractului de credit, ,, Dacă debitorul nu își îndeplinește obligația și dispune de bunul sau de dreptul afectat garanției, creditorul are posibilitatea de a-și exercita dreptul asupra bunului afectat garanției, care se găsește în posesia unui terț, sau asupra produselor rezultate din acesta ori asupra ambelor”. Garanția reală mobiliară conferă creditoarei dreptul de a urmări bunul mobil în mâinile oricui s-ar găsi acesta la momentul urmăririi.
Conform art. 62, alin.1 din Legea nr. 99/1999, ,, În cazul neîndeplinirii obligației garantate, creditorul va putea să aleagă între a iniția procedura de executare prevăzută de codul de procedură civilă sau a executa garanția reală potrivit prevederilor prezentului capitol”.
Art. 64, alin.1 din Legea nr. 99/1999 prevede că ,, Orice persoană care are posesia bunului afectat garanției trebuie să îl predea, la solicitarea creditorului a cărui obligație a ajuns la scadență și a cărui garanție reală are un grad de prioritate mai mare potrivit prezentului titlu, astfel încât garanția să poată fi executată potrivit procedurii stabilite prin prezentul titlu”.
Conform art. 4 din Legea nr. 99/1999, ,,Dacă legea sau contractul nu dispune altfel, prin debitor, în sensul prezentului titlu, se înțelege și proprietarul bunului cu care s-a garantat îndeplinirea unei obligații, atunci când proprietarul nu este ținut să aducă la îndeplinire obligația garantată”, prin urmare, noțiunea de debitor include și proprietarul bunului.
Art. 71 din Legea nr. 99/1999 prevede că ,, Înainte de vânzare, sub sancțiunea nulității și a răspunderii pentru pagubele cauzate, creditorul trebuie să facă o notificare a vânzării către debitor și către ceilalți creditori care și-au înscris un aviz de garanție reală față de același debitor și cu privire la același bun, precum și proprietarului bunului afectat garanției, dacă debitorul nu este proprietarul acestuia”. Art. 75 din același act normativ prevede faptul că ,,În termen de 5 zile libere de la primirea notificării, debitorul, creditorul sau proprietarul bunului, dacă are un interes, poate face opoziție la vânzarea bunului la instanța competentă, potrivit Codului de procedură civilă”.
Dispozițiile art. 76, alin.1 din Legea nr. 99/1999 prevăd faptul că ,, Când creditorul are cunoștință de faptul că debitorul nu este proprietarul bunului afectat garanției, acesta trebuie să remită proprietarului bunului afectat garanției ceea ce mai rămâne din bun în urma vânzării”.
Din interpretarea coroborată a art. 71, 75, și 76 din titlul VI al Legii nr. 99/1999 rezultă că noțiunea de posesor al bunului afectat garanției, la care se referă art. 23, alin.2 și art. 62, alin.1 din Legea nr. 99/1999, se referă și la proprietarul actual al bunului, cazul contestatorului din prezenta speță, care are obligația de a preda creditoarei de bunăvoie autoturismul afectat garanției reale mobiliare, iar în caz contrar, creditoarea are dreptul de a iniția procedura executării silite în vederea intrării în posesia autoturismului afectat garanției. În mod legal, creditoarea a efectuat acte de executare silită în dosarul de executare silită nr. 91/2015, iar contestatorul nu se poate apăra invocând faptul că debitorul nu mai este proprietarul autoturismului pentru a se putea executa garanția.
Contestatorul nu poate invoca necunoașterea dispozițiilor legale ale Legii nr. 99/1999, în vigoare la momentul achiziționării autoturismului, privind consecințele juridice ale dobândirii unui bun afectat de o garanție reală mobiliară. Totodată, acesta avea posibilitatea, cu minime diligențe, de a consulta Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare din data de 22.05.2010, și a afla astfel că bunul pe care intenționează să îl cumpere este afectat de o garanție reală mobiliară, contestatorul neputându-și invoca propria lipsă de diligență.
În ceea ce privește apărarea contestatorului în sensul că executarea silită este nulă, întrucât actele de executare au fost emise în temeiul unor norme abrogate la momentul începerii executării silite, și anume dispozițiile art. 62-68 din Legea nr. 99/1999, cererea de executare trebuind a fi întemeiată pe dispozițiile Noului Cod de Procedură Civilă, instanța reține că această apărare este neîntemeiată, întrucât la data încheierii titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr._/13.05.2010 care are inserată și clauza privind garanția reală mobiliară asupra autoturismului erau în vigoare dispozițiile Titlului VI din Legea nr. 99/1999, iar forma de executare efectuată de creditoare este predarea silită a bunului mobil afectat garanției, aflat în proprietatea unui terț. Astfel cum s-a arătat anterior, opozabilitatea garanției reale mobiliare față de contestator, în calitate de actual proprietar al bunului mobil, este fondată pe dispozițiile Legii nr. 99/1999, prin urmare, în mod legal, în cererea acestuia de executare silită creditorul a făcut referire la dispozițiile Legii nr. 99/1999. Această lege a constituit temeiul de drept material al formulării cererii de executare silită.
Instanța mai reține de asemenea faptul că actele de executare silită din dosarul de executare nr. 91/2015 ale B. B. C.-C. au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale în materia predării silite a bunurilor mobile, art. 893-895 NCPC.
Pentru considerentele de fapt și de drept, expuse mai sus, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cerere contestatorului având ca obiect suspendarea executării silite, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 719, alin.1 NCPC ,, Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată”. Executarea silită poate fi suspendată până la soluționarea contestației la executare, și întrucât contestația la executare a fost soluționată prin prezenta sentință, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite ca fiind rămasă fără obiect.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 723 NCPC, ,,În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia”. Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă concluzia că pentru a se dispune întoarcerea executării silite trebuie îndeplinită condiția desființării titlului executoriu sau a executării silite, această condiție nefiind îndeplinită în speță, întrucât titlul executoriu nu a fost desființat, iar actele de executare contestate nu au fost desființate de instanța de executare, fiind menținute, motiv pentru care instanța va respinge cererea având ca obiect întoarcerea executării silite, ca neîntemeiată.
Instanța va respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat, întrucât în sarcina intimatei, care nu a decăzut în pretenții, nu poate fi reținută culpa procesuală.
Instanța va lua act că intimata și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare, formulată de contestatorul C. G., cu domiciliul ales la Cabient de Avocat P. M. din București, ., nr.62, ., . în contradictoriu cu intimata P. B. ROMANIA SA, cu sediul în Voluntari, . P.), nr. 2, județul Ilfov și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de Avocatură Criana M. din București, . B., nr. 3, sector 5, ca neîntemeiată.
Respinge cererea având ca obiect suspendarea executării silite, ca rămasă fără obiect.
Respinge cererea având ca obiect întoarcerea executării silite, ca neîntemeiată.
Respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat.
Ia act că intimata și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25.01.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. M.-R. M. A.
Red./ jud. M.M.R. /5 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1617/2016. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 767/2016. Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
