Ordin de protecţie. Sentința nr. 2627/2016. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2627/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 09-03-2016 în dosarul nr. 2627/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 2627
Camera de Consiliu de la 09 Martie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M.-O. PUȚINTEI
GREFIER: A. M.
Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria sectorului 4 București a fost reprezentat de procuror I. C..
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect emitere ordin de protecție, formulată de reclamanta V. C.-I. împotriva pârâtului C. M. I..
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu a răspuns reclamanta, personal și asistată de avocat din oficiu M. E., care depune delegație de reprezentare la dosarul cauzei, și pârâtul, personal și asistat de avocat din oficiu Ș. O., care depune delegație de reprezentare la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedează la legitimarea reclamantei, care prezintă în acest sens cartea de identitate . nr._, eliberată de SPCLEP Câmpina la data de 03.01.2013, CNP_, și la legitimarea pârâtului, care prezintă în acest sens cartea de identitate . nr._, eliberată de S.P.C.E.P. Sector 2 la data de 18.09.2015, CNP_.
Având cuvântul, avocatul reclamantei arată că aceasta s-a prezentat cu un martor în vederea audierii, respectiv numita S. L.-C..
Instanța dispune ca martorul reclamantei să părăsească sala de judecată, urmând să fie rechemată ulterior pentru audiere în cazul în care proba testimonială va fi încuviințată.
La întrebarea instanței privind adresa la care locuiește, pârâtul personal arată că locuiește împreună cu părinții săi la adresa din București, .. 43, ., ., sector 2.
La întrebarea instanței privind sectorul din București în care locuiește, reclamanta personal arată că locuiește în sectorul 4 București de la sfârșitul lunii octombrie 2015, fără a-și fi stabilit până în prezent reședința la această adresă.
La întrebarea instanței privind poziția procesuală în raport de cererea formulată de reclamantă, pârâtul personal arată că a luat cunoștință de cererea reclamantei, menționând că nu a exercitat acte de violență împotriva acesteia.
Întrebat de instanță dacă mesajele telefonice care au fost depuse la dosar de către reclamantă îi aparțin, pârâtul personal confirmă acest lucru.
Având cuvântul, avocatul pârâtului arată că pârâtul contestă desfășurarea în timp și în spațiu a evenimentelor prezentate de reclamantă prin acțiune, dar că este de acord cu emiterea ordinului de protecție, fără a se administra probe în cauză.
Având cuvântul, pârâtul personal arată că este de acord cu emiterea ordinului de protecție și că nu dorește administrarea de probe în cauză, întrucât nu vrea ca procesul să se prelungească în mod inutil, precizând că intenționează ca în două luni să plece din țară.
Întrebat de instanță dacă a exercitat acte de violență asupra reclamantei, pârâtul personal arată a cunoscut-o pe reclamantă în anul 2008, când aceasta l-a abordat pentru a o învăța actorie, pârâtul fiind de profesie actor. Mai arată că relația sa cu reclamanta a început în luna martie 2011. Menționează că în luna noiembrie 2015 a fost luat cu forța din stradă de către un echipaj de poliție al Secției 8, care l-a împins într-o ambulanță pentru a-l duce la Spitalul „A. O.”. Arată că la spital a fost internat fără voia sa pentru două zile și jumătate, până când personalul de acolo s-a convins că nu are probleme de sănătate. Învederează că nu știe cine a făcut cererea de internare în spital și că nici nu vrea să afle acest lucru.
La întrebarea instanței privind amenințarea reclamantei cu moartea, pârâtul nu dă nici un răspuns instanței.
Întrebat de instanță cu privire la incidentul petrecut în bar, relatat în acțiune de către reclamantă, pârâtul personal arată că în data de 14.02.2016 a căutat-o pe reclamantă în bar, dar că a fost scos imediat afară de acolo, fiind luat la bătaie de 3-4 indivizi. Precizează că nu a apucat să o vadă pe reclamantă, întrucât a fost scos imediat afară din bar.
La întrebarea instanței privind purtarea de către acesta a unui cuțit asupra sa, astfel cum a susținut reclamanta în acțiune, pârâtul personal arată că nu poartă cuțit cu sine.
La întrebarea instanței privind solicitarea pârâtului de a nu se administra alte probe în cauză, acesta fiind de acord cu emiterea ordinului de protecție, reclamanta personal și avocatul reclamantei arată că sunt de acord cu emiterea ordinului de protecție fără administrarea altor probe.
Având cuvântul pe solicitarea pârâtului, reprezentantul Ministerului Public arată că deși pârâtul este de acord cu emiterea ordinului de protecție, totuși acesta nu recunoaște faptele de violență invocate de reclamantă prin acțiune, motiv pentru care solicită audierea martorului prezentat de reclamantă.
Având cuvântul în replică, avocatul pârâtului arată că proba cu martori este inutilă, pârâtul fiind de acord cu acțiunea și precizând că nu a exercitat acte de violență asupra reclamantei, întrucât părțile au avut o relație din categoria „dragoste cu năbădăi”.
Având cuvântul, avocatul reclamantei arată că martorul adus de reclamantă ar trebui totuși audiat.
Având în vedere că emiterea ordinului de protecție presupune limitarea libertății presupusului agresor și că pârâtul nu a recunoscut actele de agresiune invocate de reclamantă, deși s-a arătat de acord cu emiterea ordinului de protecție, instanța apreciază necesară audierea martorului reclamantei, motiv pentru care încuviințează această probă.
În continuare este chemată în Camera de Consiliu martora S. L.-C., propusă de reclamantă, instanța procedând la audierea sub prestare de jurământ religios a acesteia, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei după citire și semnare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul în cadrul dezbaterilor:
Având cuvântul, avocatul reclamantei solicită admiterea cererii de emitere a ordinului de protecție și obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe de minim 300 de metri față de reclamantă, față de locuința reclamantei, din sectorul 4 București, față de locul de muncă al reclamantei – barul Open P. și față de barul For Friends Bar, frecventat de reclamantă. Totodată, solicită interzicerea pentru pârât de a avea orice fel de contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta.
Având cuvântul, reclamanta personal arată că lucrează în barul Open P., dar că frecventează și barul For Friends Bar, unde se întâlnește cu prietenii săi și unde a fost căutată de către pârât chiar și în urmă cu câteva zile. Arată că motivul pentru care a solicitat emiterea ordinului de protecție și în favoarea prietenilor ei, S. L.-C. și Ș. S., este acela că se întâlnește cu aceștia și că îi este frică de reacțiile pe care pârâtul le-ar putea avea și față de ei.
După ce i se explică de către instanță că ordinul de protecție implică calitatea de membru de familie pentru presupusa victimă și calitatea de rudă a presupusei victime pentru orice altă persoană față de care se solicită extinderea protecției, reclamanta personal arată că înțelege să solicite emiterea ordinului de protecție doar în ceea ce o privește, renunțând la cererea privind pe prietenii săi, precizare de care instanța ia act.
Având cuvântul, avocatul pârâtului arată că pârâtul nu se opune emiterii ordinului de protecție.
Având cuvântul, pârâtul personal arată că este de acord cu emiterea ordinului de protecție, precizând însă că nu a fost niciodată în locația Open P..
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea cererii, așa cum a fost precizată la termenul de azi, și emiterea ordinului de protecție, invocând în acest sens probele administrate în cauză.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus la data de 08.03.2016, astfel cum a fost precizată la termenul de judecată de la 09.03.2016, reclamanta V. C.-I. a formulat în contradictoriu cu pârâtul C. M. I., fostul său concubin, cerere de emitere a unui ordin de protecție prin care să se dispună: obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe de minim 300 de metri față de reclamantă, față de locuința reclamantei, din București, ., ., ., față de locul de muncă al reclamantei – barul Open P., din București, ., sector 1 și față de barul For Friends Bar, din București, ., sector 2, frecventat de reclamantă; interzicerea pentru pârât de a avea orice fel de contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta.
În motivare, reclamanta a arătat că îl cunoaște pe pârât din luna decembrie 2008, fiind împreună cu acesta aproape 6 ani. A susținut reclamanta că începând cu anul 2009, când și-a dat demisia de la locul de muncă, pârâtul s-a izolat și a intrat într-o stare de depresie, în ultimii doi ani îmbolnăvindu-se, iar starea sa agravându-se. Reclamanta a precizat că în luna noiembrie 2015, pârâtul a fost internat la Spitalul „A. O.” cu diagnosticul „tulburare de comportament”. A mai arătat reclamanta că pârâtul consumă foarte mult alcool și că pe fondul acestui consum devine nervos și agresiv.
Reclamanta a susținut că fostul său concubin era foarte gelos și posesiv, deseori înjurând-o, bătând-o și amenințând-o cu moartea.
A învederat reclamanta că în luna ianuarie 2015, după ce a consumat alcool, pârâtul a făcut scandal și a dat-o afară din casă, însă ulterior părțile s-au împăcat și au plecat împreună în G., dar și acolo pârâtul a insultat-o și a bătut-o, motiv pentru care s-a întors în țară, fiind urmată la scurt timp și de pârât. Reclamanta a susținut că de la momentul revenirii în țară, pârâtul a început să o terorizeze și să îi terorizeze familia și prietenii, amenințându-i pe toți că îi omoară.
Reclamanta a arătat că pârâtul este un om violent și că poartă mereu asupra sa un cuțit. A mai arătat reclamanta că pârâtul a agresat-o și într-un bar pe care îl frecventează, unde lucrează o prietenă a sa, fiind necesară intervenția organelor de poliție pentru a-l liniști.
A susținut reclamanta că trăiește într-o permanentă teroare și că îi este teamă să iasă pe stradă deoarece pârâtul o urmărește.
Reclamanta a depus la dosar cererea de emitere a ordinului de protecție întocmită potrivit formularului de cerere prevăzut în anexa la Legea nr. 217/2003 republicată.
În dovedire, reclamanta a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri și cu martori și a depus la dosar, în copie, cartea sa de identitate și mesaje telefonice transmise de pârât.
Cererea este scutită de plata timbrajului conform art. 26 alin. 2 din Legea nr. 217/2003, republicată.
Pârâtul C. M. I. nu a formulat întâmpinare, iar la termenul de judecată de la 09.03.2016, s-a arătat de acord cu emiterea ordinului de protecție solicitat de reclamantă.
La termenul de judecată de la 09.03.2016, instanța a încuviințat pentru reclamantă probele cu înscrisuri și cu martora S. L.-C. și a luat act că pârâtul nu a propus probe în apărare.
În ședința de judecată de la aceeași a fost audiată martora S. L.-C., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Conform susținerii reclamantei V. C.-I., confirmată de martora S. L.-C., dar și de pârâtul C. M. I., reclamanta și pârâtul au întreținut o relație de concubinaj pe durata mai multor ani, relație ce s-a finalizat în vara anului 2015.
Din luna octombrie 2015, reclamanta locuiește fără forme legale la adresa din București, ., ., împreună cu martora S. L.-C.. Locuința reclamantei nu a fost adusă la cunoștința pârâtului.
Pârâtul își are domiciliul în București, ., ., sector 2, dar locuiește în fapt, conform susținerilor sale, împreună cu părinții săi, la adresa din București, .. 43, ., ., sector 2.
Coroborând declarația martorei S. L.-C. cu mesajele telefonice transmise de pârât reclamantei, datând din lunile noiembrie-decembrie 2015, depuse la dosar de reclamantă și confirmate de pârât ca aparținându-i, pârâtul, fire foarte posesivă și geloasă, ce trăiește cu impresia permanentă că este înșelat, nu a putut accepta decizia reclamantei de a pune capăt relației lor, motiv pentru care, ulterior despărțirii, a început să o hărțuiască pe reclamantă, trimițându-i constant mesaje în care o insultă și o amenință cu fapte de violență și, necunoscând adresa actuală a acesteia, căutând-o în locurile pe care știe că reclamanta le frecventează, cu intenția de a o găsi și a o face să se răzgândească.
Modalitatea pe care a ales-o pentru a obține acest rezultat nu a fost însă una pașnică, pârâtul dedându-se și la acte de violență fizică împotriva reclamantei. Astfel, conform martorei S. L.-C., la începutul lunii decembrie 2015, găsind-o pe reclamantă în barul unde martora lucrează, pârâtul a provocat scandal în incinta barului, iar în curtea acestuia, unde părțile au mers să vorbească, a tras-o pe reclamantă de păr, încercând să o facă să îl însoțească, după care, vrând să reintre după aceasta în bar, unde reclamanta se refugiase, a spart o ușă din termopan, fiind necesară intervenția agenților de pază ai barului pentru a-l liniști.
Potrivit aceleiași martore, comportamentul violent al pârâtului nu este o excepție, acte de agresiune verbală și fizică fiind exercitate de acesta împotriva reclamantei și în timpul relației lor.
Instanța reține și faptul că, deși a negat săvârșirea vreunui act de violență împotriva reclamantei, pârâtul a fost de acord cu emiterea ordinului de protecție solicitat de aceasta, recunoscând astfel, în mod implicit, realitatea susținerilor reclamantei.
La data de 08.03.2016, reclamanta V. C.-I. a sesizat Judecătoria sectorului 4 București cu cerere de emitere a unui ordin de protecție împotriva pârâtului C. M. I..
Potrivit art. 23 din Legea nr. 217/2003, republicată, privind prevenirea și combaterea violenței în familie, „(1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
(2) Prin aceeași hotărâre, instanța poate dispune și suportarea de către agresor a chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială.
(3) Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanța poate dispune și obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.”
Conform art. 3 din Legea nr. 217/2003, republicată, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
Potrivit art. 4 din același act normativ, violența în familie se poate manifesta sub următoarele forme: violența verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare; violența psihologică - impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar; violența fizică - vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar; violența sexuală - agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărțuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, viol conjugal; violența economică - interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar; violența socială - impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate și de prieteni, interzicerea frecventării instituției de învățământ, impunerea izolării prin detenție, inclusiv în locuința familială, privare intenționată de acces la informație, precum și alte acțiuni cu efect similar; violența spirituală - subestimarea sau diminuarea importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderării la credințe și practici spirituale și religioase inacceptabile, precum și alte acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.
Conform art. 5 lit. c din același act normativ, au calitatea de membru de familie și persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc.
Deși părțile din cauza de față s-au despărțit din vara anului 2015, întrucât acestea au întreținut o relație de concubinaj timp de mai mulți ani, perioadă în care au locuit împreună, și întrucât faptele pe care pârâtul le-a săvârșit sunt în legătură directă cu această relație, instanța consideră că pârâtul are calitatea de membru de familie în sensul art. 5 lit. c din Legea nr. 217/2003, republicată.
Trecând la analiza cererii de emitere a ordinului de protecție, formulată de reclamanta V. C.-I., astfel cum această cerere a fost precizată, instanța, raportând situația de fapt reținută mai sus la dispozițiile legale evocate anterior, o consideră întemeiată, câtă vreme, din cauza comportamentului violent, fizic și verbal, al pârâtului, reclamanta este în prezent împiedicată să ducă o viață normală, trebuind să se ascundă de pârât, simțindu-se hărțuită și trăind într-o stare de tensiune și de frică, context în care viața personală îi este în mod evident afectată.
Riscul ca situația să se agraveze este destul de mare, în condițiile în care pârâtul a suferit de curând și o internare la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. A. O.”, aspect pe care acesta l-a recunoscut, existând, prin urmare, indicii că starea sa de sănătate psihică ar putea fi afectată, aspect care, de altfel, răzbate și din conținutul mesajelor telefonice pe care pârâtul le-a transmis reclamantei, aflate la dosar.
Prin urmare, prezența pârâtului în apropierea reclamantei constituie un real factor de risc pentru integritatea fizică și psihică a acesteia.
Ținând cont de toate cele arătate, constatând că integritatea fizică și psihică a reclamantei este pusă în prezent în pericol de actele de violență verbală, fizică și psihologică săvârșite de către pârât, fiind deci îndeplinite condițiile impuse de art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, republicată, instanța va admite cererea de emitere a ordinului de protecție introdusă de reclamanta V. C.-I. împotriva pârâtului C. M. I., astfel cum a fost precizată.
Astfel, prin prezentul ordin de protecție, instanța va institui în sarcina pârâtului C. M. I., cu caracter provizoriu, respectiv pentru o perioadă de 6 luni de la data pronunțării hotărârii, următoarele obligații și interdicții:
- obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe de minim 300 de metri față de reclamantă, față de locuința reclamantei, din București, ., ., ., sector 4, față de locul de muncă al reclamantei – barul Open P., din București, ., sector 1 și față de barul For Friends Bar, din București, ., sector 2, frecventat de reclamantă;
- interzicerea pentru pârât de a avea orice fel de contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta.
Pe lângă măsurile anterior menționate, instanța va obliga pârâtul să urmeze, pe aceeași perioadă de 6 luni, consiliere psihologică în ceea ce privește relația sa cu reclamanta.
Prezenta hotărâre se va comunica de îndată structurilor Poliției Române în a căror rază teritorială se află locuința reclamantei și a pârâtului.
În baza art. 453 din Noul Cod de procedură civilă, instanța va lua act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Onorariul definitiv al avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a pârâtului, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondul special al Ministerului Justiției.
Onorariul definitiv al avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistență juridică reclamantei, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondul special al Ministerului Justiției.
Totodată, instanța îl va obliga pe pârât, aflat în culpă procesuală, la plata către Stat a sumei de 400 lei, reprezentând onorariile avocaților din oficiu anterior menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de emitere a ordinului de protecție formulată de reclamanta V. C.-I., CNP_, cu domiciliul în Câmpina, .. 7, . și locuind în fapt în București, ., ., ., sector 4, împotriva pârâtului C. M. I., CNP_, cu domiciliul în București, ., ., sector 2 și locuind în fapt în București, .. 43, ., ., sector 2, astfel cum această cerere a fost precizată.
Prin prezentul ordin de protecție instituie în sarcina pârâtului C. M. I., cu caracter provizoriu, respectiv pentru o perioadă de 6 luni de la data pronunțării hotărârii, următoarele obligații și interdicții:
- obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe de minim 300 de metri față de reclamantă, față de locuința reclamantei, din București, ., ., ., sector 4, față de locul de muncă al reclamantei – barul Open P., din București, ., sector 1 și față de barul For Friends Bar, din București, ., sector 2, frecventat de reclamantă;
- interzicerea pentru pârât de a avea orice fel de contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta.
Pe lângă măsurile anterior menționate, obligă pârâtul să urmeze, pe aceeași perioadă de 6 luni, consiliere psihologică în ceea ce privește relația sa cu reclamanta.
Prezenta hotărâre se comunică de îndată structurilor Poliției Române în a căror rază teritorială se află locuința reclamantei și a pârâtului.
Ia act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Onorariul definitiv al avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a pârâtului, în cuantum de 200 lei, se avansează din fondul special al Ministerului Justiției.
Onorariul definitiv al avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistență juridică reclamantei, în cuantum de 200 lei, se avansează din fondul special al Ministerului Justiției.
Obligă pârâtul la plata către Stat a sumei de 400 lei, reprezentând onorariile avocaților din oficiu anterior menționate.
Executorie.
Numai cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunțare, apel care se depune la Judecătoria sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 Martie 2016, ora 13.40.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./Dact./Jud. P.M.O./8ex./03.2016
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 2730/2016. Judecătoria... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
